Cele șapte capre zburătoare


la un ceai bucuresti.jpg

Am primit, anul trecut, o carte de la buna mea prietenă Marilena Iovu. O carte pentru Matei. O carte de povești pentru copii, tradusă de draga mea prietenă. O carte pe care am citit-o pe nerăsuflate, în tren, în drumul spre casă. În fața mea, pe toată durata călătoriei, am avut un cuplu care tot ridica din sprâncene și zâmbea văzându-mă citind pe nerăsuflate și bucurându-mă ca un copil de Povești cu un carusel fermecat, dragoni înaripați și vacanțe cu zâne a Isabelei Abedi.

Da, eram un adult ce se bucura sincer de lectura poveștilor pentru copii. Neobișnuit? Poate. Dar nu îmi păsa pentru că eu…

…Mă întorceam acasă cu sufletul plin de amintirea locurilor străbătute la pas cu ochii ațintiți în fiecare detaliu arhitectural bucureștean și în fiecare sculptură făcută în verdele parcului Luigi Cazzavillan. Străbătusem parcul pentru a ajunge la clubul de lectură, adulmecând mirosul ploii mocănești privindu-mi picioarele pășind pe dalele umede și simțindu-mi sufletul în două lumi.

Marilena mă invitase La un ceai. Un ceai aromat cu prietenia ei, cu sunete armonioase și ropot de ploaie în surdină, cu semne de carte odihnite între file, cu întrebări, cu alte noi prietenii, cu argumente vii în favoarea lecturii, argumente puternice, verbalizate, concrete care mă pregăteau cumva pentru un nou început.

…Discuțiile clubului de lectură mă cuprindeau suav, vibram atmosferei de acolo, mă inundam cu energiile locului și a oamenilor, aparțineam prezentului și întregului desfășurat acolo. Simțeam schimbările din viața mea profund, aproape acut cu un amestec de detașare față de tot ce a fost și cu sentimentul unei emoții abia intuite despre ce va fi. Îmi simțeam sufletul în așteptare, ca atunci când simți că urmează să se întâmple ceva frumos…

Apoi, sufletul îmi era plin și de conversații, frumusețe și sens. Da, sens. Simțeam că toate câte s-au schimbat au avut și au un sens al lor. Cum părea să aibă sens și ceea ce simțeam: așteptarea. Simțeam cu toată ființa că sunt pe pragul dintre trecut și viitor și conștientizam puternic acest prag. Și așteptarea aceasta nu era nici alertă, nici nu cerea sacrificii, nici nu mă îmbăta cu vise. Eram doar eu, simplă, într-un prezent în care mă cufundam cu plăcere, în armonie și liniște, dar profund.

Isabel Abedi

…Rămâneam uneori cu privirea aninată de sticla ferestrei. Viteza trenului făcea ca verdele peisajului să devină o pată pictată în tonuri diverse, iar norii îmi odihneau gândurile. Așa senin era și înlăuntrul meu. Și lumina aceea strălucitoare născută din soare, nori și verdele ierbii mă făcea să zâmbesc. Calm și cumva reținut. Și poveștile… poveștile îmi creșteau bucuria din suflet în valuri. Mă imaginam citindu-i lui Matei din tocmai această poveste: Cele șapte capre zburătoare și încercam să pariez pe o reacție sau alta: Matei ar rîde în hohote acum… Matei ar mai avea ceva de spus aici sau… Aici ar deveni meditativ ori grăbit pentru ce urmează, îmi spuneam eu încercând să întăresc cu memoria mea reacțiile lui.

Și, deodată mă trezesc râzând pe înfundate, cu fața ascunsă în carte, cu ochii ațintiți pe o frază: „…într-o zi, caprele și-au dorit mai mult de la viață.” Mintea îmi rămâne acolo, țintuită, repetând iar și iar:

„…într-o zi, caprele și-au dorit mai mult de la viață.”

„…într-o zi,  … și-au dorit mai mult de la viață.”

„… și-au dorit mai mult de la viață.”

Și atunci am simțit că așteptarea aceea și pragul acela, emoțiile intuite și toate trăirile prezentului, percepțiile sensibile ale celor petrecute și ploaia mocănească și mirosul de ceai și conversațiile din clubul de lectură și norii și verdele perindat pe fereastra trenului și soarele și toate câte absorbisem frumos în mine însămi erau menite să îmi amintească ceva copleșitor și important și totodată simplu: că e firesc să își dorești mai mult! E firesc!

Isabel Abedi stories

Citesc mult, citesc despre oameni, viață, emoții, suflet, minte, maternitate, copilărie. Citesc încercând să culeg din fiecare idei cu care rezonez, pe care le pot asimila firesc și logic, fără proiecții și iluzii, fără amăgiri, idei care îmi pot duce în profunzime înțelegerea a ceea ce a fost și care mă ajută să îmi descopăr propria putere, propria tărie de a fi un întreg.

