Cele șapte capre zburătoare


la un ceai bucuresti.jpg

Am primit, anul trecut, o carte de la buna mea prietenă Marilena Iovu. O carte pentru Matei. O carte de povești pentru copii, tradusă de draga mea prietenă. O carte pe care am citit-o pe nerăsuflate, în tren, în drumul spre casă. În fața mea, pe toată durata călătoriei, am avut un cuplu care tot ridica din sprâncene și zâmbea văzându-mă citind pe nerăsuflate și bucurându-mă ca un copil de Povești cu un carusel fermecat, dragoni înaripați și vacanțe cu zâne a Isabelei Abedi.

Da, eram un adult ce se bucura sincer de lectura poveștilor pentru copii. Neobișnuit? Poate. Dar nu îmi păsa pentru că eu…

…Mă întorceam acasă cu sufletul plin de amintirea locurilor străbătute la pas cu ochii ațintiți în fiecare detaliu arhitectural bucureștean și în fiecare sculptură făcută în verdele parcului Luigi Cazzavillan. Străbătusem parcul pentru a ajunge la clubul de lectură, adulmecând mirosul ploii mocănești privindu-mi picioarele pășind pe dalele umede și simțindu-mi sufletul în două lumi.

Marilena mă invitase La un ceai. Un ceai aromat cu prietenia ei, cu sunete armonioase și ropot de ploaie în surdină, cu semne de carte odihnite între file, cu întrebări, cu alte noi prietenii, cu argumente vii în favoarea lecturii, argumente puternice, verbalizate, concrete care mă pregăteau cumva pentru un nou început.

…Discuțiile clubului de lectură mă cuprindeau suav, vibram atmosferei de acolo, mă inundam cu energiile locului și a oamenilor, aparțineam prezentului și întregului desfășurat acolo. Simțeam schimbările din viața mea profund, aproape acut cu un amestec de detașare față de tot ce a fost și cu sentimentul unei emoții abia intuite despre ce va fi. Îmi simțeam sufletul în așteptare, ca atunci când simți că urmează să se întâmple ceva frumos…

Apoi, sufletul îmi era plin și de conversații, frumusețe și sens. Da, sens. Simțeam că toate câte s-au schimbat au avut și au un sens al lor. Cum părea să aibă sens și ceea ce simțeam: așteptarea. Simțeam cu toată ființa că sunt pe pragul dintre trecut și viitor și conștientizam puternic acest prag. Și așteptarea aceasta nu era nici alertă, nici nu cerea sacrificii, nici nu mă îmbăta cu vise. Eram doar eu, simplă, într-un prezent în care mă cufundam cu plăcere, în armonie și liniște, dar profund.

Isabel Abedi

…Rămâneam uneori cu privirea aninată de sticla ferestrei. Viteza trenului făcea ca verdele peisajului să devină o pată pictată în tonuri diverse, iar norii îmi odihneau gândurile. Așa senin era și înlăuntrul meu. Și lumina aceea strălucitoare născută din soare, nori și verdele ierbii mă făcea să zâmbesc. Calm și cumva reținut. Și poveștile… poveștile îmi creșteau bucuria din suflet în valuri. Mă imaginam citindu-i lui Matei din tocmai această poveste: Cele șapte capre zburătoare și încercam să pariez pe o reacție sau alta: Matei ar rîde în hohote acum… Matei ar mai avea ceva de spus aici sau… Aici ar deveni meditativ ori grăbit pentru ce urmează, îmi spuneam eu încercând să întăresc cu memoria mea reacțiile lui.

Și, deodată mă trezesc râzând pe înfundate, cu fața ascunsă în carte, cu ochii ațintiți pe o frază: „…într-o zi, caprele și-au dorit mai mult de la viață.” Mintea îmi rămâne acolo, țintuită, repetând iar și iar:

„…într-o zi, caprele și-au dorit mai mult de la viață.”

„…într-o zi,  … și-au dorit mai mult de la viață.”

„… și-au dorit mai mult de la viață.”

Și atunci am simțit că așteptarea aceea și pragul acela, emoțiile intuite și toate trăirile prezentului, percepțiile sensibile ale celor petrecute și ploaia mocănească și mirosul de ceai și conversațiile din clubul de lectură și norii și verdele perindat pe fereastra trenului și soarele și toate câte absorbisem frumos în mine însămi erau menite să îmi amintească ceva copleșitor și important și totodată simplu: că e firesc să își dorești mai mult! E firesc!

