Placinta de mere rapida

    Pentru ca sunt fericita posesoare a unui robot performant de bucatarie m-am hotarat sa ii incerc toate performantele de care este capabil. Printre acestea si framantarea aluatului. Asa ca in ziua de duminica am facut o placinta rapida cu mere.

 Reteta pentru foaie este f. simpla:

1 pahar de ulei (15 cl.)
1 pahar de zahar
1/2 pliculet praf de copt

1/2 pahar apa minerala
Faina cat cuprinde ( 450-500 gr)
   5 mere mari, maruntite tot la robot, desigur, calite pe foc impreuna cu 5 linguri de zahar,  doua linguri de cacao si un praf de scortisoara pana cand scad de zeama.
    Ingredientele pentru foaie se amesteca impreuna in cuva robotului, utilizand paletele speciale pentru aluat. Se adauga faina atat cat mai este necesar pana se obtine un aluat legat elastia si pufos. Se scoate aluatul cu o spatula de lemn si se fac doua bile. Una din bile se intinde pe o hartie de copt care se asterne in tava. Se intind merele foarte bine, uniform, iar deasupra se intinde cea de-a doua foaie )tot cu ajutorul unei hartii de copt se manevreaza, aluatul este moale si sfaramicios). Eu am pus aluatul fasii late, incercand sa nu las spatiu intre fasii.
     Se introduce la cuptor pana se rumeneste bine. Se pudreaza cu zahar tos din belsug si se taie rece (altel se sfarama).
     Un desert rapid pentru o seara de duminica sau o prajitura delicioasa pentru cafeaua de dimineata. Sursa acestei retete aici. Spor la bucatarit dragi mamici si pofta buna impreuna cu piticii!
                                by vavaly

Mami, ce mancam?