Pentru acest motiv îi citesc lui Matei. Pentru că poate, într-o zi, va descoperi singur într-o singură frază, într-un cuvânt de poveste, în istoria unei biete ființe personificate: curajul de a visa, îndrăzneala de a-și dori mai mult, cutezanța de a vrea să se simtă întreg, emoția conștientizării, bucuria unui gând, satisfacția asimilării a ceea ce a trăit și recunoștința pentru libertatea minții, refuzul de a se lăsa amăgit.

Poveștile le amintesc adulților să îndrăznească, iar copiilor le sădesc în suflete curajul pentru a-și împlini visurile. Poveștile ne amintesc către ce tindem: să fim compleți. Minte, suflet și trup! Un întreg.

Leapșa printre cărți


copiisimame

Când faci o pauză de la citit, foloseşti un semn de carte sau îndoi un colţ al paginii?

De obicei am câte un semn de carte în fiecare volum, iar dacă nu am, atunci îmi fac un semn de carte temporar din orice am la îndemână: un colț de pagină rupt dintr-o agendă, o frunză, un creion, o floare, o brățară. Nu îndoi niciodată colțurile paginilor și admir oamenii care fac colecții de semne de carte.

Ai primit în ultimul timp o carte? Dacă da, care a fost aceasta?

Da, am primit un dar-fără-nici-o-ocazie de la cea mai bună prietenă, Inițiere în channelling – Vitaliano Bilotta.

initiere in channelling

Citeşti în baie?

Nu, chiar nu!

Te-ai gândit vreodată să scrii o carte? Dacă da, despre ce?

Da, m-am gândit și gândul s-a transformat în realitate. Cartea 100 de idei creative pentru dezvoltarea emotionala a copilului (Braila, Editura Proilavia, 2015) face parte din publicațiile editate de o bibliotecă publică și se adresează educatorilor, învățătorilor, ludotecarilor, coordonatorilor de ateliere de creatie și recreatie și parintilor, însa adevarații beneficiari sunt copiii preșcolari si școlari.

100 de idei creative pentru dezvoltarea emotionala a copilului

Volumul propune un mix de metode creative, descrise pe etape de lucru și însoțite de fotografii, puse la dispoziția cititorului pentru a lucra cu copiii și pentru a stimula, a educa intenția și disponibilitatea copiilor pentru „a face”.  Aceasta disponibilitate de „a face” se naște, ca și emoțiile, din experiențele din copilărie. Volum este disponibil pentru public, spre împrumut, la Biblioteca Judeţeană „Panait Istrati” Brăila.

Care este cartea ta preferată?

Demonul amiezii. O anatomie a depresiei, Andrew Solomon

Îţi place să reciteşti unele cărţi?

Nu. Cum o carte o citesc având o anumită stare și citind-o îmi oferă anumite trăiri… prefer să păstrez în memoria sufletului unicitatea acelor momente și emoții.

Ce părere ai despre o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciezi şi ce le-ai spune?
Munca într-o bibliotecă îmi oferă acest prilej, însă am fost emoționată cu adevărat și cucerită de delicatețea și sensibilitatea Cameliei Cavadia pe care am întâlnit-o anul trecut la Târgul internațional De Carte Gaudeamus.
camelia cavadia

Îţi place să vorbeşti despre ceea ce citeşti şi cu cine?
Da, e esențial și benefic să vorbești despre ceea ce citești și e minunat să împărtășești și să descoperi afinități comune, proiecții personale împărtășite sau viziuni diferite asupra unui subiect sau personaj. Poți vorbi despre orice când vorbești despre o carte: de la copertă la emoții, de la firul poveștii și până la așteptările personale privind finalul cărții. Vavaly și Lavinia îmi sunt cele mai aproape în acestă privință.
Care sunt lucrurile care te determina să alegi o carte anume?
De obicei cărțile mă aleg pe mine! 🙂 De cele mai multe dintre cărți aflu din mediul online, urmărind postările agentului literar Marilena Iovu, traducătoare a numeroase cărți inclusiv cărți pentru copii, urmărind articolele Laurei Câlțea, dar și recenziilor de cărți de pe blogurile prietene.
Care crezi că este o „lectură obligatorie”, o carte pe care toată lumea trebuie să o citească?
Nu cred în cuvinte precum TREBUIE, în general, și OBLIGATORIU, în special. Cred în LECTURĂ și în beneficiile acesteia, iar asta se reflectă inclusiv în modul în care copilul meu începe să aleagă ce să citească în afara lecturilor recomandate la școală. Mi s-a întâmplat să nu rezonez cu o anume carte și să o las în așteptare…
Care este locul tău preferat pentru lectură?
Colțul meu preferat pentru lectură se află chiar sub fereastra acoperită cu storuri bleu, semitransparente, în camera cea mai luminoasă a casei. Am la îndemână cărțile, uneori ceaiul de anason sau cafeaua amară și toate împreună transformă acest colț al camerei într-un loc preferat, comod și în care ador să mă relaxez citind.
coltul de lectura

