Conferințele practice Bookland Evolution 2016

14991151_1289456251099524_7871155366811314061_o-1

În 2012 și 2013 eram voluntar al proiectului Caravana BookLand – singurul târg de carte care a reușit coborârea cărții din turnul de fildeș pentru a fi adusă în mijlocul oamenilor – desfășurând ateliere de creație pentru copiii brăileni care vizitau standurile Librăriei Bookland. Tot în 2013 și apoi în 2014 eram voluntar al Bibliotecii Județene “Panait Istrati”. Anul acesta am avut ocazia de a fi în fața adolescenților brăileni ca trainer în tehnica poveștilor digitale al Bibliotecii Județene și speaker motivational Bookland evolution în cadrul Conferințelor practice pentru tineri; o experiență din care am descoperit și învățat noul, provocarea, mi-am văzut plusurile și minusurile personale și, de asemenea, o experienșă care mă solicită să mă întreb dacă mi-am dozat timpul și efortul personal destul și eficient pentru a putea fi un om care inspiră. Ceea ce știu cu siguranță este că mai am foarte multe de învățat și exersat pentru a crește ca om și ca profesionist în domeniul meu de activitate.

Concluziile mele în urma acestei experiențe sau altfel spus ce sfaturi mi-aș fi dat mie însămi dacă aș putea da timpul înapoi, sunt următoarele:

  1. Nu intra în panică atunci când, din cauza emoțiilor, realizezi că ai uitat speech-ul pregătit pentru evenimentul respectiv;
  2. Utilizează ceea ce ai: experiența, povestea, vocea și ideile tale, hobby-uri sau talentele personale:
  3. Încearcă să faci din povestea ta cea mai bună poveste, dar nu te lua prea în serios:
  4. Întreabă auditoriul ce vrei să afli și rămâi focusată pe ideea poveștii tale;
  5. Te încurajez să îndrăznești și să nu ai blocaje;
  6. Fii încrezătoare în povestea ta!

Vă invit să participați la Conferințele practice Bookland Evolution organizate la Brăila în perioada 7-11 Noiembrie 2016, la sediul Bibliotecii Județene “Panait Istrati”.

Proiectul cultural „Bookland Evolution”, prin seria de conferințe organizate pentru tinerii de 14-24 ani, oferă liceenilor și studenților o oportunitate inedită de dezvoltare prin discuții libere, bazate pe experiențe personale și interacțiune directă cu personalități marcante din România.

Cea de-a III-a ediție a Conferințelor Bookland Evolution, sesiunea toamnă-iarnă, își redeschide porțile pentru tinerii din Brăila pe 7 noiembrie 2016 la Biblioteca Județeană „Panait Istrati”. De luni până vineri (7-11 noiembrie), în intervalul orar 14:30 – 16:30, la Sala de Lectură a Bibliotecii, vor urca pe scenă câte 3 profesioniști, care îi vor încuraja și motiva prin exemplu personal să facă alegerile potrivite, povestindu-le despre provocarile care-i așteaptă, dar care nu trebuie să-i oprească din a-și continua drumul sau a-și asculta vocația.

14907190_1285833984795084_2781869996191941581_n

Tinerii din Brăila îi vor avea în fața lor, pregătiți să le răspundă la orice întrebare, pe: Costel Pătrăşcan – Caricaturist, Costantin Baciu – Profesor Educație fizică, Maria Valentina Sava – Trainer Digital Storytelling, Președinte CS Sport Plus Brăila, Antonel Urse – Profesor de Istorie, Corina Ciuraru – Bibliotecar, șef serviciu la Biblioteca Județeană“Panait Istrati”, Fondator„Poveștile IEI”, Gabriel Lâlă – Ghid de turism & Fondator Asociația Clubul de Turism PROILAVIA Brăila, Cornelia Miler – Lider Cercetașii României, Centrul Local Brăila, Zeno Halupa – Aforist, Doina Popescu-Brăila – Scriitor, Paul Iulius Negoiţă – Profesor și director la Școala Sanitară, Buzău, Marian Coman – Jurnalist și Scriitor profesionist, genul SF&Fantasy, Mirela Boroeanu – Jurnalist, Trainer, Performance Coach, Codruţa Nedelcu – Director la Asociatia ARIN, Petrica Dincă – Psiholog, Mentor dezvoltare personală, moderatori – Mircea Gabriel și Ovidiu Popescu.

14980785_1416159345079578_5052584002839677533_n

După sesiunea de primăvară-vară, Caravana Conferințelor BookLand Evolution se deplasează până pe 30 noiembrie 2016 în 12 orașe din țară, poposind timp de o săptămână în fiecare. Peste 500,000 tineri sunt invitați să se auto-descopere și să își lărgească oportunitățile prin experiențele și ideile împărtășite de cei 400 profesioniști consacrați, care s-au alăturat BookLand Evolution anul acesta.

Participarea la conferințe este GRATUITĂ.

Globul pământesc de Emilia Căldăraru

Intr-o zi Toma admira o vitrina. Aparuse intr-un
colt o minge cu felurite culori.
Toma o zari in librarie pe Stefania. Vanzatoarea
a scos dintr-o cutie un glob, apoi i-a dat dintr-un
sertar un suport.
– Cum te joci cu aceasta jucarie? zise Toma.
Fetita rase:
– Nu e jucarie! E globul pamantesc!
– Spune-mi te rog,ce este globul pamantesc?
– Globul e imaginea foarte mica a planetei noas-
tre numita Pamant. Pamantul este ca si micul glob,
rotund. Numai ca pe Pamantul care se-nvarte prin
spatiul ceresc incap toti oamenii si toate cate sunt
pe lume.
– Multumesc! Se vede si tara noastra?
– Sigur! Iata: Ro-ma-ni-a,loc din povesti,cu toate
culorile pamantesti!

Iarna pe uliță de George Coșbuc

A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.

Nu e soare, dar e bine,
Şi pe râu e numai fum.
Vântu-i liniştit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.

Sunt copii. Cu multe sănii,
De pe coastă vin ţipând
Şi se-mping şi sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii;
Vrând-nevrând.

Gură fac ca roata morii;
Şi de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se gâlcevesc
Vrăbii gureşe, când norii
Ploi vestesc.

Cei mai mari acum, din sfadă,
Stau pe-ncăierate puşi;
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi plâng grămadă
Pe la uşi.

Colo-n colţ acum răsare
Un copil, al nu ştiu cui,
Largi de-un cot sunt paşii lui,
Iar el mic, căci pe cărare
Parcă nu-i.

Haina-i măturând pământul
Şi-o târăşte-abia, abia:
Cinci ca el încap în ea,
Să mai bată, soro, vântul
Dac-o vrea!

El e sol precum se vede,
Mă-sa l-a trimis în sat,
Vezi de-aceea-i încruntat,
Şi s-avântă, şi se crede
Că-i bărbat;

Cade-n brânci şi se ridică
Dând pe ceafă puţintel
Toată lâna unui miel:
O căciulă mai voinică
Decât el.

Şi tot vine, tot înoată,
Dar deodată cu ochi vii,
Stă pe loc – să mi te ţii!
Colo, zgomotoasa gloată,
De copii!

El degrabă-n jur chiteşte
Vrun ocol, căci e pierdut,
Dar copiii l-au văzut!
Toată ceata năvăleşte
Pe-ntrecut.