Isabel Abedi stories

Citesc mult, citesc despre oameni, viață, emoții, suflet, minte, maternitate, copilărie. Citesc încercând să culeg din fiecare idei cu care rezonez, pe care le pot asimila firesc și logic, fără proiecții și iluzii, fără amăgiri, idei care îmi pot duce în profunzime înțelegerea a ceea ce a fost și care mă ajută să îmi descopăr propria putere, propria tărie de a fi un întreg.

Pentru acest motiv îi citesc lui Matei. Pentru că poate, într-o zi, va descoperi singur într-o singură frază, într-un cuvânt de poveste, în istoria unei biete ființe personificate: curajul de a visa, îndrăzneala de a-și dori mai mult, cutezanța de a vrea să se simtă întreg, emoția conștientizării, bucuria unui gând, satisfacția asimilării a ceea ce a trăit și recunoștința pentru libertatea minții, refuzul de a se lăsa amăgit.

Poveștile le amintesc adulților să îndrăznească, iar copiilor le sădesc în suflete curajul pentru a-și împlini visurile. Poveștile ne amintesc către ce tindem: să fim compleți. Minte, suflet și trup! Un întreg.

Reclame

Leapșa printre cărți


copiisimame

Când faci o pauză de la citit, foloseşti un semn de carte sau îndoi un colţ al paginii?

De obicei am câte un semn de carte în fiecare volum, iar dacă nu am, atunci îmi fac un semn de carte temporar din orice am la îndemână: un colț de pagină rupt dintr-o agendă, o frunză, un creion, o floare, o brățară. Nu îndoi niciodată colțurile paginilor și admir oamenii care fac colecții de semne de carte.

Ai primit în ultimul timp o carte? Dacă da, care a fost aceasta?

Da, am primit un dar-fără-nici-o-ocazie de la cea mai bună prietenă, Inițiere în channelling – Vitaliano Bilotta.

initiere in channelling

Citeşti în baie?

Nu, chiar nu!

Te-ai gândit vreodată să scrii o carte? Dacă da, despre ce?

Da, m-am gândit și gândul s-a transformat în realitate. Cartea 100 de idei creative pentru dezvoltarea emotionala a copilului (Braila, Editura Proilavia, 2015) face parte din publicațiile editate de o bibliotecă publică și se adresează educatorilor, învățătorilor, ludotecarilor, coordonatorilor de ateliere de creatie și recreatie și parintilor, însa adevarații beneficiari sunt copiii preșcolari si școlari.

100 de idei creative pentru dezvoltarea emotionala a copilului

Volumul propune un mix de metode creative, descrise pe etape de lucru și însoțite de fotografii, puse la dispoziția cititorului pentru a lucra cu copiii și pentru a stimula, a educa intenția și disponibilitatea copiilor pentru „a face”.  Aceasta disponibilitate de „a face” se naște, ca și emoțiile, din experiențele din copilărie. Volum este disponibil pentru public, spre împrumut, la Biblioteca Judeţeană „Panait Istrati” Brăila.

Care este cartea ta preferată?

Demonul amiezii. O anatomie a depresiei, Andrew Solomon

Îţi place să reciteşti unele cărţi?

Nu. Cum o carte o citesc având o anumită stare și citind-o îmi oferă anumite trăiri… prefer să păstrez în memoria sufletului unicitatea acelor momente și emoții.

Ce părere ai despre o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciezi şi ce le-ai spune?
Munca într-o bibliotecă îmi oferă acest prilej, însă am fost emoționată cu adevărat și cucerită de delicatețea și sensibilitatea Cameliei Cavadia pe care am întâlnit-o anul trecut la Târgul internațional De Carte Gaudeamus.
camelia cavadia

