Poveste pentru Maria

de Claudia Groza

 Timpul aleargă jucăuş prin viaţa noastră. Sufletele curate, iubitoare ştiu să se bucure de fiecare clipă primită în dar. Din când în când,  primeşti o zi specială în dar. Este o zi în care ste celebrată fie iubirea, fie primăvara, fie feminitatea din sufletul tău frumos colorat.  Atunci, oamenii îşi amintesc  că exişti parcă altfel decât până în acel moment. Sufletul simte nevoia să revadă filmul trăirilor sale din ultimul an, cu toate că el are totul bine sortat, aranjat pe categorii, clase, subclase, bucurii, zâmbete, tristeţi, împliniri.

Foile calendarului se desprind în neştire. Martie, ziua 1 aduce o primăvară aşteptată, un anotimp plin de dragoste şi armonie, culoare şi cântec.

„Un cuvânt plin de iubire preţuieşte atât de mult şi totuşi el costă atât de puţin. E tot ce-i pot oferi unei persoane speciale.”

Astfel a luat naştere povestea MARIEI, o femeie cu suflet candid, însorit ca o dimineaţă senină de vară, voios şi sprinten ca un copil ce primeşte o jucărie pe care vrea să o testeze cu nerăbdare sau ca un fluture care trăieşte la intensitate maximă ziua ce îi este hărăzită. Ea este femeia cu ochii care zâmbesc discret; sensibilă, dar puternică în acelaşi timp, extrem de ambiţioasă în lupta cu răutatea şi cu dorinţele pe care le doreşte vii, conturate, palpabile.

Poveştile au viaţă. Ele trăiesc în fiecare dintre noi, în tot ce ne înconjoară. În jurul unui sâmbure de adevăr, se formează o crustă a fanteziei şi apar poveşti, care ne fac mai buni, mai frumoşi, mai înţelepţi, mai senini, dacă ştim să le ascultăm cu sufletul. “Când iubeşti ceea ce faci, crezi în ceea ce faci şi eşti mândru de ceea ce faci, atunci vei fi capabil să atragi către tine oamenii, oportunităţile, banii şi dragostea pe care le vrei, cu încredere şi uşurinţă.”

Fiecare suflet de pe pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi şi trebuie un gram de iubire s-o înţelegi. Fie că eşti economist sau avocat sau matematician sau muzician sau pur şi simplu femeie, este important să ai grijă de sufletul tău. Acolo, se ascunde o adevărată comoară.

A fi fiică, prietenă, iubită, soţie şi mamă este o artă.

Şoaptele îngerilor din sufletul MARIEI o poartă pe tărâmuri de vis.

*

Nisipul fierbinte îi gâdilă tălpile. MARIA se apleacă şi desenează vise, iubire, cântece, zâmbete, speranţă, o lume normală, cum era cândva. Firele strălucitoare de nisip îi răsfaţă degetele lungi, ca nişte creioane deghizate. Vântul îi şopteşte poveşti MARIEI, care îşi mângâie părul cârlionţat pentru  a-i păstra şoaptele.

Acolo unde se termină timpul, lumea nu mai visează.

Pe fundal se aude un cântec. Clapele pianului îi răsfaţă simţurile femeii frumoase, speciale, cu pielea fină şi zâmbet viu.

MARIA porneşte agale, cu paşii descântaţi, pe marginea apei, spre nicăieri. Observă tot ce se poate observa, natura, oamenii, cerul. Albastrul seninului o linişteşte, o bucură, o înveseleşte. Simte mângâierea razelor juvenile ale soarelui tomnatic, şi le primeşte în sufletul ei. Norii deşiraţi precum un ghem desfăcut de o pisică jucăuşă, o salută ştrengar. Fluturii îi împletesc părul în lumina zilei aurii, iar două libelule îi rimelează genele, şi o fac să râdă cu poftă nebună de viaţă şi de fericire. Florile o încântă cu mirosul lor îndrăzneţ, ce îi gâdilă celulele  olfactive. Cinteze, mierle, rândunici, vrăbiuţe guralive se joacă în ritm de dans cu rochia purtată cu senzualitate de femeia zâmbitoare. Drumul se îndreaptă spre un deal. De jur împrejur sunt păduri, şi în crengile copacilor stau agăţate dorinţe colorate, voie bună, împliniri, minuni, prietenii regăsite, şoapte de dor, cuvinte de iubire, zâmbete,  speranţe şugubeţe, creioane colorate, îmbrăţişări optimiste, armonie şi credinţă.

