Incredere reciproca


       Nu uit nici o clipa ca scopul acestui blog a fost si este acela de a scrie despre momente importante din viata copilului meu, din viata mea ca parinte, din experientele noastre acumulate impreuna si transformate in amintiri de neuitat.

       Asa cum primul pas, prima bicicleta, prima serbare sunt evenimente importante in viata oricarui copil si a mamei ce se bucura de ele, la fel este si prima balaceala serioasa in apa a unui copil ce refuza constant sa faca cunostinta cu apele mari si cu plajele.

        Prima noastra iesire la mare a fost cand Dante avea 9 luni. Cand toti copiii in jurul nostru erau superincantati de intinderea apei, de valuri si de nisip, de ocazia de a sta dezbracati in briza marii ce le mangaia micile trupuri, copilul meu a plans hotarat din momentul cand l-am dezbracat. Desi nu l-am bagat in marea cea mare ci am preferat o mica piscina gonflabila, nu s-a aratat incantat nici o clipa nici acolo. Ca o proaspata mamica, necunoscatoare inca a propriului copil atat de bine incat sa inteleg plansul lui, m-am simtit destul de frustrata si neputincioasa in fata acestei stari de fapt. Am decis totusi sa il las in pace si sa nu il oblig sa faca ceva ce nu ii era pe plac.

         Vara urmatoare ne-a gasit mai mari si mai intelepti. Am pornit cu avant si sperante noi catre plaja autohtona, de la noi din localitate, cu nisip mai putin fin si cu apa sarata dar sigura pentru copiii mici. Reactia lui Dante? Aceeasi ca si cu un an in urma, doar ca de aceasta data se putea face inteles iar noi il cunosteam ceva mai bine. Nu s-a lasat dezbracat, nici macar descaltat de sandalute, nu a vrut sa ma apropii de el mirosind a namol sanatos si negru, nu i-au placut nici oamenii care stateau la soare acoperiti in intregime cu acel namol.

        Cam astfel au fost zilele noastre de plaja sau iesit la iarba verde. Dante a refuzat categoric sa se dezbrace, nici macar tricoul nu l-a dat jos. Chiar si acum, la 3 ani si ceva, a avut aceeasi reactie de respingere a tentativelor noastre de a-l expune un pic la soare in luna mai, cand soarele nu era chiar atat de puternic. Este de inteles ca am avut parte de fel de fel de comentarii si sfaturi, indrumari de a-i da hainele jos cu forta, tentative esuate de santaj. Noi, ca parinti, ne-am relaxat si am inteles ca copilul va face plaja atunci cand va dori, chiar de ar fi sa se intample abia in adolescenta sau cand se va insura. Cat despre a intra in apa, nici nu ne-am mai pus problema. O singura data, anul trecut a intrat in apa, luat in brate de catre o prietena de a mea, o a doua mama pentru el de altfel. Intai a intrat imbracat dar apoi a inceput sa se ude cate putin si s a dezbracat dar nu pentru multa vreme.

        Da, lui Dante ii ia cel putin 3 ore sa se obisnuiasca cu un mediu pe care nu il cunoaste sau nu il agreeaza, cum este cel al plajei si al apei.

      Anul acesta am luat-o de la capat cu mersul la plaja cu copilul imbracat, ne-am inarmat cu rabdare si ridicat din umeri pentru comentariile de pe margine si nu ne-am mai facut nici un fel de iluzie.

      Dar, surpriza!!! Dupa ce m-a vazut pe mine balacindu-ma cu bucurie in apa, dupa ce a spus tuturor ca el a facut baie si s-a dat cu noroi cand a fost mare (amintiri dintr-o alta viata probabil), dupa ce a spus ca nu ii place apa pentru ca are oameni murdari in ea (este totusi Lacul Sarat unde oamenii vin special pentru namol si tratament), a cerut deodata sa il dezbrac ca vrea si el in apa.

        Am fost cat se poate de sceptica dar l-am ajutat sa se dezbrace, i-am pus colacelul pe care l-a plimbat doua veri la rand prin oras , si am intrat timizi in apa. Curiozitatea celor de pe margine era la fel de mare ca si a mea.

      De aceasta data insa copilul a fost decis sa mearga pana la capat. Chiar daca un pic nesigur la inceput, chiar daca s-a agatat de mine cu toata puterea si increderea (noroc ca e apa mica, altfel mama e la fel de neinotatoare ca si un topor), bucuria de a-si simti trupusorul mic plutind, senzatia aceea de libertate si relaxare l-a cuprins si l-a cucerit. Am fost langa el, i-am vorbit tot timpul, nu l-am fortat, nu l-am impins, i-am dat toata increderea pe care am putut , i-am dat curaj si l-am indrumat cat am putut de bine. In mai putin de jumatate de ora copilul meu cel temator de apa si plaja s-a relaxat si s-a desprins de mine spunand ca vrea singur, ca poate si el. A inceput sa se intoarca, sa se bucure cu adevarat. Si-a facut chiar si doi prieteni, doi copii ce l-au incurajat si s-au jucat cu el.