– „Uite-i, mă, căciula, frate,
Mare cât o zi de post –
Aoleu, ce urs mi-a fost!
Au sub dânsa şapte sate
Adăpost!

Unii-l iau grăbit la vale,
Alţii-n glumă parte-i ţin –
Uite-i, fără pic de vin
S-au jurat să-mbete-n cale
Pe creştin!

Vine-o babă-ncet pe stradă
În cojocul rupt al ei
Şi încins cu sfori de tei.
Stă pe loc acum să vadă
Şi ea ce-i.

S-oţărăşte rău bătrâna
Pentru micul Barba-cot.
– „Aţi înnebunit de tot –
Puiul mamii, dă-mi tu mâna
Să te scot!

Cică vrei să stingi cu paie
Focul când e-n clăi cu fân,
Şi-apoi zici că eşti român!
Biata bab-a-ntrat în laie
La stăpân.

Ca pe-o bufniţ-o-nconjoară
Şi-o petrec cu chiu cu vai,
Şi se ţin de dânsa scai,
Plină-i strâmta ulicioară
De alai.

Nu e chip să-i faci cu buna
Să-şi păzească drumul lor!
Râd şi sar într-un picior,
Se-nvârtesc şi ţipă-ntruna
Mai cu zor.

Baba şi-a uitat învăţul:
Bate,-njură, dă din mâini:
– „Dracilor, sunteţi păgâni?
Maica mea! Să stai cu băţul
Ca la câini!

Şi cu băţul se-nvârteşte
Ca să-şi facă-n jur ocol;
Dar abia e locul gol,
Şi mulţimea năvăleşte
Iarăşi stol.

Astfel tabăra se duce
Lălăind în chip avan:
Baba-n mijloc, căpitan,
Scuipă-n sân şi face cruce
De Satan.

Ba se răscolesc şi câinii
De prin curţi, şi sar la ei.
Pe la garduri ies femei,
Se urnesc miraţi bătrânii
Din bordei.

– „Ce-i pe drum atâta gură?
– „Nu-i nimic. Copii ştrengari.
– „Ei, auzi! Vedea-i-aş mari,
Parcă trece-adunătură
De tătari!

Stupul lor de Tudor Arghezi

Stupul lor de pe vâlcea
Stă păzit într-o broboadă
De trei plopi înnalţi, de nea,
Pe o blană de zăpadă.

Prisacarul le-a uitat,
Şi-a căzut si peste ele
Iarna, grea ca un plocat,
Cu chenar de peruzele.

Înlauntru însă-n stup
Lucrătoarele sunt treze
Şi făcând un singur trup
Nu-ncetează să lucreze.

Că niciuna n-a muncit
Pentru sine, ci-mpreună
Pentru stupul împlinit
Cu felii de miere bună

Povestea ursului cafeniu de Vladimir Colin

Ursii care traiesc la Polul Nord sunt albi. Cred ca din pricina asta le spune ursi albi (dar, fireste, daca vreunul dintre voi a aflat ca li se spune albi din alte pricini, il rog sa-mi dea de stire si sa nu ma mai lase sa scriu minciuni ). Asa …

Ei, si iata ca printre ursii cei albi de la pol s-a ratacit intr-o buna zi un urs cafeniu, un urs mare si frumos, care venea tocmai din muntii nostri. Cum a ajuns el la pol sa nu ma intrebati, ca nu stiu. Ce stiu e ca s-a pomenit acolo si ca a inceput sa caste ochii la muntii de gheata si la focile care se zbenguiau pe ei.

– Ia te uita! … Un urs murdar! striga o foca, si toate surorile ei incepura sa chicoteasca, sa hohoteasca si sa se prapadeasca de ras.

– E manjit tot!

– De la gheare pan’ la bot!

– Vai, vai, ce caraghios!

– Parc-a fost muiat in sos!

Uite-asa radeau focile, radeau de nu mai puteau. Ursul nostru se uita in jur gata sa rada si el de ursul cel murdar (pentru ca ursii, se stie, se spala pe dinti in fiecare dimineata si seara, ba mai fac si baie) cand, spre marea lui mirare, nu vazu niciun urs.

– Nu cumva radeti de mine? intreba el suparat.

– Pai de cine, mai Martine?

– Eu sunt curat, spuse si mai suparat Martin. M-am spalat chiar azi dimineata.

Dar focile nu-l crezura si rasera mai departe, asa ca bietul urs isi lua talpasita, mormaind.

Si nu merse el cine stie cat, ca se intalni cu niste ursi albi.

– Fratilor! striga bucuros Martin. Ah! Ce bine-mi pare ca va vad …

– Cine-i uratul asta care se crede frate cu noi? spuse cu dispret un urs alb.

– Ia te uita ce neobrazare! vorbi un altul.

De ciuda, bietul Martin simti ca-i dau lacrimile.

– Dar bine, fratilor, nu vedeti ca sunt urs, ca si voi?

– Ursii cumsecade sunt albi, raspunse primul urs alb, si fara a-1 mai invrednicii cu o privire, toti ursii albi plecara, leganandu-si ingamfati blanurile.

Martin se aseza pe un sloi si incepu sa planga.

– Facea sa bat atata cale pana la pol, ca sa gasesc aici numai batjocura? se intreba el. Vai, ce ursi rai traiesc printre muntii de gheata!

Si cum plangea asa, un pinguin se apropia incetisor.

– De ce plangi, ursule? intreba pinguinul.

– Cum sa nu plang, pinguinule, daca ursii albi ma dispretuiesc si rad de mine? Eu sunt cafeniu, la noi toti ursii sunt cafenii.

Pinguinul era o pasare tare isteata.

– Si numai pentru atata lucru plangi? Hai, vino cu mine!

Il duse pinguinul intr-un loc ferit si, cat ai bate din palme, aduse o bucata de sapun.

– Ia sapuneste-te bine, de sus si pana jos! il indemna el pe Martin.

– Si tu? se supara ursul. Le-am spus si focilor ca sunt curat. M-am spalat chiar azi-dimineata!

– Nu-i nimic, raspunse pinguinul. Fa-mi mie placerea asta ….

Bombanind, Martin se muie intr-un ochi de apa si prinse a se sapuni. De manios ce era se freca bine, bine, bine, si – iata – curand toata blana ii era plina de clabuci albi sistralucitori.

– Asa, destul, spuse pinguinul.

Martin lasa jos sapunul si voi sa se vare in ochiul de apa, dar pinguinul il opri.

– Stai! Ramai asa!

Apoi il lua de mana si-l duse in mijlocul ursilor albi.

– Vai, ce urs frumos! striga un urs alb.

– Ce blana alba! se minuna al doilea.

– Si ce mandru straluceste in soare! sopti al treilea. Bietul Martin nu mai intelegea nimic. Dar era atat de bucuros de primirea care i-o faceau ursii albi, ca nici nu-si batu capul sa inteleaga.

Ii multumi pin guinului si ramase printre ursii albi cu care juca „baz” si „baba-oarba”, uitand de toate.

Deodata insa, un munte de gheata se apropie de sloiul pe care se jucau.

– Fugiti! Fugiti! striga un pui de urs si se arunca in apa, inotand voiniceste.

