“Cu ochii pe culoare” – un loc al bucuriei si incantarii

Inca din primele luni de viata copilul este fascinat de urmele lasate de un creion, o carioca sau creta pe o suprafata ce poate deveni obiectul interesului sau. Daca aceste urme sunt trasate cu acuarela prin intermediul unei pensule, manute, pene sau burete, toate acestea devin mici opere de arta, pline de culoare si fascinatie atat pentru micutul artist cat si pentru cei din jurul sau.

Copiilor le place sa se bucure de micile lor pasiuni atat acasa, in linistea spatiului bine cunoscut, dar si mai mult le place atunci cand lucrurile se intampla alaturi de copii de seama lor, cand pot impartasi alaturi de alti prichindei entuziasmul pentru acuarele, pensule, lipici, hartie si alte materiale cu ajutorul carora pot realiza adevarate minuni. Cand toate acestea se intampla sub indrumarea unei doamne frumoase si placute, mamica la randul ei, bucuria este cu atat mai mare iar dorinta de a reveni iar si iar in acel spatiu va fi una fireasca.

Am cunoscut-o pe Madalina in una din zilele acestei veri asa cum se intampla in zilele noastre, prin intermediul blogului. Frumoasa coincidenta a facut ca, imediat ce ne-am cunoscut, sa aiba drum in orasul nostru si sa imi faca o scurta vizita pentru a ne cunoaste si in viata reala. Am petrecut impreuna o ora de conversatie calda si fireasca, ne-am simtit imediat conectate la aceleasi subiecte de interes si aceleasi opinii. M-am bucurat nespus sa descoper o fata cu zambet cald , blanda si deschisa, gata sa impartaseasca o multime de idei minunate.

Madalina Mihai este artist plastic si profesor de Educatie Plastica ale carei lucrari pe mine m-au cucerit din prima clipa.

Si pentru ca are multe de exprimat, pentru ca este o persoana generoasa, impartaseste cunostintele ei despre arta si frumos in cadrul Clubului de arte plastice denumit simbolic “Cu ochii pe culoare”.

In cadrul clubului isi gasesc locul atat copiii de scoala, ce au patruns deja in tainele picturii, cat si cei mai mici aspiranti la titlul de “mici artisti” , prichindeii de 2-4 ani care, alaturi de parinti, se pot exprima asa cum simt sub indrumarea Madalinei.

Imi place foarte mult felul in care Madalina prezinta aceasta grupa a “piticilor”:

De ce sa nu poata si copiii foarte mici sa participe la cursurile de arta? Pentru ca “doar mazgalesc”… Gresit!

Ei exprima o lume intreaga, plina de povesti si lumina. Lasa-ti copilul sa fie liber!Aici, copiii se pot destinde, pot socializa si se pot “murdari organizat”, impreuna cu vechii si noii prieteni.

La aceste cursuri de arta pot participa si parintii, pentru a intelege mai bine modurile de exprimare ale copiilor, cat si pentru a-si imbunatati bagajul propriu de cunostinte din acest domeniu.”

Dar si adultii sunt bineveniti in cadrul clubului, acestia fiind invitati sa isi devolte creativitatea, sa aprofundeze notiuni legate de culoare, istoria artelor, tehnici de pictura, desen/studiu, modelaj, hand-made.

Odata cu venirea toamnei clubul isi redeschide portile iar eu va invit sa pasiti cu incredere pragul acestei locatii unde va asteapta o atmosfera placuta si calda, plina de culoare si gingasie.

Adresa clubului de arte din zona Titan este:

• Str. Firidei nr.1, bl. H15, sc.5, parter, ap.82 (interfon 082), sector 3, Bucuresti.

Adresa clubului de arte din zona Ferdinand este:
• Bd. Ferdinand nr.105, ap.1, parter, sector 2, Bucuresti.

Pentru mai multe detalii puteti vizita si pagina de Facebook a clubului

Daca v-am trezit interesul si doriti ca aceste informatii sa ajunga la cat mai multe mamici cu copii puteti prelua unul din bannerele de mai jos cu link catre http://cuochiipeculoare.wordpress.com/.

O toamna plina de culoare!

by vavaly

Printre file de poveste

Aventura povestilor noastre unice, personalizate si irepetabile a inceput cu mult timp in urma, odata cu prima carte personalizata pe care am realizat-o pentru copilul meu. A fost si prima lucrare de lucru manual cu care am participat la un concurs in mediul on-line, incercare ce a deschis drumul catre nenumarate alte provocari ulterioare carora le-am dat curs si care mi-au adus atatea satisfactii.