        Mi-a crescut inima, mi-a zburat sufletul, m-au trecut fiorii reusitei si ai sperantei, m-am simtit mandra si binecuvantata cu o minune ce creste alaturi de mine zi de zi. Am inteles, inca o data, cat de important este sa sadesti incredere in mintea lui mica si neformata, cat de important este sa ai incredere in deciziile si simtirile propriului copil, cat de important este sa il cunosti si sa il respecti. Ma felicit ca nu am tinut cont de nici un sfat si nici un comentariu venit de la cei de pe margine, ma felicit ca nu l-am obligat si nu l-am fortat sa faca ceva pentru care nu era pregatit. Asa este Dante, pana cand nu este sigur ca va face foarte bine nu va face deloc.

         Sunt sigura ca numai rabdarea si increderea noastra, ca parinti, au dus la acest rezultat fericit. Seara, cand am rememorat aventura zilei, a spus ca i-a placut sa inoate desi s-a murdarit , dar numai putin (el, care nu suporta sa fie murdar nici macar de banana sau ciocolata).

       Imi doresc ca aceste randuri sa fie ca o incurajare pentru parintii ai caror copii refuza constant sa faca ceva ce lor li se pare ca e vital. Aveti incredere in ei, dati-le tot creditul de care au nevoie, tot sprijinul si toata incurajarea. In timp, toate acestea vor da rezultate mult mai bune decat umilirea, santajul, fortarea, frica. Respectati-i, asa cum si ei va respecta, si veti avea unul din cei mai grozavi prieteni in persoana propriului copil. 

         Asadar consemnez: la 3 ani si 8 luni Dante a intrat prima data in apa si a inotat cu colacel, curajos si fericit ca un mic delfin. La mai mare puiul meu!!

                                                                             Cu toata mandria, mama!

                                                                                                        by vavaly

Perlute de vacanta


Recuperam din activitatile pentru gradinita – din zilele in care Matei a lipsit fiind racit – si parcurgem cateva fise de lucru.

Fisa nr. 1. Incercuieste personajul negativ (rau) din povestea Ursul pacalit de vulpe.

Eu: Matei, incercuieste parsonajul negativ -adica rau – din poveste.

Matei: De ce?

Eu: … 🙂

Fisa nr. 2. Deseneaza atatea buline cate personaje sunt in povestea Scufita rosie.

Matei desenand buline denumeste personajele. La un moment dat se opreste.

Eu: Matei ai uitat de lup!

Matei: Pe lup il incercuim!

Fisa nr. 3. Uneste cu o linie animalul si mancarea sa:

Matei deseaza linii unind vaca cu iarba, purcelul cu porumbul; ajungand la pisica si soarece adauga: „Nu, ca pe soricel il doare!”

Eu: Atunci uneste vulpea cu gasca!

Matei: Nuuuuuuuu!! Ca si pe ea o doare!!!

Va continua

Cu drag, Maria

Cos de Paste – un craft usor pentru copii


Verba docent, exempla trahunt

Aprilie e o luna buna pentru crafturile pe tema sarbatorilor pascale si poate mai mult ca in orice alta luna a anului cosuletele cu surprize pascale sunt la mare cautare. Am cautat pe internet o varianta – din marea oaza de inspiratie privind „Easter baskets ideas” – de craft usor pentru copii.

Am adaugat retetei de aici o nota personala, lucrad cu materiale reciclabile: un ambalaj cu interiorul argintiu – de la un fost desert savuros, ambalaj de flori, hartie color (frez si verde) – ramasite de la felicitarile de Paste, perforator deco, capsator, lipici si un ac de quilling. Am masurat, decupat, perforat, capsat, rulat hartie si lipit pana a rezultat in cos de Paste de marimea aproximativa a unui cd.

O remarca am totusi de facut: e greu sa fii original cand roata a fost deja inventata :), dar putem incerca de fiecare data sa ne intrecem pe noi insine, sa ne straduim sa aducem o nota de originalitate, sa ridicam stacheta proprie oriunde ne-am prezenta: familiei sau prietenilor.

Ceea ce incerc eu sa-i inspir lui Matei este faptul ca orice idee TREBUIE personalizata, trebuie (iar eu sunt destul de rezervata in a folosi acest imperativ!) trecuta prin filtrele gandirii, a inimii si a sufletului. Astfel o simpla idee a ceea ce a fost facut deja poate deveni – cu atentie, migala, daruire – un bun drag noua, dar care cu siguranta va purta amprenta noastra sufleteasca. Poate ca sunt cuvinte mari pentru un copil de varsta lui Matei, dar cred ca „vorbele te invata, exemplele te calauzesc”.