Îţi place să vorbeşti despre ceea ce citeşti şi cu cine?
Da, e esențial și benefic să vorbești despre ceea ce citești și e minunat să împărtășești și să descoperi afinități comune, proiecții personale împărtășite sau viziuni diferite asupra unui subiect sau personaj. Poți vorbi despre orice când vorbești despre o carte: de la copertă la emoții, de la firul poveștii și până la așteptările personale privind finalul cărții. Vavaly și Lavinia îmi sunt cele mai aproape în acestă privință.
Care sunt lucrurile care te determina să alegi o carte anume?
De obicei cărțile mă aleg pe mine! 🙂 De cele mai multe dintre cărți aflu din mediul online, urmărind postările agentului literar Marilena Iovu, traducătoare a numeroase cărți inclusiv cărți pentru copii, urmărind articolele Laurei Câlțea, dar și recenziilor de cărți de pe blogurile prietene.
Care crezi că este o „lectură obligatorie”, o carte pe care toată lumea trebuie să o citească?
Nu cred în cuvinte precum TREBUIE, în general, și OBLIGATORIU, în special. Cred în LECTURĂ și în beneficiile acesteia, iar asta se reflectă inclusiv în modul în care copilul meu începe să aleagă ce să citească în afara lecturilor recomandate la școală. Mi s-a întâmplat să nu rezonez cu o anume carte și să o las în așteptare…
Care este locul tău preferat pentru lectură?
Colțul meu preferat pentru lectură se află chiar sub fereastra acoperită cu storuri bleu, semitransparente, în camera cea mai luminoasă a casei. Am la îndemână cărțile, uneori ceaiul de anason sau cafeaua amară și toate împreună transformă acest colț al camerei într-un loc preferat, comod și în care ador să mă relaxez citind.
coltul de lectura

Când citeşti, asculţi muzică sau preferi liniştea?
Îmi place să citesc în parc, atunci când Matei se joacă cu prietenii lui ori cu ceilalți copii veniți la joacă. Uneori îmi e de ajuns „muzica” din jur: râsetele și strigătele copiilor, ciripitul păsărilor; toate sună pentru mine ca o muzică. Liniștea o prefer și o am acasă, iar cititul în tihnă mă reconfortează enorm.
Ai citit cărţi în format electronic?
Da, citesc mult și ori de câte ori am momente libere ori simt nevoia să mă deconectez, citesc astfel de cărți direct de pe telefon ori iPad. Practic am paginile deschise și mereu la îndemână. Deși se dicută mult în mediul online despre dependența de tehnologie, cred că pot ca părinte să fiu exemplu pentru copilul meu despre cum poți uza de plusurile pe care tehnologia le oferă. La acest moment am deschise și lecturez Arta conversației – Ileana Vulpescu și  Scânteia. Povestea unei mame care a crescut un geniu – Kristine Barnett.

Citeşti numai cărţi cumpărate sau şi cărţi împrumutate?
Cumpărate, împrumutate de la biblotecă și nu numai. Multe cărți le primesc în dar pentru că familia mea și  prietenele știu că ador să citesc și că e acesta este felul meu de a mă relaxa, astfel ca unele dintre cărțile citite au și o valoare sentimentală.
Fă un top 5 al celor mai bune cărţi/serii pe care le-ai citit vreodată:
demonul-amiezii-o-anatomie-a-depresiei_1_fullsize
Demonul amiezii. O anatomie a depresiei,  Andrew Solomon
eleganta-ariciului_1_fullsize
Eleganța ariciului, Muriel Barbery
viitorul-incepe-luni_1_fullsize
Viitorul începe luni, Ioana Pârvulescu
noaptea-cand-cineva-a-murit-pentru-tine_1_fullsize
Noaptea când cineva a murit pentru tine, Bogdan Suceava
solutia-schopenhauer_1_fullsize
Soluția Schopenhauer, Irvin D. Yalom
Postarea aceasta este prima dintr-o provocare #30daysofblogging la care m-am coalizat cu Lavinia (care a preluat leapșa de la Antoaneta Smaranda  ) și care are ca scop reluarea unui obicei pierdut temporar printre grijile lumești; obiceiul de a scrie despre lucrurile frumoase pe care le observ, zi de zi, în jurul meu.
P.S. Nu uitați că mâine începe Salonul Internațional de Carte Bookfest, un eveniment anual, unul dintre cele mai importante evenimente din spațiul cultural autohton care își asumă misiunea de a promova lectura și produsele editoriale de calitate, oferind un mediu deschis de manifestare a diversității valorilor românești și internaționale. În fiecare an, Bookfest este organizat de Asociația Editorilor din România, sub egida Federației Editorilor din România, cea mai importantă confederație patronală din mediul editorial românesc.
Bookfest 2017
Accesul la Bookfest și la toate evenimentele din cadrul standului Suediei va fi gratuit, programul de vizitare fiind următorul:
  • miercuri, 24 mai: 10:00 – 20:00
  • joi, 25 mai: 10:00 – 20:00
  • vineri, 26 mai: 10:00 – 21:00
  • sâmbătă, 27 mai: 10:00 – 21:00
  • duminică, 28 mai: 10:00 – 20:00
Mai multe detalii găsiți aici.

