În contextul marii crize economice din perioada 1929 – 1933, care a avut un impact planetar, fiind cea mai îndelungată şi severă depresiune economică prin care a trecut societatea occidentală industrializată, în ţara noastă – unde criza economică începuse în zona agrară încă din 1928 – prin intermediul sferei financiare (impozite, bugete, datorie publică) s-au produs schimbări fundamentale propagate în toate sectoarele vieţii economice și sociale, inclusiv în
viața culturală.
Primul Război Mondial (1914 – 1918) luase sfârșit de peste zece ani, iar în sectorul cultural românesc Liga Culturală, înființată la București, la 2 ianuarie 1981, avea la Brăila puterea unui organism emblematic la nivel național fiind eficient în viața socială și culturală a orașului, cu membri care reaminteau urbei rostul Ligii înainte și după război: de a cultiva conștiința solidarităței în întreg neamul românesc și a întreține o mișcare care să legitimeze misiunea culturală a românilor în Orient.
Pentru Liga Culturală – Secția Brăila, anul 1929 debutează cu Ședința din 8 februarie în cadrul căreia membrii prezenți au dezbătut chestiuni privitoare la: Adunarea generală anuală, activitatea din anul precedent, Monumentul Nicolae Bălcescu, Casa de cultură și educație Brăila, monetarul disponibil și contribuțiile la centru, toate propunerile și dezbaterile fiind consemnate în procesul verbal nr. 90 din Registrul de procese verbale al ședințelor Ligii Culturale – Secția Brăila (1926 – 1930).
Ședința Adunării generale anuale din 10 februarie a aceluiași an, deschisă de profesorul Vasile Goraș și consemnată în procesul verbal nr. 91 al Registrului, a reprezentat un prilej pentru a dezvălui sentimentele puternice de datorie și solidaritate pe care membrii secției culturale le purtau profesorului Nicolae Iorga, președinte al Comitetului central, care prin activitatea sa culturală de dincolo de granițele țării susținea atingerea țelului Ligii Culturale. De asemenea este amintit dl. Atanasie Popescu, fost președinte al Ligii culturale brăilene, căruia – se menționează în procesul verbal – i se datorează toate realizările ligii de la înființare și care este proclamat președinte de onoare al secțiunii.
Ședința continuă cu sublinierea importanței evenimentelor naționale aniversate în anul 1928, respectiv zece ani de la alipirea Basarabiei, a Ardealului și a Bucovinei, precum și semicentenarul alipirii Dobrogei, dar și cu o dare de seamă privind activitatea acestui organism reprezentativ în viața culturală a urbei.
Având 449 de membri și percepută la nivel național ca importantă pentru dezvoltarea vieții culturale, în cadrul Ligii, au fost consemnate propuneri pentru realizarea diverselor manifestări precum: conferințe, festivaluri, serbări sătești, înființarea de biblioteci la sate, șezători culturale. Pentru construirea Palatului Ligii din București s-au organizat chete în urma cărora s-a strâns sumele de 19.938,75 lei, o sumă de 1000 de lei colectată de Pr. Panait, precum și suma de 30.084 lei colectată în urma Conferinței profesorului N. Iorga din 29 iunie 1928, toate acestea fiind trimise apoi la centru cu scopul amintit.
Se consemnează în procesul verbal un total al veniturilor de 89.387.00 lei, total cheltuieli 46.962.00 lei și un sold pe anul 1928 de 43.125.00 lei, pentru care se cere aprobarea spre a fi întrebuințat după cum urmează: contribuția anuală a secțiunii brăilene către centru – 8000 de lei, pentru construcția Palatului Ligii din București – 7000 lei, pentru Casa națională din Brăila – 10.000 lei, pentru monumentul Nicolae Bălcescu – 15.000 lei. Din documentarea realizată asupra acestui proces verbal observăm că majoritatea resurselor financiare au fost dedicate pentru realizarea unui obiectiv important al Ligii – Monumentul Nicolae Bălcescu.
