Despre noi

    Pasionate de handmade, alegem sa ne impartasim cu alte mamici talentate gandurile noastre despre handmade, copii si copilarie.

Viata ca o leapsa sau Cele sapte lucruri pe care nu le stiati despre mine
 
Ati crede ca va voi povesti acele sapte lucruri pe care nu le stiati despre mine. Ei bine, nu!
1. Sunt scorpion (ups! uite ca mi-a scapat unul) 🙂 si-mi place misterul, mai ales daca-i al meu. Si nu, n-am avut o viata ca si cum din toate as fi iesit palmuita de soarta (deh! asta scrie in dex la leapsa), ci o viata intensa in care am invatat multe despre mine insami si a caror intamplari m-au facut sa cresc, sa ma dezvolt prin constientizare si eforturi de vointa.
2. … o viata in care mi-a fost daruita cea mai buna prietena, Vavaly. Ne scriem aproape zilnic, prin e-mail/mesaje text ori pur si simplu ne auzim la telefon. Ultimul mail catre ea ii dorea „noapte buna!” E suficient, stie ea restul. …si daca i-as scrie „bla-bla-bla” ea ar intelege, fara idoiala, urmatoarele: „- Mi-e dor de tine, sunt ok, sper ca esti bine”.

3. Mi-a fost daruit in aceasta viata si micul Matei, tot scorpion cu privire intensa, patrunzatoare, care intelege si iubeste tot ce fiinteaza in jurul lui. Matei e, poate, cel mai bun profesor la capitolul viata; nici o scoala nu m-ar fi invatat tot ce stiu acum ca mama si este cel mai bun antrenor cand vine vorba de joaca, fericire, duiosie, incantare, tenacitate, rezistenta.

4. Am rude si prieteni pe care ii iubesc si mi-am promis, in aceasta viata, ca toate, dar absolut toate, legaturile sufletesti cu cei din jurul meu vor primi atentie, respect, sprijin, iertare, iubire si de la care primesc libertatea de a fi eu insami.

 5. Am un singur principiu: Sa nu ranesti! Sa nu ranesc: oameni, suflete, inimi, ganduri, crezuri, vise, doruri, taine, priviri.
  6. Sunt pasionata de lucrul copiii in cadrul atelierelor creative unde am posibilitatea sa dezvolt, sa organizez si sa manifest intr-o maniera recreativa toate cate ma reprezinta, dar si cunostintele acumulate ca absolventa a sectiei de Iconografie si Arta decorativa a Scolii Populare de Arta Vespasian Lungu din Braila, abilitatile de trainer in tehnica Digital Storytelling si  competentele de Consilier pentru dezvoltare personală.
7. Iubesc viata! Iubesc tot ce traiesc acum si toata viata mi-a fost dor sa fiu mama. M-as oftica teribil daca ar trebui acum sa mor! Nu va speriati e doar umor de scorpion! 😀