Cu fiecare pas pe care-l făcea, MARIA auzea muzica. Frunzele purtau în adâncul lor note muzicale, iar adierea vântului le dădea viaţă, le armoniza creînd melodii de toată frumuseţea. Animalele dansau, iar ea s-a surprins în mijlocul horei şoaptelor melodioase. Se învârtea, şi gândurile zburau spre cer, pălăria ce o proteja de soare era ţinută cu degetele deghizate în creioane, şi fluturii se jucau în pletele ei, şi se tot învârtea, până ce râsul cristalin a pornit pe aripile vântului peste dealuri, peste văi, colindând casele oamenilor, pătrunzându-le în adâncul sufletului.

Dintr-o dată, norii angrenaţi de adieri puternice într-o herghelie s-au rupt şi a început potopul. MARIA a fost îmbrăţişată de domnul Vânt şi adăpostită la umbra celui mai destoinic arbore în lupta cu timpul şi cu vremurile. Picăturile de ploaie şiroiau pe chipul femeii, încât aveai impresia că sunt lacrimi de bucurie, de tristeţe sau doar lacrimi de diamant.

Când totul s-a liniştit, MARIA şi-a continuat călătoria.

Acolo unde se termină timpul, lumea nu mai visează. Iar când nu mai există vise, viaţa s-a sfârşit.

MARIA ştie că visele se împlinesc când crezi cu tărie în ele.

*

În zorii zilei, trezită de sunetul telefonului, pe perna mângâiată de razele plăpânde ale soarelui, găseşte un bilet scris de îngeri: “MARIA, caută în sufletul tău. Dăruieşte bunătatea ce se ascunde acolo. Nici nu îţi imaginezi ce comoară adăposteşti. Nu există act mai nobil decât să aduci mulţumiri. Aminteşte-ţi să realizezi binele din viaţa ta. Linişteşte-ţi mintea, ascultă-ţi inima şi umple-ţi sufletul de recunoştinţă. Viaţa este magică! Iubeşte-o, adulmec-o în fiecare clipă, oriunde ai fi, oricine ai fi, bogat sau sărac. Regăseşte energia şi bucuria din inima ta. Nu judeca pe cei din jurul tău şi nici pe cei care sunt răi cu tine. Fiecare are ritmul său şi rostul lui bine definit pe pământ. Este mai bine să lăsăm viaţa să vorbească despre noi în locul cuvintelor. Să ai parte la rândul tău de zâmbete, bucurii, magie, în fiecare zi a vieţii tale. Poţi fi tot ce îţi doreşti: un înger, o floare, un arbore, o melodie, o pasăre sau chiar un vis. Crede în visele tale”

MARIA zâmbeşte. Împătureşte biletul şi se pregăteşte pentru o nouă zi alături de oamenii pe care îi iubeşte necondiţionat, cu bune şi cu rele. Se simte norocoasă şi răsfăţată pentru că a primit iubire, putere să ierte, zâmbet în ziua în care a sosit pe această lume.

Sufletul ei creşte în fiecare clipă mai luminos, iar frumuseţea se intensifică de la interior spre exterior. Poveştile din ea dospesc pe zi ce trece, prind formă de fulg, zbor, încredere.

Pentru cei dragi,  MARIA este precum o rugă ascultată de îngeri, este o rafală de vânt într-o zi caniculară, un zâmbet în mijlocul unei furtuni, este linişte şi balsam pentru suflet, este o nestemată.

O primăvară armonioasă şi împlinită, femeie frumoasă! Zâmbetul şi bucuria să îţi fie prieteni zi de zi.

Toate drepturile asupra textului aparţin autoarei Claudia Groza. Contact: claudia_groza@yahoo.com

LE: Un proverb latin spune ca pe timp de razboi muzele tac „Inter arma silent musae”, eu as spune ca atunci cand Claudia scrie, armele sufletului amutesc. Multumesc Claudia! Martisorul tau m-a facut sa zambesc cu lacrimi-diamant!