Fereastra catre imaginatie, intredeschisa de catre Oana pe cand eram la inceputurile blogului, a ramas de atunci larg deschisa si m-a facut sa vad locuri din Universul inspiratiei si mintii mele despre care nici macar eu nu banuiam atunci ca exista. Ma uit cu nostalgie si bucurie la aceasta carticica si ma incanta de cate ori Dante o alege din biblioteca si spune cu mandrie: “asta e cartea facuta de mama mea”. A fost creata pe baza preferintelor lui de atunci, zana Clopotica, frumusetea ei incantandu-l si atragandu-l irezistibil oriunde o vedea.  Pentru mine are o semnificatie aparte, stiu ca este unica si speciala pentru copilul meu.

O alta poveste ce a devenit carticica pentru Dante este cea scrisa de catre prietena noastra draga, Claudia Groza.  Ea scrie povesti personalizate pentru copii dar si pentru adulti, pentru diverse ocazii si evenimente.  Una din aceste povesti a ajuns si la noi iar eu am transformat-o intr-o carticica de seara pe care sunt convinsa ca o voi citi inca multa vreme de acum incolo micutului meu. Pe masura ce creste descopera noi comori ascunse in paginile acestei carti, pe langa faptul ca isi regaseste cu incantare numele scris si rostit intr-o poveste.

Acestea sunt povestile noastre unice concretizate in carticele palpabile devenite amintiri dragi ale copilariei. Avem insa si povestile de fiecare seara, povesti pe care copilul le cere dupa criterii numai de el stiute. Dar despre acestea intr-o alta …. poveste.

Va asteptam si pe voi cu povestile voastre inventate, unice si irepetabile, in noua noastra colectie lansata in cadrul Atelierului virtual de creatie. Colectia este deschisa si va asteapta sub titlul Povesti de vara, Povesti de seara, Povesti inventate de mamici.  

                                                                                           by vavaly

This slideshow requires JavaScript.

 

 

 

Croșetează MAIArtistic cu Interaktiv University

 Pentru ca noi credem in educatia copiilor facuta prin joaca, prin lucrul de mana, prin arta, va prezentam o propunere de petrecere a trei ore “altfel” intr-o zi de vacanta. Poate deveni o amintire de neuitat, poate da nastere unei pasiuni nedescoperite a copilului tau sau, pur si simplu, poate invata ceva nou si petrece un timp placut alaturi de alti copii.

Iata propunerea despre care va vorbesc:

 “Pe 25.08.2012, între 10:00-13:00, în Learning House, sediul CROS, are loc MAIArtistic, un workshop organizat de Interaktiv University în cadrul căruia atât părinţii, cât şi copiii sunt invitaţi să exprimenteze arta croşetatului alături de trainerul nostru absolut carismatic.

Workshop-ul se adresează doamnelor şi domnişoarelor care vor să înveţe cum să îşi creeze singure propriile obiecte handmade. Mamele sunt încurajate să vină alături de fetele lor pentru a descoperi o nouă metodă de relaxare şi petrecere a timpului cu cei dragi într-o atmosferă de neuitat.

,,MAIArtistic’’ va fi susținut de Maia Munteanu, o adolescentă de 15 ani, care a învăţat să croşeteze încă de la 5 ani, pasiunea punând stăpânire pe timpul ei pe care îl dedică acestui hobby.

Maia relatează: ,, Croşetatul e o tradiție de familie. Străbunica mea a croșetat, bunica mea a croșetat, mama mea croșetează și eu croșetez. Fireşte, lucruri foarte diferite! În timp, tehnica croşetatului a evoluat și gama de obiecte pe care le putem realiza s-a lărgit. 

 Eu cred despre croșetat că este o artă complexă cu o tehnică simplă: abajururi, draperii, covoare, perne, cuverturi, fețe de masă, coșuri, eșarfe, bluze, bijuterii, huse, pălării, genți, pulovere, șaluri, poncho pot fi realizate cu o banală croșetă și multă creativitate.” 

  Prețul biletului este de 30 RON.

  Mai multe informații despre eveniment și modalitatea de înscriere puteți afla de pe:

http://interaktiv-university.ro/atelier-de-crosetat-maiartistic

sau contactand-o pe miruna.leonte@interaktiv-university.ro, 0727299957.

Despre Interaktiv University:

Interaktiv University propune îmbunătățirea mediului educațional prin dezvoltarea unui sistem inovativ și interactiv de cursuri, training-uri, ateliere axate pe dezvoltare personală, profesională și hobby.”

Sper ca cei din Bucuresti vor da curs acestei inititive si vor petrece clipe de neuitat in acest workshop.