Imi doresc ca Matei sa invete de pe acum  – mai ales ca la varsta lui invata si prin imitatie, ca nu este sufiecien sa vezi, sa preiei, sa copiezi, sa redai asemenea. Nu! Suntem unici, suntem diferiti, suntem atat de daruiti de bunul Dumnezeu cu toate frumusetile vietii si naturii din jurul nostru si mai presus innobilati de El cu cel mai divin dar posibil – liberul arbitru – incat poti spune: „Vreau sa fiu diferit, vreau sa fiu altfel, vreau sa fiu mai bun, vreau sa fiu original!”

Va doresc si voua ganduri bune, inspiratie si placere de a lucra, dar mai ales va indemn sa va intreceti pe voi insiva – nu va fiti suficienti! daruiti muncii voastre timpul necesar ca acesta sa se prezinte lumii asa cum se cade: a voastra!

Va imbratisez cu drag, Maria

P.S.  Inscriem  confectia noastra Cosul de Paste  in provocarea creativa de luna acesta  a fetelor de la Provocarile verzi asigurandu-le ca ne-am dat silinta sa cream tot ce am putut mai bun intr-o zi de aprilie respectand recomandarile celor 3R:  sa reciclam, sa reducem, sa refolosim lucruri. Urati-ne succes! 🙂

Această prezentare necesită JavaScript.

Atelier de lumanarit pentru Sfintele Pasti


Am avut ocazia de curand, la invitatia d-nei prof. G. David sa luam parte  – eu si Matei – la un eveniment aparte care a avut loc la gradinita Waldorf. Incantati si pusi pe fapte mari ne-am prezentat cu multa emotie si nerabdare la Atelierul de creat lumanari pentru Sfintele Pasti. Si nu am mers oricum, ci ne-am alaturat si noi expozitie speciale de Pasti creata in gradinita Waldorf spre incantarea copiilor si cadrelor didactice gazdele acestui eveniment. Iata si imaginea tabloului nostru de Paste cu care am ajutat un pic expozitia minunata alcatuita din oua incondeiate, picturi pe sticla, iepurasi in miniatura confectionati din fetru, suporturi de oua din carton, feicitari si alte creatii ale copiilor de la gradinitele LPS  si Waldorf din Braila.

Inceputul evenimentului a fost unul atat de placut – am facut cunostinta cu gazdele, am admirat expozitia si albumul creat special pentru acesta expozitie – un album handmade in care cadre didactice si parinti si-au exprimat in frumoase cuvinte emotiile si incantare fata de lucrurile create impreuna cu micutii in gradinite, fata de evenimentele organizate. Albumul a fost decorat si cu imagini din cadrul festivitatilor organizate in luna martie – o luna atat de plina in inspiratie si sarbatori frumoase.

Mai apoi, dupa ce pregatirile pentru Atelierul de lumanaria au fost gata – suficient timp cat Mateiul meu sa se acomodeze cu noul spatiu, dar si cu copilasii din gradinita Waldorf, ni s-a descoperit surpriza evenimentului. Lumanarile le vom crea chiar noi! Da, da! Nu vom fi asitat la cum se face o lumanare, ci copiii si parinti laolalta isi vor crea lumamnarile cu care vor lua lumina in noaptea sfanta! minunat, nu-i asa?! Imaginati-va rumoarea, exclamatiile si fetele surprinse ale celor prezenti! Eu aveam inima pana la cer de bucurie!

Această prezentare necesită JavaScript.

Totul s-a petrecut astfel: copii si parintii au primit mai intai lamuriri despre cum se va desfasura atelierul, s-au impartit materialele si s-au dat lamuriri asupra operatiunilor si ritmul in care vor decurge acestea. Apoi, la doua masute de lucru dotate cu vase din inox cu ceara topita, au fost chemati, pe rand, cate un copilas care a primit in prealabil cate un fitil – fir de ata de bumbac si un servetel de hartie. Cadrele didactice gazde au ajutat si indrumat fiecare copilas sa isi scufunde firul de ata de bumbac in vasul cu ceara. la inceput tematori copiii au prin imediat rostul si mersul lucrului de acest fel, astfel ca in scurt timp doamnele educatoare au fost inconjurate de copii nerabdatori in a lucra lumanari de Paste. Pentru ca lumanarile sa prinda contur, copiii au trecut de cate 10 -15 ori fitilele prin vasele cu ceara. Cuvintele depre cat de frumos si inspirata a fost tema acestui atelier creativ sunt de prisos, astfel ca va invit sa urmariti imaginile evenimentului de Pasti organizat de gradinita Waldorf, nu inainte de a multumi d-nei prof. G. David pentru ocazia minunata de a participa la Atelierul de lumanarit. Multumesc! 🙂

by Maria

Imbratisari primavaratice pentru educatori si parinti


Felicitarea pop-up a fost realizata ca dar pentru d-na Educatoare G. David, bunul si nepretuitul profesor, care  facut ca acomodarea lui Matei la Gradinita noastra magica – Gradinita Liceului cu Program Sportiv din Braila sa se desfasoare lin, cu intelegere si cumpatare fata de schimbarile din viata lui Matei. Nu e usor sa renunti la pruncie, iar trecerea la etapa prescolara e intotdeuna plina de emotii, asteptari si nu rareori frustrari.