Maria

Doar ganduri…


…programasem multe de facut pentru azi, chiar daca este duminica, dar m-am trezit cu laptopul pe masa de calcat rufe si tastand in loc sa termin teancul acesta dupa care pana si Matei s-ar ascunde si nu l-as gasi in joaca noastra de-a v-ati ascunselea. Cu toate acestea imi trec atat de multe prin minte si simt nevoia sa ma lamuresc cu mine insami.

Inainte de toate simt tristete si chiar daca am avut o saptamana atat de plina si le-am facut pe toate, doar ca fiecare foarte aproape de termenele lor si chiar daca pentru fiecare am pus suflet si bucurie am ramas cu un sentiment ciudat de ingrijorare. Suntem fragili, atat de fragili si uneori neputinciosi si… atat de tineri. Nu stiu daca vom avea vreodata raspunsurile toate, ori daca vom gasi solutiile cele mai bune care ne vor rezolva toate cate se ivesc pe calea vietii, cu toate acestea raman sa ma intreb in tacere „de ce?” si iarasi am ajuns in fata unei alte intrebari fara raspuns.

Cunosc oameni care au trecut prin tragedii, care au pierdut prieteni… si ei fara raspuns.  Si m-am trezit, gandindu-ma la ei, tarata inapoi in timp, in vremea copilariei mele, cand am pierdut pe cineva drag. Cum treci peste? Si cine spune ca trebuie sa trecem peste? Doar inveti pas cu pas, minut cu minut sa raspiri fara el/ea. In cazul meu – bunicii si culmea cele doua perechi de bunici au disparut asa deodata unii dupa altii ca si cum nu au suportat sa fie despartiti niciodata. Romantic? deloc! doar trist! …Dar cum faci cu prietenii, cu oamenii care stii ca aveau atat de mult de daruit, de crescut un copil, de alinat doruri si dezamagiri din primele iubiri adolescentine, dar pana acolo departe, mai aveau de citit povesti, de gonit mostrii din dulap, de sters nasucuri inghetate si umede, ca carat ghiozdane si de facut teme! Si te revolti impotriva lor, a ta, a bolii, a destinului si ramai cu frustrarea, pivind incrancenata, furioasa pe care din jur si pe toate cate respira langa tine. Neputinta doare! Doare mai mult decat cineva ti-ar fi smuls inima si te-ar lasa s-o privesti. Si stai asa inmarmurit cu durerea in palme, ingrijorata privind in jur si incercand sa intelegi ce ar fi mai bine. Bine pentru cea-cel ce a fost, bine pentru cei ce au ramas, bine pentru cei ce vor fi.

Oamenii isi vor binele, oamenii isi doresc pacea, sanatatea, fericirea, doar uneori viata ne scoate din balonul nostru roz aratandu-ne fata ei cruda si neinduratoare, care stabileste ca aici ai facut destul si mai poti spera doar ca toti trecem intr-o lume ireala, frumoasa cu ingeri si triluri de poveste, unde nu e durere, nici planset, nici teama si te intaresti cu credinta ca toata durerea celor pe care ii iubesti sunt doar lectii de viata ce ii calesc, ii imbarbateaza pentru ceea ce va urma. Si atat! Doar ganduri, ganduri despre pierderi, durere si spaima si neputinta acel planset in pumnii stransi ce arunca spre cer infinite intrebari.

in memoriam…

„Joy of Spring” Set de bijuterii handmade – decoupage pe piele naturala


Oana mi-a lasat destul timp (3 februarie – 1 Martie) sa ma gandesc cum voi intampina primavara acestui an si abia dupa cateva exercitii de imaginatie am prins curajul in a crea un set de bijuterii care sa inspire la plimbari primavaratice sub frunzisuri abia inmugurite, rochii de matase si dantela, cizme din piele, saluri tricotate de mana si… accesorii handmade.