Când citeşti, asculţi muzică sau preferi liniştea?
Îmi place să citesc în parc, atunci când Matei se joacă cu prietenii lui ori cu ceilalți copii veniți la joacă. Uneori îmi e de ajuns „muzica” din jur: râsetele și strigătele copiilor, ciripitul păsărilor; toate sună pentru mine ca o muzică. Liniștea o prefer și o am acasă, iar cititul în tihnă mă reconfortează enorm.
Ai citit cărţi în format electronic?
Da, citesc mult și ori de câte ori am momente libere ori simt nevoia să mă deconectez, citesc astfel de cărți direct de pe telefon ori iPad. Practic am paginile deschise și mereu la îndemână. Deși se dicută mult în mediul online despre dependența de tehnologie, cred că pot ca părinte să fiu exemplu pentru copilul meu despre cum poți uza de plusurile pe care tehnologia le oferă. La acest moment am deschise și lecturez Arta conversației – Ileana Vulpescu și  Scânteia. Povestea unei mame care a crescut un geniu – Kristine Barnett.

Citeşti numai cărţi cumpărate sau şi cărţi împrumutate?
Cumpărate, împrumutate de la biblotecă și nu numai. Multe cărți le primesc în dar pentru că familia mea și  prietenele știu că ador să citesc și că e acesta este felul meu de a mă relaxa, astfel ca unele dintre cărțile citite au și o valoare sentimentală.
Fă un top 5 al celor mai bune cărţi/serii pe care le-ai citit vreodată:
demonul-amiezii-o-anatomie-a-depresiei_1_fullsize
Demonul amiezii. O anatomie a depresiei,  Andrew Solomon
eleganta-ariciului_1_fullsize
Eleganța ariciului, Muriel Barbery
viitorul-incepe-luni_1_fullsize
Viitorul începe luni, Ioana Pârvulescu
noaptea-cand-cineva-a-murit-pentru-tine_1_fullsize
Noaptea când cineva a murit pentru tine, Bogdan Suceava
solutia-schopenhauer_1_fullsize
Soluția Schopenhauer, Irvin D. Yalom
Postarea aceasta este prima dintr-o provocare #30daysofblogging la care m-am coalizat cu Lavinia (care a preluat leapșa de la Antoaneta Smaranda  ) și care are ca scop reluarea unui obicei pierdut temporar printre grijile lumești; obiceiul de a scrie despre lucrurile frumoase pe care le observ, zi de zi, în jurul meu.
P.S. Nu uitați că mâine începe Salonul Internațional de Carte Bookfest, un eveniment anual, unul dintre cele mai importante evenimente din spațiul cultural autohton care își asumă misiunea de a promova lectura și produsele editoriale de calitate, oferind un mediu deschis de manifestare a diversității valorilor românești și internaționale. În fiecare an, Bookfest este organizat de Asociația Editorilor din România, sub egida Federației Editorilor din România, cea mai importantă confederație patronală din mediul editorial românesc.
Bookfest 2017
Accesul la Bookfest și la toate evenimentele din cadrul standului Suediei va fi gratuit, programul de vizitare fiind următorul:
  • miercuri, 24 mai: 10:00 – 20:00
  • joi, 25 mai: 10:00 – 20:00
  • vineri, 26 mai: 10:00 – 21:00
  • sâmbătă, 27 mai: 10:00 – 21:00
  • duminică, 28 mai: 10:00 – 20:00
Mai multe detalii găsiți aici.

Maria

Doar ganduri…


…programasem multe de facut pentru azi, chiar daca este duminica, dar m-am trezit cu laptopul pe masa de calcat rufe si tastand in loc sa termin teancul acesta dupa care pana si Matei s-ar ascunde si nu l-as gasi in joaca noastra de-a v-ati ascunselea. Cu toate acestea imi trec atat de multe prin minte si simt nevoia sa ma lamuresc cu mine insami.

Inainte de toate simt tristete si chiar daca am avut o saptamana atat de plina si le-am facut pe toate, doar ca fiecare foarte aproape de termenele lor si chiar daca pentru fiecare am pus suflet si bucurie am ramas cu un sentiment ciudat de ingrijorare. Suntem fragili, atat de fragili si uneori neputinciosi si… atat de tineri. Nu stiu daca vom avea vreodata raspunsurile toate, ori daca vom gasi solutiile cele mai bune care ne vor rezolva toate cate se ivesc pe calea vietii, cu toate acestea raman sa ma intreb in tacere „de ce?” si iarasi am ajuns in fata unei alte intrebari fara raspuns.