     D-na profesor G. David ne-a fost alaturi incuranjandu-ne, dar mai ales ne-a sustinut pe fiecare in parte; pe mine ca mama – acordandu-mi credit nelimitat la timpul, rabdarea si intelegerea dansei, dar si micului Matei pentru a reusi, incet, dar cu pasi siguri catre independenta. Relatia mea cu Matei a devenit, desi la fel de constanta in emotii, sentimente, trairi, o relatie in schimbare.

      De la Raluca Jacono – consilier Familylab.at – am invatat si descoperit ca nu trebuie sa fiu responsabila si pentru fericirea lui Matei cat timp este la cursurile desfasurate in cadrul gradinitei si ca este bine sa las ca Matei sa se descurce, dar si sa isi dezvolte o relatie cu d-na educatoare. Ii multumesc Ralucai pentru ca ne-a fost alaturi, descoperindu-ne ca Da, copilul are voie sa-si manifeste frustrarile, dar si d-nei educatoare G. David pentru ca  a confirmat prin atitudinea dansei toate schimbarile cuplului nostru mama-copil ca un fapt real, viabil, acceptat si mai ales sustinut, dar si nevoia cuplului nostru de a trece prin perioada de desprindere (pentru eu si Matei nu am fost despartiti niciodata pana la acesta varsta mai mult de maxim 4 -5 ore, o data, rar de doua ori pe saptamana). Astfel incet, noi am devenit eu si Matei si astfel am facut poate cel mai important pas din viata noastra – primul pas catre independenta, primul pas catre acel Eu personal, al fiecaruia dintre noi – mama si copil. Astfel suntem in prezent in perioada in care, dupa de 5 luni de acomodare, Matei sa mearga la gradinita de buna voie, vesel, iar despartirea matinala sa fie una placuta, cu imbratisari si un dulce „Sa fii cuminte mami!” pe care mi’l adresaMatei mie, in fiecare dimineata! 🙂

     As dori sa multumesc de asemenea si cadrelor didactice din Gradinita L.P.S. Braila pentru bunatatea, intelegerea si sustinerea lor. Fara domniile lor drumul nostru catre Gradinita ar fi fost poate si acum presarat de lacrimi. Ceea ce insa mi-a bucurat sufletul peste masura este apropierea din partea parintilor pe care i-am cunoscut mai in aproape cu ocazia workshopului pentru parinti sustinul de d-na prof. E. Bucovala – „Educa asa!”. Nu am destule cuvinte sa descriu interesul, empatia si sustinerea, incurajarile primite, alaturi de confirmari ale acomodarii celorlati copii in aceasta gradinita datorita cadrelor didactice minunate de aici (Matei nu este primul si nici singurul copil transferat la aceasta gradinita din pricina neacomodarii la alta gradinita semn ca pentru fiecare copil exista o gradinita potrivita, doar ca trebuie cautata si incercata).

    Asadar, inchei multumimdu-le deodata tuturor acestor suflete minunate – educatori si parinti, cu multa consideratie pentru munca si eforturile lor in folosul copiilor, iar Ralucai Jacono ii daruiesc, virtual, mii de imbratisari si zambete primavaratice.

Cu mare drag, Maria

P.S. Pentru realizarea felicitarii pop-up de Paste au fost necesare urmatoarele materiale: caron color verde, planse de desenat iepuras, mielut si oua de Paste, fasii de hartie colorata rosie pentru fundite, adeziv, lipici. Cum am procedat? Am pliat in jumatate cartonul verde format A4, iar apoi am pliat la cativa centimetrii distanta in ambele parti ale felictarii pentru a crea o fanta pe care am lipit mielutul pictat in acuarela. Toate elementele pentru decorarea felicitarii au fost mai intai pictate in acuarela, utilizand tehnica dactilopicturii, decupate dupa uscarea completa si lipirea pe corpul felicitarii. Am adaugat doua fasii colorate pentru a inchide felicitarea cu o funda si am ornat ouale de Paste cu cate o panglica de hartie rosie.

Această prezentare necesită JavaScript.

Analiza si interpretarea desenelor copilului mic


    Desenul reprezinta in viata copilului mic nu doar un act creator, ci si o maniera de petrecere a timpului intr-un mod distractiv, de destindere, relaxare, dar si de relationare, asemeni jocului. Desenele libere, spontane ofera copilului posibilitatea de a a-si accesa imaginatia, de a accesa forme si culori intr-o maniera ludica, dezinhibata, necontrolata si necondusa de catre un adult.

