Cine face?


Scopul: îmbogăȚirea vocabularului.

Obiective operaȚionale: să-şi însuşească cuvinte care denumesc(ocupaȚii) profesii.

Resurse didactice: imagini care reprezintă diferite profesii.

Desfăşurarea jocului: Cadrul didactic va arăta elevilor imagini care reprezintă diferite ocupaȚii şi va cere elevilor să spună cum este numită persoana care face acel lucru. Cine mână caii? – Vizitiul Cine conduce tramvaiul? – Vatmanul Cine conduce locomotiva? – Mecanicul Cine conduce automobilul? – Şoferul (şoferiȚa) Cine conduce avionul? – Pilotul Cine conduce vaporul? – Căpitanul Cine conduce tractorul? – Tractoristul (tractorista) Cine vinde cărȚile? – Librarul Cine împrumută cărȚile? – Bibliotecarul (bibliotecara) Cine vindecă bolnavii? – Doctorul (doctoriȚa) etc.

Eu spun una tu spui multe


Scopul: însuşirea corectă de către copii a formelor de singular şi plural a substantivelor, precum şi a deprinderii de a le include corect în propoziȚii; dezvoltarea atenȚiei şi a memoriei vizuale.

Obiective operaȚionale: să aleagă corect jetonul cu una sau mai multe imagini şi să exprime corect singularul şi pluralul.

Resurse didactice: cartonaşe cu diferite desene reprezentând un singur lucru sau fiinȚă şi altele reprezentând mai multe obiecte sau fiinȚe de acelaşi fel.

Desfăşurarea jocului Pentru fiecare substantiv propus în joc vor exista două cartonaşe, unul cu un singur element iar altul cu două sau mai multe elemente de acelaşi fel. Unul din cartonaşe va fi pe catedră iar celălalt repartizat elevilor în aşa fel încât să existe atât pe catedră cât şi la copii cartonaşe care conȚin un singur element şi care redau mai multe elemente. Pe rând câte un copil vine la catedră şi alege un cartonaş. De exemplu, ridicând un cartonaş cu mai multe elemente copilul spune: „Eu am pe cartonaş mai multe flori”. Copilul la care se află cartonaşul cu o singură floare se ridică şi spune: „Eu am cartonaşul cu o floare”. Apoi copilul formulează propoziȚia despre floare. Elevul care se află la catedră trece la plural propoziȚia respectivă. În partea a doua a jocului propunătorul (sau un elev) spune un cuvânt la singular (sau plural), iar elevii trebuie să spună acelaşi cuvânt la plural – respectiv la singular. În continuarea jocului se vor alcătui propoziȚii în legătură cu cuvintele folosite în joc. De exemplu: „În grădină sunt flori multe” sau „Ionel a văzut o pisică”.

Să primim musafiri


 Scopul: reactualizarea regulilor de comportare în timpul primirii unor musafiri, însuşirea unor formule de politeŃe, educarea la copii a spiritului de ospitalitate şi de sociabilitate.

Obiective de referinŃă: să interpreteze corect rolul de musafir şi de gazdă, să elaboreze răspunsuri adecvate rolului asumat (musafir, gazdă). Resurse didactice: un buchet de flori naturale sau confecŃionate, veselă, biscuiŃi sau bomboane, pahare cu apă, tăvi mici.

Desfăşurarea jocului Cadrul didactic împreună cu copiii vor aranja înainte de începerea jocului 2-3 mese pentru musafiri şi gazde. Se vor pune la îndemână materialele necesare pentru servit.

Clasa va fi împărŃită în două grupe: jumătate dintre elevi vor fi gazde, iar ceilalŃi elevi vor fi musafiri. Gazdele se vor aşeza la mesele pregătite şi vor aştepta musafirii. Propunătorul dă un buchet de flori musafirilor şi aceştia pleacă în vizită.

Copiii vor fi îndemnaŃi să-şi reactualizeze impresiile avute cu ocazia unor vizite sau să Ńină seama de câteva momente: – sunatul la uşă sau ciocănitul; – oferirea florilor de către musafiri; – adresarea mulŃumirilor de către gazdă; – poftirea musafirilor să ia loc; – discuŃii şi informare reciprocă cu privire la evenimente recente; – servirea musafirilor; – despărŃirea musafirilor de gazde.