Daca si in viata dvs. exista o Marie, ii puteti oferi o poveste personalizata scrisa de minunata scriitoare doamna Claudia Groza. Pentru detalii faceti click pe imaginea de mai jos:

by Maria

Despre literatura si povestile romanesti cu Claudia Groza

   
Dragă Claudia, să lamurim de la început, de ce folosim persoana a doua singular: noi doua ne-am împrietenit prin cunoaştere indirectă –  Internet şi telefoane – insa noi suntem  dovada vie că şi prieteniile de acest fel sunt foarte cordiale, prin comuniunea descoperită, de suflet…
Copiisimame:  Ce înseamnă scrisul pentru tine?
Claudia Groza: Scrisul pentru mine inseamna joaca, veselie, bucurie, cantec, distractie, voie buna, intalniri cu prieteni. Cand scriu evadez in orice loc din lume imi doresc, fac tot ce imi trece prin cap, dar cel mai important INVAT foarte mult de la personaje.
Copiisimame: De ce crezi că oamenii au nevoie de literatură? Dar copiii de povesti?
Claudia Groza: Literatura este calea prin care poti deslusi mistere, poti afla raspunsuri pe care le astepti, poti vedea lumea prin alti ochi, ai ocazia de a calatori si a-ti face o multime de prieteni: scriitori, muzicieni, pictori, etc. 
Copiii au nevoie de povesti pentru a se descoperi in personaje, pentru a capata incredere in ei, pentru a gasi curajul de a infrunta viata, cu diversele ei probleme. Povestile creaza o imaginatie uimitoare, utila in gasirea solutiilor de supravietuire.
Copiisimame: Ce rol crezi că are şi ce rol merită literatura în viaţa unui tânăr în ziua de azi?
Claudia Groza: Sunt fericita sa vad foarte multi tineri citind: de la elevii mei – mai mult elevele – in pauza la scoala, pana la tineri in autobuz, metrou, tren. Literatura merita sa aiba un rol principal in viata unui tanar. Rolul esential este de a te purta in alte vremuri, de a intalni oameni cu personalitati diferite, talente uimitoare, pe care viata nu ti-i poate scoate in cale decat daca esti foarte norocos. Oamenii au nevoie de modele.
Copiisimame: In prezent esti profesoara de biologie, cum te-ai apropiat de literatura?
Claudia Groza: Da, sunt profesoara de biologie (si scriu eseuri cu elevii mei). De mica citeam destul de mult. Am iubit cartile si mi-a placut limba romana, datorita profesoarei mele din generala. Cand am fost internata in spital, mi-a trimis prin mama, carti. Am uitat de durere, de faptul ca sunt singura atatea zile. M-a rugat sa le las in spital. Atunci am invatat sa daruiesc carti, precum si ce inseamna bucuria lecturii adevarate. 
Copiisimame: Îţi mai aminteşti sentimentul când ai avut în mâna ta prima carte publicată de tine?
Claudia Groza: 6 decembrie, 2009. Primele mele carti, au sosit prin posta. „Povesti cu pilde pentru copiii isteti”. O carte micuta, firava, dar atat de copilaroasa. Zambeam si zambeam si iar zambeam. Mi-am imbratisat sora. „Am reusit sa-mi implinesc visul”, si lacrimile curgeau de fericire. Am sperat sa nu fie ultima. Mi-am propus sa aduc bucurii in sufletele copiilor.
Copiisimame: Cum a aparut ideea Povestilor Lizei?
Claudia Groza: Blogul „Povestile Lizei” a aparut din dorinta de  a scrie cat mai mult pentru numerosi copii. Am mai publicat prin diverse ziare – de exemplu „Ziarul Lumina de Duminica” – am inregistrat povesti pentru nevazatori si altele se aud la Radio Itsy Bitsy. 
Am realizat, in timp ce scriam, ca fiecare dintre noi are o poveste. Asa am pornit ideea proiectului „Povesti personalizate” in care fiecare isi primeste povestea in functie de personalitate si de pasiuni.
Copiisimame: Dintre cărţile tale  care ţi-a plăcut cel mai mult?
Claudia Groza: Cel mai mult.. e greu de spus… insa, „Tobias, elefantelul colorat” este cea de suflet. Ea a fost prima, scrisa in mai 2009. A durat foarte mult sa apara pe piata, dar Tobias este „copilul” meu. 
Copiisimame: Următoarea ta carte va fi…?
Claudia Groza: Urmatoarea mea carte sper sa fie anul acesta. Sufar cand vad cum merg lucrurile in tara. Este o colectie de povesti magice, avand ca personaje copii curajosi, care isi implinesc visele.
Copiisimame: Ce cărţi „must to read” recomandă Claudia Groza?
Claudia Groza: E greu de spus….”Singur pe lume”, „Piciul”,”Cartea Junglei”, „Aventurile lui Habarnam”.. si pana la urma orice carte este binevenita mintii si sufletului.
Copiisimame: Ce sunt cărţile pentru tine? Dar povestile?
Claudia Groza: Cartile pentru mine sunt prieteni de nadejde. Povestile sunt aripi de inger ce ma fac mai buna, mai vesela, mai optimista.
 