Ursii se oprira din joaca, vazura muntele si pricepura ca se va ciocni de sloiul lor, strivindu-i sub greutatea lespezilor de gheata. Speriati, sarira in apa si se departara degraba, in vreme ce Martin – neobisnuit cu viata de la pol- ramase pe sloi. Cand intelese ce primejdie il paste voi sa sara si el in apa. Chiar in clipa aceea rasuna glasul inspaimantat al unei ursoaice:

– Puiul! Puiul meu! … A ramas pe sloi!

Nici unul dintre ursii care se departasera nu scoase nicio vorba, nici unul nu cuteza sa se intoarca pe sloi. Martin se repezi si incepu sa caute ursuletul.

Il afla pe o movilita de zapada si-l lua in brate, dar in clipa aceea se auzi un troznet cumplit si muntele de gheata izbi sloiul.Totul paraia, se prabusea, valurile tasnira inalte cat muntele. Cu puiul in brate si ferindu-l de bucatile de gheata, mari cat o casa, Martin se pomeni in apa.

Fusese ranit de sulitele de gheata. Dar puiul era nevatamat.
O lespede grea il impiedica acum pe Martin sa iasa la lumina. Cu chiu, cu vai sparse lespedea si, inotand, se ridica pe un sloi ce plutea, la adapost de alte primejdii.

Mama ursuletului se repezi sa-i multumeasca, dar, cand ajunse langa Martin, incremeni. Si la fel incremenira si ceilalti ursi albi. Clabucii de sapun din blana lui Martin se topisera in apa, si ursul nostru era din nou cafeniu …

– Alb sau cafeniu, esti un urs bun si viteaz, spuse mama ursuletului, vazad cum puiul se prinsese cu labutele de gatul lui Martin. Iti multumesc …
Niciunul dintre noi n-a cutezat sa ramana pe sloi …

– Nu blana il face pe urs, incuviintara si ceilalti ursi albi, adunandu-se in jurul lui Martin si strangandu-i care mai de care laba.

Din ziua aceea, Martin n-a mai fost nevoit sa-si impodobeasca blana cu clabuci de sapun (treaba care l-a bucurat strasnic caci sapunul uscat ii pricinuia mancarimi cumplite si-l silea sa se scarpine cu toate cele zece gheare, ceea ce nu era deloc frumos si nici placut nu era).

Cat a ramas printre ursii albi s-a bucurat de cinste si prietenie, iar cand s-a intors acasa a alergat la prietenul meu, care scrie toate povestile pentru copii, si a povestit intamplarea. De atunci mai canta Martin si-n ziua de azi:

Crezi ca-mi pasa ca te stiu

Negru, alb sau cafeniu?

Inima sa-ti fie dreapta.

Eu te judec dupa fapta!

„Cărțile cu Apolodor” de G. Naum

Prima Carte cu Apolodor

La circ, in Targul Mosilor,
Pe gheata unui racitor,
Traia voios si zambitor
Un pinguin din Labrador.
-Cum se numea?-Apolodor.
-Si ce facea?-Canta la cor.
Deci, nu era nici scamator,
Nici acrobat, nici dansator;
Facea si el ce-i mai usor:
Canta la cor.(Era tenor)
Grasut, curat, atragator
In fracul lui stralucitor
Asa era Apolodor.
Dar intr-o zi Apolodor,
Spre deznadejdea tuturor
A spus asa:-Sunt foaaarte trist!
Imi place viata de corist
Dar ce sa fac? Mi-e dor, mi-e dor
De fratii mei din Labrador!
O, de-as putea un ceas macar
sa stau cu ei pe un ghetar…
Apoi a plans Apolodor.

Cand l-a vazut pisoiul Tit
Plangand cu hohot si sughit
I-a spus:-Prietene, ti-as da
Mustata si codita mea,
As da o litra de caimac ,
As da orice sa te impac
Zau, nu mai plange, te implor!!
Dar el plangea:-mi-e dor, mi-e dor
De fratii mei din Labrador!
Si-au incercat sa-l mai impace
Ariciul, daruindu-i ace
Si ursul, cu un pumn de mure
Proaspat culese din padure.
Si iepurele Buza-Lata
(Colegi de-ai lui Apolodor,
Maestri cantareti la cor).
Camila Suzi, cea mai trista,
Plangea cu fata in batista,
Ea ii fusese ca o mama
Il invatase prima gama.

Dar el plangea: -mi-e dor, mi-e dor
De fratii mei din Labrador…
Colegii lui Apolodor
S-au dus atunci la dirijor.

Maestrul Domilasolfa
Cu haina lui de catifea
I-a ascultat si, ganditor
S-a asezat pe canapea oftand:
Sarmanul meu tenor…
Se poate prapadi de dor…
Sa plece dar spre Labrador
Si a plecat Apolodor.
La inceput, a fost usor:
L-a dus spre nord, l-a dus in zbor
Un avion, un bimotor

Si, stand picior peste picior,
Canta , canta Apolodor
Canta cu glasul de tenor
Dar, intre timp, inflacarandu-l
Naucitorul peisaj,
Sari pe-o aripa cu gandul
Sa dea dovada de curaj.
Apoi, cu parasuta in spate
Se zbengui Apolodor
Ba agatandu-se de roate
Ba stand calare pe motor
Asa, cu zborul singuratic,
Ar fi ajuns in Labrador
Dar l-a lovit un nor zanatic
Si a cazut Apolodor
La capul nord, la capul Nord
Adapostit intr-un fiord
Statea pe tarm Apolodor
Posomorat si ganditor
Sedea pe tarm tacut si trist,
Acest tenor, acest artist
Statea cu parasuta sparta
Nu tu busola, nu tu harta…
In larg vuia clocotitor
Mare potopul apelor.
Si se jelea Apolodor…
O,fratii mei din Labrador,
Adio voua, tuturor,
Pesemne ca mi-e dat sa mor
Aici, pe tarmul marilor
Si ce pacat, eram tenor!
Cantam frumos, cantam la cor…

Tunis
„Aici, pe tarmul Syrthelor,
S-a pomenit Apolodor
Si se gandea:’O fi frumos,
Dar e-o caldura tropicala
Si eu sunt mort de oboseala
Si nu mai pot sa merg pe jos…’
Si cum jelea sa-i plangi de mila
Veni spre dansul o camila
Si-l intreba:-Cum te numesti?
-Apolodor.
-Ce tot vorbesti?
Apolodor e-n Bucuresti
Am eu o sora-n Bucuresti
La circ, in Targul Mosilor.
Ea mi-a trimis de-acolo vesti
Despre acel vestit tenor
Si le-am primit acum o ora
Plecarea lui a fost o drama…
-Camila Suzi va e sora?
A fost cu mine ca o mama
Ea m-a-nvatat intaia gama…
Canta la cor si, cateodata,
Chiar ma trata cu inghetata…(…)
……………………………………………………………………………
(…)Si cum mergea Apolodor
Si se gandea, cuprins de groaza:
‘Aicea imi e dat sa mor!’
Dadu in calea lui de-o oaza
Cu umbra multa si racoare,
Cu arbori napaditi de floare,
Cu tufe mari, de iasomie,
Cu apa buna, de izvor.
Si-a baut Apolodor
Si a cantat cu bucurie…
De sus, ascunsa langa cer,
Pe creanga unui palmier
L-a ascultat, intai cu frica,
O foarte mica maimutica
Iar el canta, fermecator,
Cu glasu-i dulce, de tenor…

