Anotimpuri


Liniștea și armonia sufletească sunt, fără doar și poate, daruri din interiorul fiecăruia, însă atunci când ceva din exteriorul nostru disturbă sau produce bruiaje e bine să căutăm locuri unde liniștea și armonia respiră împreună. Poți merge să privești bătranul Fluviu dăruindu-i lui gândurile tale; să le curgă, să le spele, să le dăruiască mării. Marea știe ce să facă cu ele. Le va sparge în valuri, le va desface în mii de picuri sărați și le va arunca în Soare. Iar Soarele le va preface în ploaie, să spele Pamantul. Ori poți îmbrățișa Pădurea; să-i respiri teii în floare. Să te îmbeți de vară, de verde, de lumină până când îți cresc aripi și pielea devine străvezie și poți umbla liber prin lume. Ca atunci când afundată în rugăciune, m-au închis în Biserică. Nu mă văzuse nimeni. Dar eu eram. Știu că eram; îmi simțisem inima pulsând și lacrimile din minte.

Ori poți veni aici. Poți fi cu tine. Aici, chiar aici. La Anotimpuri.

Elif Shafak – Cele patruzeci de legi ale iubirii


Dincolo de povestea de dragoste, eliberatoare, care schimbă destine, dincolo de diferențele subliniate în cadrul romanului „Cele patruzeci de legi ale iubirii” între Datorie și Iubire, între Spiritualitate și Religie, dincolo de toate acestea, fiecare carte citită, fiecare nouă dimensiune sufletească descoperită, și dincolo de emoțiile și trăirile cu care mă îmbrac cu fiecare lectură, îmi iau întotdeauna răgazul de a-mi forma propriile concluzii. Așadar…

Nu am nevoie de ancore ca să fiu în echilibru; am scapat demult de superstițiile bunicii și am răspunsurile mele pentru întrebări privind ce este iubirea și uitarea de sine. Iubirea de sine înseamnă să dormi când îți este somn și să mănânci când îți este foame.

Uitarea de sine nu e nici despre păcat, nici despre Dumnezeu, ci înțelegerea a ceea ce esti și DACĂ mai are cineva/ceva putere asupra ta.

Așadar, ce alegem să fim? Lut sau Lumină?

Grădina de sticlă – Tatiana Țîbuleac


„Grădina de sticlă”… am lăsat-o deoparte de o mie de ori și tot de atâtea ori “am lucrat” cu mine să o pot continua. Este o carte despre mizeria umană și despre sărăcia sufletească într-atât de condensate, în fiecare din cele 188 de pagini, că ajungi să îți pui întrebarea nu De Ce să mai continui să o citești, ci dacă nu cumva viața așa cum o știm, viața de zi cu zi, o vedem voit printr-o adunătură de cioburi colorate. Am renunțat să o mai citesc seara înainte de somn pentru că visele îmi erau bântuite de o Tamara nebună, o Katia mutilată, un Zahar Antonovici ciopârțit și ceilalți…Este o carte care nu te lasă să te îndrăgostești de nici un personaj; până și Maricica, cea mai ușor de iubit, moare. O carte pe care să o citești înainte să înveți să ierți: întâi îți dai voie să simti durere și revoltă. Să plângi, să suferi, dar mai întâi să urăști. După fiecare lectură îți dorești să privești mai intens cerul, să respiri mai profund, să îți calculezi echilibrul și să-ți cântărești fericirea. Întrebarile sunt însă acolo: vedem lumea printr-un Caleidoscop? Și oare avem puterea să ne adunăm cioburile și să încropim o viață astfel încât nimeni să nu (le) afle, nimeni să nu (le) vadă, nimeni să nu înțeleagă? Ci doar “Să se mire mai departe de atâta frumusețe.”

Eu nu repar oameni


Einstein’s famous formula of the conversion of mass to and from energy E = mc^2 it applies in 99.9%+ of all situations we encounter on a daily basis 🙃

Altfel spus: I broke the glass of a photo frame, so I used a collage made by Matei in kindergarten and I decorated it with my “treasures”

#can #fix #things, #can’t #fix #people

P.S. hope the photo frame will forgive me

Îngerul


Ce fel de lumină îți mângâie chipul?

Ce aripi te’nconjoară când dormi?

Cine te ghidează prin visele nopții?

Cum sună în urechea-ți dreaptă șoaptele zilei?

Și unde fugi? Către ce lumi?

Și timpul cum curge? Înapoi, înainte?

Și lacrimile din inimă… Se vor preface’n rubine?

Pentru cine?

Împreună – Anna Gavalda


„Impreuna” este cel de-al patrulea roman al Annei Gavalda, o adevarata odă adusă iubirii, fiecare pagină din cele șase sute fiind o lecție de viață, învățându-ne că iubirea este esența existenței.

Personajele ne dau un spectacol magnific al vieții; o comedie dulce-amară: Camille, o artistă care abia supraviețuiește, desenează și schițează oameni cu un sentiment de generozitate, Frank gătește și trăiește într-un ritm alert, Philibert, un tânăr aristocrat timid și emoțional, este pasionat de istorie, Paulette, o bătrână fragilă și amuzantă. Toti patru au vânătăi sufletești și împreună se vor vindeca. Îndoielile, tristețea, problemele îi unesc, împletindu-le destinele și ajutându-i să descopere și să înțeleagă că împreună sunt mai puternici.

“Împreună” vorbește pur și simplu despre prietenie și despre dragoste.

O carte care m-a emoționat prin simplitatea întâmplărilor, prin banalitatea situațiilor, prin firescul personajelor. Inteligente, asertive, cu dialoguri savuroase, personajele își împletesc destinele fără a încerca să intervină sau să schimbe ceva din esența lor. Iubirea e necondiționată oriunde în această carte. Nimic nu este ieșit din comun, toate câte se petrec au la bază acceptarea a ceea ce este și a ceea ce fiecare simte. Această simplitate îndrăzneață, aproape plictisitoare m-a făcut să parcurg rapid cartea pendulând, cu emoție, între a prefera un personaj sau altul.

O carte care mi-a reamintit că viața e frumoasă când ești înconjurată de oamenii potriviți și că nu diferențele despart oamenii, ci… dar cea mai bună modalitate de a afla acest răspuns este să citiți cartea!

Culoarea, nu omul


Culorile vibrează, strălucesc, transmit, imaginează, povestesc.

Oamenii îi naști, cer, argumentează, mor.

Poate doar o singură datâ în viață îți este oferită șansa unei iubiri pe care nu o vei pierde niciodată. Niciodată…

Și atunci, de bună seamă, că vei fi ales ceea ce îți liniștește orice frică, îți adoarme orice întrebare și nu se revoltă cerându-ți să te autodepășești. Să lupți.

Culoarea, nu omul vei fi ales.

Once in a life time” vei fi spus…