Din conținutul următoarelor procesele verbale reiese că ședințele Ligii Culturale – aceasta neavând un sediu propriu la Brăila – se desfășurau în continuare în localul Liceului N. Bălcescu. Tot de aici aflăm și faptul că au fost aleși membrii delegației care urmau să ia parte la Congresul anual al Ligii de la Cluj, amânat pentru zilele de 22, 23 și 24 iunie: Al. Alesandrescu, V. Mețianu, Ion I. Rădulescu, C. Mihăilescu, M.D. Marcoșanu, P. Stănescu, Lache Atanasiu, Mircea Cociaș și Petre Mărgărit. Este important să consemnăm existența unui proces verbal, încheiat de delegatul Prefecturii Poliției, care comunica suma de 12.900 lei, ca rezultat al chetei din 10 mai 1929, având ca destinație construcția Palatului Ligii din București.
Din studiul procesului verbal nr. 97, datat la 15 iunie 1929 și semnat de președinte V. Goraș, A. Anghelescu secretar și Ghe. Iosefache casier, aflăm că rezultatul bănesc al Conferinței științifice, susținută în data de 5 mai de prof. universitar Victor Vâlcovici, rector al Școalei Politehnice din Timișoara, pentru secțiunea brăileană a Ligii Culturale, a fost de 12.445 lei, din care organizatorii au scăzut suma de 1.205 lei, reprezentând diferite cheltuieli. De asemenea, aflăm detalii contabile și administrative privind acest rezultat, după cum urmează: s-au tipărit bilete ale căror prețuri difereau în funcție de pozițiile ocupate – 18 loje a 150 lei biletul, 350 de locuri la stal a 40 lei, 30 și respectiv 20 lei biletul, precum și 300 de locuri la galerie a câte 5 lei biletul.
În procesul verbal din data de 27 iunie 1929 este subliniată importanța pe care a căpătat-o Congresul anual al Ligii, ținut la Cluj în zilele de 22, 23 și 24 iunie, datorită împrejurărilor create de către reprezentanții intelectualității clujene care au salutat Congresul, definind rolul Ligii în lupta pentru solidaritate națională. Este de asemenea înaintată și admisă în unanimitate, propunea ca viitorul Congres al Ligii să se țină la Brăila.
Următoarele procese verbale ale Registrului ne dezvăluie informații despre administrarea și gestionarea ședințelor Ligii și considerăm necesar să menționăm contribuția constantă a Secției Brăila la îndeplinirea visului Ligii Culturale – Palatul Ligii, inaugurat la 7 noiembrie 1929, în prezența Maiestății Sale Elena, Președintele Consiliului de Miniștri și a altor autorități ale vremii.
Ne atrage atenția îndeosebi procesul verbal din 1 Decembrie, dată la care este fixată ziua Adunării generale extraordinare, respectiv 8 decembrie 1929 și scopul întrunirii, respectiv alegerea delegaților pentru Congresul extraordinar al Ligii București, acesta fiind comunicat prin adrese individuale către membri secției brăilene. La 29 decembrie 1929 are loc Adunarea generală a secțiunii brăilene, aflată la a doua convocare. Cei treizeci și cinci de membri prezenți dezbat darea de seamă pentru anul respectiv, raportul cenzorilor și descărcarea Comitetului de gestiunea sa, precum și alegerea unui nou Comitet. Procesul verbal nr. 106, consemnat la data mai sus menționată, relevă informații importante despre: interesul crescut
acordat Ligii la nivel local, reflectat în creșterea numărului de membri, stabilirea desfășurării Congresului extraordinar al Ligii pentru anul 1930 la Brăila, menționarea suportului financiar acordat universității Populare de la Vălenii de Munte – o școală misionară de elită ce primește contribuții inclusiv de la românii din America, implicarea Ligii la nivel rural cu înființarea de biblioteci populare și șezători culturale, participarea cu premii în cărți pentru școlile din Viziru, Ianca, Cioara-Doicești și propunerea extinderii Ligii prin înființarea de secțiuni la sate.
Toate acestea se petrec în ciuda greutăților specifice acelor timpuri, a chetelor la care participă inclusiv elevi ai Liceului Nicolae Bălcescu, a eforturilor financiare privind chestiunea biletelor Loteriei Ligii, dar și a scăderii ponderii intelectualilor față de numărul total al membrilor înscriși în registrul de membri, dovedind – împotriva acestor neajunsuri – că Liga și-a păstrat de-a lungul timpului autoritatea și prestigiul în domeniul cultural.
La 18 ianuarie 1930 este ales noul Comitet al Ligii Culturale – Secția Brăila pentru anul respectiv. Se ia act de adeziunea Societății culturale din comunele Strâmbu și Jugureanu, recunoscute ca filiale, se fixează cotizația maximă pentru fiecare membru al Ligii la 20 de lei anual și se propune înființarea de subsecții ale Ligii la nivel local.