by Maria

*****
Cine sunt eu?
     Pentru ca tot am primit o provocare de la mai multe prietene dragi de pe blog, si desi am spus ca nu am timp pentru introspectie, iata ca a venit timpul si pentru mine. Mi-am spus ca este o buna ocazie  sa imi fac o usoara analiza si sa caut raspuns la intrebarea: cine sunt; dincolo de cele 7 lucruri pe care ar vrea cineva sa le stie despre mine … oare vrea cu adevarat cineva asta?
     1. In primul rand sunt un singur taur printre multi scorpioni. Un taur atipic din cate am constatat analizand mai multe variante de caracteristici ale zodiei. Generozitatea si dezinteresul meu fata de lucrurile materiale cred ca sunt cu totul pe langa ce ar trebui sa presupuna un taur.
    2. Am trei prietene de suflet, pe care le iubesc ca pe surorile mele; cred in prietenie cu toata fiinta mea, cred in prietenia sincera si dezinteresata. Cred in oameni, am nevoie de oameni ca de aer, nu pot sta izolata fara contact uman si fara sa vorbesc cu cineva.
    3. Am un sot care este sprijinul meu moral si spiritual, iar cand nu e langa mine parca imi pierd echilibrul, dar atunci cand este simt ca nimic rau nu ni se poate intampla. Mica mea familie este universul meu, ratiunea mea de a fi .  Dar si familia extinsa ne este alaturi, aceasta insemnand parinti, frati, socri, cumnati si cumnate, o familie generoasa si iubitoare, pentru care ii suntem recunoscatori lui Dumnezeu.
    4. Tot ca un taur ce sunt, mi-am ales profesia de economist; in alte timpuri probabil ca as fi fost un foarte bun soricel de birou. Am iubit matematica, am simtit-o ca face parte din mine, mi-a placut sa studiez stiintele exacte dar … pe drum s-au risipit toate astea… sau sunt undeva in mine acolo, bine ascunse, gata sa reapara la momentul potrivit.
5. De cand am un pui de om, minunea din viata noastra pe care am numit-o Dante, imi descoper noi si noi pasiuni, inclinatii si abilitati.
    6. Imi place sa fac lucruri mari si mici, sa le mesteresc eu cu mainile mele, sa-mi pun creativitatea la incercare cu noi si noi provocari. Mi-ar place sa-mi fac o profesie din asta, deocamdata cel mic este inspiratia  si ajutorul meu de nadejde.
   7. Daca ar fi sa existe profesia de turist as practica-o cu placere. Nu am stare mai mult de trei luni intr-un loc, imi place sa descoper locuri si oameni noi tot timpul. Din fericire aceasta placere o are si sotul meu, astfel ca cel mic sigur va fi un plimbaret alaturi de noi. Dante a vazut deja, in putinii anisori ai lui, o multime de locuri si de oameni cat nu mi-as fi inchipuit eu ca este posibil pentru un copilas.
    Cam asta sunt acum, in momentul acesta…

De ce am blog?

1. Pentru ca incarcasem deja patru agende cu programul de masa-somn-joaca al lui Matei, pe care imi promit de fiecare data ca le voi „descarca” in frumoase post-uri si pentru ca acestea zaceau (si inca mai zac) intr-un raft fara sa le mai rasfoiesc nici macar eu;

2. Pentru ca nu mai aveam timp sa scriu zi dupa zi, toate acele prime cuvinte, primele pozne si primele perle, iar acum imi (re)gasesc acest timp strecurat printre joaca cu Matei sau noaptea tarziu cand casa intreaga doarme deja;
3. Pentru ca nu dovedeam sa-mi mai sun prietenele spre a le impartasi toate nimicurile minunate din viata cu Matei si pentru ca uneori adorm fara sa reusesc sa-i mai trimit un E-mail prietenei mele de suflet, Ana, sa-i scriu un simplu: „mi-e dor de tine, sunt ok! tu cum esti?”;
4. Pentru ca nu vreau sa uit toate clipele minunate si uneori doar blogul ma motiveaza sa le imortalizez prin zoom-ul camerei foto de pe telefonul mobil. Promit in curand sa ma dotez cu un aparat foto – dupa exemplul „pisica mi-a mancat tema la mate”, va impartasesc ca Matei mi-a stricat (si) aparatul foto;
5. Pentru ca nu vreau sa uit toate intrebarile pe care mi le pun, zi de zi, privindu-l pe Matei cum creste si pentru ca vreau sa-mi raspund – sa caut, sa descopar si sa gasesc raspunsuri in jurul meu, in experientele celorlalti, in imaginile si zambetele altor femei si mame, in bucuria altor copii;
6. Pentru ca vreau sa nu uit cine sunt, cine am fost, cat am iubit si cand, dar mai ales sa-mi amintesc catre ce aspiram, ce gandeam, ce-mi doream de la mine ca mama;
7. Pentru ca sa-mi pot aminti ca am trecut alaturi de prietenele-mame prin toate etapele bucuriei si disperarii la primul cuvant, la primul pas in picioare, la prima raceala, la primul refuz de a manca pranzul, la primul nesomn al dupa-amiezii si toate celelalte, bune si mai putin bune, cate au mai fost;
8. Pentru ca vreau sa am „la dosar” toate minunile ce mi-au trecut prin cap jucandu-ma cu Matei, atunci cand voi deveni pentru a doua oara mama;
9. Pentru ca pot cauta prin vecini retete-minuni, arome spumoase in sapunuri colorate, lecturi pentru  minte si suflet,  jucarii de hartie si clipe de joaca, aducandu-mi aminte ca exista prietenie si reciprocitate, intelegere si uneori cumpatare si altele de felul acesta care imi umplu privirea si viata de nou nerupandu-ma fizic de micul Matei;
10. Pentru ca pot striga (cu litere mari) ca sunt mama si pot scrie ceea ce simt si cred fara sa simt ca sunt judecata, pentru ca pot scrie in versuri pe care nimeni sa nu le citeasca, dar macar stiu ca asa n-am sa le mai pierd, pentru ca simt ca aici am ragazul si libertatea sa fiu eu ca intreg cu ganduri si spaime, succese si lacrimi, bucurie si jocuri, retete, alint, intrebari si cuvinte si toate cate ma definesc in acest moment;

