Împreună


Copiii, indiferent de vârsta lor, sunt expuși la știri prin diferite căi și din diverse surse; este datoria noastră să ne asigurăm că ei înțeleg ce se întâmplă în jurul lor și în lume.

Dacă pentru un adult uneori discuția despre război și pace se reduce la respectarea unui contract de confidențialitate deoarece politica companiei impune să nu faci politică la locul de muncă, pentru copii e diferit; lucrurile se cer lămurite, emoțiile și ochii întrebători au nevoie de o expresie tradusă în cuvinte.

Oricât de precoce, asertiv, dezvoltat, educat, adaptat, alfabetizat digital, în temă cu noutățile civilizației noastre este un copil, el are nevoie să se simtă iubit, ocrotit, în siguranță. Mai mult decât un adult, un copil este sensibil, delicat, fragil, lipsit de experiența vieții și uneori lipsit de puterea de a găsi răspunsuri. Uneori nici noi, adulții, nu avem toate răspunsurile pentru ceea ce se întâmplă în lume.

Pandemia ne-a făcut să ne fie teamă de ceva invizibil ochiului obișnuit să admire zâmbetele copiilor, arta și frumusețea naturii. Am învățat să respectăm reguli noi, să-i protejăm pe cei apropriați și pe noi înșine. S-au dezvoltat strategii și scheme de urmat ca și cum întreaga omenirea s-a aflat într-o negociere cu Natura.

Experiența umanității și-a arătat încă o dată ciclicitatea: oamenii și virușii au conviețuit pe planeta albastră de 8 milioane de ani, cu siguranța virușii au precedat originea și evoluția omului, iar Oamenii au reînvățat să lupte cu forțele naturii.

Au apărut și alte motive de teamă, știri despre conflicte care tulbură nații întregi, dezrădăcinează familii, despart un suflet de altul. Omul nu mai negociază cu natura.

Întrebările copiilor vin firești, din nedumerire și grija față de semeni: cui rămân copiii orfani, bătrânii din azil, bolnavii netransportabili, maicile și călugării din mănăstiri. Animale de la zoo de către cine vor fi îngrijite? Cum se vor regăsi prietenii?

Ca adult, întrebările sunt mult mai complexe, iar exercițiul de a te așeza in situația altei mame face ca ceea ce se întâmpla astăzi sa devină un cumul de profunde emoții. Devine totodată motivația în a manifesta puterea personală: o familie ce dăruiește alteia, un părinte care ajută un alt părinte, un om ce ajută un alt om. Indiferent de naționalitate, religie, limba vorbită, origine.

Ca mamă poți doar să ții departe de copii tăi știrile care aduc emoții negative, poți alege să nu distribui informații care induc frică, poți întări ideea că binele pacea, iubirea și înțelepciunea sunt darurile cele mai de preț ale umanității. Și mai poți răspunde că nu știi cât va dura, dar vom fi împreună și vom avea grijă unii de alții!

Together

Children, regardless of their age, are exposed to the news through various channels and from various sources; it is our duty to make sure that they understand what is going on around them and in the world.

If for an adult the discussion about war and peace is sometimes reduced to respecting a confidentiality agreement because the company’s policy requires you not to do politics at work, for children it is different; things need to be clarified, emotions and questioning eyes need an expression translated into words.

No matter how early, assertive, developed, educated, adapted, digitally literate, in terms of the news of our civilization is a child, they need to feel loved, protected, safe. More than an adult, a child is sensitive, delicate, fragile, inexperienced, and sometimes powerless to find answers. Sometimes we adults do not have all the answers to what is happening in the world.

The pandemic made us afraid of something invisible to the ordinary eye to admire children’s smiles, art, and the beauty of nature. We have learned to follow new rules, to protect those close to us and ourselves. Strategies and schemes have been developed to follow as if the whole of humanity was in negotiation with Nature.

Humanity has once again shown its cyclicality: humans and viruses have coexisted on the blue planet for 8 million years, viruses have certainly preceded the origin and evolution of man, and humans have learned to fight the forces of nature.

There are other reasons for fear, news of conflicts that upset entire nations, uproot families, separate one soul from another. Man no longer negotiates with nature.

The children’s questions come naturally, out of bewilderment and concern for their fellow human beings: who are left with orphans, the elderly in the asylum, the untransportable sick, the nuns and the monks in the monasteries. Who will be taken care of by zoo animals? How will friends find each other?