Pentru ca de ceva timp lucrasem brosele din piele naturala, m-am gandit sa experimentez. Din nou! Mai intai m-am intrebat cu ce vor veni in concursul lansat pe CreaShop HobbyandCrafts talentatele maini indemanatice (intre 2 si 100 de ani) din mediul handmade si smerita sub frumusetea creatiilor din blogosfera handmade am indraznit sa mai fac un pas: decoupaje pe piele naturala.

Tema concursului „Veselie de Primavara” m-a dus cu gandul la plimbari sub soarele bland si curajos al diminetilor de martie, impreuna cu micul meu Matei, pe malul dunarean umbrit pe alocuri de tufele de flori primavaratice si mangaiat de alintul crengutelor inmugurite ale batranelor salcii. Asa a aparut ideea „Joy of Spring”.

Nimic nu imbraca mai frumos o femei ca un parfum, veselia inimii de mama si bucuria de a fi femeie. Acestea toate impreuna cu un set de bijuterii handmade confectionate din piele naturala. Desigur, din colectie proprie. Acest exercitiu de imaginatie m-a facut sa aleg pentru realizarea setului de bijuterii un anume model de hartie pentru scrapbooking din varietatea de modele superbe pe care CreaShop HobbyandCrafts mi-a asezat-o inaintea privirii in vitrina ei virtuala si din care m-am infruptat dupa pofta inimii.

M-am uimit mai intai de calitatea hartiei, de texturi, culori, modele, imprimeuri, stanțe si de multele alte accesorii care mi-au dat imbold si dorinta de imagina noi si noi modele. M-am oprit insa la noua mea pasiune – confectiile din piele naturala si am inaginat un set de bijuterii – brosa si bratara handmade din piele naturala – decorate utilizand tehnica decoupage.

Am ales ca suport de lucru flori din piele naturala, decupate dupa sablon (puteti imagina orice model sau sa va inspirati cautand online „planse de desenat flori”), in culorile roz si bej. Am ales aceste culori datorita contrastului pe care il ofera cele doua culori, ca o tresarire, o inviorare asa cum ofera vantul in diminetile de primavara. Restul a curs de la sine ca o zi insorita si vesela de primavara.

Va invit sa va inspirati si sa (re)creati alaturi de mine setul de bijuterii handmade – brosa si bratara din piele naturala realizate utilizand tehnica decoupage.

Realizarea florilor din piele naturala – eu am confectionat:

1. pentru brosa:

  • doua flori mari – bej si roz cu 6 petale fiecare;
  •  o floare mica roz cu 6 petale;
  • o floare alba realizata in tehnica quilling.

2. pentru bratara:

  • doua flori mici – bej si roz cu 7 petale fiecare;
  • o floare mica alba realizata in tehnica quilling.
Pentru fiecare floare bej utilizata in confectionarea setului de bijuterii si accesorii decupati mai intai cu o foarefeca fina modelul dorit de pe hartia CreaShop HobbyandCrafts. Aranjati apoi modelul astfel obtinut astfel incat sa se aseze armonios pe fiecare floare in parte. Eu am preferat ca florile bej sa le decorez cu hartie roz, iar florile roz sa primeasca mici accente, discrete, de grena si auriu.
Pentru imprimarea modelului decupat pe suprafetele de piele puteti folosi adeziv pentru decoupage pe care il vezi aplica sub si peste modelul de hartie aplicat pe suprafata de piele naturala.
Dupa uscarea completa puteti lipi florile astfel decorate intre ele lasand petalele sa se intrepatrunda. Adaugati florile din piele naturala alba confectionate dupa tehnica quillig si accesorizati cu perlute sintetice albe pentru a oferi stralucire florile astfel obtinute. Pentru aceasta etapa de lucru va recomand sa va folositi de  lipiciul universal.
Pentru bratara va indemn sa va inspirati in a utiliza o banda lata din piele naturala – eu am ales bej – pe care sa o decorati, folosind  tehnica decoupage ca tehnica de lucru, cu o suvita mai ingusta de hartie pentru scrapbooking si decoupage intr-un model care sa se potriveasca ansamblului confectionat.
Pentru inchiderea bratarii puteti folosi o capsa simpla sau un snur la alegere, iar pentru prinderea brosei un ac special pentru brosa pe care il fixati cu ajutorul unui petec de piele naturala, dar despre acestea intr-un alt tutorial despre bijuterii si accesorii handmade.
by Maria

Poker Face


Sometimes life makes you bet everything on a card game or to give up and put all the cards on the table at once. I’m not that kind of woman! I know how to say No for: unhappiness, sadness, doubts, even though they have tried their luck with me.