11. Am blog ca la sfarsitul unei zile de joaca sa-mi amintesc tot ce-am trait cu Matei si sa simt prea-plinul inimii mele racorit de toata dragostea si nebunia duioasa care o simt pentru micul Matei si sa respir usurata dupa o zi lunga de joaca, sa scriu si sa vad cu ochii aproape inchisi de oboseala, negru pe alb, ca sunt mama si-l am pe micul Matei alaturi de mine ca cel mai bun prieten de joaca, de tavaleala si harjoana, ca cel mai bun profesor in arta rabdarii si ca singurul antidot permanent impotriva cuvintelor: nu am timp, nu vreau si nu pot;

12. Dar inainte de toate am blog ca sa scriu undeva, ascuns, printre atatea randuri, acel raspuns pe care in urma cu ani il cautam si eu. Si poate ca o mama cu copilul in brate il va gasi si va fi de ajuns sa duca mesajul mai departe pentru o alta mamica cu copilul in brate, rezolvand astfel dileme, intrebari, framantari pe care le-am trait si eu.
13. Mai am si alte motive ascunse desigur: sa exersez sa fiu eu, sa cresc cu Matei pe copilul din mine insami, sa pot sa ma joc si sa rad, sa cant, sa dansez, sa mai pot mazgali in carioca si creta, sa fac tumbe, sa pot tropai prin baltoace, sa arunc cu zapada si sa spun lumii, fara teama, asta sunt Eu!

P.S. Voi, dragele mele vecine de blo-g, de ce (va) scrieti in frumoase cuvinte povestile voastre cu minunate printese si bravi prichindei si de ce postati, zi de zi, retete-minuni cu gust de speranta si dorinta de joc? Ce va indeamna, ce va anima? Va-‘nconjur sa-mi spuneti pe loc!

by Maria
Anunțuri

6 gânduri despre „Despre noi

  1. Dragele mele , de fapt, dragii mei am un premiu pentru voi, virtual ce e drept si il puteti gasi pe blog la mine:D Va imbratisez!!

  2. 3 comentarii:

    Beatrice spunea…
    Draga Maria,ai blog pentru ca vrei si poti.E suficient.Cel putin ai coloana vertebrala si nu te ascunzi in spatele anonimatului , esti capabila sa-ti asumi si bune si rele.Chiar nu conteaza motivele pentru care avem blog si nu-mi pasa (mie cel putin)parerile unor persoane care sunt rauvoitoare din motive pe care nu pot sa le inteleg. Desi nu conteaza,dar vreau sa-ti raspund la intrebare,eu am blog pentru a socializa,pentru a gasi persoane deosebite de la care sa invat chiar si lucruri marunte. Sunt muuuuulte motivele,dar cel mai important este ca am vrut,hi,hi…Va pup cu mare drag si astept o rosie de undeva sa pice….
    7 februarie 2011, 00:57
    vavaly spunea…
    Draga Maria, desi ideea blogului a fost a ta , am subscris cu mult entuziasm si bucurie, dupa cum bine stii, intai din motivele enumerate atat de frumos de tine, apoi incet incet mi s-au aratat inca multe altele. Intai a fost provocarea de a crea acest blog, ma refer aici la partea tehnica, avand in vedere ideea mea de a merge mai departe in acest domeniu prin crearea de pagini web , creare si administrare situ-ri. Pasiunea mea pentru computer isi gasea astfel o frumoasa concretizare. Experientele dureroase sau minunate prin care am trecut privind alaptarea: mastita, durerile, avantajele alaptarii ; toate acestea vroiam sa le impartasesc cumva si altor viitoare mamici pentru a fi pregatite si a intelege ce va fi . Apoi intrebarile legate de comportamentul lui Dante, crizle emotionale la care asist, intrebarile pe care mi le pun zi de zi despre manifestarile lui comportamentale, isi gasesc aici raspunsul , de multe ori doar prin simplul fapt ca le astern in scris. Poznele si perlutele de zi cu zi, micile noastre creatii in plastelina, hartie, culoare isi gasesc atat de bine locul pe blog, unde le pot impartasi cu bucurie celor cunoscuti si necunoscuti, pentru a inspira poate si alte mamici care se intreaba ce pot face cu un bebe la aceasta varsta. Desenele lui, care pe mine ma impresioneaza prin maturitatea lor fata de varsta pe care o are, sunt imortalizate in aceste pagini atat de firesc si frumos, motivandu-ma sa le privesc cu si mai mare atentie decat poate as fi facut-o. Bucuria de a impartasi altor mamici si femei o reteta culinara care mie mi se pare salvatoare, reusita sau deosebita. Nu in ultimul rand bucuria de a cunoaste mamici deosebite, femei minunate, care se confrunta cu aceleasi probleme ca si noi, care impartasesc bucuriile vietii de mama si de femeie, emotia cu care deschid zi de zi computerul intrbandu-ma oare ce a mai facut Bea, Oana, Cristina, Laura si alte si alte femei pe care le citesc cu drag si pe care le simt ca pe niste prietene.
    7 februarie 2011, 03:36
    Maria spunea…
    ..ah Vali, ai uitat de: Corina, Ana – profa de romana, D’agatha, Lavinia si cate alte minunate mamici nu descoperim in fiecare zi? cine ar fi crezut ca e atat de superb sa ai blog? Eu sunt atat de fericita!! Am revenit din plimbarea cu Matei; ne-am udat de picurii stresinilor ce curgeau, n-am ratat nici o baltoaca si-am tropait razand prin toate spre uimirea celor din jur; n-am gasit ghiocei in piata si nici hartie turcoaz, dar era atat de mult soare ca ne-am balacit fetele in razele lui si-am ajunsi acasa obositi, uzi, dar atat de fericiti cum nu cred sa mai fi fost vreodata. Ah! abia astept primavara turcoaz! …uite, cum as fi spus toate astea daca n-as fi avut blog? Va imbratisez dragele mele Bea si Vali, dar mai ales pe Karina!
    7 februarie 2011, 07:40

  3. Comentariile de mai jos sunt toate imbratisarile de la prietenele noastre virtuale, pe care am ales sa le „luam” cu noi odata cu mutarea in noua casuta virtuala „copiisimame”.
    Draga mea, vavaly cred ca esti de acord cu maniera in care am ales sa-mi iau „Bun ramas!” de la blogul nostru „copiisimamici”. :)) Inca nu pot renunta la atata de frumoase dovezi de prietenie din partea fetelor! :)) si este de inteles, nu-i asa?!

