Îngerul


Ce fel de lumină îți mângâie chipul?

Ce aripi te’nconjoară când dormi?

Cine te ghidează prin visele nopții?

Cum sună în urechea-ți dreaptă șoaptele zilei?

Și unde fugi? Către ce lumi?

Și timpul cum curge? Înapoi, înainte?

Și lacrimile din inimă… Se vor preface’n rubine?

Pentru cine?

Eu…


…Ma privesc…
Sunt atat de… om.
Atat de om incat as vrea
Sa zbor deasupra tuturor
Si ‘ntr-o secunda sa adun
Intelepciunea Lumii.

As vrea apoi sa pot s-aud
Suspinul Univesului 
Si sa-nteleg, sa stiu, sa spun
Cuvintele Luminii.

As vrea si noaptea s-o adun
Intr-un caus de palma,
Sa las sa-mi cada Soarele din pumn,
Cand ziua se arata.

Dar eu nu stiu…
Sa fac ca fluturii sa zboare
Nu stiu lumina s-o impart
Intre un copil si-o floare.

Nu stiu sa cant asa cum
Vantul intr-o padure face.
Si nici sa infloresc nu stiu
Cum Primaveri-i place.

Nu pot sa ma intrec cu Ploaia
Ori sa zambesc ca Luna.
Doar Dumnezeu le poate face
Si-I iese bine ‘ntr-una.

…Acum ma vad…
Sunt mic…si-atat de om,
Incat ma rusinez si-L rog pe Bunul Dumnezeu
Sa ma indrepte, sa ma ‘nvete sa fiu si eu un…OM.
by Maria  

Ruga la icoana Tanguirea a Maicii Domnului


As vrea sa nu mai plangi Maicuta,
Cu nesecate lacrimi.
As vrea durerea sa-ti alin
Si mainile mi le inchin
Rugand pe Bunul Dumnezeu
Iubirea mea s-o puna… pe rana Ta.

Nu vreau sa suferi Maica;
Si-as vrea ca viata mea s-o iei
Si sa-Ti alini cu ea
Durerile din lume.

N-as vrea ca lacrimile Tale
Sa unde tot pamantul,
Dar inteleg ca doar asa
Ne spala pe noi Sfantul.

Altar iti fac din mintea mea
Si inima – o ruga,
Iar vocea mea Ti-o daruiesc,
Sa-Ti fie Tie cantec.

Nu pot Maicuta sa Te-alin
De ale lumiii patimi,
Dar Iti soptesc: ia viata mea
Sa te urmeze ‘n veacuri.

As vrea iubirea s-o impart
In fiecare zambet
Si fiecare ochi sa vada
Marirea Ta in veacuri.


As vrea, Maicuta,
Sa ‘nteleaga toti oamenii din lume
Ca lacrimile Tale curg
Durerea sa ne-aline.
by Maria 

Prieten bun


Sunt insotita pretutideni
De cel mai bun dintre prieteni;
Tovaras bun, insotitor ceresc,
Zilnic vegheaza cum traiesc.

Cu stele-diamante pe aripi de lumina,
Trimite ganduri bune si cu blandete ‘alina
Clipe de deznadejde si cu iubire ma indeamna,
Sa las frustrari, sa uit de teama.

De ‘as incerca eu suferinta
Ce i-o creeaza necredinta-mi,
As cere pana ziua cu noaptea se ingana
Sa nu mai simt cum plange bunul prieten de lumina.
by Maria

Franturi


De veacuri sufletul meu
Strabate lumi invatand despre viata
Amintiri incetosate apar in franturi
Si visele-mi par mai toate furate.
…Nu-mi apartin… 
Cum nu-ti apartin, de fapt, nici tie;
Suntem doar doua inimi purtate de timp 
Prin vieti nenumarate.
Apartinem doar Lui 
Si noi si vietile noastre
Lumea? 
O stea ratacita in fum de tamaie.
by Maria

Soapte


De ce-ai uitat sa ma iubesti
Acum cerand chiar tu iubire;
Cand oare a ‘ncetat 
S ‘ajunga fericirii tale
 Fireava-mi fericire?

Agoniseala sufletului tau nu vede
Ca suflete pe langa tine stam,
Sa te iubim si sa stam de veghe
Ca fericit sa fii
…Noi nu uitam.
by Maria

Rostul meu


Port numele Maicutei
Cum Dumnezeu a hotarat demult.
Ca Ea eu trebuie sa fiu:
Cinstita, buna, blanda – lumii sa m ‘arat.

In lume rostul meu e
Inima de maica sa arat, 
Cu cumpatare si credinta
Pe toti ai mei sa-i inconjor
Si cu rabdare sa incerc 
Sa fiu Maicutei nume.
by Maria

Sfantul Inger pazitor


Cu aripile – I de lumina,
El cu blandete ma alina
Si-n clipele de deznadejde
Stiu ca iubirea Lui ma intareste
De ochii-mi ar putea vedea
Ce suferinta i-as creea,
Cand necredinta si pacatul se imbina,
As renunta sa-L fac sa planga
Pe Bunul meu tovaras de lumina.

by Maria

Ajuta Doamne necredintei mele!