Copiisimame: Ce scriitor preferat ai?
Claudia Groza: Unul e greu sa aleg, dar stiu ca este Radu Tudoran.
Copiisimame: Cum vezi viitorul literaturii româneşti? Dar a povestilor?
Claudia Groza: Viitorul literaturii romanesti il vad stralucitor. Cunosc scriitori care scriu din ce in ce mai mult, mai frumos si sunt cititi, cumparati. Lansarile de carte au devenit evenimente importante si frecvente. Povestile….. mi-e greu sa prezic… insa, observ cu mare drag ca ele sunt cautate. Ma bucur cand vad parinti care citesc copiilor si le invoca pasiunea pentru lectura.
Copiisimame: Ce rol au povestile in vietile copiilor in ziua de azi?
Claudia Groza: Povestile sunt surse inepuizabile de idei pentru a crea jocuri si alte povesti.
Copiisimame: Ce valori, resurse consideri că îi sunt necesare unui tanar azi pentru reuşita lui mai departe în viaţă?
Claudia Groza: Valori foarte importante sunt curajul, adevarul si increderea in fortele proprii.
Copiisimame: Crezi ca ar cumpara parintii  romani bilete la o lectura publica pentru copiii lor?
Claudia Groza: Daaaaaaaaaaaa…. surprinzator dar de curand am participat la un astfel de proiect pentru copii, organizat in spatiul unei librarii noi deschise. A fost o adevarata lectie de viata pentru mine ca autor… copiilor le plac povestile. Important este ca cineva, acasa, sa se ocupe de acest segment important numit: LECTURA (prietena mea). I-as invita pe parinti sa-mi scrie cu incredere talentele, temerile copiilor si visele pe care acestia le au, astfel incat cat mai multi copii sa isi primeasca PROPRIA POVESTE. Este important pentru ei la o anumita varsta sa depaseasca frici, sa capete incredere in ei, sa aiba propria lor poveste, atat de importanta pentru sufletul lor.
Copiisimame: Multumesc Claudia!
Claudia Groza: Eu multumesc din tot sufletul! 
Pe Claudia Groza o puteti contacta lasand un comentariu la acest articol sau pe blogul povestilor personalizate – Povestile Lizei.
Interviu realizat de Maria Matei pentru Copiisimame

Poveste personalizata pentru micul Matei

    Daca ma intrebati cine este Claudia Groza, voi raspunde asa: „Claudia este un inger imbracat in straie omenesti!” Daca inca nu ati descoperit bucuriile pe care Claudia le presara in sufletele noastre, va invit sa aflati – din povestea personalizata scrisa de Claudia pentru micul meu Matei – cata delicatete, imaginatie si incantare pot oferi povestile ei. Si inca ceva! Povestile Claudiei Groza pot deveni un dar minunat pentru copiii, parintii sau prietenii vostri!  Trebuie doar sa o lasati pe Claudia sa afle ca va doriti o poveste personalizata in vietile voastre! Detalii aici: povesti-personalizate-pentru-copii.html

Visul lui Matei

Vi s-a întâmplat vreodată să vă doriţi ceva care unora li se pare de nerealizat? Întindeţi braţele spre ceea ce vă place, spre visele voastre. Când munciţi cu încredere şi pasiune, este imposibil să nu reuşiţi.