I am a hard player, even when life seems to have in hand all the aces. But when everything does not depend on me, I prefer to wait for a better hand. Even in life, yes, especially in life can say without fear: Pass!

With this card I join to the challenge  “Poker face” on Scraper.

by Maria

Poveste personalizata pentru micul Matei


    Daca ma intrebati cine este Claudia Groza, voi raspunde asa: „Claudia este un inger imbracat in straie omenesti!” Daca inca nu ati descoperit bucuriile pe care Claudia le presara in sufletele noastre, va invit sa aflati – din povestea personalizata scrisa de Claudia pentru micul meu Matei – cata delicatete, imaginatie si incantare pot oferi povestile ei. Si inca ceva! Povestile Claudiei Groza pot deveni un dar minunat pentru copiii, parintii sau prietenii vostri!  Trebuie doar sa o lasati pe Claudia sa afle ca va doriti o poveste personalizata in vietile voastre! Detalii aici: povesti-personalizate-pentru-copii.html

Visul lui Matei

Vi s-a întâmplat vreodată să vă doriţi ceva care unora li se pare de nerealizat? Întindeţi braţele spre ceea ce vă place, spre visele voastre. Când munciţi cu încredere şi pasiune, este imposibil să nu reuşiţi.

Este o dimineaţă de mai. Soarele se ridică semeţ pe cerul albastru sidefiu, acoperit cu scame de nori. Vântul se  plimbă discret printre frunzele de un verde smarald, ce îţi face poftă de mâncare. O rază s-a furişat discret printre nori. Este atât de zburdalnică şi curioasă! La fel de curios este şi Matei, băiatul din povestea noastră, care este pasionat de avioane, nave spaţiale, motoare. Îi place să descopere cum funcţionează motoarele care pot ridica spre cer avioanele uriaşe. Dar navele spaţiale cum ajung pe alte planete? Toate aceste răspunsuri le vom afla în compania micuţului cercetător. “Cum ar fi să construiesc ceva care ar fi de folos oamenilor?” se gândea uneori micuţul.
Îngerul său păzitor îi asculta gândurile în fiecare seară, aşa că, de data aceasta i-a răspuns.
– Matei, tot ce îţi doreşti tu, se poate realiza.
– Cine vorbeşte? Vreo creatură Bakugan cumva? întrebă cu teamă băiatul.
– Nuuu, nu te speria, sunt îngerul tău păzitor. Îţi cunosc gândurile şi dorinţele. Să-ţi spun un secret: dacă vei mânca sănătos, fructe şi legume, celulele din creierul tău vor crea trasee speciale pe unde informaţiile pe care le afli din cărţi, filme documentare, vor circula rapid, ca într-un labirint, iar atunci, tu vei fi capabil să îţi construieşti invenţia.
– Da? Crezi că voi reuşi să fac o pernă de aer pe care avioanele să o folosească la aterizare?
– Bineînţeles că poţi, şopti îngerul, şi-l mângâie uşor pe umărul drept, acolo unde stă întotdeauna.
*
Era o noapte ca-n poveşti. Luna asfinţise, lăsând pământul singur, cu stelele. În mijlocul nopţii, stelele stăteau de vorbă cu pământul despre necuprinsele taine ale cunoaşterii, cu glasuri şoptite ca să poată fi auzite de urechile oamenilor.
Îngerul păzitor, care îi ascultase rugăciunea, s-a hotărât să-l ajute pe băiat să-şi împlinească visul. Pleoapele au acoperit încet ochii de o frumuseţe unică, şi gândul l-a purtat pe micuţul nostru Matei în cel mai sofisticat laborator, unde se fabricau motoare. Miros de ulei, zgomote puternice sau moderate îi gâdilau simţurile băiatului.
– Bine ai venit în atelierele noastre, spuse un domn înalt, îmbrăcat într-un halat albastru.
– Bine v-am găsit, adăugă timid Matei.
– Ce băieţel adorabil! Te rog să vii cu mine. Îţi voi arăta munca noastră. Înţeleg că eşti fascinat de motoare, iar când vei fi mare, vei dori să construieşti ceva care va uimi întreaga omenire.
– Mulţumesc, a adăugat copilul, roşind. Da, este visul meu.
– Cu siguranţă se va împlini dacă vei învăţa bine la şcoală şi vei citi multe enciclopedii. Acum, să pornim la drum.
Domnul înalt, cu halat albastru, l-a luat pe Matei de mână, şi a început să-i explice cum ia naştere un motor. Piese mici se prindeau între ele şi alcătuiau un mic „monstru”. Rotiţe de diferite dimensiuni dădeau viaţă maşinăriei ce căpăta contur. Într-un alt colţ al atelierului erau adăugate fire fericite să participe la acest joc „al monstrului” care va ridica de la sol avioane puternice, nave spaţiale sau vor pune în mişcare automobile, tractoare sau motociclete.
–         Câtă muncă! Mă aşteptam să fie mai simplu, mărturisi Matei.
–         Atunci când îţi place ceea ce faci, totul este o joacă, spuse gazda.
*
Dimineaţa l-a găsit pe micuţul nostru Matei cu palma strânsă de marginea patului. Părea că ar ţine între degete un motor de avion în miniatură.
Întinzându-se uşor, zâmbetul zglobiu îşi făcu apariţia pe chipul luminos, angelic.
– Ce vis frumooos am avut!
Însă, întorcând privirea, a observat că pe pernă se afla un bilet: Nu uita niciodată: visele se pot îndeplini. Trebuie doar disciplină, voinţă şi multă muncă.”
 Toate drepturile asupra textului aparţin autoarei Claudia Groza. Contact: claudia_groza@yahoo.com