Si ea simti un inceput
De sentiment necunoscut
Ceva intre alean si dor,
O tulburare, un fior,
Acel ceva, profund si mut
(In orice caz, foarte placut
Pe care il numim amor.
Tinandu-si coada gratios
Ea cobori pe creanga jos,
Si, inclinandu-se usor
In fata lui Apolodor,
Ii darui trei portocale, []
O punga plina de migdale
Si-i spuse cu sfiala:-Ia-le![
Sunt toate, toate, ale tale…
Apoi, aceeasi maimutica
-De data asta fara frica
Dar cu sfiala si mai multa-
Il intreba cum se numeste.
(Ca orisice persoana culta
Vorbea, fireste, romaneste.)
Si el a spus:-Apolodor…”

„Si-atunci, aceeasi maimutica
Sopti, rosindu-se usor,
Dar fara urma de sfiala:
-Desi sunt inca foarte mica
(Abia la toamna merg la scoala),
Nu am decat un singur dor:
Sa fiu sotie de tenor.
Deci, daca dragoste exista
Si daca nu doresti cumva
Sa vezi o maimutica trista,
As vrea sa fiu sotia ta
Si i-a raspuns Apolodor:
-N-aveam de gand sa ma insor
Dar, fiindca dragoste exista
Si nu mi-ar fi placut nici mie
Sa vad o maimutica trista,
Sunt gata pentru cununie… (…)

„Tot ce exista si se stie
Din marea lui calatorie
Peste Oceanul Pacific
E scris pe-un petic de hartie.
Atat-si altceva nimic.
Se pare ca a navigat
Pe-o barca, luata cu chirie,
Apoi a naufragiat
Si, de pe-o insula pustie,
Pe-o vreme calma si senina,
A fost luat de-un submarin.
Dar asta a durat putin,
Caci s-au izbit in drum de-o mina
Si el, salvat de un delfin
Si dus spre vest, peste ocean,
A fost, cu fortele sfarsite,
Lasat, in stare de lesin,
Pe tarmul californian.
Si iata cum, pe negandite,
Navigatorul-pinguin
Ajunse-n Statele Unite.
Un timp, pe cate stim si noi,
A fost Apolodor cow-boy
La ferma ‘Taurul-Vioi’
Si ingrijea de vaci, de boi,
Le da porumb, le da trifoi
Si-avea pistol, avea si cal
Ca orisice cow-boy normal.
Dar, intr-o vineri s-a ivit,
In preajma fermei un bandit,
Un hot de vite renumit,
Un betivan ingrozitor,
Salliver Tom, un pistolar.
Si tot tinutul tremura
Si el trecea nepasator,
Calare pe un armasar,
Si jefuia si ucidea. (…)

„Asa porni Apolodor,
Murdar de fum si de rugina
Sub soarele dogoritor
Pe fiare vechi, intr-o masina…
Si cum se vaeta de zor:
-Vai! N-am sa pot ajunge, gol,
In gerurile de la Pol,
Desi aici e zapuseala,
Vazu pe maldarul de fier
O platosa medievala
Si-o chivara de cavaler
Croite, parca, pe masura.
Si-a imbracat Apolodor
Aceasta falnica armura.
Dar, dupa cateva secunde, (…)
………………………………………………………..
(…)De multe ori am recitit
Tratatul, pana l-am inchis…
Dar sa vedem ce-a mai patit
Apolodor in Saint-Louis…

„Batea un vant dinspre apus
Prin noaptea neagra si posaca
Iar el sedea, in lanturi pus,
Pe soclul rece, in baraca.
Sedea cuminte si supus,
Sedea in bezna si tacere

Si-au navalit in incapere
Vreo patruzeci de insi mascati
Talhari si ucigasi cu leafa.
Toti cainii astia incruntati
Ranjeau, cu gura pan’ la ceafa.
Si-n fruntea lor, venea tacut
Talharul din Connecticut…
Apoi s-au napustit vreo trei
Si l-au rapit pe Apolodor
Pe cand ceilalti racneau la ei:
-OK! Mai repede! Dati zor!…
Legat cu funii de bumbac,
Varat in fundul unui sac,
Asa l-au dus, pe rand,in spate,
Prin ulite intortocheate,
Pe strazi cu nume deocheate.
Si s-au oprit cumplitii zbiri
La ora unu jumatate
In fata unei vechi cladiri.(…)”

” ‘Ca sa mai spun ce zbor a fost
Si cum e fara gravitate,
Fireste, n-are niciun rost.
Decat ca le-am trait pe toate.
Iar dupa aselenizare,
Am fost destul de curajos:
N-am vrut sa fac nicio plimbare,
Nici cu masina, nici pe jos,
Desi pe luna e frumos,
Si-aveam si casca, si radar,
Si aparate de filmat
Si-un biscuit in buzunar
Si-un tub de lapte condensat.

Dar, cum era un frig cumplit,
Si eu eram fara palton,
Am stat un pic, am chibzuit
Si-am apasat pe un buton

Si nava a pornit la drum,
Iar eu am inceput sa cant.
Si-asa se face ca acum
Cobor in goana spre pamant…’

O, ce modest, o, ce modest
S-a dovedit a fi acest
Involuntar cosmonaut,
Acest erou necunoscut!

Si fiindca marea lui isprava
Ramane, totusi, ignorata
(N-a fost macar televizata
Greseala, sigur, foarte grava
Si nedreptate, dupa mine),
Am socotit ca se cuvine
Sa-i inchinam un imn de slava.(…)”

„Pe Mississippi, intr-un bac,
De ce zambesc mereu si tac
Si negrul Jim, si negrul Jack?
Pluteste bacul, printre cioate
De salcii vechi si faramate
Si-s murmura si-i canta cui
Puhoiul apelor, galbui?
De ce zambesc mereu si tac
Si negrul Jim, si negrul Jack?
Au langa ei un calator.
L-au scos din apa, gol si ud;
Cazut din cer, venit in zbor
Atat soptea: „spre sud…spre sud…”
Acum, batranul negru Jack
Isi umple pipa cu tabac
Si il intreaba, zambitor:
-Cum te numesti? -Apolodor….
Si-i dau din pranzul lor sarac,
Si-i dau o haina de bumbac,
Si il privesc zambind si tac
Si negrul Jim, si negrul Jack…
Si iar lipsesc mai multe file
Din cronica acelor zile… (…)”

„Ceva mai jos de Ecuador
Plutea, plutea Apolodor,
Si-ar fi plutit asa, un veac,
Dar l-au cules, cu chiu cu vai,
Niste pescari din Uruguay.
Si, cum era flamand si ud,
L-au dus cu dansii, catre sud,
L-au luat pe vasul lor sarac,
I-au dat si buruieni de leac
(Fiindca prinsese guturai)
Si l-au tinut intr-un hamac
Pan-au ajuns in Uruguay
Si iar lipsesc mai multe file
Din cronica acelor zile…
Dar se gasesc in Uruguay
O sumedenie de cai
Si n-ar fi lucru de mirare
Sa fi pornit Apolodor
Spre sud, pe-un cal de soi, calare…
In Uruguay, Apolodor
A zabovit cam multisor
In casa unui profesor
Pe nume Carlos Alfandor]
Un foarte vechi admirator,
El insusi fost, candva,tenor,
Fireste, doar ca amator.
Si traiul ar fi fost usor,
Fiindca ilustrul profesor
Il ingrijea ca pe-un odor
Si ii spunea: -Ma simt dator
Sa ma gandesc la viitor;
Deci, dac-o fi cumva sa mor,
Sa stii ca-mi esti mostenitor… (…)”

“Unde a fost Apolodor
Eu nu prea stiu.(A cui e vina?)
A fost un frum obositor?
A zabovit in Argentina?
S-a mai oprit sa cerceteze
Campiile patagoneze?
Pe unde a facut popas
Si cate zile a ramas?
La Capul Horn? In alta parte?
A izbutit Apolodor
Sa mai gaseasca un vapor
Si sa porneasca mai departe?