Cunosc oameni care au trecut prin tragedii, care au pierdut prieteni… si ei fara raspuns.  Si m-am trezit, gandindu-ma la ei, tarata inapoi in timp, in vremea copilariei mele, cand am pierdut pe cineva drag. Cum treci peste? Si cine spune ca trebuie sa trecem peste? Doar inveti pas cu pas, minut cu minut sa raspiri fara el/ea. In cazul meu – bunicii si culmea cele doua perechi de bunici au disparut asa deodata unii dupa altii ca si cum nu au suportat sa fie despartiti niciodata. Romantic? deloc! doar trist! …Dar cum faci cu prietenii, cu oamenii care stii ca aveau atat de mult de daruit, de crescut un copil, de alinat doruri si dezamagiri din primele iubiri adolescentine, dar pana acolo departe, mai aveau de citit povesti, de gonit mostrii din dulap, de sters nasucuri inghetate si umede, ca carat ghiozdane si de facut teme! Si te revolti impotriva lor, a ta, a bolii, a destinului si ramai cu frustrarea, pivind incrancenata, furioasa pe care din jur si pe toate cate respira langa tine. Neputinta doare! Doare mai mult decat cineva ti-ar fi smuls inima si te-ar lasa s-o privesti. Si stai asa inmarmurit cu durerea in palme, ingrijorata privind in jur si incercand sa intelegi ce ar fi mai bine. Bine pentru cea-cel ce a fost, bine pentru cei ce au ramas, bine pentru cei ce vor fi.

Oamenii isi vor binele, oamenii isi doresc pacea, sanatatea, fericirea, doar uneori viata ne scoate din balonul nostru roz aratandu-ne fata ei cruda si neinduratoare, care stabileste ca aici ai facut destul si mai poti spera doar ca toti trecem intr-o lume ireala, frumoasa cu ingeri si triluri de poveste, unde nu e durere, nici planset, nici teama si te intaresti cu credinta ca toata durerea celor pe care ii iubesti sunt doar lectii de viata ce ii calesc, ii imbarbateaza pentru ceea ce va urma. Si atat! Doar ganduri, ganduri despre pierderi, durere si spaima si neputinta acel planset in pumnii stransi ce arunca spre cer infinite intrebari.

in memoriam…

Aer elen intr-o vara romaneasca


Vara mea, vara mea romaneasca e o vara a viselor implinite, a sarbatorilor familiale (cuplul nostru a implinit de curand 16 ani de casnicie!!!), o vara bogata in scurte si fructuoase calatorii, dar mai ales vara aceasta a mea este anotimpul in care visul sufletului meu se va implini. E o vara a aproape-secretelor, caci doar prietenii de suflet stiu de proiectul meu ce urmeaza a se implini. Simt ca mai am de facut doar un pas sa-mi traiesc visul, sa respir, sa exist, sa iubesc doar prin ceea ce ador: sa creez!

Si pentru ca luna iunie e luna in care sarbatorim juramantele iubirii noastre (casatoria), m-am gandit sa exersez imaginar o calatorie virtuala pe plaiuri elene: culori, imagini, arome, lumini si umbre, sunete, simboluri. Nu, nu am ales intamplator Grecia; invitatia a fost lansata de catre Florentina cu ocazia concursului lunii iunie cu tema: Grecia. Am incercat sa onorez aceasta creand sau mai bine zis re-creand un vas care decoreaza spatiul meu de lucru utilizand tehnica de lucru decoupage pe un suport de lucru tare frumos: ceramica alba!

Asadar, materiale necesare: un vas de ceramica alb, adeziv pentru decoupage, penson lat (eu folosesc din cel pentru pictura in ulei) si hartia pe care o ador – hârtia CreaShop HobbyandCrafts. Cum am procedat? Am decupat mai intai modelul pe care doream sa-l aplic, apoi am inchipuit un model pentru vasul de ceramica care sa imi incante privirea; am aplicat cu ajutorul pensonului adezivul pentru decoupage, iar peste acesta am fixat cu delicatete hartia aleasa sa decoreze vasul. Cu delicatete am intins hartia, folosindu-ma de penson, cu miscari dinspre centru catre exterior, iar apoi am aplicat – in aceeasi maniera – inca in strat de adeziv pentru tehnica decoupage peste hartia deja aplicata si fixata cu prima mana de adeziv. Dupa uscarea completa am decorat vasul cu colectia mea de scoici si am incropit o micuta sedinta foto pentru a va incanta si voua privirile cu micuta mea creatie care ma duce cu gandul la portocali, leandrii infloriti, pietrisul plajelor elene, scoici si apusuri insorite! Doriti-mi succes in provocarea acestei luni a Florentinei, chiar daca ma inscriu pe ultima suta de metri!