    Prin analiza desenelor copilului mic se pot descifra mesaje ale acestuia catre si despre lumea exterioara, inconjuratoare – mediu, familie si nu numai pe care copilul le aseaza firesc, prin desenare, inaintea privitorului. Copilul reuseste prin desen   -semne grafice, culoare, non-culoare, aranjarea in spatiu a elementelor desenate – sa transmita tendinte, comportamente si emotii folosind simboluri. De regula, in analiza si interpretarea desenele copilului, se urmaresc elemente ca: modul in care se deseneaza pe sine, marimea elementelor desenate, asezarea in spatiul de desenat, distanta dintre elementele desenate, ordinea personajelor si a elementelor ce compun desenul, daca personajele sunt desenate complet, trasarea liniilor, a punctelor, formele geometrice folosite, culorile, sublinieri, revenirea asupra desenului, timpul alocat unui personaj si nu numai, dar si analiza desenului in ansamblul sau, din puct de vederea a armoniei, dizarmoniei si nu numai.

    Din analiza desenelor copilului mic putem descoperi perspectiva acestuia asupra vietii, dar si o latura a temperamentului si personalitatii sale la un moment dat, prin desenele pe care aceasta le realizeaza. Prin desene, copilul se exprima si nareaza ceva despre el insusi si despre universul sau. Cu fiecare desen, dar si cu fiecare varsta a copilului putem descoperi diferite centre de interes ale copilului.

    Desenele copiilor  mici nu au scopuri estetice, ci doar de experimentare si descoperire intr-o perioada in care nu se pot exprima in cuvinte ori nu stapanesc suficient exprimarea verbala. Desenarea, ca manifestare grafica a propiilor emotii, doleante, sentimente, trairi, perceptii si experiente dezvaluie privitorului cum se percepe copilul mic pe el insusi in lumea inconjuratoare.

    Analiza actului grafic, a desenului,  furnizeaza privitorului, specialistului, informatii elementare despre evolutia copilului. Aceste informatii releva, imbogatesc si explica relatia copilului mic cu familia si educatorii, dar si cu mediul inconjurator, dar mai ales ajuta privitorul, cel care analizeaza desenul copilului mic, in a-l intelege, a-i oferi raspunsuri, insa cel mai important rol in analizadesenului copilului mic este acela ca ajuta parintii si educatorii in a fi mai aproape de copilul mic. Din analiza si inerpretarea desenului copilului mic se pot dezvalui informatii despre personalitate, intelect, felul in care copilul vede familia, relatiile cu cei din jur, sentimentele fata de cei apropiati, dezechilibre si inclinatii.

    In desenele copiilor mici se regasesc intrega paleta emotionala, comportamentala si chiar si dimensiunea spirituala, aspiratii si atitudini sufletesti. Desenele copiilor mici, dar si a copiilor mai mari releva un univers ce evolueaza, se transforma odata cu evolutia copiilor. Odata cu cresterea copiilor si desenele lor – ca manifestari grafice –  evolueaza, semn ca micutii se dezvolta, inteleg si se transforma. Un singur desen nu poate insa descrie in totalitate universul copilului, ci doar o reactie si atitudine temporara ca raspuns la evenimentele actuale din viata copilului, la momentul  realizarii desenului.

    Astfel, prin analiza desenului copilului mic, se poate interpreta doar o  imagine de ansamblu, temporara, a unei situatii sau a unei imprejurari, a unei experiente de viata din viata copilului mic prin care acesta trece la un moment dat si nu a intregului univers interior in complexitatea lui. Prin desene copilul mic isi exprima pulsiunile, elanurile si dorintele. El povesteste ceva despre el insusi, exprima o stare de spirit si perceptia lui asupra lumii care-l inconjoara. Este foarte important sa intelegem ca „pe baza catorva repere grafice puse la dispozitie de diverse site-uri NU se poate afla, fara o analiza consecventa, tot ce trebuie sa stim despre copil din desenele luine atrag atentia specialistii in analiza si interpretarea desenelor. 

   Analiza desenelor prezinta similaritati cu analiza grafologica. Se studiaza atat imaginea de ansamblu, cat si particularitati privind liniile si formele obiectelor si personajelor. Se pot identifica sentimente ascunse, dezechilibre, temperamente. Astfel invatam sa intelegem lumea copilului nostru si cum putem sa-l ajutam sa creasca armonios. In sens larg, interpretarea desenelor copiilor se face dupa urmatoarele trei dimensiuni: evaluarea globala, evaluarea personajelor, a figurinelor umane si evaluarea obiectelor.

    In literatura de specialitate in domeniu sunt elementare trei teste prin care parintii si educatorii pot accede, cu ajutorul specialistilor in analiza si interpretarea desenelor copiilor, detalii ale universului interior al copilului: Analiza generala a unui desen arborelui, Testul arborelui si Testul familiei.

