Povesti de vara, Povesti de seara, Povesti inventate de mamici


     Vara cu zilele ei lungi, cu serile calde, mangaietoare, imbie la joaca matinala, la odihna amiezii si alte ore de joaca pana cand luna rasare pe cerul varatic incununat de stele scanteietoare. Matei adoarme intotdeauna cu povesti si deseori imi cere sa-i impletesc povesti cu personaje din desenele animate de el  preferate sau chiar despre prieteni imaginari.

 

     Imaginati-va numai cum Ciocanel (Manny iscusitul) gateste si imparte – la micul dejun – o omleta cu cascaval si o salata de rosii cu  hazlia Peppa Pig si purpuriul Barney! Cum, in alta poveste, Turtita, nu se rostogoleste pacalind iepurele si ursul, ci se opreste si ii invata pe fiecare sa plamadeasca si sa coaca placinte. Mai apoi imaginati-va povestile noastre care rezolva o intrebare a zilei: „Unde se duc toti oamenii acestia, mami?”, detaliind intr-o singura poveste aventuri ale oamenilor de pe strada care merg unii catre aeroport, alti oameni care vin de la munca spre casa ori oameni care se relaxeaza pe bancute umbrite etc.
    Povestile noastre de vara, povestile noastre inventate pentru somnul de amiaza sau cel de seara sunt intotdeauna despre prietenie, despre a imparti cu ceilalti, despre compasiune, bunatate, despre bine, incredere si ajutor, dar si despre posibile pericole din care personajele noastre ies cu bine datorita istetimii, bunatatii lor ori datorita unui inger pazitor ascultator al rugaciunii copilului mic. Povestile noastre inventate sunt nesfarsite intamplari cu prieteni ce vietuiesc in cartile de povesti ori in povestile lor desenate, animate.
    Personajele preferate ale copilariei trec pragul imaginar al cartilor si al desenelor animate prinzand viata printre genele usor adormite, cu pleoapele coborate, visatoare la aventuri nestiute de prichindel si nici chiar de mama pana in timpul rostirii lor. Da, povestile noastre de vara, de seara, povestile noastre inventate prind viata chiar atunci cand rostim; de indata!
     Voi ce povesti de vara ati rostit, cu ce aventuri v-ati indemnati copiii la visare, in bratele caror perosnaje v-ati alinati copiii pentru somnul de amiaza si seara. Rostiti-ne, va rog, povetile de voi inventate!

      Si pentru ca povestile prind viata si farmec doar atunci cand sunt ascultate, va rog sa le impartasiti cu noi in micuta noastra colectie de povesti inventate deschisa chiar acum si aici, indemnandu-ne la visare! Asadar, inventati! Povestiti!

 

Cu drag vă ascultă,

Maria si Matei

 


document.write(”);