Mai e mult din vacanta, asa ca e bine sa o umplem cu activitati cat mai frumoase si creative. Zile frumoase tuturor!

                                                                                                                by vavaly

 

 

 

De ce, de ce, de ce…

     Copilaria este o varsta definita prin cunoastere si descoperire, prin    joc si experimentare. Este, poate, cea mai fascinanta varsta prin explorarile pe care le face micul individ in incercarea lui de a descoperi lumea, de a imbina ceea ce stie intuitiv cu ceea ce afla zi de zi de la cei din jur.

Pana nu demult Dante nu punea intrebari sub forma “de ce”, el intotdeauna constata, le lua pe toate ca fiind firesti si bine cunoscute de catre el. Iata, insa, ca ne-a venit si noua randuri sa facem fata avalansei de intrebari ce insotesc aceasta varsta atat de frumoasa a copilului nostru.

Intrebarile lui sunt pentru noi un indiciu a ceea ce il preocupa de fapt pe el, al framantarilor ce nu ii dau pace in ceea ce priveste viata si felul in care este alcatuita lumea sau chiar oamenii.

Totul a inceput cu una dintre cele mai profunde intrebari filozofice ale omenirii:

- Mama, de ce trebuie sa existam noi?

A venit apoi completarea:

- De ce trebuie sa existe oameni pe Pamant?

De aici a inceput o adevarata discutie savanta, condusa de catre el, o calatorie spre stele si planete, intr-o alta lume in care el spune ca totul este mult mai frumos decat pe Pamant. Unde o fi acea lume oare?

- Mama, de ce oamenii trebuie sa aiba doua picioare? … apoi incepe o insurire a altor parti anatomice.

Ce ma uimeste pe mine insa este faptul ca de fiecare data completeaza astfel:

- Eu nu vreau sa am doua picioare…eu vreau mai multe picioare…

- Eu nu vreau sa locuiesc pe Pamant, eu vreau sa locuiesc in spatiu, nu pe o planeta.

Vine apoi randul lucrurilor pamantesti, ce ne inconjoara:

- Mama, de ce trebuie sa aiba oamenii magazine? Eu nu vreau sa fie magazine.

- Mama, de ce trebuie sa aiba oamenii televizoare? Eu nu vreau sa fie televizoare.

- De ce s-au inventat desenele animate? Cu desenele animate insa se impaca, pe astea nu le vrea inexistente :).

- Mama, de ce trebuie sa mancam noi?

      Probabil ca negarile lui, incercarile lui de neacceptare a realitatii, fac parte tocmai din acest proces de cunoastere si integrare in mediul in care se dezvolta si creste, din straduinta de a se autoconvinge ca asa stau lucrurile si ca trebuie sa le accepte astfel.

      Si astfel, zi dupa zi, avalansa de intrebari vine peste noi punandu-ne in fata uneia din cele mai frumoase provocari careia trebuie sa ii facem fata cu onoare si zambetul pe buze, chiar daca uneori intrebarile ne incuie si ne fac sa ne punem si noi, la randul nostru, alte intrebari.

     Aseara, in timp ce ii spuneam basmul Cenusaresei, copilul cade pe ganduri si vine cu intrebarea:

- De la ce picior si-a pierdut Cenusareasa pantoful? De la dreptul, sau de la stangul?

      Voi stiti raspunsul la aceasta intrebare? este specificat pe undeva care este piciorul cu pricina? :)

Nu e asa ca este minunata varsta de 3-4 ani?

Picturi de ….mama

 

    Ieri va spuneam ca am avut un weekend plin de culoare data de pensule si acuarele, plin de  joaca si descoperiri in ale picturii. Pentru prima data mi-am incercat si eu puterile pe acest taram fermecat al picturii si am descoperit ca imi place enorm de mult.

    Am pornit de la genul de pictura care e mai aproape de mintea mea logica si iubitoare de matematica, cu linii frante si forme geometrice abstracte. Culorile parca se alegeau singure si se asterneau pe hartie intr-o logica pe care mintea mea o percepea ca fireasca.

Trebuie sa recunosc ca atunci cand faceam desen si pictura in scoala am fost tot timpul convinsa (in mintea mea si de catre altii) ca nu sunt in stare sa pictez nici macar o floare. Poate tocmai de aceea acest buchet de flori s-a conturat in mintea mea si a iesit de sub pensula manuita de mine, pentru a-mi dovedi ca totusi pot. Cel putin mie imi place.