         „Ce mai gatim azi”? „Ce le mai dam azi sa manance copiilor nostri”? Acestea sunt doua dintre marile intrebari cu care incepem, de regula, conversatiile noastre telefonice, eu si Maria, diminetile devreme. Cred ca sunt intrebarile pe care le adreseaza propriilor persoane – sau asa ar trebui – toate mamele  din lume. In primele luni, dupa inceperea diversificarii la 6 luni, lucrurile erau simple: legumele fierte si transformate in supita gustoasa, toate introduse pe rand, una cate una, iar apoi sub forma de piureuri. Apoi carnita, cate putin, asa cum scrie la carte. In scurt timp a aparut si galbenul miez de ousor pe care puiutii nostri l-au acceptat si indragit imediat. Sucurile naturale, facute in casa, din fructe proaspete, vii (mar, para, piersica) s-au transformat curand in piureuri de fructe gustoase si zemoase, date pe razatoarea de sticla. Branzica a venit si ea in alimentatie sa completeze  si sa imbogateasca meniul. La 10 luni deja copiii nostri mancau atat de multe mancarici  si atat de diverse incat puteam alcatui un meniu cu dichis bazat pe aceste alimente introduse in acesta ordine in alimentatia bebelusilor nostri: fructe, legume, branzica facuta in casa, calcica, din lapte slab de 1,5 % (laptele matern are 1,8 % grasime), carne slaba de pui, carne slaba de vita – de preferat de la animale mature – mai putin predispuse bolilor, galbenus de ou si abia dupa varsta de 1 an albus de ou si peste alb, slab – de regula salau.
         Sursele noastre de informare de baza au fost in primul rand medicii pediatri ai copiilor, cartea „Mama si copilul” mereu la dispozitie; supranumita si Biblia mamicilor, apoi site-urile de pe internet care ne-au confirmat ca alaptarea la cerere nu este o greseala, ci din contra, o buna maniera de a te alinia posibilitatilor de hranire ale bebelusului cu un stomacel cat o nuca – avand grija sa filtram cu foarte mare atentie toate informatiile gasite si, cel mai important, instinctul nostru matern.
Inainte de a-l avea pe Dante nu aveam nici o idee despre ce ar trebui sa manance un bebelus, dar informarea mi se pare, in ziua de azi, o preocupare de bun simt, chiar obligatorie!! din partea unei mamici responsabile, in conditiile in care pana si in farmacii poti avea acces la cl putin o brosura cu informatii utile si binevenite referitoare la subiectul in dicutie. Lipsa de informare nu are nici o scuza in ziua de azi.  Toate acestea le notam in completarea articolului publicat de Oana – prietena noastra care a primit, si cred ca va mai primi din pacate, comentarii atat de controversate.
         Pentru ca  Dante nu a fost deloc mofturos la mancare, acceptand cu mare placere orice i-am oferit, m-am considerat o mamă norocoasa, dar faptul ca mananca orice nu m-a facut sa ii ofer chiar „orice”. In acest orice intra salatele de cruditati, pe care multi copii nu le accepta: sfecla rosie, porumbul fiert, iaurtul de casa sau cumparat, simplu si fara nici un fel de adaosuri.
        Cand a venit vremea sa renuntam la cerealele de bebelusi si am mers sa alegem cerealele pentru lapte si iaurt m-am oprit impreuna cu soțul meu la standul de cereale din supermaket. Ne-am uitat intai la cele mai mult laudate dintre cereale, prin intermediul mass-mediei; toate cu ambalaje colorate si atragatoare pentru parinti, apoi la pretul deloc atragator si in final la lista de ingrediente … si aceea destul de lunga si pe alocuri greu de inteles.
Ne-am indreptat apoi spre cerealele simple, fara un nume atat de celebru, dar cu un pret incomparabil mai mic si cu ingrediente mult mai putine. Am ales astfel clasicii fulgi de porumb, cerealele simple de orez si de grau. Cand i-am servit lui Dante iaurtul amestecat cu aceste cereale, surpriza: puiul nostru a mancat tot si a dat semnale ca i-au placut. Ne-am felicitat pentru alegerea facuta, mai ales ca si noi le consumam cu placere. Asa ca inca de pe atunci, am ramas la acestea si nu am primit inca reclamatii :D. Ba chiar a mancat si musli simplu sau cu adaos de fructe uscate. De cateva zile am inceput sa consumam si grau incoltit cu branzica de vaca si cu o lingurita de miere albine, asta acum la varsta de 2,4 ani si este un gest pe care mi-l asum, dar nu-l recomand tuturor mamelor, fiecare avand dreptul sa decida asupra meniului copilului sau.
         Revenind la intrebarea: „Ce mai gatim pentru copii?” am un raspuns simplu: orice, atata vreme cat nu este prajit, nu inoata in grasimi si nu contine alimente interzise copiilor – multe dintre ele ar trebui interzise si adultilor cum sunt semipreparatele si alimentele cu grasimi hidrogenate.  Credem totusi ca problema se pune intr-un mod corect astfel: „Ce are voie sa manance un copilas?” raspunsul e la indemana: multe fructe, legume in diverse sortimente, carne slaba, branzeturi slabe, galbenul de ou, fiind cunoscut faptul ca albusul de ou nu are cine stie ce valoare nutritiva si din abundenta lactate slabe, insa toate acestea tinandu-se cont de varsta bebelusului. Accentul trebuie pus, trebuie sa subliniem acest aspect, asupra calitatii mancarii si nu asupra cantitatii. E adevarat ca bebelusul trebuie sa primeasca o masura corecta de hrana, dar aceasta trebuie adaptata cu deosebita grija si rabdare posibilitatilor si nevoilor copilului.
Nu redam aici meniuri pentru copii, am facut-o deja in posturile noastre privind diversificarea, meniul fara adaos de sare  si cele cateva retete pe care le-am publicat. Dar atata vreme cat oferim micutilor nostri mancare gatita zi de zi, fructe proaspete si lactate inseamna ca am facut o alegere corecta.  Trebuie sa adaugam ca preferam painea din cereale, biscutii simpli, fara adaosuri si cerealele integrale, precum si pastele fierte fara adaous de ou. Din meniul copiilor nostri  – Dante si Matei  – nu lipseste orezul gatit sub diverse feluri de mancare, fiind recunoscut pentru valorile lui nutritive, dar si pentru lipsa glutenului, aducandu-l astfel printre primele cereale adaugate in meniul de diversificare.
           Cand Dante avea  in jur de 10 luni ma aflam in parc cu el si venise timpul gustarii de la ora 5. Am scos din geanta iaurtul cu cerealele, pregatite de acasa in cutiuta etansa, i-am oferit si o jumatate de banana si i-am potolit foamea.  Langa noi o bunica  – cu un baietel de vreo 5 ani, rotunjor bine si cu multe kilograme in plus peste cat ar trebui sa aiba un copil la acea varsta – a scos din geanta dansei gustarea copilului: in trei  gogosi si  doua clatite, toate cumparate de la chioscul din parc. Cand copilul dadea deja semne ca este satul bunica il indemna  cu spor: „hai ca mai ai o gogoasa, hai ca mai poti!”. Spre uimirea si revolta mea copilul a mancat tot ce era acolo si drept bonus, de sete desigur un suc galben comercial.