Anunțuri

Potirul magic – fericirea


 ” Dante cu mama si cu tata la plimbare. Totul e alb in aceasta iarna generoasa prin zapada daruita. Ne tinem toti trei de mana. Deodata Dante se desprinde din mainile noastre si in hohote de ras se intinde pur si simplu pe jos in zapada (care-i cam batatorita de picioarele trecatorilor, dar ce conteaza…). Rade si da din manute si picioruse, priveste incantat cerul  si transmite bucuria si fericirea simpla  cu toata fiinta lui. Toti trecatorii se opresc macar pentru o clipa si zambesc, sau rad , dupa cum le e starea de spirit. Iar noi ne simtim cu inima zburand pentru minunea care ni se intampla.
       De cate ori nu am simtit oare si noi acest imbold de a ne bucura de o anumita clipa si a o face memorabila?  De ce ne oprim sa ne exprimam uneori euforia unui moment si il lasam sa treaca pe langa noi? Copiii au acest dar de a ne face sa ne reamintim ce frumoasa e clipa….”
       De cand am scris aceste randuri au mai trecut anotimpuri peste noi. Toate m-au invatat sa ma bucur de fiecare zi in care pot spune ca sunt fericita, de fiecare zi in care copilul imi zambeste curat si sincer spunandu-mi „te iubesc, mami”.
       Da, fericirea e ca un potir in care cei dragi adauga picaturi zi dupa zi, anotimp dupa anotimp. Depinde de noi sa pretuim acel potir si continunul lui ca pe cele mai pretioase comori ce le avem pe Pamant.
       Fericirea e si in noi, in micile placeri vinovate sau nu, in rasfatul unei dimineti aromate cu fructe si cafea, in mirosul unui sapun favorit, in savoarea celui mai minunat fel de mancare ce ai reusit vreodata sa il gatesti pentru tine sau ai tai.
        Pentru mine fericirea inseamna sa redescoper joaca si jocul alaturi de cel mic, sa redescopar sotronul, umblatul descult prin roua ierbii, sa mirosim impreuna si cele mai umile flori, sa privesc minunea zborului unui fluture ce abia atinge aerul.
        Eu cred ca fericirea nu scade sau sporeste, doar se imbogateste cu noi si noi trairi, se maturizeaza, asa cum se intampla si cu iubirea. De fapt, cele doua sunt surori bune menite impreuna sa ne faca a intelege ca lumea e frumoasa, ca oamenii sunt frumosi si buni, chiar si atunci cand ni se arata altfel sau cand ochii nostri vor sa ii vada altfel.
         Lumea nu e perfecta iar noi ar trebui  sa o pretuim asa cum este… asta cred ca e adevarata fericire: sa inveti sa iubesti imperfectiunea lumii, sa o accepti si sa inveti sa traiesti cu ea.
                 Recunosc ca ma fac vinovata de a nu fi atat de euforica in a-mi exprima fericirea si sentimentele pe cat de mult mi-as dori, dar exersez in fiecare zi acest lucru, putin cate putin.
…………………..
Gandurile de mai sus au venit inspirate de tema propusa de Irealia pe BlogPower.
  Au mai scris despre asta urmatorii:
                                    by vavaly

Tara jucariilor


      Acum aproape doi ani Maria a venit cu ideea de a-si implini un vis, acela de a scrie. Pentru ca mediul online ne oferea aceasta noua posibilitate, de a inlocui foaia de scris si creionul cu tastatura calculatorului si ecranul monitorului, am decis impreuna ca avem multe de spus in ceea ce priveste trairile noastre de proaspete mamici, de viitoare mamici cu experienta. Astfel a luat fiinta blogul Copiisimame, un loc in care ne regasim cu bucurie, cu mandrie si cu prietenie.

    Nu ne-am gandit, atunci cand am infiintat blogul, ca vocea mamelor va incepe sa fie auzita din ce in ce mai des, ca tot mai multe mamici vor prinde curaj sa isi spuna punctele de vedere in ceea ce priveste cresterea si educatia copiilor lor. Daca la inceput timid fiecare mamica (sau tatic) isi spunea punctul de vedere, isi dregea vocea in acest mediu online, in timp lucrurile au luat amploare, vocile au inceput sa se auda din ce in ce mai bine. Tot mai multe mamici au inceput sa isi spuna parerea, parerile au inceput sa fie luate in considerare, energiile s-au canalizat in directiile dorite. Astfel, din initiativa unor oameni inimosi care au inteles ca si noi, mamicile, care scriem despre scutece, alaptat, hranit dar si despre joaca, jucarii, carti, educatia viitoarei generatii, avem un cuvant greu de spus in bunul mers al societatii, a luat nastere un eveniment numit Social Media for Parents. A fost un eveniment ce a adus aproape oameni cunoscuti in blogosfera parinteasca, oameni care au avut initiative, care au organizat campanii importante, caritabile si nu numai.

    Mi-am luat ragaz de cateva ore pentru a viziona online evenimentul, pe care il puteti vedea si voi aici. Am urmarit cu interes vorbitorii, am descoperit chipurile din spatele scrisului si am inteles ca da, si noi parintii putem deveni o forta, o voce ce poate fi auzita si care poate schimba mersul lucrurilor pentru ca ne pasa de copiii nostri , de ceea ce se va intampla cu ei.