Una din preferatele mele este floarea soarelui asa ca mi-am incercat puterile si pe acest taram atat de exploatat, acela de a reda frumusetea speciala a florilor surori cu astrul zilei. Copilul meu a fost foarte incantat de ele si daca el a recunoscut ce am vrut eu sa pictez atunci inseamna ca am reusit si sunt multumita.

Am revenit la pictura cu linii drepta si curbe, in contur. “O oaza de liniste urbana”, asa mi-a venit mie in minte sa denumesc aceasta pictura, in timp ce trasam liniile in carioca.

Si pentru ca este vara, pentru ca preferatele mele sunt si raman florile de camp alaturi de floarea soarelui, aseara m-am mai jucat cu acuarelele imaginandu-mi un camp cu flori colorate, cu spice de grau si mult verde.

Trebuie sa recunosc ca  am facut totul experimentand dar ideile parca veneau singure si asta este ceea ce mi-a placut si mi-a dat avant.

Stiu ca sunt doar niste incercari naive, dar mie imi sunt dragi asa cum sunt si am o bucurie imensa de a fi incercat ceea ce nu am incercat niciodata. Iar bucuria e deplina atunci cand este impartasita. Asa ca, iata, va impartasesc si voua bucuria mea de a exprima ce simt , bucuria de a ma juca si a descoperi alaturi de copilul meu resurse de frumusete si fericire.

De multe ori vedem in filme doamne in varsta cu sevaletul in mijlocul naturii pictand. Acum inteleg cata relaxare este in aceasta activitate, mai ales daca este practicata in mijlocul naturii. Asa ca, sunt salvata…la batranete nu voi impleti pulovere ci voi picta. Ce ziceti, am vreo sansa? :)

                                                               by vavaly

Picturi de copil

Nu, nu am descoperit acuarela pentru prima data zilele acestea dar, ne-am aplecat mai cu atentie asupra a ceea ce putem face cu pensule, culori si inspiratie.

Asadar am avut un weekend in care am pictat si iar am pictat.

Primul “tablou” al lui Dante mie mi-a taiat rasuflarea. Pentru ca nu  ii place sa ii dau indicatii in ceea ce are de facut, si nici nu vreau sa o fac, copiii trebuind a fi lasati sa descopere singuri si sa invete experimentand, Dante s-a bucurat in voie de cateva bucati de paspartout pe care pensulele si culorile s-au jucat asa cum le-a indemnat el.

Pentru ca este vara si plaja ii este tot timpul in minte, in primul tablou a imaginat o “plaja fierbinte” , cu un soare arzator dar si cativa nori pe cer, cu padure si apa….

Un alt “tablou” pictat de catre el l-a intitulat “tunel inconjurat de pietre mari”… pentru acesta am trasat niste linii curbe in carioca pe care el le-a colorat dupa cum a dorit.

Tot prin aceasta metoda, urmand traseele desenate de mine, a mai acoperit cu pete de culoare, creandu-si proprile combinatii, o alta bucata de paspartout ce a devenit “corabie pe valuri”.

Ne-am reamintit si de tehnica picturii prin stropire, fascinatia pentru planete si rachete ducand la crearea in joaca a unei planse din care Dante si-a facut apoi un fel de puzzle.

Ne-am amintit si de pictura prin presarea punctului de culoare, o tehnica pe care copiii o indragesc pentru faptul ca le ofera de fiecare data cate o surpriza. De aceasta data Dante a vazut in pictura rezultata un monstrulet la marginea padurii cu ochii rosii de foc. Imaginatie de copil…

Cat despre mine… eu parca am descoperit un nou mod de exprimare si o noua metoda de relaxare… Dar despre asta in episodul viitor.

                     by vavaly

This slideshow requires JavaScript.

Felicitare “Happy birthday”

          Provocata de Mihaela , pe ultima suta de metri, am reusit sa ma inscriu si eu cu o felicitare de vara, vesela, in culori calde. Tema concursului lansat de ea este HappyBirthday si mi-a placut foarte mult.

         Am lucrat in joaca aceasta felicitare, pornind de la dorinta de a folosi cateva flori ce le-am incercat pentru prima data ca si model. Intamplarea a facut sa am printre cartoanele mele colorate si un carton embosat cu mesajul ce se potriveste temei propuse.

        Sper ca si felicitarea mea sa se potriveasca perfect temei si sa fie bine primita in concurs, alaturi de celelalte minunatii ale fetelor participante.

La multi ani Mihaela, sa ramai aceeasi persoana generoasa, minunata, iar creatiile tale sa ne incante privirile mult timp de acum incolo si sa inspiri cat mai multi oameni spre aprecierea frumosului si a lucrului de mana, delicat si unic!

by vavaly