Cu drag,

Maria

Mini foto album scrapbooking


Treburi lumesti m-au tinut deoparte de hobby-ul meu preferat, insa dorinta de a crea, de a ma relaxa modeland hartia, mi-a acordat timpul necesar pentru ca toata bucuria de a crea sa rabufneasca vesela, de la sine, cu finalitate. Astfel a aparut mini foto albumul confectionat in tehnica scrapbooking. Am incercat sa lucrez in stilul Shabby-Chic, insa nu sunt in masura sa va spun daca mi-a reusit sau nu; stiu insa ca imi place foarte mult acest mini albumul foto.

Pentru realizarea acestui album am utilizat materialele urmatoare: hartie si carton alb(a)  si color, lipici de crafting, foarfece, perforator deco, spuma de ras 🙂 si vopsea lichida (de la Dr. Oetker) pentru vopsit oua (in patru culori: verde, galben, rosu si albastru) si, nu in ultimul rand, hartie color perforata – pentru realizarea florilor si a frunzelor  – de catre Mr. Big Shot (Multumesc Monica!) masinuta grozava impreuna cu placile ei de decupare/embosare furnizate de catre CreaShop HobbyandCrafts. Nu ratez astfel ocazia de a inscrie mini albumul foto la sectiunea scrapbooking din Concurs(ul) Shabby-Chic de pe blogul magazinului virtual de hobby si crafting CreaShop HobbyandCrafts. Urati-mi succes! 🙂

Această prezentare necesită JavaScript.

P.S. Mini albumul foto contine sase pagini pentru fotografii. Pentru realizarea ramelor am folosit spuma de ras, vopsea lichida de oua si perforatorul deco. De ce spuma de ras si vopsea de oua? Aflati de aici! 🙂

by Maria

Concurs Shabby – chic


Provocarile creative din blogosfera handmade sunt deschise pentru a antrena, impartasi si descoperi cat mai multe idei, materiale, suporturi de lucru, tehnici, stiluri de a crea. Cu fiecare provocare accesata descoperi noi minunatii create de maini indemanatice, de minti inspirate, de suflete iubitoare de frumos.

CreaShop HobbyandCrafts  ridica provocarea creativa la nivel de Concurs national de creatie pentru iubitorii de handmade. Pentru luna mai a acestui an a ales sa se adreseze unei categorii de creatori ce acceseaza tehnici foarte pe sufletul meu: decoupage si scrapbooking. Spun foarte pe sufletul meu pentru ca sunt tehnici la care inca privesc cu admiratia novicelui, cu dorinta si patosul specifice incepatorului care isi doreste sa descopere toate secretele. Incercarile mele in decoupage si scrappbooking sunt timide, mai mult in joaca, relaxate si fara incrancenarea de a reusi. Ceea ce ma defineste foarte bine (si poate nu doar pe mine) este ca lucrez foarte bine pe teme liber alese, dar imi plac foarte mult si temele care ma motiveaza sa caut, sa studiez, sa invat. Asa se intampla ca (dar mi-a spus mie cineva ca nimic nu este intamplator :)) CreaShop HobbyandCrafts deschide acest concurs de creatie pe tema Shabby – chic. Daca inca nu ati aflat ce inseamna Shabby-chic, atunci va invit sa descoperiti in randurile urmatoare aceasta si bineinteles detaliile concursului national de creatie pentru iubitorii tehnicilor decoupage si scrapbooking in stilul Shabby-chic.

Eu imi propun sa decopar, sa invat, sa lucrez si sper sa ma pot alatura iubitorilor de handmade din blogosfera noastra. Daca si voi va veti indragosti de stilul Shabby-chic, va invit sa va alaturati dorintei mele de a incerca ceva nou, creativ si, cred eu, atat de romantic!!! De ce romantic?? Sa spunem ca in ultima vreme ma tot documentez despre cum sa decorezi o bucatarie (ei da, fiecare cu pasiunile lui :)) in stilul Shabby-chic si va pot impartasi faptul ca stilul acesta rezoneaza cu mine, cu ceea ce simt eu ca ar trebui sa transmita o bucatarie: relaxare, abundenta, dezordinea ordonata, eleganta si rafinamentul peste care a trecut timpul lasand in urma sa o patina a povestilor gustoase, savuroase, pline de miresme si ierburi aromate. Nu ma credeti? Priviti numai cateva imagini:

Această prezentare necesită JavaScript.