Este o dimineaţă de mai. Soarele se ridică semeţ pe cerul albastru sidefiu, acoperit cu scame de nori. Vântul se  plimbă discret printre frunzele de un verde smarald, ce îţi face poftă de mâncare. O rază s-a furişat discret printre nori. Este atât de zburdalnică şi curioasă! La fel de curios este şi Matei, băiatul din povestea noastră, care este pasionat de avioane, nave spaţiale, motoare. Îi place să descopere cum funcţionează motoarele care pot ridica spre cer avioanele uriaşe. Dar navele spaţiale cum ajung pe alte planete? Toate aceste răspunsuri le vom afla în compania micuţului cercetător. “Cum ar fi să construiesc ceva care ar fi de folos oamenilor?” se gândea uneori micuţul.
Îngerul său păzitor îi asculta gândurile în fiecare seară, aşa că, de data aceasta i-a răspuns.
– Matei, tot ce îţi doreşti tu, se poate realiza.
– Cine vorbeşte? Vreo creatură Bakugan cumva? întrebă cu teamă băiatul.
– Nuuu, nu te speria, sunt îngerul tău păzitor. Îţi cunosc gândurile şi dorinţele. Să-ţi spun un secret: dacă vei mânca sănătos, fructe şi legume, celulele din creierul tău vor crea trasee speciale pe unde informaţiile pe care le afli din cărţi, filme documentare, vor circula rapid, ca într-un labirint, iar atunci, tu vei fi capabil să îţi construieşti invenţia.
– Da? Crezi că voi reuşi să fac o pernă de aer pe care avioanele să o folosească la aterizare?
– Bineînţeles că poţi, şopti îngerul, şi-l mângâie uşor pe umărul drept, acolo unde stă întotdeauna.
*
Era o noapte ca-n poveşti. Luna asfinţise, lăsând pământul singur, cu stelele. În mijlocul nopţii, stelele stăteau de vorbă cu pământul despre necuprinsele taine ale cunoaşterii, cu glasuri şoptite ca să poată fi auzite de urechile oamenilor.
Îngerul păzitor, care îi ascultase rugăciunea, s-a hotărât să-l ajute pe băiat să-şi împlinească visul. Pleoapele au acoperit încet ochii de o frumuseţe unică, şi gândul l-a purtat pe micuţul nostru Matei în cel mai sofisticat laborator, unde se fabricau motoare. Miros de ulei, zgomote puternice sau moderate îi gâdilau simţurile băiatului.
– Bine ai venit în atelierele noastre, spuse un domn înalt, îmbrăcat într-un halat albastru.
– Bine v-am găsit, adăugă timid Matei.
– Ce băieţel adorabil! Te rog să vii cu mine. Îţi voi arăta munca noastră. Înţeleg că eşti fascinat de motoare, iar când vei fi mare, vei dori să construieşti ceva care va uimi întreaga omenire.
– Mulţumesc, a adăugat copilul, roşind. Da, este visul meu.
– Cu siguranţă se va împlini dacă vei învăţa bine la şcoală şi vei citi multe enciclopedii. Acum, să pornim la drum.
Domnul înalt, cu halat albastru, l-a luat pe Matei de mână, şi a început să-i explice cum ia naştere un motor. Piese mici se prindeau între ele şi alcătuiau un mic „monstru”. Rotiţe de diferite dimensiuni dădeau viaţă maşinăriei ce căpăta contur. Într-un alt colţ al atelierului erau adăugate fire fericite să participe la acest joc „al monstrului” care va ridica de la sol avioane puternice, nave spaţiale sau vor pune în mişcare automobile, tractoare sau motociclete.
–         Câtă muncă! Mă aşteptam să fie mai simplu, mărturisi Matei.
–         Atunci când îţi place ceea ce faci, totul este o joacă, spuse gazda.
*
Dimineaţa l-a găsit pe micuţul nostru Matei cu palma strânsă de marginea patului. Părea că ar ţine între degete un motor de avion în miniatură.
Întinzându-se uşor, zâmbetul zglobiu îşi făcu apariţia pe chipul luminos, angelic.
– Ce vis frumooos am avut!
Însă, întorcând privirea, a observat că pe pernă se afla un bilet: Nu uita niciodată: visele se pot îndeplini. Trebuie doar disciplină, voinţă şi multă muncă.”
 Toate drepturile asupra textului aparţin autoarei Claudia Groza. Contact: claudia_groza@yahoo.com

