Desenele copilului – interpretare si importanta

   Uneori, citind caracterizarea pe care si-o face cate un pictor sau desenator, gasesc urmatoarele cuvinte: “desenez de cand ma stiu”. Stau si ma gandesc ca, peste ani, la fel va raspunde si Dante cand va fi intrebat de cand a inceput sa deseneze. Pentru ca da, de cand a inceput sa constientizeze lumea, de cand a inceput sa fie constient de propriile lui sentimente, Dante se exprima prin desen. Desi uneori am fost luata peste picior pentru faptul ca dau atata importanta “mazgaliturilor” lui de copil, niciodata nu am privit astfel “urmele” lasate de el pe hartia alba.

      Sub ochii nostri trecerea s-a facut rapid de la niste forme incerte, de la niste linii amestecate catre cercuri, spirale si, catre unirea acestor elemente si formarea primelor desene inteligibile. Evolutia desenelor lui a avut un curs atat de accelerat, aproape la fel cu evolutia sa de la a nu merge la aceea de copil stapan pe picioarele sale. Daca de multe ori, ca parinti, ne minunam de evolutia fizica a copilului , ramanem uimiti in fata multitudinii de cuvinte ce vin sa ii intregeasca limbajul, la fel ar trebui sa se intample si cu limbajul non-verbal. Exprimarile artistice ale copiilor pot avea diverse forme, de la construirea unei simple casute din piese  lego, la formarea unei flori din creioanele colorate, la incercarea de a “picta” cu un fruct moale pe oglinda avuta la indemana, pana la desenele sale simple sau complexe.

     

 Am ramas mai mult decat uimita cand am citit intr-o carte (pe care o rasfoiam intamplator), cum poate fi interpretat desenul unei fetite de numai doi ani, desen ce la prima vedere nu cuprindea decat niste linii amestecate ce pareau la intamplare. Toate elementele acelui desen au fost analizate si interpretate si sunt sigura ca parintii si-ar fi recunoscut copila doar din acea interpretare.

      Da, exista oameni minunati, oameni ce au studiat si pe care e bine sa ii credem pe cuvant, care ne pot spune despre copiii nostri lucruri pe care, poate, nici nu le banuiam.

Astfel de oameni am intalnit de curand prin intermediul siteu-lui Educa prin iubire. La recomandarea dragei noastre Claudia,  careia ii multumim din suflet ca impartaseste cu noi fiecare noua informatie pe care o gaseste si considera ca ne-ar interesa, am participat la un concurs de desene. Ideea era sa trimitem un desen al copilului in care sa fie reprezentata familia lui, asa cum o vede el.  Dante, fiind la varsta la care vede “familia” in tot ceea ce il inconjoara, tema acestui concurs a venit cum nu se poate mai bine.  Autorii acestui site, au incercat sa aduca bucurie tuturor participantilor la concurs, primind   si desenele micutilor nostri de trei anisori. Dar cea mai mare bucurie pentru noi a fost premiul special pe care ni l-au oferit cu generozitate, constand in interpretarea desenelor trimise.

       Am citit cu interes interpretarea desenului si am ramas uimita de exactitatea caracterizarii primite atat pentru Dante, cat si pentru noi ca parinti cat si ca familie. Fericirea pe care o resimte Dante alaturi de noi, veselia lui si a noastra, spiritul sau de observatie (dat de multimea detaliilor pe care nu le omite niciodata din desenele lui), toate acestea au fost “vazute” si redate in cuvinte de catre autorii acestui site precum si ai cartii  “Educa prin iubire, cu intelepciune” .

     Am astfel confirmarea, inca o data, ca nimic din ceea ce face copilul nu este la voia intamplarii, ca trebuie sa luam aminte si sa ne aplecam cu interes asupra fiecarei manifestari creative sau asupra abilitatilor ce le manifesta din frageda pruncie.  Va multumesc ca mi-ati intarit aceste convingeri.

     Mai jos va las sa admirati familia noastra, asa cum a redat-o Dante in desen.

 

 Iata si interpretarea acestui desen:

Desenul acestui micut este atat nostim, cat si suprinzator prin bogatia detaliilor oferite.

            Apare evident inca din prima clipa ca mama este pilonul pe care se spriina intreaga familie. Mama e cea puternica, cea care asigura echilibrul (desenata prima, pe ea se sprijina celelalte personaje din desen). Tatal este si el un personaj important pentru copil, necesitatea apropierii de el fiind esentiala pentru dezvoltarea lui. Imaginea tatalui in mijloc este ideea lui de fericire, el fiind liantul familiei, cel care o tine unita.

            Unitatea este vizibila si din faptul ca mainile personajelor sunt unite, stranse. Bucuria de pe chipul tuturor este rezultata al acestor legaturi puternice intre ei.

            Spiritul artistic la o varsta atat de mica este prezent prin detalii ca: parul, ochii sau gura. Ele sunt prezentate diferit, evidentiind un bun spirit de observatie. Planul spiritual predomina, linia intregului desen urcand spre dreapta, iar personajele fiind plasate spre partea de sus a paginii.

            Desenul este luminos si transmite o stare de optimism si armonie. Copilul stie ca se poate baza pe ambii parinti si asta ii da curajul sa infrunte viata, viitorul. Nu e temator, ba chiar am putea spune ca este curios, indraznet si sociabil.

Concluzie: inconjurat de cei care il iubesc, micutul va creste armonios si echilibrat.”

 Aceasta este si convingerea noastra ca parinti.