     Analiza generala a unui desen – „Acest tip de analiza surprinde foarte multe aspecte ale personalitatii copilului datorita bogatiei de simboluri din desen. Se pot identifica sentimente ascunse, dezechilibre, temperamente, inclinatii .

    Analiza desenelor prezinta similaritati cu analiza grafologica. Se studiaza atat imaginea de ansamblu, cat si particularitati privind liniile si formele obiectelor si personajelor. 
Copilul poate face orice desen in care sa se regaseasca cateva din simbolurile principale: arborele, soarele, casa, familia etc.„.

    Testul arborelui – conform specialistilor in domeniu – „ne releva aspecte ale personalitatii copilului si dezvaluie stadiul actual dedezvoltare intelectuala a copilului. Putem identifica anumite trasaturi de personalitate: siguranta de sine, extrovertirea, aspiratiile, aptitudinile, abilitatile de relationare, valorizarea de sine, optimismul s.a. 
Copilul va desena cu un creion simplu pe o foaie A4 un copac oarecare, cu conditia sa nu fie brad. Desenul trebuie sa fie liber, spontan, facut fara graba si fara indicatii din partea parintilor.

    Cel de a-l treilea test, Testul familiei, „ajuta la identificarea relatiilor pe care copilul le are cu membrii familiei si asentimentelor pe care le are fata de cei apropiati.
Pentru acest test copilul va desena pe o foaie de hartie A4, cu creion simplu sau creioane colorate, membrii familiei sale, numindu-i daca stie sa scrie (altfel, ii va denumi un parinte)„.

    In randurile urmatoare va ofer, cu titlu de exemplu, Testul familiei realizat prin analiza si interpretarea desenului „Familia mea” realizat de Matei la varsta de 3 anisori. Interpretarea desenului a fost oferita de autorii site-ului Educa prin iubire, organizatori ai concursurilor nationale de creatie pentru copii. Desenului lui Matei i-a fost acordat, cu ocazia concursului lunii ianuarie, premiul al-III-lea al concursului, constand in interpretarea desenului realizat de micut. Va recomand sa accesati cu bucurie pagina de concurs a lunii februarie care are o tema minunata: „Mama mea”.

    Iata si interpretarea desenului „Familia mea” realizat de Matei si analizat de specialistii siteului Educa prin iubire, carora le multumesc pentru suportul, indrumarile si gesturile de incredere si prietenie pe care le-au oferit familiei noastre:

    „Lumea lui Matei are in centru pe Chiti, desenat si ingrosat cu rosu, ceea ce ne indica faptul ca hamsterul este foarte indragit. Intr-un fel, el se identifica cu Chiti care este plasat undeva intre mami si tati, sugerand nevoia de protectie, de a se simti in siguranta. In acelasi timp, propriul lui caracter desenat in stanga, chiar inaintea mamei indica aceeasi dorinta de a fi aparat (bratul mamei e aproape lipit de cel al copilului).

Mami e cel mai puternic personaj din desen, picioarele desenate ale acesteia fiind bine ancorate in pamant. Tatal e cumva distant, iar deocamdata are putina influenta in viata sa. Putem chiar spune ca se simte oarecum stingher si indepartat de tata (acest lucru este evidentiat prin plasarea celor doua caractere in parti opuse). E posibil ca tatal sa petreaca mai putin timp cu el sau sa nu fie atat de prezent in viata lui pe cat si-ar dori copilul.

           Interesant este modul in care foloseste ca element in desen cercul, care simbolizeaza de obicei intelectul, spiritualitatea. Aceeasi orientare catre suflet sau spirit este subliniata si de inaltimea personajelor (exceptandu-l pe tata, care e desenat mai mic). Fire logica, practica, Matei nu se complica cu forme geometrice cu care de obicei, copiii de varsta lui lucreaza in mod obisnuit (dreptunghi, triunghi), lucru care nu trebuie privit ca ceva negativ – e pur si simplu o trasatura care il va ajuta in viata.

            Alt aspect este tenacitatea, hotararea reliefata prin liniile clare, trasate fara ezitari sau tremuraturi. De asemenea, faptul ca nu lasa nimic neterminat, ca inchide buclele sau ca umple cu culori complet figurile geometrice.