ori aceasta imagine ce imi aduce aminte de bucataria bunicii si de mancarea ei savuroasa, de florile pastelate, mereu parfumate si nelipsite si de mirosul de sapun de casa cu pelin:

In speranta ca v-am inspirat la a visa, a dori si crea va doresc spor la lucru si asa cum v-am promis, iata si cate ceva despre stilul Shabby Chic si detaliile concursului preluate de pe blogul magazinului CreaShop HobbyandCrafts:

Stilul “ponosit chic” (shabby chic) este un stil care a fost initial folosit in designul interior al Marii Britanii. Este un stil feminin, pastelat, elegant, cu patina si uzura timpului evidentiata puternic.  Ulterior, shabby chic, moda mobilierului vopsit si revopsit, adaptat mereu unor noi vremuri si unor cerinte esentialemente feminine a fost transferat cu succes in lumea textilelor decorative (tapiterii, seturi de pat, perne, perdele etc). Completat si combinat in mod fericit cu influete Toscane, provencale si grecesti….shabby chic a devenit o adevarata moda in casele doamnelor elegante de pretutindeni. In anii 80 a devenit unul din cele mai in voga stiluri fiind preferat de clasele de mijloc si superioare, de doamnele elegante si en vogue si de artizanii vremii. Iata-ne ajunsi la artizani….acestia au inceput sa utilizeze stilul shabby chic in toate tehnicile de artizanat, trecand dincolo de mobilier si textile. Shabby chic a devenit o moda in toate creatiile manuale…bijuterii, decoratiuni interioare, accesorii, obiecte deorative diverse, accesorii de moda etc. Flori sau buline marunte, frunzulite, modele complexe sau simple,  pasteluri (vernil, roz, bleu) accentuate de albul patinat, “prafuit” sau cu aspect de uzura…au devenit inspiratie si stil pentru foarte multi creatori handmade, ajungand azi un adevarat curent. In ziua de azi, shabby chic poate fi regasit in orice loc de pe planeta si in toate tehnicile handmade.

1. Concursul nostru va avea doua premii: unul pentru un obiect decoupage si unul pentru scrapbooking. Fiecare premiu va fi atribuit prin domnul random.org si va avea o valoare de 100 lei. Premiul va fi format din produse supriza, aferente fiecarei tehnici in parte, oferite de magazinul nostru. Toate produsele vor fi aduse special, pentru fiecare castigator, din Belgia.

2.Tema- Puteti sa alegeti sa realizati un obiect decorativ, o bijuterie, o piesa de mobilier, un album foto, o rama,  etc….nu aveti limita, trebuie doar sa fie shabby chic.

3. Conditii de inscriere – De aceasta data concursul NU este conditionat de cumparaturi din magazinul nostru, dar daca doriti, magazinul nostru are o multime de materiale care se preteaza temei…asa ca va stam la dispozitie.  

Trebuie doar sa va inscrieti in felul urmator:

a) Postati logo-ul concursului pe wall-ul vostru de pe facebook, blog sau magazin online si invitati-va si prietenii la concurs.

b) Postati linkurile unde ati popularizat concursul intr-un comentariu la aceasta postare cu mentiunea “ma inscriu la decoupage” sau “ma inscriu la scrapbooking”.

c) Realizati o lucrare shabby chic.

d) o trimiteti pe adresa de email blog@creahobbycraft.ro

4.Durata- 15-31 mai, premiere 1 iunie

a) Inscrierile -15-25 mai

b) Trimiterea lucrarilor – ultima zi 30 mai

c) premiere 1 iuni

Toate lucrarile impreuna cu adresele voastre de blog/magazin vor fi expuse pe blogul nostru pe data de 31 mai.

Va astept in concurs!

Cu drag, Maria

De vorba cu… Vavaly


Asa cum v-am obisnuit, nu pastram bucuriile doar pentru noi, ci obisnuim sa le impartasim tuturor (doar grijile le tinem pentru noi insane spre a nu intrista si impovara sufletele dragi cu cele de toata ziua ale noastre) spre bucuria sufletelor ce ne imbratiseaza, zi de zi, cu ganduri frumoase. Asadar, a avenit randul unei alte bucurii sa fie impartasita, iar ea – bucuria – o regasiti printre randurile de mai jos. Da, adaug doar atat: Felicitari draga mea! Felicitari! Fie ca bucuriile sa-ti insenineze fiecare zi, zambetul lui Dante sa te insoteasca mereu, iar creativitatea si indemanarea sa sporeasca cum sporeste lumina in zorii fiecarei zi!
🙂 Cu drag, a ta Maria
Tema „Cosuletul cu flori” a adunat la un loc o galerie de creatii  absolut minunate! Vavaly a ocupat primul loc, asa ca astazi vom sta de vorba ca intre prieteni..sa ne cunoastem mai bine:). Vali felicitari pentru creatia ta:)! Inainte sa vorbim despre ea, te invitam sa ne spui cateva cuvinte despre tine!
 