  4. 5 comentarii:

    Beatrice spunea…
    Hai ca incepe sa-mi placa:si eu sunt taur,iar sotul pesti(semn de apa).Insa mie nu-mi place meseria de economist,desi mi=a placut matematica.Mi-a placut si sa ai o seara linistita.Pupici.
    14 februarie 2011, 13:33
    vavaly spunea…
    Multam Bea… incet incet descoperim ca avem cate ceva in comun: tu mesteresti torturi, eu plastelina… si tot asa …
    14 februarie 2011, 13:43
    Cristina &Alexia spunea…
    Ha-ha Si eu am un scorpion in casa:((( iar fi-mea e taur… ce ne mai invatrim in jurul acelorasi zodii:)))) As vrea si eu sa devin turist de profesie. daca gasesti un angajator in domeniu, pls, da-mi mail, ma bag!!! pupici la mami si la flacaul Dante 😀
    16 februarie 2011, 00:22
    Maria spunea…
    @ vavaly & Crintinei:fetelor, ce spuneti de „ghid turistic”? De ce sa va angajati cand puteti avea propia afacere?
    16 februarie 2011, 02:01
    vavaly spunea…
    eeee, nu-i chiar tot una, dar ar fi o mare placere sa pot face si asta. Dar niciodata nu-i prea tarziu… cine stie ce ne rezerva viitorul.
    16 februarie 2011, 03:07

  5. 12 comentarii:

    Laurita mummy, wife&woman 🙂 spunea…
    foarte fain Maria..ma regasesc si stii de ce..pt ca sunt Scorpion :):)??
    13 februarie 2011, 17:48
    Mria spunea…
    @Lurita mummy, wife & woman: Bine ai venit in club:)) scorpionule drag!
    14 februarie 2011, 02:37
    Liuba spunea…
    Ce frumos te-ai exprimat Maria, ma bucur cind oamenii gindesc asa ca tine, esti un model perfect, esti o mama minunata!!! Hugs ()
    14 februarie 2011, 11:00
    Liuba spunea…
    Te felicit cu frumoasa sarbatoare si iti urez „Happy Valentine’s Day!!!”
    14 februarie 2011, 11:01
    Maria si Matei spunea…
    @Liuba: va doresc toata fericirea din lume tie si lui Sasha!
    14 februarie 2011, 13:43
    Beatrice spunea…
    Imi place fffffffoarte mult principiul tau,mai ales ca in ziua de azi,e ceva fffffffoarte rar,sa-i spunem asa.Am cunoscut un scorpion si-mi placea de ea pentru ca era o persoana directa,insa nu era asa sensibila ca tine,ii cam lipsea.Sunteti o familie frumoasa si asa sa ramaneti mereu.Va pup cu mare drag.
    15 februarie 2011, 05:13
    Laurita mummy, wife&woman 🙂 spunea…
    maria mersi frumos de accept in club:) si de postarea de pe blog…o sa te rog sa ma mai vizitezi o data intrucat ai o leapsa 2 in 1 de la mine 🙂
    15 februarie 2011, 07:48
    Maria si Matei spunea…
    @Beatrice. Multumesc, Bea. Multumesc si iar Multumesc!!!
    15 februarie 2011, 09:01
    dagatha spunea…
    foarte frumos spus…Plecăciune pentru un suflet ca al tău. Viață lungă și fericită
    18 februarie 2011, 06:08
    Maria spunea…
    @dagatha, multumesc din suflet si-ti doresc asemenea, alaturi de Andrei!
    18 februarie 2011, 08:05
    Cristina+Alexia spunea…
    WOW! 3 scorpioni sub acelasi acoperis!!! Tare de tot! Imi place tare mult cum ai scris despre tine, matei si sotul tau. Am o curioaitate: poza e facuta in 2022?? Tare rau! Avem dovada ca se poate calatori in timp :))) Apropo, asta era leapsa d ela mine? Eu abia acum am vazut, cam tarziu, stiu
    19 februarie 2011, 08:59
    Maria spunea…
    @Cristina& Alexia: Multumesc pentru aprecieri! Fotografia e din vara lui 2009 :D..stiu de data, dar ce mai pot face? ..si, Da, e leapsa de la tine! …au raspuns si fetele, astfel ca-ti urez lectura placuta si la celelalte posturi. Asa e, cam tarziu dar, tarziu am raspuns si noi. …deh! am scris noi cand s-a indurat muza sa ne inspire! Va imbratisam!!
    20 februarie 2011, 09:26

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s