Concluzie: Matei va fi cu certitudine, in viitor, un caracter puternic, dar are inca nevoie de iubirea parintilor”.

sursa citata in articol: Educa prin iubire

by Maria

Acomodarea la gradinita


Aniversarea celor trei anisori la Gradinita Magica
    M-am trezit din senin imbratisata de catre Mateiul meu ce rostea cu buzele-i mici lipite de obrazul meu mirat: „Multumesc mami, pentru ca m-ai dus la Gradinita Magica!” Desi sunt obisnuita cu gesturile tandre ale lui Matei, puiul meu reuseste de fiecare data sa ma surprinda prin mesajele sale, mereu actuale si de fiecare data in tema cu preocuparile noastre recente.
    Mesajul acesta insa este rodul cules al schimbarii benefice din viata noastra de familie, si intr-un sens foarte restrans, ca un nucleu al vietii lui Matei, o schimbare radicala, pozitiva si cu maxima incarcatura de veselie si frumos. Matei e fericit; este acum fericit! Din nou! Da, fericirea se poate pierde undeva pe drumul copilariei si da, se poate regasi, recapata. Este doar nevoie de incredere si iubire! Am vazut si simtit asta, cu ochii si sufletul meu! Matei a redevenit dintr-o data, ca urmare a unei simple decizii, Mateiul pe care eu il stiam: increzator, vesel, fericit la trezirea dis-de-dimineata.
    Plecarea matinala din caminul nostru nu mai intristeaza pe nimeni, desi Matei inca ma mai intreaba daca mergem la gradinita magica sau la cealalta gradinita („gradinita unde nu mi-a placut”), iar apoi odata ce confirmarea a fost rostita, abia asteapta sa plecam. Tati participa si el cu bucurie – ne conduce de fiecare data la gradinita si despartirea de el este usoara si senina; niciunul dintre noi, parintii lui Matei, nu mai incepem zilele cu inimile grele, indurerati si infricosati de presiunea care o asezam asupra lui Matei rugandu-l si insistand sa mearga la gradinita. Simteam ca este prea mult, ca nu e in regula si ne intrebam de ce Matei nu se imbogateste nicicum cu macar numele unui coleg, iar odata cu episoadele nocturne in care Matei isi manifesta frustrarile de peste zi udand asternuturile am realizat amandoi ca e prea mult, chiar daca Matei mergea la gradinita in urma a doua ore continue de negocieri si rugaminti.
Grupa Fluturasilor – Gradinita Magica
   Odata decizia luata de a-l transfera la noua gradinita, curiozitatea si veselia lui Matei au inlocuit neincrederea si sentimentul de abandon. Impreuna cu noua educatoare a lui Matei, d-na Georgiana D. am decis ca este mai bine pentru Matei sa fiu prezenta pe parcursul primei saptamani de gradinita si ca astfel acomodarea cu spatiul, cu noii colegi si cu domnia sa va fi mai usoara si mai frumoasa. Pentru saptamanile ce urmeaza ne-am sfatuit (de fapt am fost amandoua „gand la gand”) sa incercam sa reducem timpul in care eu raman in clasa de cursuri.
    Astfel, pentru inceput imi voi lua de lucru la gradinita, pentru a reduce timpul pe care eu il acord lui Matei participand alaturi de el, dar voi fi prezenta in clasa chiar daca ma voi concentra pe un lucru personal de facut, iar in zilele urmatoare voi incerca sa-mi gasesc o masa de lucru separata de cea la care lucreaza Matei.
    Pana acum nu am facut decat sa particip cumva fara sa intervin in dialogurile doamnei educatoare cu Matei ori cu ceilalti copii, dar fiind un exemplu pozitiv pentru Matei participand cu drag la toate activitatile lor: am cantat, dansat, aplaudat, si chiar aprobat tacit, din priviri si zambete toate cate se petreceau la cursuri. Matei e fericit in timpul cursurilor, iar copii m-au urmarit curiosi si ma indragesc poate pentru ca le stiu cantecelele si poeziile (invatate cu Matei acasa pentru a recupera cursurile pierdute) sau poate pentru ca nu ma dau la o parte cand e vorba de macait si topait prin sala de curs.
    Am simtit de multe ori privirea aprobatoare a educatoarei si m-au linistit toate gesturile ei ce indemnau la intelegere si compasiune cand Matei obosea si isi gasea altceva de lucru, aratandu-mi tacit ca varsta lui Matei (trei anisori abia impliniti) isi spune cuvantul, potolindu-mi impulsul de a-l stimula verbal pentru a fi mai concentrat si mai activ la activitati.
   Asadar, acomodarea lui Matei la gradinita va parcurge – dupa saptamana petrecuta impreuna participand la activitatile Grupei Fluturasilor – si cu o saptamana in care eu voi fi prezenta in sala de clasa, dar voi avea  alta preocupare, lasandu-l pe Matei sa participe fara ne mai tine de manute.
