Nuvele pentru un an


“Viața ori se trăiește, ori se scrie. Eu nu am trăit-o niciodată decât scriind-o.” – Luigi Pirandello

Cartea “Nuvele pentru un an”, tradusă din italiană de Mihai Banciu și Florin Chirițescu, apărută la Editura Humanitas, Ediția a 3-a, 2017 mi-a apărut în cale pur și simplu; urmărind autori de carte laureați cu Premiul Nobel.

Pirandello a primit în anul 1934 Premiul Nobel pentru literatură “pentru îndrăzneața și ingenioasa renaștere a artei dramatice și scenice”. Autorul avea 67 de ani, iar o parte dintre piesele lui fuseseră deja puse în scenă sau rulate în cinematografe.

Lectura este plină de tragic, dar și de umor, fără a fi ironică; cartea se citește ușor, iar pasajele sunt ca paharele cu apa rece; îți potolesc setea și te revigorează, te trezesc din amorțeala imaginației prin comparații discrepante, uluitoare: “lada de zestre e lungă și strâmtă ca un sicriu” (Prima noapte), “Ochii negri, strălucitori, așezati de o parte și de alta, depărtați parcă de frica nasului…, păreau ca vor să evadeze de pe chipul galben, descompus.” (Tabernaculul). Situațiile în care sunt așezate personajele sunt neașteptate; o nuntă în care mirii își plâng iubirile in întunericul nopții printre siluetele albe ale crucilor din cimitir…

Cartea te cucerește de la prima lectură și te ademenește prin imaginile puternice ale morții, ale întunericului, ale suferinței, tensiunii și ale transformării. Rămâi surprins și perplex în fața fragilității umane, aproape că încerci să cauți soluții de evadare pentru personajele acestui univers ostil încare moartea pare o eliberare.

Odată parcursă cartea ajungi la o înțelegere mai profundă a lecturii lui Pirandello despre natura umană, despre fragilitatea psihologică, despre pericolele vieții și te descoperi pe tine ca cititor cu gândul și dorința de a ieși din destin, de a te ridica pe alta cuantă.

In timpul celor doi ani de după primirea recunoașterii supreme a valorii lui literare, cât mai trăiește și continuă febril să scrie, Pirandello descrie intr-un interviu arta sa: “Trebuie să ne obișnuim să vedem în întuneric.”

Entropy


For my Mattew, when he will grow up… I hope you will find people that will inspire you to have a curious mind, a gentle heart and a loving soul.

…I will keep my promise and write you few sentences about the universe. I will try to fit as much as I can here on this message, without boring you to death.

Entropy and the genesis of this world has always been part of my life, but as I grew older and my hair turn grey, I had the blessed opportunity to learn and meditate more and more about this colossal big universe.

I am limited by my time and space, but this is my personal conclusion, rather than copied and pasted from some book or random article.

Speaking of time and space, I want you to understand that time and space are one and the same. I am convinced that we can manage smartly our space in our short existence, therefore we should be able to control the time as well.

Time is nothing but a stubborn illusion. It’s our biggest enemy and it’s the reason why we get older.

Everything in life can be done the way we wanted, if we doing at the right time. Time controls the space as well.

I am utilizing this analogy in order to make you comprehend effortless the difference that time makes in our daily life.

Time is most powerful!

But the thing that keeps me awake at times, is the answer less question

…why are we here?

I am still looking for the answer and I don’t see the light at the end of tunnel.

The universal disorder created the mathematical probability of one in thousands of billions of the planets, that our Earth is perfectly and precisely located far enough from sun, to allow us to survive here on this little planet.

The universe continues to extend constantly, and the entropy of its genesis was perfectly designated by God, in my opinion at least, to creat Life.

Delicate


Gouache on paper

Experiența dureroasă ne forțează la trezire și să urcăm pe o altă cuantă a destinului nostru. Astel poți privi în trecut observând că sufletul nu și-a pierdut delicatețea, ci s-a tranformat și a crescut din Lumina unui miracol.