Potirul magic – fericirea


 ” Dante cu mama si cu tata la plimbare. Totul e alb in aceasta iarna generoasa prin zapada daruita. Ne tinem toti trei de mana. Deodata Dante se desprinde din mainile noastre si in hohote de ras se intinde pur si simplu pe jos in zapada (care-i cam batatorita de picioarele trecatorilor, dar ce conteaza…). Rade si da din manute si picioruse, priveste incantat cerul  si transmite bucuria si fericirea simpla  cu toata fiinta lui. Toti trecatorii se opresc macar pentru o clipa si zambesc, sau rad , dupa cum le e starea de spirit. Iar noi ne simtim cu inima zburand pentru minunea care ni se intampla.
       De cate ori nu am simtit oare si noi acest imbold de a ne bucura de o anumita clipa si a o face memorabila?  De ce ne oprim sa ne exprimam uneori euforia unui moment si il lasam sa treaca pe langa noi? Copiii au acest dar de a ne face sa ne reamintim ce frumoasa e clipa….”
       De cand am scris aceste randuri au mai trecut anotimpuri peste noi. Toate m-au invatat sa ma bucur de fiecare zi in care pot spune ca sunt fericita, de fiecare zi in care copilul imi zambeste curat si sincer spunandu-mi „te iubesc, mami”.
       Da, fericirea e ca un potir in care cei dragi adauga picaturi zi dupa zi, anotimp dupa anotimp. Depinde de noi sa pretuim acel potir si continunul lui ca pe cele mai pretioase comori ce le avem pe Pamant.
       Fericirea e si in noi, in micile placeri vinovate sau nu, in rasfatul unei dimineti aromate cu fructe si cafea, in mirosul unui sapun favorit, in savoarea celui mai minunat fel de mancare ce ai reusit vreodata sa il gatesti pentru tine sau ai tai.
        Pentru mine fericirea inseamna sa redescoper joaca si jocul alaturi de cel mic, sa redescopar sotronul, umblatul descult prin roua ierbii, sa mirosim impreuna si cele mai umile flori, sa privesc minunea zborului unui fluture ce abia atinge aerul.
        Eu cred ca fericirea nu scade sau sporeste, doar se imbogateste cu noi si noi trairi, se maturizeaza, asa cum se intampla si cu iubirea. De fapt, cele doua sunt surori bune menite impreuna sa ne faca a intelege ca lumea e frumoasa, ca oamenii sunt frumosi si buni, chiar si atunci cand ni se arata altfel sau cand ochii nostri vor sa ii vada altfel.
         Lumea nu e perfecta iar noi ar trebui  sa o pretuim asa cum este… asta cred ca e adevarata fericire: sa inveti sa iubesti imperfectiunea lumii, sa o accepti si sa inveti sa traiesti cu ea.
                 Recunosc ca ma fac vinovata de a nu fi atat de euforica in a-mi exprima fericirea si sentimentele pe cat de mult mi-as dori, dar exersez in fiecare zi acest lucru, putin cate putin.
…………………..
Gandurile de mai sus au venit inspirate de tema propusa de Irealia pe BlogPower.
  Au mai scris despre asta urmatorii:
                                    by vavaly
Anunțuri

14 gânduri despre „Potirul magic – fericirea

  1. Fericirea consta in bucuria copiilor din jurul nostru, sunt complet de acord cu asta 🙂 Felicitari pentru primul articol BP 🙂

  2. toti pretindem ca stim faptul ca fericirea se afla in lucrurile marunte
    ironia e ca tot noi nu le pretuim niciodata

    1. Ba, dă-mi voie să te contrazic! Eu m-am învăţat cu preţuitul ăsta. N-a fost uşor, dar am făcut-o, Nympho! 🙂

    2. Fericirea chiar sta in lucrurile marunte, dar e bine ascunsa acolo si o descoperim de multe ori cand realizam ca in lucrurile mari nu o vom gasi niciodata cu adevarat.

  3. Şi uite-aşa, c-un text din suflet, mi-ai încununat o zi oricum foarte frumoasă! Şi-s perfect de acord cu tine, surori bune sunt cele două, dar sunt selective cu oamenii cu care se împrietenesc. Mamele, în schimb, au bonusurile lor. 😉

Comentariile sunt închise