Vavaly:  In primul rand va multumesc din suflet pentru alegerea  ce ati facut-o, alegere ce ma onoreaza cu adevarat.
Despre mine cred ca vorbesc lucrarile mele, dar, pentru a transpune in cuvinte, descrierea suna cam asa: sunt o fericita mamica , de doar 37 de anisori (impliniti azi, la ora cand scriu aceste randuri), cu energia si sufletul de la 20 de ani si cu o mare bucurie de a trai , cu  iubire dar si intelegere de oameni. Invat zi de zi ceva nou, ma bucur de fiecare noua zi, ma bucur de fiecare om ce imi iese in cale. 
 
RhaCum ai descoperit pasiunea pentru lucrul de mana – pentru ca se vede ca pui mult suflet in lucrarile pe care le realizezi!
Draga Rha, lucru de mana fac de cand ma stiu, intotdeauna am mesterit cate ceva. Cu ani in urma lucrul de mana pentru mine insemna impletit cu andrelele dar si croitorie. Mi-am realizat multe hainute singura, de la proiectare, scos tipare pana la finisaj si , desigur, purtat cu mandrie .
Acum, datorita copilului, lucrul de mana s-a extins in domenii noi, despre a caror existenta nu stiam deloc acum cativa ani.  Imi place tot ceea ce fac si fac din suflet pentru ca altfel nici nu m-as putea apuca de lucru. Totul vine din interior iar lucrul de mana pentru mine reprezinta un mijloc de exprimare.
 
OanaCare sunt culorile preferate in functie de materialele pe care le folosesti la lucrarile tale?
Draga Oana, de cele mai multe ori culorile ma aleg ele pe mine, sau lucrarea ce urmeaza sa fie realizata isi allege culorile potrivite.   Preferinta mea este catre culorile rosu – negru, albastru, bej, mov . Imi place sa ma joc cu contrastele, sa asociez doua , cel mult trei culori. Dar experienta si lucrul cu materiale diverse ma fac sa indraznesc mai mult, imi dau curaj sa incerc si culorile de care de obicei ma feresc , cum ar fi rozul , galbenul, chiar si verdele uneori.  
 
Ramo: Spune-ne cateva cuvinte despre lucrarea cu care ai participat si care a castigat primul loc!
Draga Ramona, cosuletul creat de catre mine este dintr-un banal pet de 5 litri pe care l-am decorat cu ajutorul servetelelor de masa , rasucite. Ideea mi-a venit spontan si nu am ezitat sa o pun in aplicare de indata. Nu am stiut pana in ultima clipa cum va arata cu adevarat cosuletul, pe masura ce lucram la el imi veneau ideile pentru a-l decora, floricelele cu care l-am decorat s-au creat aproapte singure, nemaivazand nici unde un cosulet asemanator sau decoratiuni asemenea.
Totul a luat nastere in imaginatia mea iar mainile au ajutat sa prinda contur idea. Ajutorul lui Dante, baietelul meu de 3 ani si jumatate, a fost binevenit pentru ca imi erau necesare manutele lui pentru a tine sticla rotunda ce nu vroia sa stea sub nici un chip cuminte pentru a fi decorata. Dar am supus-o noi.
 
 RuxSe poate face arta din materiale reciclate?:) Care este parerea ta?
 Draga Rux, desi timpul nu imi permite sa studiez atat de multe lucrari sau situri pe cat mi-as dori uneori, tin minte ca, intr-o  noapte de insomnie am nimerit pe cateva situri ale unor artisti din alte colturi ale lumii. Oamenii aceia creeaza ARTA din cele mai banale materiale. Am vazut bijuterii fantastice realizate din hartie reciclata, din ziare,  din reviste.
Am vazut decoratiuni de interior din peturi sau din cutii de conserva. Totul studiat in scoli de arta, existand denumiri specifice probabil pentru toate acestea. Atunci am simtit cu adevarat ca ceea ce facem noi, in joaca, bazandu-ne doar pe intuitie si indemanare, combinat cu un anume talent inascut si perseverenta, toate acestea reprezinta forme de arta. Mi-am dorit sa vad in cat mai multe magazine sau case obiecte decorative realizate din astfel de materiale, am visat la cursuri predate in scolile noastre , macar in cele cu specific, despre aceasta noua tendinta universala de a recicla, de a face lucruri frumoase din ceea ce pare ca nu are nici o valoare. Valoarea o dau mainile ce le lucreaza, sufletul pe care il pune cel ce creeaza aceste minunatii.
OanaDaca ar fi sa expui intr-o galerie de arta la ce tema te-ai gandi si care ar fi obiectele expuse?
Oh, draga Oana , intrebarea ta ma onoreaza si ma face sa visez. Nu m-am gandit niciodata la acest lucru, nici nu as indrazni sa o fac.  Chiar daca simt ca am ajuns la o maturitate creativa,   mai am multe de invatat si de experimentat.
Mie mi-ar place foarte mult sa existe in fiecare oras o galerie de arta in care oameni ca noi sa isi poata expune lucrarile periodic. Atunci da, as indrazni sa visez la alaturarea creatiilor mele si ale Mariei langa cele ale altor creatori de frumos din orasul nostru.  In acest context cred ca orice obiect ar fi potrivit, chiar si cele din materiale reciclabile.  
 
