Cine l-a strigat pe Martinel?


 Scopul: dezvoltarea capacităŃii de recunoaştere a vocii colegilor.

 Obiective operaŃionale: să ghicească cine l-a strigat. Resurse didactice: un ursuleŃ, o basma sau un fular.

Desfăşurarea jocului Copiii sunt aşezaŃi în formaŃie de semicerc, iar în faŃa lor se află un copil, legat la ochi, cu un ursuleŃ în braŃe. La începerea jocului, cadrul didactic face semn unui copil din semicerc care strigă: „Martinel!”. Cel din mijloc îşi descoperă ochii, se îndreaptă spre cel care-l bănuieşte că l-a strigat şi-i pune ursuleŃul în braŃe.

Dacă a ghicit, schimbă rolurile între ei, dacă nu, trece din nou în mijloc, se leagă la ochi şi aşteaptă o nouă chemare a lui „Martinel”. Dacă acesta nu reuşeşte să ghicească, după 3 încercări , este înlocuit cu alt copil şi jocul continuă.

Anunțuri

De ziua mamei (tatei, bunicii)


Scopul: precizarea regulilor de comportare în florărie şi a regulilor de oferire a unui buchet de flori.

Obiective de referinŃă: să ofere flori celor dragi, să-şi exprime liber sentimentele în legătură cu ziua mamei (a tatei, a bunicii, a bunicului). Resurse didactice: flori naturale sau artificiale (lucrate de către copii), bani (de carton).

Desfăşurarea jocului: Se va improviza într-un colŃ al clasei o florărie. Înainte de începerea jocului se vor stabili care dintre copii să interpreteze rolul de vânzător, mamă (tată, bunică, bunic) şi care pe acela de copil. Vor fi propuşi din rândul copiilor cei care să meargă la florărie. După ce au cumpărat florile, copiii se vor îndrepta spre locul care reprezintă casa fiecăruia.

În fiecare casă (delimitată prin trasarea cu cretă sau cu alte semne, de exemplu cu cuburi, cu bucăŃi de sfoară, şiret sau stinghii subŃiri), va fi plasată dinainte persoana căreia i seva oferi flori. În ambele etape ale jocului – cumpărarea florilor, oferirea lor – propunătorul va urmări cum se încheagă dialogul.

În indicaŃiile care le va da copiilor cu rol de vânzător şi cu rol de mamă (tată etc.) va insista ca aceştia să urmărească cu atenŃie felul în care copiii solicită sau oferă florile. Se va preciza ca în cazul în care copilul-cumpărător nu ştie să se adreseze să nu i se elibereze marfa şi să fie pus în situaŃia să însoŃească alŃi copii, apoi să revină la florărie. Este de dorit ca jocul să se repete pentru a pune pe toŃi copiii în situaŃia de părinte şi de copil.

ObservaŃie:La clasele mari, jocul poate fi complicat introducându-se pe lângă florărie, un magazin de cadouri diverse (artizanat, bibelouri sau alte obiecte potrivite – fulare, mănuşi, baticuri, apă de colonie, cărŃi etc.). În acest caz, fiecare copil va fi pus în situaŃia de a alege singur ce doreşte să cumpere manifestându-şi iniŃiativa şi independenŃa în această direcŃie.

Să primim musafiri


 Scopul: reactualizarea regulilor de comportare în timpul primirii unor musafiri, însuşirea unor formule de politeŃe, educarea la copii a spiritului de ospitalitate şi de sociabilitate.

Obiective de referinŃă: să interpreteze corect rolul de musafir şi de gazdă, să elaboreze răspunsuri adecvate rolului asumat (musafir, gazdă). Resurse didactice: un buchet de flori naturale sau confecŃionate, veselă, biscuiŃi sau bomboane, pahare cu apă, tăvi mici.

Desfăşurarea jocului Cadrul didactic împreună cu copiii vor aranja înainte de începerea jocului 2-3 mese pentru musafiri şi gazde. Se vor pune la îndemână materialele necesare pentru servit.

Clasa va fi împărŃită în două grupe: jumătate dintre elevi vor fi gazde, iar ceilalŃi elevi vor fi musafiri. Gazdele se vor aşeza la mesele pregătite şi vor aştepta musafirii. Propunătorul dă un buchet de flori musafirilor şi aceştia pleacă în vizită.

Copiii vor fi îndemnaŃi să-şi reactualizeze impresiile avute cu ocazia unor vizite sau să Ńină seama de câteva momente: – sunatul la uşă sau ciocănitul; – oferirea florilor de către musafiri; – adresarea mulŃumirilor de către gazdă; – poftirea musafirilor să ia loc; – discuŃii şi informare reciprocă cu privire la evenimente recente; – servirea musafirilor; – despărŃirea musafirilor de gazde.