Atata stiu: era in marte…
Batea un vant de vreme rea
Si-n largul marii viscolea
Cu fulgi de gheata, reci si tari
Cand a zarit Apolodor
Antarctica, printre ghetari…
Si-a debarcat triumfator
Pe gheata golfului Terror…

Pe coasta Golfului Terror
S-a adunat, cu mic, cu mare,
Tot neamul lui Apolodor.(…)”

„Pe unde a trecut si cum
A strabatut atat drum?
A navigat peste ocean
Pe urmele lui Magaellan,
Plutind pe vechiul drum naval
Din emisferul austral?
Sau (dupa cum mai e un zvon),
O fi pornit in avion
Si-a ratacit din nou, un an,
Pe continentul african?
S-o fi oprit in statul Ghana?
A strabatut Mediterana?
O fi trecut pe la Bosfor?
Sunt file goale-n manuscris
Si n-as vrea sa insir povesti.
Oricum, un lucru e precis:
Ca, intr-o zi, Apolodor
S-a reintors la Bucuresti.(…)

A doua Carte cu Apolodor

Iată-l pe Apolodor

Fost, pe vremuri, călător.

Să reţinem cel puţin

Faptul că e pinguin.

Lângă el e Amedeu,

Cel mai cumsecade leu,

Cântăreţ la clarinet

Şi, din când în când, poet.

Blondul din fotografie

Este cangurul Ilie.

Fiind cangur, aşadar,

Are şorţ cu buzunar.

.Pe toţi trei, iubindu-i foarte,

Vi i-am adunat în carte.

Câteodată, foarte rar,

Amedeu e grădinar.

Azi, pe când stropea şi el

Un ghiveci cu muşeţel,

Ploaia a-nceput să pice

Şi, deodată, Amedeu,

Încruntat ca orice leu,

Tremură puţin şi zice!

-Vai, săracul muşeţel!

Ce să-i faci? Păcat de el!

Ploaia asta o să-l strice…

.Şi-a fugit la adăpost.

.Iar sărmanul muşeţel,

Părăsit şi fără rost,

S-a simţit destul de prost

Până când Apolodor

I-a sărit în ajutor.

…………

3.Muzica e o minune

Când o faci cu pasiune.

.Ce ne cântă Amedeu?

Uvertura la Orfeu…

.Dar, când stai prea mult la soare,

Dacă nu-ţi pui pălărie,

Chiar şi fără melodie,

Capul, sigur că te doare.

.Cunoscând acest simptom,

Deseori văzut la om,

Iată că Apolodor

Împreună cu Ilie

Cară umbra unui pom

Lângă muzicantul lor…

…………..

4.Amintim că orice minge

Prin culoare se distinge.

.Câte una se mai poate

(Dacă are greutate)

Fără vina nimănui

Să producă un cucui.

.De-asta e Apolodor

Şi la sport prevăzător…

…………..

5. Cum, de fapt, orice cântar

Te înşeală foarte rar,

Am să aflu, gram cu gram,

Câte kilograme am…

.Prea sunt greu! Sau e stricat,

Sau acest automat

Nu-şi cunoaşte nici măcar

Meseria de cântar.

.Mă temusem de pomană:

A avut şi el o toană…

………….

6. Pentru că la piaţă, azi

Se aflau atâţia brazi,

Până seara Amedeu

Şi-a făcut un pom de leu.

.Iată pomul lui Ilie:

N-are nici o jucărie.

Pentru canguri sunt normale

Darurile vegetale.

.Mai adaug şi susţin

Că, făcut din crengi de pin,

Pomul pentru pinguin

E frumos când este plin.

…………..

7.Zilele de carnaval

Se sfârşesc cu „Mare Bal”.

.Deci, aflând acestea toate

Din afişe colorate

Şi gândindu-se, cei trei,

De la bal că nu se poate

Să lipsească tocmai ei,

Şi-au făcut în graba mare

Toate cele necesare.

.Şi acuma, când au mască,

Cine să-i mai recunoască?…

…………..

8.Bulgărele mic (fireşte,

Dacă se rostogoleşte)

Se preface în morman,

.Iar un morcov şi-un tăciune

Fac din bulgăre un june

Pinguin sau pelican.

.Dar un pinguin răceşte,

Cât ar fi de dolofan,

Chiar când este pelican

(Dacă este frig, fireşte)

Deci, e foarte necesar

Să-i pui şapcă şi fular.

…………….

9.Sigur că Apolodor

Este cel mai bun schior.

.Îl vedeţi cum se descurcă?

Unde e nevoie, urcă.

.Ştie cum să ia, la pantă,

Poza cea mai elegantă

Şi porneşte mai departe

Chiar cu schiurile sparte…

………….

10.-Soarele de la amiază

Văd că nu prea se bronzează

Nici pe gât şi nici pe piept,

Nici pe spate, nici pe faţă.

Fii şi tu băiat deştept,

Vino mai de dimineaţă.

.Cum e el ascultător,

A venit Apolodor

Pe la cinci şi jumătate

Şi a stat mai mult pe spate

Şi-a făcut, pe îndelete,

Raze ultraviolete.

.Şi pe urmă, a mai stat

Până s-a decolorat.

…………..

11.Dacă vezi că nu e chip

Să faci plajă pe nisip,

De căldură şi dogoare,

Te arunci frumos în mare.

.Şi pluteşti, pluteşti, pluteşti,

Printre alge, printre peşti,

Prin talaze, peste stânci,

Pe sub apele adânci,

Printre sute de catarge

Ale navelor pierdute,

Printre scoicile tăcute,

Unde unda nu se sparge,

Şi înoţi, înoţi, înoţi,

Până simţi că nu mai poţi.

.Astfel, înotând de zor,

Pentru plajă, tocmai jos

A găsit Apolodor

Locul cel mai răcoros.

Şi acum doarme profund

Pe nisipul de la fund…

…………….

12.-Se cuvine fiecare

Să aducă demâncare!

.Astfel, răspicat şi greu,

Îşi încheie Amedeu

Înţeleapta cuvântare.

.Şi, cu pasul lor uşor,

Au pornit la drum, apoi,

Gospodarii amândoi:

Leul şi Apolodor.

Iar Ilie a rămas.

.

Şi-a trecut aşa un ceas.

Şi pe când şedea Ilie

Singur în bucătărie,

Ce aduce Amedeu?

Caşcaval de Penteleu…

.Mai târziu, Apolodor

Vine cu un peştişor….

…………….

13.-După ultimele ştiri,

Astăzi vom avea la masă

Şi vreo câţiva musafiri.

Şase ouă ai în plasă,

Du-le tu, frumos, acasă.

Fii atent să nu le spargi:

Plasa are ochiuri largi…

.De atent, a fost atent,

N-a uitat nici un moment;

Preţiosul aliment

Nu i-a fost indiferent:

Nu că-i fac un compliment,

Dar l-a dus cu sentiment,

L-a purtat uşor şi lent,

Dând dovadă de talent.