Ramo: Care crezi ca este impactul creatiilor realizate prin reciclare/reutilizare asupra clientilor? 
Rectia celor care mi-au vazut cosuletul, de exemplu, la mine acasa , a fost de admiratie si uimire ca, din materiale atat de banale se poate crea un obiect atat de frumos.
Dar , mai exista si un alt soi de reactie, pe care, trebuie sa recunosc, il am si eu de multe ori. Aceasta reactie suna cam asa: “ei , asta pot sa fac si eu, nu e mare lucru”. Dar  se dovedeste ca totusi  este mare lucru. Ceea ce pare simplu la prima vedere se poate dovedi destul de complicat si, fara experienta si exercitiu, sunt multe sanse sa nu iti iasa. 
Cred ca oamenii , cel putin la noi in tara, au inca foarte putin respectul si intelegerea pentru produsele lucrate de mana, indifferent de materialele folosite.
 
RhaAi foarte multe creatii frumoase – cum te descurci cu spatiul de depozitare?:) happy
E simplu: le daruiesc :) happy. Putine din lucrarile mele se mai afla in posesia mea. Majoritatea au fost create pentru o anumita persoana  si au ajuns sa bucure  acea persoana.  Pana acum acest lucru mi-a adus   multe satisfactii.
Totusi, dorinta mea este sa incep sa ies cu aceste creatii si in lumea reala, sa fac cunoscut oamenilor ca exista alternative la produsele standardizate din magazine contra unei  sume de bani de multe ori asemanatoare. O felicitare handmade, de exemplu, are in ea o farama din sufletul si energia creatorului, ceea ce nu se poate spune despre una cu un mesaj tiparit si o poza printata.
 
 RuxCrezi ca lumea cunoaste suficient de bine ce presupune principiul 3R: recicleaza, refoloseste, redu? Este acesta un principiu sanatos de viata, benefic pentru oameni, animale si mediu in general?
 Eu cred ca persoanele mature cunosc acest principiu al reciclarii si refolosirii, iar reducerea a devenit necesara din motive evident economice si financiare. Observ insa, cu bucurie, ca aceasta constiinta a  celor 3 R incepe sa prinda radacini tot mai serioase si in constiinta tinerilor.
Pentru a putea intelege insa ce presupune cu adevarat acest principiu trebuie ca oamenii sa invete sa gandeasca dincolo de zidurile casei in care locuiesc, sa invete si sa simta ca fac parte dintr-o comunitate de care trebuie sa aiba fiecare grija si , ca aceasta comunitate face parte, la randul ei, dintr-un intreg ce cuprinde tot Pamantul .
Sigur ca reciclarea , refolosirea si, mai ales, reducerea consumului si a risipei sunt principii sanatoase si benefice dar, mai cred ca, daca noi nu suntem azi constinenti de asta, vom fi fortati sa devenim  intr-un viitor nu prea indepartat.
 
 Ai un mesaj pentru Provocari Verzi, sau pentru participantii la provocari si cei care ne urmaresc activitatea?
Eu va admir din inima pentru tot ceea ce faceti, pentru timpul pe care il dedicati acestor provocari. Nu e usor lucru sa gasesti mereu alte si alte idei , sa realizezi luna de luna un alt proiect si sa tii aproape atatia concurenti.  Eu ma simt onorata sa raspund provocarilor voastre, onorata sa va simt prietene atat de calde si de minunate.  
Admiratia mea se indreapta de asemenea si catre participantii la aceste provocari.  Am descoperit fete minunate care participa cu toata dragostea la aceste provocari si care pun suflet in ceea ce fac.
Mesajul meu este de a merge inainte si de a promova pe cat mai multe canale de comunicare aceste minunate provocari. Merita sa fie cunoscuta munca voastra si dincolo de lumea virtualului. Eu va tin pumnii:) happy .
Interviu preluat de Maria de pe Provocarile verzi