Nu cred ca am sa uit vreodata aceasta scena. Acum eu fac si un bilant „economico-financiar” la toata chestiunea: meniul copilului a costat cel putin 7 lei, dar cu siguranta ca a costat mai mult.  Meniul nostru ajunge la suma asta doar daca adun toata punga de cereale si doua iaurturi mari plus doua banane.  Atunci de ce pare ca e mai ieftin  sa luam totul de-a gata? Ori mai comod? Si meniul lui Dante este tot „din raft”. Atunci de ce nu pare accesibil?
     De aproape doi ani de zile si noi, adultii am incercat sa evitam cat putem preparatele din carne.  La inceput am gasit mai greu alternative (nu ca am fi fost mari consumatori de asa ceva inainte) pentru micul dejun, dar acum mi-a devenit clar ca e mult mai ieftin sa cumpar carne si sa o  transform in friptura sau gratar decat sa cumpar cateva felii de sunca, muschi sau orice altceva. Ca sa numai vorbesc de avantajele  in ceea ce priveste sanatatea familiei.
    Noi avem  norocul sa beneficiem de oua proaspete si de carne de pasare de curte – de la bunici –  si de branza adusa tocmai de la Botosani – ori de cate ori avem drum acolo – de cateva ori pe an. Dar daca trebuie sa alegem dintre doua rele, macar il alegem pe cel mai mic: decat sunca de pui mustind de zeama suspecta cu reflexe in culorile curcubeului, mai bine piept de pui fiert sau la gratar. Decat pateu la cutie care nu stim cu ce este „imbogatit”, mai bine cativa ficatei fierti, amestecati cu unt si transformati in delicios pate de casa.
      Sucul comercial iese cu totul din discutie – avem apa, putem face ceai, avem fructe – scumpe, dar  un kilogram de mere pe care le pastram numai pentru copil ne ajung macar pentru o saptamana.
De multe ori, aflati la cumparaturi constatam ca aspectul cosului nostru este cu mult mai sarac si mai putin colorat decat al celorlalti cumparatori. Si de multe ori imi pun intrebarea fireasca: „Oare ii dau destul sa manance copilului meu?” Iar Maria vine mereu si mereu cu raspunsul: „Da, copiii nostri mananca destul si sunt bine hraniti!”, iar ea a tinut sa intareasca acest lucru prin postul Meniu pentru copilul de la 1 la 2 ani . Impresia de „prea putin” vine din faptul ca frigiderele familiilor noastre nu sunt pline de cutii si cutiute colorate, dulapurile noastre nu sunt pline de ambalaje colorate, ci de biscuti simpli, cereale, orez si paste. Dar gaseti din plin: iaurturi, lapte, legume, fructele sunt pentru fructiera, nu pentru frigider consumandu-se cu rapiditate, supe ori ciorbite acrite cu lamaie sau bors de casa si imbogatite cu paste, orez sau galusti din gris, iar alaturi mancarici gatite la doua zile cu multe legume asortate, oua proaspete ce se transforma in diverse omlete cu marar ori ceapa verde pe care unerori, pentru a nu fi prea uscate le incorporam lapte sau iaurturi simple cum faceau bunicile noastre. Congelatoarele sunt pline, iarna, de: legume, ardei, spanac, loboda si stevie culese devreme, de peste, desi recent dupa deversarea toxica in apele Dunarii preferam sa facem efortul de a le servi micutilor nostri pastrav prospat.
Matei prefera sa manace cu tatal lui si tocanite de ceapa cu inimi de pui/curcan. Poate ca si noi avem partile noastre in care exageram, dar fiecare dintre noi avem dreptul de a decide in privinta alimentatiei copilului, iar in cazul meu, in privinta alimentatiei familiei; eu prefer sa gatesc pentru noi, dar si pentru Matei in special, doua zile pe saptamana mancaruri fara carne.
Din toate informatiile privind alimnetatia copiilor pe care le-am acumulat in 2,4 ani am retinut un aspect important: nevoia de proteine animale a copilului poate fi distribuita, pe parcursul unei saptamani, astfel: doua zile pe saptamana – branza, o zi – ou; o zi – carne, o zi – ficat de pui, iar in restul de 2 zile se poate tine post fara probleme. La acest minimum necesar proteic – se aduga laptele, iaurturile, astfel ca necesarul proteic pentru o zi este indeplinit cu siguranta. Sa nu uitam ca cerealele si multe dintre legume au proteine vii de buna calitate si indispensabile.
Copiii nostri cand ne insotesc la cumparaturi si nu poftesc la prajituri ambalate, poate tocmai ca am inceput destul de devreme sa-i hranim sub deviza „nimic ambalat pana la 12 ani!” E un deziderat frumos si nicidecum o utopie a unor mamici rupte de realitatea „sanatatii” regasite intre rafturile marketurilor. Ei poftesc la iaurturi, fructe, Dante prefera in special  stafidele si bananele, iar Matei prefera fisticul, kiwi si portocalele. Cu toate acestea incercam sa convingem bunicii ca Matei  ii apreciaza si daca nu sunt accesorizati cu Kinder. Cele mai dulci suplimente ale lor sunt prajiturelele de casa si budincile.
     Nu suntem doua mame exagerate, avem si noi cunostinta despre eco, bio, raw etc. Personal, pot spune despre mine ca dupa 6 ani de lacto-vegetarianism – incluzand si toata perioada sarcinii – acum ma regasesc  cel mai bine printre randurile noii generatii de flexitarieni, desi printre prietene am vegetarieni, iar rude de gradul intai sunt vegani convinsi si cred ca este corect fata de Matei sa-i dau posibilitatea sa alega daca va primi in alimentatia lui sau nu carnea, atat timp cat doreste. Aceasta decizie decurge din experienta mea cu proprii parintii care au incercat toate tertipurile poibile pentru a ma motiva sa mananc carne, fara succes insa. E totusi o amintire care ma urmareste inca din copilaria timpurie si vreau sa-i ofer posibilitatea lui Matei de a alege , la momentul ales de el, dar mai ales sa-i respect aceasta decizie, daca ea va aparea la un moment dat in viata lui.
Putem concluziona, de acord comun ca atat Matei cat si Dante au in alimentatia lor numai produse pe care le-au agreat si pe care le-au primit fara sa fie convinsi sa faca acest lucru. Este uimitor ca Dante mananca salate de cruditati si ca Matei nu refuza niciodata o mancare de post, cu toate acestea incercam sa pastram un echilibru care sa asigure necesarul zilnic, dar care sa fie si pe placul lor, ultimul aspect fiind cel mai important. Tot la preferinta putem spune ca Dante mananca fasole, iar Matei mancare de linte si ca amandoi prefera mazarea si fasolea verde ca legume cu continut mare de proteine vegetale.