Reuşita jocului depinde în mare măsură de alegerea a câte unui copil din ambele grupe (musafiri şi gazde) care să conducă şi să poarte dialogul, nefiind posibilă comunicarea între toŃi copiii. Eventual se vor repartiza roluri de adulŃi şi de copii pentru a justifica diferenŃierea atribuŃiilor în cadrul celor două categorii, musafiri şi gazde. În încheierea jocului se poate cânta de către toŃi copiii un cântec vesel, se poate recita în cor o urare.

Unde este ascuns clopotelul?


Scop: Dezvoltarea sensibilității auditive si a orientării in spațiu

Desfasurarea jocului: „Copiii sunt in cerc pe covor, iar in mijloc stă un copil legat la ochi. Liderul de joc sună din clopoțel, iar apoi il ascunde in spatele copilului lângă care stă. La semnal copilul din mijlocul cercului isi descoperă ochii si se indreaptă in direcția din care a auzit zgomotul, mergând după cum i se indica: pe vârfuri, ghemuit etc. si caută clopoțelul.

Dacă il găseste, ocupă locul copilului in spatele căruia a fost găsit clopoțelul, iar celalalt copil merge in mijlocul cercului. Jocul se repetă.

Dacă nu a găsit clopotelul, copilul mai are dreptul la o incercare; dar dacă acesta nu ghiceste, iese temporar din joc (un tur). Este inlocuit de copilul in spatele căruia era ascuns clopotelul.”

Propunerea liderului de joc al Ludotecii: in  acest joc clopotelul poate fi inlocuit cu un o jucarie muzicala sau un instrument muzical. Distracție plăcută!

Nu râde!


Scop: Dezvoltarea stăpânirii de sine.

Material didactic: un baston legat cu o batista.

Desfășurarea jocului: Copilul desemnat invârte bastonul si se strâmbă, până ii face pe ceilalți sa radă. La un mment dat el indreaptă bastonul spre un jucator care trebuie sa inceteze brusc sa rădă si sa rămână serios. Ceilalți continuă sa se distreze si incearcă să-l determine si pe acesta sa râdă. Daca alesul izbuneste in râs, i de da o „pedeapsă” sau este eliminat. Jocul continuă atâta timp cat le face plăcere copiilor.

Propunerea liderului de joc al Ludotecii Cărabus: In locul bastonului legat cu o batistă se poate utiliza o bagheta magica confectionata in clasa (un betisor imbracat in poleiala de care atasam stea , clopotel, fulg de nea sau un ormanent miniatural de iarna).

Idei de pedepse folosite in timpul jocului: 

– Spune o ghicitoare!

– Gaseste rima cuvantului! De exemplu: „iarna”, „zapada”, „omat”, „sănius” etc.

– Imita un personaj de poveste! Exemplu: Peter Pann, Tinker Bell, etc.

– Spune cum face un animal salbatic! Copiii decid ce animal trebuie sa imite copilul pedepsit. Exemplu: un leu, un cocos, o pisica, un caine, un urs etc.

Ghici ce am adus?


Scop: Formarea capacitatii de a recunoaste si reda, prin mimica, insusirile caracteristice ale unor obiecte. Consolidarea deprinderii de a formula raspunsuri coerente.

Sarcina Liderului de joc:  stabilirea insusirilor specifice unor obiecte si a intrebuintarilor acestora.

Desfasurarea jocului: „Copiii stau grupati pe scaunele. Conducatorul jocului alege unul dintre copii care iese in fata grupului si simuleaza prin gesturi ca lasa jos un sac si scoate din el diferite obiecte si tot cu gesturi de imitatie arata intrebuintarea lor. De exemplu: taie lemne cu toporul, canta la pian, la vioara, manaca sau bea apa etc.” 

Să comparăm însușirile


Scop: Consolidarea deprinderii de a alcatui propozitii dezvoltate, in care sa fie utilzate gradele de comparatie ale adjectivelor;

Desfasurarea jocului: Educatoarea adreseaza intrebari copiilor despre insusirile obiectelor sau a fiintelor comparandu-le intre ele.

Exemple:

– Cat de lungi sunt urechile iepurasului fata de cele ale soricelului?

(Foarte lungi, cele mai lungi, la fel de lungi).

– Cum este papusa Ralucai fata de cea a Anei?

(Foarte mica, la fel de mica, cea mai mica)

Sursa: Culegere – Jocuri pentru prescolari

Coautori: Ileana Hanganu si Ciresica Raclaru

Propunerea liderului de joc al Ludotecii:

Alte exemple pentru jocul Sa comparam insusirile pot fi:

Despre inaltimi:

– Cat de inalta este girafa fata de zebra?