Începutul anului 1930 se dovedește a fi unul în care corespondența cu instituții ale autorităților locale este pusă în slujba susținerii actelor de cultură ale Ligii, respectiv Primăria Comunei Brăila, Prefectura de Județ, Camera de Comerț și Questura, precum și corespondența cu personalități reprezentative ale intelectualității din orașul Brăila, dar și din țară, în vederea organizării unor conferințe din domeniul științelor. Următoarele procese verbale relevă propunerile pentru înființarea de noi filiale la: Viziru, Însurăței și Movila Miresii.
În procesul verbal al ședinței din 20 noiembrie 1930 sunt înscrisuri privind demisia secretarului secției C. Ionescu și delegarea pentru acest statut a domnului C. Ionescu- Berechet, dar și acceptarea propunerii lui Traian Țino privind înființarea de biblioteci populare pe lângă unele din școlile primare.
La 14 decembrie 1930 se întrunește Adunarea generală anuală a Ligii culturale secția Brăila la care participă toți membrii Comitetului și numeroși membri ai Ligii. Președintele Ligii, Dr. Demetrescu-Brăila, deschide ședința, secretarul Ligii, domnul C. Ionescu-Berechet, prezintă darea de seamă asupra activității Ligii, iar preotul N. Constantin prezintă în amănunt situația casei, urmat de prof. I. Negulescu, cenzor, care citește raportul cenzural. Este anunțată demisia secretarului Ligii, magistratul P. Ionescu și se procedează la alegerea, prin vot secret, a noului membru al Comitetului. Dintre cei care și-au depus candidaturile este ales cu 19 voturi părintele N. Constantin, iar prin aclamațiune sunt aleși trei noi cenzori și trei cenzori supleanți.
Liga Culturală este nu numai prescurtarea pentru Liga pentru Unitatea Culturală a Românilor, ci un simbol pentru viața culturală și
spirituală românească. Organizația a desfăşurat o bogată activitate culturală şi politică pentru întărirea unităţii politice a românilor din România şi Transilvania fiind înfiinţată la 17 / 29 decembrie 1890 la iniţiativa lui Simion C. Mândrescu, începându-și activitatea în mod oficial în 24 ianuarie 1891. Liga a întreţinut o intensă activitate culturală organizând numeroase manifestaţii în acest sens, având un teatru propriu și publicând până în 1899 revista Liga Română.
Până în anul 1914, când şi-a schimbat titulatura în Liga pentru unitatea politică a tuturor românilor, această organizaţie şi-a creat numeroase secţiuni în majoritatea oraşelor din ţară, dar şi în unele centre universitare din străinătate: Paris, Londra, Berlin, Anvers şi Bruxelles. Conducerea Ligii era încredinţată unui Comitet Central Executiv, printre personalităţile care au activat în cadrul acesteia s-au numărat: Nicolae Iorga, V. A. Urechea, Nicolae Filipescu și Take Ionescu. Liga pentru Unitatea Culturală a Românilor a avut sub preşedinţia lui Nicolae Iorga cea mai intensă activitate. Tot N. Iorga a contribuit la construcţia unui sediu nou, un palat în Bucureşti care poartă și astăzi numele Ligii Culturale.
Liga Culturală a fost desfiinţată în 1948, însă dintre toate organizațiile culturale ale vremii este recunoscută ca fiind cea mai activă și profund implicată în viața culturală și spirituală a românilor, făurirea unităţii culturale a românilor devenind, la sfârşitul secolului trecut, o necesitate stringentă deoarece, aşa cum va scrie Nicolae Iorga, mai târziu, aceasta era cel mai preţios element de putere al naţiei.
Liga Culturală a acţionat pe planuri multiple, polarizând entuziasmul şi energia maselor populare, ca şi aportul unor reprezentanţi de seamă ai vieţii cultural-ştiinţifice şi politice ai naţiunii române, membri ai celor 114 secții importante ale acesteia, animaţi de profunde sentimente patriotice, de jertfă și devotament pentru neamul și cultura românească.
Sursa: EX LIBRIS – Revistă editată de Biblioteca Județeană Panait Istrati Brăila, Serie nouă, Nr. 6, 2016 – Brăila
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.