L-a ferit şi de ciment,

Şi de zid, şi de curent.

S-a purtat cu el prudent,

Dar n-a fost suficient.

.-Ghinionul, evident!

Şi cum plasa n-a fost nouă

Au ieşit, prin accident,

Şase musafiri, din ouă…

…………….

14. -Ce balon ai, Amedeu!

Dă-mi-l să mă joc şi eu…

.Când te roagă cineva

Ce-ţi rămâne de făcut? –

I l-a dat cu împrumut –

Se putea să nu i-l dea?

.Iar acum, Apolodor,

Tot el strigă: – Ajutor!

Amedeu! Nu vezi că zbor?

……………

15.Coborârea e plăcută

Cu oricare paraşută,

Mai ales când eşti decis

Să o faci cu scop precis.

.Astfel, cel care coboară,

Dacă are multă sfoară

Şi mai are şi un zmeu,

Chiar de-ar coborî mereu,

Zmeul, e de presupus

Că se va urca mai sus

Şi, de-acolo, n-o să cadă,

Ba, adeseori, în plus,

O să dea voios din coadă,

Mulţumit şi zâmbitor.

.(Teoria de mai sus

E a lui Apolodor.)

…………….

16. -Iar faci mofturi la mâncare….

Spune, cum vrei tu să creşti?

Să-ţi mai pun un pic de sare?

Dacă nu mănânci, slăbeşti…

Să-ţi aduc salată crudă?

Poate vrei să-ţi fac un ceai…

.Dar Ilie, să n-audă!

Nu mănâncă, nici să-l tai…

Stă cu ochii în tavan,

N-are chef nici de răspuns…

.Şi aşa, după un an,

Iată, bietul ce-a ajuns…

……………..

17.S-a-ntâmplat ceva grozav:

Azi, Ilie e bolnav,

După cât se pare, grav!

.Înţeleptul Amedeu

(E şi doctor, va să zică)

Priceput, ca orice leu,

Îl consultă şi explică:

-Unii canguri, fac aşa:

Când mănâncă, trag la fit,

Ţin mâncarea pe măsea,

Mestecă, dar nu înghit,

Şi, păstrând mâncarea-n gură,

Fac un fel de umflătură

Care, când e uriaşă,

Leii o numesc toltoaşă.

Deci, Ilie are încă

Boala asta. Ce să fac?

Nu cunosc decât un leac:

Să înghită ce mănâncă…

……………….

18.…Deci, găsind în almanah

Nişte note, Amedeu

A lăsat jocul de şah,

Preferat de orice leu

Şi a spus: – Priveşte! Ah!

Numai melodii de Bach

Pentru clarinetul meu.

Ţine-le, Apolodor…

.

Nu-i plăcut şi nici uşor

Dacă ţii ceva prea mult,

Ba e chiar obositor.

Deci, a spus Apolodor:

-E un ceas de când te-ascult,

Prea iubite Amedeu…

Mulţumesc. Acuma, ah!

Mai slăbeşte-mă cu Bach.

Pentru mine e cam greu…

.Dar mai cugetând un pic,

Pentru bunul meu amic

A găsit el o metodă –

Foarte simplă şi comodă

Ca să cânte cât vrea, ah!

Melodiile de Bach.

…………….

19.Cel mai mare cititor

Este tot Apolodor.

.Iată-l, a ajuns acum

La al treilea volum

Şi ia carte după carte

Şi citeşte mai departe.

.Ce-o fi învăţat din toate

Paginile studiate

Meşterul Apolodor?

.Cum se face un vapor…

…………….

20.Am notat în calendar:

Azi e ziua lui Ilie.

Să intrăm în florărie;

Un buchet e necesar.

.

Vai, cu câtă bucurie

O să pună la ierbar

Florile primite-n dar

Şi ce vesel o să fie!

.Iată clipa! Am ajuns!

Iar Ilie, bine tuns

Şi cu şorţul din portret,

.De emoţie pătruns,

A mâncat, încet, încet,

Jumătate din buchet…

.(A compus acest sonet

Amedeu, leul poet.)

…………….

21.Astăzi, Amedeu mi-a spus că

Nu admite nici o muscă,

Ba mi-a arătat şi câte

Sunt murdare şi urâte.

.Uite una, pe covor!

M-a simţit…Porneşte-n zbor

Şi se-aşază fără teamă

Drept la Amedeu pe coamă.

.Ca să fiu operativ

Şi s-o prind definitiv

Trebuie să fac un salt

Mai precis şi mai înalt.

.…La sfârşit, o constatare:

Unde dai şi unde doare…

………………..

22.Ca să creşti, eşti obligat,

Când e ora de culcat,

Să te urci frumos în pat.

.Spune-i asta lui Ilie!

Nu se culcă, orice-ai face.

De culcat, nu vrea să ştie.

Parcă patul are ace…

.Azi aşa, mâine la fel,

Când să-l culci, fuge pe stradă

Ia uitaţi-vă la el:

Parcă a-nceput să scadă…

.Peste-un an şi jumătate

Cam aşa o să arate…

…………………..

23.-Zgomotul e foarte rău

Pentru cei din jurul tău.

Îl suport destul de greu

Chiar şi nervii mei de leu…

.Astfel zice Amedeu!

Şi adaugă: – În fine!

A plecat…E foarte bine…

După ce-am scăpat de chin

Să mă liniştesc puţin.

.După care, împăcat,

Şade pe fotoliul pat

Şi apasă pe buton.

Vai, ce mare ghinion!

Astăzi la televizor,

E program Apolodor…

………….

24.Sportul e folositor

Pentru toţi.

Apolodor

Boxul face muşchi de fier,

Dar mănuşile de piele

Pentru mine sunt cam grele

Să le port numai pe ger.

.Printre altele, un sport

Mă atrage cel mai tare:

Să ridic, fără efort,

Greutăţile uşoare…

…………………..

25.Cangurii, precum se ştie,

Suferă de anemie.

.Iată marele motiv,

Iată pricina ciudată

Pentru care niciodată

N-am putut să fiu sportiv.

.Dar se vede din portret

Că, deşi nu sunt atlet,

Mi-am făcut un şorţ de sport

Şi, din când în când îl port.

………………..

26.-Mare om a fost acela

Care-a inventat umbrela!

.După cum putem vedea

Cel ce cugetă aşa

Este leul Amedeu.

.Iar după un sfert de ceas,

Când îi cade-un strop pe nas,

Cugetă, acelaşi leu:

-Orice ploaie, va să zică,

Până ce porneşte, pică.

O să plouă. Este clar.

Să deschid umbrela…

.Dar,

Laolaltă, trei umbrele

S-ar ciocni rău între ele,

De n-ar fi Apolodor

Şi un pic inventator…

……………….

27.Printre alte vorbe vechi

A rămas de la strămoşi

Vorba că pe mincinoşi

Îl cunoşti după urechi.

.Chiar adevărat să fie?

Cam de şase ori pe lună,

După câte ştiu, Ilie

Spune câte o minciună….

……………….

28.E ştiut că orice peşte

În borcan se plictiseşte.

.Deci, având Apolodor

Prin vecini, cam de un an,

Un prieten bicolor –

Corcitură de biban –

Şi aflând Apolodor

Că amicul bicolor

I se plictisea de moarte,

I-a făcut cadou o carte.

.De atunci, acel biban

Cere zilnic un roman…

……………….