Sunt convinsa ca va simti nevoia ca si pana acum sa ne imbratisam si sarutam pe parcursul celor patru ore si ca va parasi pentru acest ragaz tandru chiar si un dans/joc in plina desfasurare, dar voi fi acolo pentru orice gest prin care va simti nevoia sa-si manifeste dragostea. (Nu am inca un raspuns/ o alternativa pentru nevoia lui de a-si arata tandretea atunci cand nu voi mai fi langa el…).
    Totodata ne-am gandit si am zambit amandoua (eu si d-na educatoare) la coincidenta de a fi gandit amandoua ceeasi cale de urmat in acomodarea lui Matei: ca ultimile cinci minute din orele de cursuri sa astept in afara clasei, iar de la o zi la alta sa maresc rastimpurile in care asteptarea mea se va petrece in afara clasei: 5 minute in prima zi, 10 minute in a doua zi si tot asa pana Matei va invata ca dupa cele cinci-zece minute etc. parcurse fara mine va veni timpul plecarii acasa si ca eu apar intotdeuna CURAND pentru a-l lua acasa. Sper ca astfel Matei sa deprinda/invete sentimentul ca eu apar intotdeuna pentru a-l lua acasa si ca niciodata nu trebuie sa astepte prea mult pentru a ne revedea. Nu stiu inca nici cum vom face saltul de la prima ora fara mine la cele patru ore intregi despartiti, dar am incredere ca pentru el activitatile Grupei Fluturasilor vor tot atat de captivante ca si pana acum si ca timpul va zbura tot atat de repede ca acum cand imi spune, la sfarsitul orelor, ca vrea sa mai ramana la gradinita. Cumva intuitia imi spune ca sansa noastra este si aceea ca Grupa Fluturasilor este grupa mijlocie a gradinitei si ca Matei se simte mult mai bine printre copii cu care comunica, care vorbesc ca si el, si ca sunt si comunica de pe „etaje/paliere” similare.
    Pentru deplasarile la teatrul de papusi am hotarat sa fiu prezenta, pentru ca debutul episoadelor de la gradinita anterioara cand Matei isi uda pantalonii a fost cu ocazia deplasarii cu autocarul catre teatrul de papusi si constientizez acum ce spaima trebuie sa fi simtit vazandu-se urcat intr-o masina fara noi, inconjurat doar de copii si educatori pe care abia ii cunoscuse.
    Nu stiu daca aceasta e calea potrivita pentru ca Matei sa se acomodeze ori daca va functiona, dar ma gandesc ca toate intrebarile lui Matei prin care rememoreaza experientele de la fost gradinita („Mami, de ce nu mi-a placut la gradinita cealalta?”; „De ce mi-a zis bucatareasa sa fac pe mine?”‘ „De ce m-a certat bucatareaza?”; ” De ce mi-a zis asistenta ca imi face injectie ca sa nu mai plang?” etc.) sunt doar indicii ale comparatiilor continue intre atunci si acum, intre „cealalta gradinita” cum ii spune Matei si gradinita noua, magica.
    In plus, am indicii ale firescului: Matei merge intai in clasa sa-si salute colegii si pe d-na educatoare, apoi merge la vestiar sa-si schimbe incaltarile, isi cunoaste dalapiorul, traistuta si umerasul personalizat (cu etichete hand-made by mami), intarzie la plecare pentru a aseza scaunele si aseza la locul lor plansele dupa care au lucrat pentru a lasa ordine in clasa si niciodata pana acum nu aplecat fara sa o imbratiseze cu de la sine vointa pe doamna educatoare.
    Toate aceste gesturi ale lui ma fac sa simt ca Matei proceseaza si face comparatii, gaseste diferente si simt ca acomodarea asa cum decurge acum e cea mai dulce maniera in care pot actiona fata de Matei. Pana una alta am confirmarea doamnei educatoare ca Matei e crescut intr-un mediu familial armonios si ma bucura nespus ca domnia sa a gasit, fara sa ne vorbim, aceeasi modalitatea de actiona, pur si simplu tinand cont de faptul ca Matei e foarte atasat, un copil care nu a fost despartit de parintele matern nici o zi pana la varsta de trei ani.
    Pentru mine lucrurile sunt acum mult mai clare, parca vad mai limpede, m-am regasit vazandu-l pe el dornic sa mearga la gradinita magica, dar mai ales simt ca fac ceea ce este bine si potrivit lui Matei. Sunt impacata cu mine si simt ca-mi respect credintele interioare, ca nu ma tradez si ca bifez cu bucurie toate cate mi-am scris candva in sufletul meu ca intr-o lista cu lucruri de facut.
by Maria
P.S. Nu stiu cat va conta pentru parintii care au trecut, trec sau vor trece prin experiente similare, dar faptul ca am fost acceptata in clasa Gradinitei Magice alaturi de Matei l-a ajutat pe micutul meu sa se manifeste liber, fara teama, asa cum este si acasa: vesel, sociabil si curajos, departe de copilul „prea rasfatat, prea alintat, prea atasat de mama” asa cum a fost catalogat la vechea gradinita, iar eu nu am mai fost considerata „o mama slaba, fara autoritate” (lucru pe care nici nu mi-l doresc in relatia mea cu Matei), dar mai ales cuplul nostru mama-copil a fost admis ca unul firesc, nascut intr-o atmosfera familiala armonioasa.