     Nu stiu voua, dar mie acest eveniment parca mi-a dat un nou impuls, un avant nou de a scrie, de a povesti. Si despre ce poate  scrie o mama, despre ce povestim noi parintii decat despre joaca, despre ce jocuri noi am mai descoperit, despre ce pozne mai fac copiii nostri, despre ceea ce ne framanta in educatia  lor.

      Da, o jucarie este o poveste, un joc nou este o lume in sine pentru copil. Orice noua achizitie inseamna o noua provocare in ochii micutului ce descopera mediul prin intermediul culorii, al materialelor diverse, al sunetelor fel de fel. Un puzzle nu este doar un puzzle, este o misiune de indeplinit, presupune rabdare si concentrare, presupune joaca in echipa, presupune bucuria lucrului dus pana la capat, a unei misiuni indeplinite. Asta am invatat eu de la copilul meu privind jucariile din jurul nostru cu alti ochi.

     Si pentru ca toate aceste jucarii, pana sa ajunga la copiii nostri, trebuie sa fie create, depozitate, prezentate, exista si tari ale jucariilor. Fiecare tara are un nume, fiecare tara are o populatie de jucarii diversa. Una din aceste tari minunate a jocurilor si jucariilor este si Noriel. Un nume atat de frumos si de placut auzului celor mici, un nume ce te duce cu gandul  la un taram de basm in care totul are menirea sa te provoace la joaca si creatie. Pentru ca da, in aceasta tara a  jucariilor  imaginatia este fara limita, creatia este la ea acasa cu ajutorul plastilinei, a minunatelor Crayola ce dau culoare desenelor, ce pun umbre si pete acolo unde copilul isi doreste.

      Oamenii mari de la Noriel afla ce personaje indragesc micutii din ziua de azi si incearca sa aduca figurile familiare pe obiectele de scoala ale micutilor invatacei pentru ca orele sa fie impartite cu ele, pentru ca povara ghiozdanului sa para mai usoara impartita cu Spirdeman, pentru ca creioanele sa stea frumos aliniate in penarul de care are grija printesa indragita a fetitei.

      Lumea copiilor nostri este o lume plina de culoare, populata de personaje ale basmelor moderne, o lume in care zambetul si voia buna sunt la ele acasa.

      Sigur ca in toate e bine sa existe o masura, ca numarul de jucarii ce intra in viata copilului trebuie sa fie atat de mare cat poate mintea lui sa cuprinda, sa inteleaga si sa asimileze. Fiecare jucarie pe care copilul o doreste, o simte si o indrageste este o experienta castigata, o experienta acumulata, are o poveste a ei proprie. Jucariile plecate din tara lor, din tara jucariilor, de acolo unde au fost create, isi doresc sa ajunga intr-o lume in care sa fie iubite si dorite, in lumea copilului ce si le-a dorit.

       Voi cum vedeti aceasta lume a jucariilor si a jocurilor?  Sunt jucariile o achizitie utila in viata copilului? Reprezinta jocurile o investitie pe termen lung sau doar ceva temporar? Sunt jucariile de calitate o necesitate in educatia copiilor?

       Iata cateva intrebari pe care si le pune orice parinte, orice varsta ar avea copilul.

       Va astept la dezbateri privind jocurile si eroii preferati ai copiilor vostri!

                                                                                                                    by vavaly

Aer elen intr-o vara romaneasca


Vara mea, vara mea romaneasca e o vara a viselor implinite, a sarbatorilor familiale (cuplul nostru a implinit de curand 16 ani de casnicie!!!), o vara bogata in scurte si fructuoase calatorii, dar mai ales vara aceasta a mea este anotimpul in care visul sufletului meu se va implini. E o vara a aproape-secretelor, caci doar prietenii de suflet stiu de proiectul meu ce urmeaza a se implini. Simt ca mai am de facut doar un pas sa-mi traiesc visul, sa respir, sa exist, sa iubesc doar prin ceea ce ador: sa creez!