29.Orice fluture se cere

Pus între lepidoptere.

Dar un lucru pare clar:

Până-i vezi în insectar

Aripa de chihlimbar

Poţi fi sigur, uneori,

Că gonindu-l printre flori

Fluturele nu se lasă

Până nu te vede-n plasă…

.P.S. Unde-un un cuvânt mai greu

(Cum ar fi lepidoptere),

Întrebaţi-l pe-Amedeu,

Vă răspunde cu plăcere.

………………

30.La culcare, nu-i frumos

Şorţul să-l arunci pe jos.

Pune-l pe un scăunel.

Lui Ilie nici nu-i pasă,

Parcă n-ai vorbi cu el.

Şorţul, tot pe jos îl lasă.

Dimineaţa, şorţul cui

E mototolit şi şui?…

…………

31.Ce-o fi oare în borcan?

Mere, pere, suc de hrean

Sau sirop de leuştean?

Eu sunt vegetarian…

O fi plin? Sunt curios…

Ia să-l trag puţin în jos.

.După cum puteţi vedea,

În borcan era vopsea…

……………….

32.Pinguinii – doi la mie –

Sunt pescari de meserie.

Ceilalţi, ca Apolodor,

Numai dacă au răbdare,

Prind şi ei, de ziua lor,

Câte-un peşte foarte mare.

De asemenea, se ştie

Că Apolodor, din apă,

Scoate câte o scrumbie

Afumată sau cu ceapă.

.Cel mai greu se pescuieşte

Unde nu există peşte,

Dar şi-acolo, deocamdată,

El a pescuit o gheată.

…………….

33.Cine e acest erou

Încălţat şi cu tricou?

.E nevoie să mai spun?

.Cum de este cel mai bun

Şi mai glorios portar?

Cum de este lăudat

Chiar în „Sportul Popular”?

Cum de are pieptul lat?

Cum a devenit atlet

Şi de unde i-a fost tras

Faima lui de mare as?

.Cred că nu e un secret:

Poate învăţaţi la şcoală

Sau aflaţi de la părinţi

Că Apolodor se spală

Zilnic, de trei ori, pe dinţi…

…………..

34.Pe sub vechile cetăţi

Se găsesc antichităţi.

.Câte unele (nu toate)

S-au păstrat pe jumătate.

Deci, săpând, Apolodor

A găsit o jumătate

Dintr-un antic senator

Cu veşminte colorate

Şi i-a spus lui Amedeu:

-Ăsta e pentru muzeu.

Ia te uită cum îl dreg:

În oglindă e întreg…

…………..

35.-Unde fugi, Apolodor?

Pentru ce atâta zor?

N-auzi? – strigă Amedeu –

Stai puţin că vin şi eu.

.Iată, după ei, Ilie

Vine ca o vijelie:

-Unde fugi, Apolodor?

Pentru ce atâta zor?

Ce te-oi fi grăbind aşa?

Poate arde undeva.

.Strigă şi el, de pomană,

Şi pe urmă, ţin-te goană…

.La sfârşit e mai uşor

Să expunem într-o frază

Goana lui Apolodor:

El, savant cum altul nu e,

Vrea să vadă o statuie

Şi să afle personal,

Dacă e sau nu pe cal.

…………..

36.Peste piatră, peste lut,

Merge un astronaut;

Merge în necunoscut,

Calcă grav, calcă tăcut

Şi e foarte precaut…

.Câtă cale-a străbătut

Prin acest lunar ţinut!

Pe deasupra, cerul mut

Se întinde ca un scut.

.Cum spuneam la început,

Peste piatră, peste lut,

Merge un cosmonaut.

Şi mai merge un minut

Tot aşa de precaut.

Dar, deodată, ce-a văzut?

S-a temut, nu s-a temut?

Lângă el a apărut

Încă un cosmonaut

Foarte, foarte cunoscut…

………..

37.După cum e şi normal

Nu oricine are parte

Să primească personal

Telegrame de pe Marte.

.Totuşi, prin telegrafie,

De la postul receptor

S-a primit pentru Ilie

Şi pentru Apolodor,

În mai multe exemplare,

Telegrama următoare:

„Stop. Sosim cu prima navă,

Doar un ceas ne mai desparte.

Zoe nu mai e bolnavă.

Verişorii de pe Marte.”

.Vai, ce mare bucurie!

(Cred că nu mai e nevoie

Să vă spun că nu se ştie

Cine-i marţiana Zoe

Şi de ce a fost bolnavă.)

.Şi-a sosit ca o săgeată

Falnica aeronavă

Fix, la ora anunţată,

.Şi acum, priviţi în carte

Cine sunt şi cum arată

Verişorii de pe Marte…

……………

38.A ieşit Apolodor

În costum de vânător

Are gloanţe, fel de fel,

Să ne ţinem după el.

.Merge crunt, merge pe jos

Înarmat şi fioros.

O să fie, parcă văd,

Jale mare şi prăpăd.

.Am greşit şi nu mă mir:

În pădure, pentru tir,

Fiindcă-i mare ochitor,

E poftit şi dumnealor

Să le fie profesor…

…………..

39.Vara, într-un copac

Locuia un pitpalac

Şi cânta fermecător

Şi-l iubea Apolodor,

Îl iubea ca un copil

Şi-i ducea mereu pistil

Ba, în cuib, câteodată,

Îi punea şi ciocolată

(Aliment pe care încă

Pitpalacii îl mănâncă).

.Dar aşa a fost să fie:

Toamna, păsările fac

Marea lor călătorie

Deci, adio, pitpalac!

.Şi-a rămas acel copac

Singur, ca o colivie

Părăsită şi pustie.

Şi atunci, Apolodor,

Trist şi copleşit de dor,

A urcat, foarte curând,

Sus, în cuib, un difuzor.

Şi aşa, din când în când,

Mai stătea şi el, oftând.

Iar dacă venea vreodată

Cu pistil sau ciocolată

Îi ploua de sus, în cale,

Melancolic şi agale

Mii de note muzicale…

……………..

40.Totul e ca într-un joc.

Roşu spune: „Stai pe loc!”

Pata galbenă, rotundă,

Ce poate să spună, deci?

„Mai aşteaptă o secundă!”

Dar cea verde? „Poţi să treci!”

.Greu e numai prima oară.

Iar când ştii pe dinafară

Fiecare ce arată,

Nu treci singur niciodată!…

………………..

41.-Eşti puternic, Amedeu,

Dar să ştii că nu e greu.

Am să-ţi dovedesc din plin

Forţa mea de pinguin.

.Şi aşteaptă Amedeu

Răbdător ca orice leu.

.Iată că peste o clipă

S-a întors Apolodor

Şi-a ieşit învingător

Cu o singură aripă…

…………..

42.Aş putea să-ţi dau un sfat:

Spală-te şi fii curat.

Uite, astăzi te cam strică

Petele de pe burtică.

Socotind că n-ar fi rău

Să te speli într-un hârdău,

Cred că leacul cel mai bun

E clăbucul de spun…

.Tace leul înţelept

Şi atunci Apolodor

Spune: – Ce e drept, e drept!

Spală-mă, pe gât, pe piept,

Vreau să fiu strălucitor.

.Cu săpun şi cu leşie

L-au spălat apoi, vârtos,

Amedeu şi cu Ilie.