Foarte inalta, cea mai inalta, la fel de inalta)

– Cat de inalt este un munte fata de un deal?

– Cat de inalt este un zgarie nori fata de o casa?

– Cat de inalt este un copac fata de a floare?

etc.

Despre greutate:

– Cat de greu este un hipopotam fata de un caine?

– Cat de grea este un elefant fata de un soricel?

– Cat de grea este o pasare fata de o insecta?

etc.

Intrebarile pot fi formulate tinand cont de insusirile obiectelor si a fiintelor: despre gust (dulce-acru), despre duritate (moale-tare), despre aspect (frumos-urat), despre dispozitie (vesel-trist), despre varsta (tanar-batran), despre distante (aproape-departe), despre timp (devreme-tarziu), despre sentimente (iubire-ura), despre pozitionarea obiectelor/fiintelor (sus-jos) etc.

Micul arheolog


Materiale necesare: lut sau caolin, scobitori sau bețe de bambus, sfoară de cânepă, rămurele, o pungă de pământ de grădină, lădiță din lemn sau alt recipient reciclabil, planșe cu imagini de vase ceramice aparținând diferitelor civilizații străvechi, un set de jucării de nisip și pensule de diferite mărimi.

Cum decurge jocul: Copilul va modela din lut sau caolin diverse elemente inspirat de planșe cu modele de vase antice pe care le poate decora, cu ajutorul scobitorilor, cu semne și simboluri specifice diferitelor culturi. Copilul va fi îndemnat să modeleze, după puterea lui, câteva piese de dimensiuni diferite.

După uscarea completă a formelor de lut, acestea se observă cu atenție și se poartă discuții pe tema atelierului. Vasele create care au dimensiuni mai mari se por sparge, iar cioburile rezultate se pot îngropa, împreună cu celelalte vase din lut în  lădița cu pământ amestecat cu rămurele.

Pentru ca jocul abia construit să devină mai interesant se pune la păstrare câteva zile. Când interesul copilului pentru desfășurarea jocului a crescut suficient, copilul este îndrumat să împartă în parcele egale, utilizând sfoara și bețele de bambus, suprafața de pământ, iar apoi cu ajutorul uneltelor (jucăriile de nisip) poate să înceapă săpăturile arheologice.

Pentru ca jocul să introducă mai bine copilul în atmosfera săpăturilor arheologice, copilul poate fi asistat și ajutat să deseneze cioburile și vasele găsite, precum și să noteze parcelele în care au fost descoperite piesele ceramice.

Argument: Copilul poate fi pregătit pentru acest joc utilizând resurse din muzee și biblioteci (album foto, atlas, broșură, pliant etc.), dar și din mediul online. În atenția acestuia pot fi aduși termeni ca: lopată, șpaclu, artefact, sit arheologic, material arheologic etc.

Scopul jocului este de a facilita accesul copilului la cunoaștere și învățare prin joacă prin intermediul  metodelor non-formale de învățare conectate cu istoria și arheologia prin stimularea creativității.

Jocul participă la dezvoltarea emoțională a copilului prin beneficiile aduse: stimularea curiozității și a dorinței de descoperire a unui nou domeniu și de învățare despre fapte și evenimente istorice, exprimarea liberă a emotiilor și dorințelor, dezvoltarea imaginației și învățarea unui comportament adaptativ diferit, dezvoltarea abilităților de comunicare.

Fă asta, fă așa!


Grupa este dispusa in formatie de semicerc. Atat la comanda de incepere  a jocului, cat si pe parcurs, educatoarea executa mai multe exercitii usoare, insotite de cuvintele: „Fa asta ,fa asa!”. Din cand in cand se schimba comanda, pronntand cuvintele: „Fa asta”insotite de alte exercitii.

Dupa ce au vazut exercitiile efectuate de educatoare, copiii trebuie sa le execute numai pe acelea numai pe acelea pe care le-a prezentat ea, impreuna cu cuvintele: „Fa asta,fa asa!”.

Trenul cu surprize


Copiii sunt asezati pe doua siruri, mergand cate doi in pas obisnuit. La intrebarea educatoarei:Unde pleaca trenul? ,copiii raspund „La munte sau La mare”dupa care copiii intreaba: Si ce duce cu el? , iar educatoarea pronunta un nume de pasare sau animal.