Si pentru ca simt sa va impartasesc totul, marturisesc ca ma simt onorata de diploma de participare ce mi-a fost acordata de catre minunata scriitoare ca urmare a inspiratiei copilaresti a lui Matei de a aduce in planul real frumusetea si culorile minunate ale povestilor din Tolba cu Povesti a Claudiei! Multumim!!!

by Maria & Matei

Matei si Tolba cu povesti

Claudiei, cu toata dragostea

Toate lucrurile din jur zaceau inmarmurite in tacearea aceea taioasa, rece, de parca arunca in timpane tonul nesfastit al unui dor teribil dupa tati. Matei era suparat, suparat de-a dreptul, o suparare incarcata de tristete si emotii. Trebuia sa mearga impreuna in acest week-end la tara, intr-un satuc de munte, doar ca tati trebuia sa se imparta totdeuna intre  bucuria tumultoasa, trepidanta, din familie si nesfastitul, solicitantul, mancatorul-de-timp-joaca-energie job.

 Tanjea dupa omul de zapada pe care tati ii promisese ca il vor modela impreuna; pregatise pentru nas un morcov, pentru nasturi trei bumbi de taciune – cativa carbuni tainuiti in graba intr-o punguta pitita in traistuta viu coloata, un fular ros de timp, tarcat si cu multe fire trase.

Timpul trecu si telefonul tipa a amanare; tati nu va sosi la timp, intervenise ceva urgent la lucru si  toate planurile lor se schimbara. Timpul se va scurge totusi in asteptare.  Mama il imbratisa; simtise si ea ca tatal lui Matei suferea – il auzi in telefon tusind nervos si sugrumat a iritare si se simti impartita in doua lumi – a copilariei si cea a adultilor. Se tulbura si ea si tacu. Ii iubea si ii intelegea pe amandoi deodata. Nu avea intodeuna un plan de rezerva, dar cauta cu maini tremurande cartea preferata a micutului Matei. Tolba cu Povesti il linistea totdeuna pe Matei, tragandu-l intr-o atmosfera transpirand de incredere, a trairi enigmatice, fantastice,.

Din Tolba isi luau amandoi portia de bucurie, cu tacamuri de argint,  de parca mancau o tarta delicioasa gatita din cuvinte magice, in tinda unei casute de poveste. Tolba, scrisa de tanara ei prietena, ii hranea  pe amandoi seara de seara, tinandu-i cu sufletul la gura, intorcandu-i in trecut, in vremuri de poveste, aducandu-I mai apoi intr-un prezent in care un bob de mazare gazduit intr-o teaca poate oferi intelepciune unui copil iubitor.  Tristetea pieri, bucuria infiripata timid  la inceput stralucea acum pe chipurile lor.

Matei se grabi sa-si aduca trusa de carioca in toate culorile curcubeului si se tolani pe traversa pufoasa ce imbraca podeaua de lemn. Trecu printre paginile cartii, desenand in carioca, poveste dupa poveste. Tainui numai pentru el culorile alese si, cand

 se simti eliberat de dorul pentru tatitranspus in desenarea povestilor Claudiei – tanara povestitoare ce ii imbratisase pe amandoi

 cu darnicia si blandetea ei – zvacni in sus cu chiote de bucurie. Mama tresari si rase in hohote eliberata de frustrarile tainuite pana atunci in suflet. Trecusera ore de atunci si in usa se auzi cheia rasucinsu-se. Toate bagajele asteptara cuminti la usa si erau gata de plecare. Un singur lucru mai trebuia impachetat si Matei aseza in traistuta cu bumbi de taciune, Tolba cu Povesti colorata in culorile dorului de joaca cu tati!

Uneori doar povestile pot impaca inima tanjind de dorul de parinti si de joaca. Seara de seara Matei se imbraca in straie de poveste, calatorind agatat de un puf de papadie. Nu stiti inca despre ce este vorba? Nu puteti afla altfel decat citind Tolba cu Povesti a Claudiei!

Sfarsit!

Această prezentare necesită JavaScript.