Tanjeste sufletul meu dupa Psalmi
Pe care inca nu-i cunosc
Si inlauntrul meu se canta imnuri
Ce inca nu le-am auzit.
Viata-mi vibreaza unei vieti (necunoscute)
Promisa, vesnica, dorita.
Ce frumusete au slujbele cu Ingeri
 De Duminica.
Rasare soarele on fiecare zi
Si-n fiecare seara imi promit
Ca maine un crestin mai bun voi fi,
Dar oare cand voi reusi? 
by Maria

Rugaciunea inimii


Am invatat sa respir fara sa stiu,
Iar inima imi bate fara sa vreau.
Cu ritmurile acestea m-am nacut.
Fara sa caut, fara sa stiu cine sunt.
Varsta ‘ntrebarilor de mult am depasit;
Acum ma ‘ntreb pe mine cine sunt.
…Sa aflu, zi de zi, ca pot a ma ruga,
Incet si bland, in gand, cu inima.
Si-n timp ce gandul in inima se ‘abate,
Fiul lui Dumnezeu de rele ma desparte.

by Maria

Salvati piticul!


    Am crescut cu poezioara de o strofa, care ce-i drept are rima, dar care m-a obsedat toata adolescenta cand o auzeam spusa copiilor care abia isi deschideau ochii asupra lumii. Ma intrista seninatatea si veselia cu care era rostit mesajul, dupa mine macabru, al poezioarei:
„Un pitic asa de mic
Facea baie ‘ntr-un ibric
De sapun s-a ‘npiedicat
Si piticul s-a ‘necat.
Vai! Vai! Ce pacat
Ca piticul s-a ‘necat!”
    N-am inteles niciodata de ce piticul trebuia sa se inece, de ce nu-l salveaza nimeni, de ce poezia nu are inca o strofa in care sa vina o zana sa-l readuca la viata, dar mai ales mi-am pus de o mie de ori intrebarea „De ce ii invatam asta pe copii nostri?” De ce in capusoare lor lor mici trebuie sa ajunga asa o fatalitate? Da, e adevarat, exista accidente, moarte, dar moartea e doar un somn prelung in care oamnii se cufunda sa viseze cu Ingerii.
    Sunt convinsa ca in micutii nostri exista o intelepciune universala care ii ajuta sa priceapa si misterele lumii inconjuratoare, ca in micile lor universuri viata, moartea, despartirea, impacarea, suferinta sunt lucruri firesti care uimesc, sensibilizeaza. Continui sa ma intreb de ce folosim atat de mult expresii ca: „e mort de foame/somn/oboseala, saracul de el, este nebuna, vine bau-bau, te dau la tigani, te ia baba-cloanta etc.” si de ce nu incercam sa-i sensibilizam in fata frumosului din tot ceea ce ne inconjoara, de ce nu punem accent sa imaginam lucruri si intamplari minunate, in loc sa-i imunizam de mici la tot ceea cea ar trebui firesc sa fie admirat, iubit, apreciat.
    Cred ca ar trebui accedem si noi la schimbarea mentalitatii care, azi, are loc la nivel mondial; sa nu fim impotriva razboiului, ci Pro pace, sa invatam sa gandim pozitiv si sa credem ca toate, dar toate, informatiile pe care le dam gratuit si atat de senin copiilor nostri ii invata sa priveasca lumea, sa o descopere printr-un filtru de gandire pozitiv, in care firescul vietii e – si stiu ca poate fi asa – imbratisat, digerat, trait prin prisma optimismului, a sperantei, a bunavointei si beneficitatii actiunilor lor si necesitatea ca si actiunile celor din jur sa fie indreptate spre benefic, pozitiv.
    Stiu, nu toate sunt mereu bune si frumoase, nu intotdeauna viata e roz, dar avem medici pentru trup, duhovnici pentru suflet, prieteni pentru intelegere si compasiune, familia pentru dragoste neconditionata, si cred cu tarie ca putem da copiilor nostri sansa de a gandi pozitiv, de a-i invata sa fie curajosi, puternici, sa aiba incredere in fortele lor, sa poata deveni Oameni, maturi de incredere.
    Invatati copiii, inca din bratele voatre, ca viata e frumoasa si vor reusi sa treaca peste probele inerente ale vietii, peste propriile erori sau dezamagiri cu speranta si incredere in ei si in viitor, vor aborda problemele cotidiene cu detasare, adaugati credinta, nadejdea si dragostea ca virtuti ale sufletului lor si veti avea copii minunati.
    Nu-i „educati” ca acum o mie de ani cu „bataia e rupta din rai”; inca n-a venit nimeni de acolo cu confirmarea asta, ci programati-i pentru fericire: cantati-le despre Dumnezeu si dragoste, recitati-le despre   pace, iubire si vor intelege ce inseamna dorul, compasiunea, vor creste cu pacea in suflet si nu vor alerga, adulti fiind, dupa placeri cautand de fapt linistea sufleteasca.
   Da-ti importanta bine-meritata fiecarei informatii care ajunge la copiii vostri si hraniti-le imaginatia si perceptia asupra vietii cu toata frumusetea care ne inconjoara, ea exista, trebuie doar sa tineti ochii deschisi!
    M-am tot gandit daca sa adaug o a doua strofa si sa salez piticul, dar nu merita! Piticul nu trebuie sa se inece! Nimic nu trebuie, nimic nu e obligatoriu pe lumea asta; pentru asta avem liberul albitru! Astfel ca strofa piticului suna cam asa:
„Un pitic atat de mic
Facea baie in ibric
De sapun s-a ‘npiedicat
De manuta l-am luat
Si piticul l-am salvat!
Uraa!!! ce minunat
Ca piticul l-am salvat!”
    Stergeti lacrimile copiilor vostri si aninati de genele si gandurile lor Fericirea! Intindeti spre ei o mana de ajutor in a deveni parintii de maine care-si vor creste copiii cu increderea si speranta in bine! Salvati piticul!!
by Maria