Copiii trebuie sa imite modalitatea de deplasare a acestuia, de exemplu educatoarea pronunta „ursi”, iar copiii trebuie sa mearga ca ursul sau „veverite”, copiii sar ca veveritele s.a.m.d.

Prin tunel


Copiii sunt dispusi pe doua siruri, pe perechi, cu bratul din interior in sus, apucat de maini formand un tunel.

La comanda educatoarei, ultima pereche se deplaseaza inainte, prin tunel, si se aseaza in fata primei perechi. Dupa ea urmeaza si celelante perechi,una dupa alta.Jocul se termina cand prima pereche, a ajuns din nou prima, unde a fost la incepera jocului.

Daca efectivul jocului este mare se pot forma mai multe echipe, iar jocul se poate desfasura sub forma de intrecere.

Arată ce îți spun


Copiii sunt dispusi in formatie de semicerc. În fata lor, la câțiva metri distanta (pentru a fi văzută bine de toti copiii) stă educatoarea. Dupa comanda de incepere a jocului, educatoarea le spune copiilor: „Fiti atenti!”, apoi ridica mana, indicand prin gest si cuvant o parte a corpului: De exemplu „arata nasul”. Ea poate sa-i pacaleasca pe copii aratandu-le prin gest o alta parte a corpului, decat cea indicata verbal, insa  ei sunt obligati  sa puna degetul pe locul indicat prin cuvinte.

Acela care greseste,luandu-se dupa miscarile educatoarei, nu dupa cuvintele sale,este penalizat (pus sa execute niste miscari sau sa pronunte onomatopee care sa-i amuze pe toti copiii).  În nici un caz nu vor fi pusi sa execute pedepse umilitoare.

Poșta merge


Toti copiii sunt dispusi in formatie de cerc. In jurul picioarelor fiecare isi deseneaza un cerc. In mijlocul cercului mare se afla un copil care are rol de „Postas”. Cei de pe cerc primesc cate un nume de oras.La incepere jocului postasul striga: „Posta merge de la Bucuresti la Pitesti!”.  Cei care au primit aceste denumiri trebuie sa treaca repede unul in locul celuilalt.In timpul acesta postasul cauta sa ocupe unul dintre cele doua cerculete. Acela care ramane fara cerc ramane „postas” si jocul continua. Daca postasul nu reuseste sa ocupe nici un cerculet, continua jocul si striga o alta pereche.

Zboară, zboară


Copiii sunt dispusi in formatie de semicerc,cu mainile asezate pe genunchi.In fata lor pe un scaunel sta educatoarea. La inceperea jocului ea misca alternativ degetele aratatoare ale mainilor,in sus sau in jos pe genunchi spunand:”Zboara,zboara!”. Ea trebuie sa adauge dupa mai multe repetitii (in aceasta forma) numele unei pasari sau al unui aparat care zboara: zboara randunica, avionul zboara, imitand zborul ei. Daca educatoarea vrea sa verifice atentia copiilor.in loc de aceste cuvinte poate spune:”catelul zboara”. Atunci copii nu trebuie sa ridice mainile,ci sa spuna in cor:”catelul nu zboara!”. Copiii care gresesc sunt pusi sa execute miscari cat mai hazlii.

Roșu, galben, albastru


Copiii sunt dispuși în formație pe două șiruri, câte doi și merg în pas de marș după cântecul:

“Chipul țării mele”

“Lunci in floare,albă creste,

Tara noastra asta este,

Macul,spicul, albastrita,

Scolile si gradinita

Fabrici si zidari pe schele

Iata chipul tarii mele.

Macul, spicul, albastrita,

Scolile si gradinita.”

(Vers:D. Ivascanu)

 In trei colturi ale terenului de joc sunt fixate trei stegulete: rosu, galben si albastru. La comanda data de educatoare: Rosu, toti copii alearga in forma de cerc in jurul steagului de culoare rosie. La urmatoarea comanda copiii isi reiau locurile, aliniindu-se in sir cate doi.

 Propunerile coordonatorului ludotecii: Educatoarea tine in mana stegulete de culori corespunzatoare celor fixate pe teren. Cand ea ridica unul din sregulete, copiii alearga si se grupeaza in jurul steguletului ridicat, iar la coborare isi reiau locurile in coloana. Daca educatoarea ridica doua sau trei stegulete, copiii se grupeaza in jurul steguletului de culoarea preferata.