Si pentru ca luna iunie e luna in care sarbatorim juramantele iubirii noastre (casatoria), m-am gandit sa exersez imaginar o calatorie virtuala pe plaiuri elene: culori, imagini, arome, lumini si umbre, sunete, simboluri. Nu, nu am ales intamplator Grecia; invitatia a fost lansata de catre Florentina cu ocazia concursului lunii iunie cu tema: Grecia. Am incercat sa onorez aceasta creand sau mai bine zis re-creand un vas care decoreaza spatiul meu de lucru utilizand tehnica de lucru decoupage pe un suport de lucru tare frumos: ceramica alba!

Asadar, materiale necesare: un vas de ceramica alb, adeziv pentru decoupage, penson lat (eu folosesc din cel pentru pictura in ulei) si hartia pe care o ador – hârtia CreaShop HobbyandCrafts. Cum am procedat? Am decupat mai intai modelul pe care doream sa-l aplic, apoi am inchipuit un model pentru vasul de ceramica care sa imi incante privirea; am aplicat cu ajutorul pensonului adezivul pentru decoupage, iar peste acesta am fixat cu delicatete hartia aleasa sa decoreze vasul. Cu delicatete am intins hartia, folosindu-ma de penson, cu miscari dinspre centru catre exterior, iar apoi am aplicat – in aceeasi maniera – inca in strat de adeziv pentru tehnica decoupage peste hartia deja aplicata si fixata cu prima mana de adeziv. Dupa uscarea completa am decorat vasul cu colectia mea de scoici si am incropit o micuta sedinta foto pentru a va incanta si voua privirile cu micuta mea creatie care ma duce cu gandul la portocali, leandrii infloriti, pietrisul plajelor elene, scoici si apusuri insorite! Doriti-mi succes in provocarea acestei luni a Florentinei, chiar daca ma inscriu pe ultima suta de metri!

Cu drag,

Maria

„Up and away”….


Sa stai intins pe iarba si sa zbori printre nori… ati mai trait in ultima vreme senzatia aceasta de plutire?

Eu obisnuiesc sa ma intind alaturi de Dante in iarba si sa privim, printre crengile copacilor, cerul plin de nori albi , pufosi, imaginandu-ne ca zburam si povestind toate cele. Din aceasta senzatie de plutire si din dorinta de a calatori in locuri cu soare , plaje, case albe si pescari ce gusta libertatea si bucuria de a trai asa cum simt, s-a nascut ideea unei felicitari.

Am creat un  avion  plutind printre norii pufosi care sa ma poarte departe  pe taramul vacantei mult visate.  Ideea de a crea acest model de felicitare mi-a venit vazand prima data pe site-ul Innei felicitarea numita tent card. Mi-a placut ideea de miscare , de 3D si de altceva, asa ca am creat si eu in joaca acest model. Sper sa va placa si sa va incante.

Particip cu aceasta lucrare la provocarea cu numarul 27 „Up and away” de pe site-ul Scrapper in Romania.

Această prezentare necesită JavaScript.

O vara frumoasa si o vacanta asa cum v-o doriti!

Cu drag, vavaly.

Mini foto album scrapbooking


Treburi lumesti m-au tinut deoparte de hobby-ul meu preferat, insa dorinta de a crea, de a ma relaxa modeland hartia, mi-a acordat timpul necesar pentru ca toata bucuria de a crea sa rabufneasca vesela, de la sine, cu finalitate. Astfel a aparut mini foto albumul confectionat in tehnica scrapbooking. Am incercat sa lucrez in stilul Shabby-Chic, insa nu sunt in masura sa va spun daca mi-a reusit sau nu; stiu insa ca imi place foarte mult acest mini albumul foto.