As an adult, the questions are much more complex, and the exercise of putting yourself in the position of another mother makes what is happening today become an accumulation of deep emotions. It also becomes the motivation to manifest personal power: a family giving to another, a parent helping another parent, a man helping another person. Regardless of nationality, religion, language, origin.

As a mother, you can only keep the news that brings negative emotions away from your children, you can choose not to share information that induces fear, you can strengthen the idea that good, peace, love, and wisdom are the most precious gifts of humanity. And you can answer that you don’t know how long it will take, but we will be together and we will take care of each other!

Publicitate

Nuvele pentru un an


“Viața ori se trăiește, ori se scrie. Eu nu am trăit-o niciodată decât scriind-o.” – Luigi Pirandello

Cartea “Nuvele pentru un an”, tradusă din italiană de Mihai Banciu și Florin Chirițescu, apărută la Editura Humanitas, Ediția a 3-a, 2017 mi-a apărut în cale pur și simplu; urmărind autori de carte laureați cu Premiul Nobel.

Pirandello a primit în anul 1934 Premiul Nobel pentru literatură “pentru îndrăzneața și ingenioasa renaștere a artei dramatice și scenice”. Autorul avea 67 de ani, iar o parte dintre piesele lui fuseseră deja puse în scenă sau rulate în cinematografe.

Lectura este plină de tragic, dar și de umor, fără a fi ironică; cartea se citește ușor, iar pasajele sunt ca paharele cu apa rece; îți potolesc setea și te revigorează, te trezesc din amorțeala imaginației prin comparații discrepante, uluitoare: “lada de zestre e lungă și strâmtă ca un sicriu” (Prima noapte), “Ochii negri, strălucitori, așezati de o parte și de alta, depărtați parcă de frica nasului…, păreau ca vor să evadeze de pe chipul galben, descompus.” (Tabernaculul). Situațiile în care sunt așezate personajele sunt neașteptate; o nuntă în care mirii își plâng iubirile in întunericul nopții printre siluetele albe ale crucilor din cimitir…

Cartea te cucerește de la prima lectură și te ademenește prin imaginile puternice ale morții, ale întunericului, ale suferinței, tensiunii și ale transformării. Rămâi surprins și perplex în fața fragilității umane, aproape că încerci să cauți soluții de evadare pentru personajele acestui univers ostil încare moartea pare o eliberare.

Odată parcursă cartea ajungi la o înțelegere mai profundă a lecturii lui Pirandello despre natura umană, despre fragilitatea psihologică, despre pericolele vieții și te descoperi pe tine ca cititor cu gândul și dorința de a ieși din destin, de a te ridica pe alta cuantă.

In timpul celor doi ani de după primirea recunoașterii supreme a valorii lui literare, cât mai trăiește și continuă febril să scrie, Pirandello descrie intr-un interviu arta sa: “Trebuie să ne obișnuim să vedem în întuneric.”

Entropy


For my Mattew, when he will grow up… I hope you will find people that will inspire you to have a curious mind, a gentle heart and a loving soul.

…I will keep my promise and write you few sentences about the universe. I will try to fit as much as I can here on this message, without boring you to death.

Entropy and the genesis of this world has always been part of my life, but as I grew older and my hair turn grey, I had the blessed opportunity to learn and meditate more and more about this colossal big universe.

I am limited by my time and space, but this is my personal conclusion, rather than copied and pasted from some book or random article.

Speaking of time and space, I want you to understand that time and space are one and the same. I am convinced that we can manage smartly our space in our short existence, therefore we should be able to control the time as well.

Time is nothing but a stubborn illusion. It’s our biggest enemy and it’s the reason why we get older.

Everything in life can be done the way we wanted, if we doing at the right time. Time controls the space as well.

I am utilizing this analogy in order to make you comprehend effortless the difference that time makes in our daily life.

Time is most powerful!

But the thing that keeps me awake at times, is the answer less question

…why are we here?

I am still looking for the answer and I don’t see the light at the end of tunnel.

The universal disorder created the mathematical probability of one in thousands of billions of the planets, that our Earth is perfectly and precisely located far enough from sun, to allow us to survive here on this little planet.

The universe continues to extend constantly, and the entropy of its genesis was perfectly designated by God, in my opinion at least, to creat Life.