Si pentru ca simt sa va impartasesc totul, marturisesc ca ma simt onorata de diploma de participare ce mi-a fost acordata de catre minunata scriitoare ca urmare a inspiratiei copilaresti a lui Matei de a aduce in planul real frumusetea si culorile minunate ale povestilor din Tolba cu Povesti a Claudiei! Multumim!!!

by Maria & Matei

Caldura casei


   „Copiii sunt pururi precum Clopotele de Paste: redesteapta in om tot ceea ce nazuieste spre ceruri: speranta, iertare, iubire, bunatate, devotiune, impacare, mantuire. Copilul este darul sfant oferit oamenilor pentru a-si lumina sufletele, pentru a-si cere iertare si a se primeni.”

Fr.W.Forster

 

Deseori vad in ochii mamelor iubirea pentru copiii lor, pentru bucuriile, zambatele, frumusetile nascocite de copilaria din vietile lor. Vad privirile mamelor imbratisandu-si copiii ca pe niste icoane si stiu, fara indoiala, ca in fiecare inima materna vietuieste modelul divin al Maicii Domnului. Ea fiinteaza ca idealul de iubire si viata in fiecare inima de mama. Si astfel, privirile calde si induiosate de atat de multa iubire incalzesc casele sufletelor noastre – parinti si copii.

    Acasa este acolo unde vietuieste iubirea si nicaieri nu gasesti mai multa iubire decat in inima unei mame, in inima aceea tremuranda de dorul nesfarsit, inflacarat, continuu de a iubi si de a darui. Acasa este acolo unde vietuieste nadejdea, credinta si dragostea si unde sacrificiul e firesc, ca o mangaiere de noapte buna! Acasa e acolo unde mama isi imbratiseaza pruncul totdeuna cu gandul, cu fiecare suflare, dorinta si  gesturi caline si unde toata caldura inimii sale transpira in juru-i sudoare de speranta, vointa, bucurie, visare. Da, doar in inima mamei, ca fiica – ea insasi – a Maicutei divine – gaseti caldura casei totdeauna aprinsa de focul iubirii, al vietii, credintei, nadejdii si pacii din lumea intreaga.

by Maria

P.S. Pentru fiecare minunata participanta la provocarea de pe Scraper, mama si viitoare mama, ce ne imbratiseaza in Caldura casei.