Pentru realizarea acestui album am utilizat materialele urmatoare: hartie si carton alb(a)  si color, lipici de crafting, foarfece, perforator deco, spuma de ras 🙂 si vopsea lichida (de la Dr. Oetker) pentru vopsit oua (in patru culori: verde, galben, rosu si albastru) si, nu in ultimul rand, hartie color perforata – pentru realizarea florilor si a frunzelor  – de catre Mr. Big Shot (Multumesc Monica!) masinuta grozava impreuna cu placile ei de decupare/embosare furnizate de catre CreaShop HobbyandCrafts. Nu ratez astfel ocazia de a inscrie mini albumul foto la sectiunea scrapbooking din Concurs(ul) Shabby-Chic de pe blogul magazinului virtual de hobby si crafting CreaShop HobbyandCrafts. Urati-mi succes! 🙂

Această prezentare necesită JavaScript.

P.S. Mini albumul foto contine sase pagini pentru fotografii. Pentru realizarea ramelor am folosit spuma de ras, vopsea lichida de oua si perforatorul deco. De ce spuma de ras si vopsea de oua? Aflati de aici! 🙂

by Maria

Intoarcere la romantism – „Trandafiri pe portativ”


    Cand am vazut tema propusa de catre CreaShop pentru un nou concurs de creatie, m-am simtit cu adevarat provocata. De ce? Pentru ca stilul Shabby-chic    „este un stil feminin, pastelat, elegant, cu patina si uzura timpului evidentiata puternic”. „Flori sau buline marunte, frunzulite, modele complexe sau simple,  pasteluri (vernil, roz, bleu) accentuate de albul patinat, “prafuit” sau cu aspect de uzura” – toate acestea mi s-au parut adevarate provocari.

     Multe zile am cautat inspiratia, am incercat sa gasesc calea de a exprima ceea ce simt eu in legatura cu acest stil. Dupa ce ideile s-au asezat pe un anume fagas starea de romantism si nostalgie si-a facut loc in inima mea si m-au indrumat spre ceea ce aveam sa realizez.

     Am profitat de faptul ca o prietena mi-a oferit o minunata hartie de orez  si am pornit de la modelul acestei hartii grozave.

     Am imbracat o sticla delicata cu ajutorul tehnicii decoupage.

     Am realizat cateva mici bijuterii astfel: bucati de passpartout taiate in forma ovala, peste care am aplicat bucatele de hartie de orez, continand imagini cu portative  si note muzicale. Peste aceste bucatele am lipit cativa trandafirasi quilling, obtinand  pandantive dragute si cu aer romantic. Aceste pandantive pot fi folosite cu succes si ca marturii de nunta.

    Dar pentru ca imaginea mea legata de acest stil este in stransa conexiune si cu aceea de camin, de casa locuita si plina cu decoratiuni micute si romantice, nu m-am oprit aici. Am creat un tablou micut, cu o rama asa cum imi imaginez ca erau pe vremuri, cu colturi rotunjite. Ceea ce a iesit m-a dus cu gandul la o ferestra prin care priveste o fata ce viseaza la iubitul ei, avand alaturi un frumos buchet de trandafiri.

     Toate aceste mici obiecte decorate constituie o lucrare unitara pe care am numit-o „Trandafiri pe portativ”, fiind ideale pentru a decora un colt de birou spre a atrage privirile, sau chiar o noptiera pentru ca visele noptii sa fie mai placute.

     Dar, pentru ca regulamentul concursului spune ca trebuie sa participam cu un singur obiect decorat, am ales sa particip cu tabloul decorat– fereastra spre o poveste din trecut in care romantismul nu era ceva uitat.

        Sper sa va placa lucrarea mea si sa va incurajeze sa incercati si voi sa abordati acest stil in lucrarile si decoratiunile pe care le realizati. Concursul se numeste „Schabby-chic prin ochii tai”, iar eu astfel am exprimat  ceea ce vad in acest stil. Multumesc Oana pentru ca mi-ai oferit aceasta bucurie de a incerca un stil atat de sofisticat si de frumos!

by vavaly