Ruga la Nasterea Domnului


      

    Doamne, Cel ce vii intre oameni in taina, ai mila de noi, de copii si mame, si pune foc temnitei, aprinde dragostea in inimile noastre, arde spinii patimilor noastre si fa lumina sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi, de copii si mame, vino si Te salasluieste intru noi, impreuna cu Tatal si cu Duhul Tau cel Sfant. Caci Duhul Sfant se roaga pentru noi cu suspine negraite, cand graiul si mintea raman neputincioase.

    Doamne, Cel ce vii in taina, ai mila de noi, de copii si mame, caci nu ne dam seama cat suntem de nedesavarsiti si cat esti de aproape de sufletele noastre si cat ne departam noi prin pacatele noastre.

    Ci lumineaza lumina Ta peste noi, peste copii si mame, ca sa vedem lumina prin ochii Tai, sa traim in veci prin viata Ta.  Lumina si Bucuria noastra, slava Tie! Amin.

by Maria

Nu te mai caut!


Ti-am spus iubire pana ieri.
De azi esti un strain iubite!
Nu voi mai plange ai tai pasi
Ce n-ai stiut sa-I faci spre mine
In amintiri n-am sa te caut,
Singur te-ai sters din vise si din minte.
Ai stat prea mult pe la rascruci de drumuri
Fara sa stii sa ceri sau sa primesti
Tot ce-am avut eu sa-ti ofer.
Caci ai fost orb sau nu ai vrut sa vezi,
Sau poate eu credeam prea mult in vise
Ce m-au legat atat de mult de tine.
Ai fost iubire pana ieri
De azi…esti un strain iubite!
Nu am sa plang si nu am sa-ti duc dorul
E bine ca nici tu sa nu regreti,
Ce n-ai facut de ieri, cand ma strigai iubire
Azi…o straina sunt si pentru mine.
Te-am asteptat prea mult si am crezut in vise
Dar sufletul mi-e oboist iubite.
Cat de naiv-am fost sa  cred ca pentru tine
Sufletul conteaza…
De azi! Sunt o straina pentru tine!

by Magda

Nostalgie


Sa simt ce inca n-am simtit
Si sa-mi tresara inima infiorata
Spunand iubirii “bine ai venit”
Dar totu-i nemiscat de ani si ani la fel
Am si uitat cum e sa speri
Si numai stiu cum e sa zbori
Prin rugaciune dincolo de nori
Si anii trec si iau ceva din mine.
Simt cum ma prind treptat in amintire,
Cum ma retrag in vise de demult
Si totusi le resping, gandind ca e prea mult
Prea mult astept…prea mult visez…
Prea mult de cand tot sper …prea mult de cand…
Prea mult!
Si sufletul in mine plange,
Zdrobit, cu aripile frante…zbura odata,
Numai poate-acum si zace trist
Si prabusit in drum.
Nu vreau nimic, nu pot avea nimic…
Mi-a curs prin pumni ce nu era al meu
Vreau doar la cer sa pot sa ma ridic
Iubirea’devarata-i numai el.
by Magda

Eu


Sunt doar o picatura chinezeasca
In ceasca ta de lapte.
Sunt doar un dor nestins de viata,
Sunt doar surasul armoniei dintre noi,
Doar o idee intr-o zi de joi.

Sunt visul unui fluture dormind,
Un abur al zorilor gemand.
Sunt bataia inimii unei frunze,
Sunt laguna unei stele arzande.

Sunt dansul luminii albastre,
Sarutul fericirii,
Sunt culoarea din cosul cu astre,
Sunt parfumul iubirii.