…Si da, copiii nostri au facut cunostinta si cu bomboanele si zaharul, insa cu particularitati – Matei refuza categoric bomboanele, iar Dante nu este mare amator de  zahar, ceea ce este un plus, credem noi. Nevoia organismului de zaharuri este acoperita de zaharurile din cereale, fructe proaspete sau uscate, mierea de albine etc. si nu ne dam la o parte cand e vorba de aniversari si dulciuri.
La deserturi trebuie totusi sa mentionam ca Dante prefera nucile, iar Matei fisticul. Untul este printre alimentele lor preferate si credem ca le satisface nevoia de colesterol din aceasta perioada de crestere si mentionam ca abia dupa varsta de 2 ani am adaugat in combinatie cu untul si mierea de albine.
Iesirile noastre prelungite in parc sunt insotite de banane, mere, sandviciuri calde, iaurturi, uneori chiar de supele si mancaricile gustoase ale zilei si ceaiuri calde la termos in zilele friguroase; toate pregatite cu grija in rucsacele de plimbare, pentru ca foamea micutilor nostri sa nu ne prinda nepregatite si  astfel sa fim obligate sa le oferim alternative neagreate de noi Nu suntem adeptele rontaielii intre mese; nu, un copil nu trebuie sa rontaie tot timpul, dar credem ca un copil trebuie sa aiba trei mese principale si doua gustari in cursul unei zile si o regula pentru toata viata: fructe la micul dejun! Ba, uneori, un fruct cu o ora inaintea micului dejun. Va impartasesc toate astea doua mamici ai caror copii au la aceasta varsta – doi ani si patru luni – o greutate aproximativa de 15 kg la o inaltime de 90 de cm, mereu zambareti, veseli, activi si foarte energici.

