Carti carti carti… intr-o vreme dominata de vizual si audio, in zilele in care 3D ia locul filmului obisnuit, in care se cauta noi si noi mijloace facile de atragere a celor mici, sunt inca oameni care se incapataneaza sa creada in puterea cuvantului scris. Si mare dreptate au! Nici un film, oricat ar fi el de bun, nu te indeamna la visare, nu iti solicita imaginatia atat de mult pe cat o face o carte. Preocuparea pentru acest aspect in educatia copilului meu o am si eu, dovada fiind multitudinea de carti pe care le-am adunat pana acum. Nu trece nici o aniversare sau sarbatoare in care se fac cadouri fara a-i darui copilului meu macar o carte. Si stiti ce? Niciodata nu am dat gres. Intotdeauna le primeste cu bucurie si interes. Asa a fost si pe vremea copilariei mele. Sarbatoarea Craciunului nu venea in fiecare an cu miros de brad in casa, dar venea sigur cu miros de carte proaspat tiparita.
Nu pot sa spun ca in copilaria mica am avut prea multe carti, imi amintesc doar de cateva frumos colorate cu printi si printese, cu castele din povesti care ma faceau sa visez la o lume de poveste. Singura de care imi amintesc precis este aceea in care printul era transformat in broscoi iar printesa trebuia sa sarute broscoiul, probabil se chema chiar Printesa si broscoiul. Stiu doar ca imi placea foarte mult si era cartonata.
Una din cartile preferate ale copilariei a fost „Singur pe lume” de Hector Mallot, o carte pe care am citit-o si recitit-o de multe ori si care exista si acum in biblioteca parintilor mei. Aceasta este una din cartile pe care imi doresc sa o impartasesc si copilului meu atunci cand va creste.
Printre preferatele copilariei mele se numara si poeziile. Imi amintesc cu cata placere ne citea tata poezii si cat de mult ne placea sa le ascultam. Nu erau neaparat poezii pentru copii, probabil oferta de astfel de poezii era pe atunci mult redusa. Dar ne citea poeziile clasicilor nostri, pe care apoi i-am invatat la scoala: George Cosbuc, Toparceanu, Arghezi si desigur Eminescu. Poate suna pretentios dar noi asa am crescut, cu astfel de poezii.
Mai sunt si cartile lui Ionel Teodoreanu: Ulita copilariei si In casa bunicilor (noi nu am avut bunici si mereu am visat la „casa bunicilor”)… Legendele Olimpului au fost iarasi niste carti educative si care te faceau sa visezi la o lume fantastica dincolo de noi.
Pana la cei trei anisori ai lui Dante nu pot spune ca are neaparat povesti favorite, dar are cu siguranta personaje favorite. Floricelele Fifi din carticelele cu acelasi nume sunt printre preferatele lui (desene animate a vazut cred ca maxim 5 episoade cu Fifi, destul cat sa isi faca o idee si sa le regaseasca cu placere in carti). Cartile cu animale, in care se vorbeste pe limba copiilor despre fiecare animal in parte, ca si cele despre dinozauri, sunt iarasi cartile pe care le prefera si le cauta. La capitolul povesti deocamdata nu pot sa spun ca il atrage o poveste clasica anume, cel mai mult i-au placut Scufita Rosie (varianta cosmetizata) si Cei trei purcelusi ( o editie in limba italiana, pop-up, cu un final fericit de asemenea). Mai mult prefera povestile soptite, inventate de mine, inainte de a adormi.
Dar cel mai mult si mai mult ii plac poeziile. Ultima si cea mai fericita achizitie in materie de carti o reprezinta cartile doamnei Lucia Muntean: Rime cu antenute, Rime cu codita si Rime pentru cei mai mici. Ilustratiile sunt minunate, atragatoare, usor de inteles iar poeziile sunt o incantare, cu versuri scurte, cu rime usoare, oferind copilului satisfactia de a le invata cu usurinta si a le repeta de fiecare data cu mare placere. A devenit aproape regula, in pregatirea somnului de noapte intra si citirea poeziilor din aceste carticele.
Atat cat va depinde de noi vom incerca sa ii cultivam copilului gustul pentru lectura, in primul rand prin exemplul personal, incercand sa citim cat de des ne permite timpul si incercand sa petrecem timp cu copilul, citindu-i.
Cu drag, vavaly, mamica lui Dante ( 3 ani).
Ne alaturam si noi scriturii Valericai (vavaly) despre atunci si acum, despre imaginatie, copilarie, povesti. Pentru mine poezia a fost poate prima poveste; stiu ca este o contradictie in termeni, dar prima si cea mai indepartata amintire a mea despre cuvintele scrise este legata de amintirea tatalui meu care ne citea – mie si fratelui meu – seara de seara din poeziile lui George Toparceanu. Mai apoi imi amintesc cum spoream ascultand fabule, basme si nelipsitele – pana in adolescenta tarzie – Amintiri din copilarie a lui Ion Creanga care mi-a adapat toata setea de ghidusii, zbuldarnicie si joaca.
Dincolo de toata etapele in care adoram scriitura unui poet/scriitor roman ori din literatura universala, exita o carte care m-a fascinat intreaga viata (si sper sa fie asa si de acum inainte); o carte care – inca de cand am invatat sa citesc – reusea sa ma atraga intr-o lume fantastica, o lume in care imi petreceam ore intregi, zi dupa zi, recitind si retraind aventurile micutilor mei prieteni imaginari: in țara lui Habarman. Matei, baietelul meu, o adora si el si citim, poveste dupa poveste discutand, rememorand fapte, intamplari, cauze – efecte. Nu-i usor sa-l citesti pe Habarnam – „Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai”, caci aventurile lui au mereu nevoie sa fie scoase la lumina, iar Matei are intotdeuna o mie de intrebari „De ce?” pentru fiecare aventura a micutilor prieteni.
Mateiul meu adormea intodeauna ascultand poeziile lui Eminescu; adoram sa i le citesc pe cand inca imi mai adormea la san si asta poate pentru ca inca mai cred ca Eminescu uneste suflete. Pentru totdeauna. As spune ca daca nu ai citit Eminescu, nici n-ai iubit! Poate e o indrazneala prea mare, dar mi-o asum. Acum citim basme. Basmele lui Eminescu. Si desi cartea nu are imagini, prefer sa i-o soptesc in clipele in care Matei se ingana cu somnul, poate pentru ca si eu am nevoie de o poveste de noapte buna ca pe vremea copilariei mele!
by Maria (mama de Matei – 3 anisori
Rememomararile de mai sus ne-au fost prilejuite de concursul Cartile copilariei mele, in desfasurare pe situl Activitaticopii , in colaborare cu Libraria copiilor, o librarie on-line ce ofera carti pentru copii alese cu grija, selectate cu atentie spre folosul celor mici. Libraria poate fi imbunatatita cu ajutorul sugestiilor fiecaruia dintre noi, parintii. De aceea este laudabila initiativa acestui concurs la care participam si noi cu mare placere si entuziasm. Va invitam asadar sa va aduceti aminte de frumoasele povesti ale copilariei si sa impartasiti si voi din povestile si cartile ce ii fascineaza pe micutii vostri.
Copii și mame 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.