Şi apoi,ce bucurie

Când l-au aşezat, frumos,

Printre rufe, pe frânghie…

…………

43.Cum vedeţi, Apolodor

Ţopăie într-un picior

Graţios ca un dulap

Şi cu un butoi pe cap.

.Iată, vine şi Ilie.

-Ce-i cu tine?

-Ce să fie?

Vreau să cumpăr şi să car

Mere de la Aprozar.

Hai să mergem amândoi.

Dacă ai de gând să vii,

Lasă jos acest butoi.

Ştii că merele sunt grele…

.-Cui să-l las?

-Păi văd că-l ţii…

-Eu? Nici gând… Stă pe proptele…

…………….

44.Cine-i mare gospodar

Şi nu rabdă nici măcar

Colţul unui geam murdar?

Sigur că Apolodor…

.Dar aşa, e foarte greu…

.Iată, vine Amedeu

Şi, pe limba lui, fireşte,

Ca un înţelept vorbeşte:

-Folosind această scară,

Orice muncă e uşoară.

Scara mai e bună dacă

Ţi se face chef de joacă…

.Cum vedeţi, Apolodor

A descoperit uşor

O metodă foarte bună.

.Geamul, o să iasă lună.

……………………………………………..

Prima carte a lui Apolodor
Felul operei: epica, in versuri
Personaje: Apolodor, pisoiul Tit, iepurele Buza-Lata, Camila Suzi, ariciul, ursul, pistolarul Saliverr Tom, talharul din Connecticut, negrul Jim si negrul Jack, maestrul Domilasolfa, profesorul Carlos Alfandor
Prezentarea continutului:
Apolodor era un pinguin care traia la circ in Targul Mosilor. Canta la cor, era grasut, curat, imbracat tot timpul intr-un frac stralucitor.
Intr-o zi i se face dor de casa, de indepartatul Labrador de la Polul Sud si se decide sa plece acasa. In zadar au incercat prietenii lui sa-l impiedice sa plece: ariciul, ursul, pisoiul Tit, iepurele Buza-Lata, camila Suzi; nu au reusit sa-l convinga asa ca pinguinul Apolodor pleaca catre Labrador.
La inceput acesta calatoreste cu un avion bimotor din care sare cuparasuta si ajunge in Tunis. Aici se intalneste cu o camila, care se doveste a fi sora camilei Suzi. Apoi mergand prin desert s-a intalnit cu o maimutica.Aceasta se indragoseste de pinguin.
Apolodor traverseaza oceanul si naufragiaza pe o insula. Pleaca de pe insula cu un submarin, iar un delfin il duce pana in Statele Unite. Aici trece prin clipe grele la ferma „Taurul – Vioi”, unde un pistolar – Salliver Tom – isi face de cap. Apolodor pleaca spre sud cu o masina veche si ruginita. In Connecticut este rapit de talharul cel rau, dar scapa de el si pleaca in spatiu cu o nava. Ajunge in Mississippi si se plimba cu doi negri – negrul Joe si negrul Jack – pe o barca.
Urmeaza calatoria in Uruguay, Argentina, Capul Horn, iar in luna martie ajunge in Antartica. In golful Terror isi intalneste intreaga familia.
Dupa ce ii revede lui Apolodor i se face dor de colegii de la circ si se intoarce la Bucuresti.

A doua Carte cu Apolodor
Felul operei: epica, in versuri
Personaje: Apolodor, leul Amedeu, cangurul Ilie
Prezentarea continutului:
A doua carte cu Apolodor este povestea celor trei prieteni: Apolodor, leul Amedeu si cangurul Ilie care petrec impreuna si trec printr-o serie de peripetii.
Acestia canta impreuna, dar merg si la un bal mascat.
Iarna fac un om de zapada si merg la schi. Vara in schimb merg la plaja, dar Apolodor nu suporta caldura si se arunca in mare unde gaseste un loc racoros in care se ascunde o vreme.
Atunci cand vor sa gateasca 6 oua, acestia descopera ca din acestea ies 6 pui.
Jucandu-se cu un balon, Apolodor isi ia zborul din greseala. Intr-o alta zi cangurul Ilie se imbolnaveste, iar in alta mananca jumatate din buchetul de flori primit de ziua lui.
Tot timpul fac cate ceva: merg la peste, fac sport, se uita la o statuie, se cred astronauti, vanatori, hranesc pasarile, cumpara mere de la Aprozar, fac curat prin casa si spala geamurile.

Scamatorii, scamatorii, scamatorii, de M. Sorescu

Aţi văzut voi copii, un om care mănâncă săbii de trei ori pe zi? Şi care scoate un porumbel, soarele şi tot cerul dintr-o batistă? N-aţi văzut, puneţi-l pe listă. Dar ursul care a învăţat carte şi spune la toată lumea că vrea să urmeze mai departe? Ştiţi cum se face să dispară în ceaţă un borcan cu dulceaţă?

Tii! Dar multe nu ştiţi voi, copii! Repede la circul cel mai înalt să vă îmbogăţiţi cunoştinţele în asalt. Aici e ca la teatru. înţelegi totul dacă eşti cu ochii în patru. Cântă muzica, spectatorii au înlemnit: programul e nemaipomenit. Un om pescuieşte, aruncând undiţa în sală, ca în iazul de la moară. Din coafura unei doamne frumoase a scos două broaşte ţestoase, iar din sufletul unui vecin a pescuit un rechin. Să nu credeţi că toate acestea sunt minciuni sau că, doamne fereşte, la circ se întâmplă minuni.

Acrobaţii aceştia, care se dau peste cap în aer, pot sări aşa fiindcă sorb multă cafea. Eu – las’ că-s şi mai uşor – dacă beau două cafele, zbor! Mă ţine atmosfera ca pe aeroplan şi scriu poezii pe tavan. Atenţie, urmează un număr interesant: dansează un elefant. Dansează singur, maimuţele l-au refuzat; mi se pare că le-a călcat pe picioare. Şi acum, aoleu, un om bagă capul în gura unui leu. Dar Emil zâmbeşte iară: „Hm, e leu doar pe dinafară. C-am mai văzut eu un urs alpin şi-n el era unchiul Marin”. Să ştiţi că la circ animalele nu sunt din pâslă sau din plută, ci sunt autentice, sută la sută. Leul l-ar mânca pe omul acela într-o clipită, dar e dresorul lui şi nu poate să-1 înghită. Şi apoi l-au învăţat părinţii: dacă mănâncă prea mulţi oameni i se strepezesc dinţii.

Bum! Bum! A apărut fachirul dintr-un nor de fum. Fachirul e un om extraordinar – dacă vrea ne bagă toată fericirea în buzunar. El e spaima aricilor, fiindcă îi place să doarmă numai pe ace.
O, dar am rămas singuri. Toată lumea a plecat, că programul s-a terminat. Şi n-o să se mai dea odată, numai fiindcă am rămas noi cu gura căscată.

Aşa că mergeţi acasă, închideţi bine uşile şi, dacă vreţi, faceţi şi voi circ cu păpuşile. Scufiţa Roşie şi încă vreo câteva domnişoare sunt bune dansatoare. Iepuraşul de catifea va face salturi mortale în gura celorlalte animale. Pisica se va împrieteni la cataramă cu – săraca – rândunica. Dacă o să vi se pară prea mică trupa, priviţi-o numai cu lupa. Aşa o să puteţi vedea cele mai grozave animale din pădurile ecuatoriale.