Reuşita jocului depinde în mare măsură de alegerea a câte unui copil din ambele grupe (musafiri şi gazde) care să conducă şi să poarte dialogul, nefiind posibilă comunicarea între toŃi copiii. Eventual se vor repartiza roluri de adulŃi şi de copii pentru a justifica diferenŃierea atribuŃiilor în cadrul celor două categorii, musafiri şi gazde. În încheierea jocului se poate cânta de către toŃi copiii un cântec vesel, se poate recita în cor o urare.

Dialog în liniște


 Acest joc constituie un bun prilej de a petrece timpul in mod amuzant atunci cand in casa trebuie pastrata linistea. Participantii se vor aseza fata in fata ,in picioare sau pe scaune. Cel care incepe jocul ,va da o porunca celuilalt-sa caute o cartein biblioteca ,sa bea putina apa,sa inchida o usa, sa mimeze ceva etc. Partenerul va trebui sa indeplineasca porunca in liniste. Daca partenerul intelege ce i s-a ordonat si indeplineste sarcina,castiga 1 punct.,iar daca nu intelege ,va face semn sa i se repeta porunca ,mai explicit. Daca face cel mai mic zgomot ,nu mai are dreptul sa castige punctul. Daca cel care da porunca face zgomot,pierde dreptul de a da o porunca ,iar partenerul sau castiga automat un punct. Jocul se incheie cand fiecare participant a dat cinci porunci si este castigat de cel care a acumulat celemai multe puncte.

Zboară, nu zboară


  1. Varianta simpla si rapida. Conducatorul jocului rosteste cate un nume de pasare ,mamifer, insecta sau obiect, cum ar fi; caine, barza, frunza, purice, avion, pelican, balon, balena.etc. Participantii trebuie sa ridice o mana de cate ori aud numele unui animal sau obiect care poate zbura,de exemplu: barza, avion, pelican.
  2. Varianta lenta povestirea. Conducatorul jocului are rolul de povestitor. El va incepe prin a spune o poveste oarecare, in cuprinsul careia va avea grija sa rosteasca adesea numele a diferitelor animale si obiecte care pot sau nu zbura. Si la aceasta varianta participantii trebuie sa ridice mana, cand aud rostindu-se numele animalelor.Toti care fac cate 2 greseli sunt eliminati din joc. Se considera greseala atat ridicarea mainii la auzul unor obiecte sau animale care nu zboara, cat si neridicarea mainii atunci cand se pronunta un nume de fiinta. Atunci cand din tot grupul au mai ramas numai 2 jucatori, in afara de povestitor, acesta va putea sa grabeasca ritmul povestirii sau a strigarii numelor pentru a spori dificultatea jocului .Jocul este castigat de cel care a ramas ultimul.

Am o casă mică


Durata: 15 minute        

Descrierea activităţii

Educatoarea  va spune prima dată versurile sub forma unei poezii, repetându-le de

3-4 ori, până vor fi învăţate de toţi copiii:

Am o  căsuţă mică,

Aşa  şi-aşa… (se arată cu mâinile forma casei)

Şi fumul se ridică,

Aşa  şi-aşa… ( se arată forma rotocoalelor de fum)

Şi bat la  uşa casei,

Aşa  şi-aşa… (se arată din pumn )

Şi-mi lustruiesc  pantofii,(asa si asa).

La cuvintele ,,aşa şi-aşa”,  participanţii vor arăta prin mişcare acţiunea din cântec.

Trebuie să fie suficient  spaţiu între copii, ca să nu se lovească, deoarece cântecul şi

acţiunea se repetă accelerându-se ritmul.

Săculețul fermecat


Materiale didactice Mere, pere, nuci, prune, struguri, gutui, portocale, banane, mandarine, kiwi, lămâi, săculeţ, o basma sau un fular.

Desfășurarea jocului: Propunătorul va arăta copiilor fructele pe care le va pune în săculeţ. El va lega la ochi câte un copil şi îi va cere să ia în mână câte un fruct, să-l pipăie, să-l denumească şi apoi să-l scoată afară din săculeţ pentru a putea fi verificat de clasă dacă a denumit corect fructul. Dacă nu a ghicit denumirea fructului, va fi dezlegat de la ochi şi este eliminat din joc. După ce toti copiii au fost legati la ochi şi puşi să denumească fructele,copiii care au fost eliminaţi din joc vor primi pedepse hazlii.

Jocul se poate organiza şi sub formă de concurs, pe grupe. La fiecare răspuns corect, grupa primeşte un punct, la fiecare răspuns incorect i se scade câte un punct. Câştigă grupa care totalizează mai multe puncte.