     Ideea acestei postari, desi a stat la dospit de ceva vreme, a venit si in urma seriei de articole scrie de  zoozie  sub titlul de „Cosmarul din farfurie”, cu cele patru parti ale sale (probabil ca vor urma si altele) pe care vi le recomandam cu caldura.
P.S. Acest articol nu reprezinta o recomandare in sine privind alimentatia si diversificarea alimentatiei copilului.

Maria & vavaly

Tocanita de ceapa

    In bucatarie Matei este personaj de nadejde; nici nu se poate altfel, caci doar el este sarea si piperul intamplarilor noastre, zi de zi, si totodata este sarea in bucatele vietii mele. Ne-am propus sa gatim tocanita de ceapa, preferata casei datorita dulcetii ei, dar mai ales pentru gustul imbogatit de cartofii dulci si mamaliguta aburinda care o insoteste obligatoriu. 
    Asa ca purcedem la a curata ceapa, multa ceapa, insotita de nedumerirea lui Matei in fata lacrimilor mele. Nu intelege ce inseamna alergie la ceapa, astfel ca incearca din rasputeri sa ma sarute pe ambii obraji poate mi-o trece supararea. Rad si plang, calind ceapa in uleiul incins pana devine sticloasa, apoi aurie, moale si dulce. Adaug supa de pui – caci intotdeauna gatesc alaturi o supa cu galuste – sare si multe cubulete de cartofi. Las la fiert sa se patrunda cartoful, adaug marar proaspar si verde, apoi colorez totul cu sos de tomate. 
    Matei e prin preajma, atent la toate, dar mai ales concentrat pe stradania lui de-a taia in cuburi asimetrice suvite subtiri de dovlecel si cateva firisoare de morcov. E bucuros si fericit ca suntem alaturi, ca impartim aceleasi momente de truda si spor, dar mai ales incantat de blatul micut de lemn pe care incearca usor sa apese, cu grija, cutitasul de plastic, transparent, – mic suvenir de vacanta – pe care-l numeste: „cutitasul meu”. 
    Pofta buna si voua la tocana de ceapa si nu uitati: cea mai buna tocana este aceea gatita cu lacrimi de fericire, cu zambet si bucurie! 
by Maria

Snitele aurii

    Matei e un copil curios, dar mai mult decat atat doreste sa participe la fiecare activitate intreprinsa prin casa.  Ii place sa bucatareasca, astfel incat am gatit impreuna snitele aurii din piept de pui. Dupa ce am taiat felii subtiri din pieptul de pui, bine spalat in prealabil si uscat cu un servet curat, Matei s-a ofetit sa le bata cu ciocanelul de lemn pentru snitele. 
   Pentru ca nu vreau ca bucataria mea sa arate ca dupa o lupta cu puiul, care oricum va pierde la puncte, prefer de fiecare data, sa acopar feliile de pui cu o folie de plastic, astfel ca batatorirea suvitelor de carne nu va lasa semne de lupta prin imprejurimi, iar Matei ramane un baietel curat si vesel.
    A doua etapa  este prepararea sosului/aluatului meu minune pentru snitele aurii, pentru care aveti nevoie de urmatoarele ingrediente, pentru un kg de piept de pui: doua oua, o lingura de mustar, faina, apa plata – in functie de cat aluat aproximati ca aveti nevoie, sare si piper.
    Cum se prepara: cea mai importanta miscare importanta este baterea a doua oua – miscare la care Matei e mare maestru, adaugarea unei lingure de mustar, sare, piper, apa plata si faina. Se amesteca totul la blender/mixer/tel in functie de dotarea bucatariei (de fiecare data aveti grija sa nu lasati partile taioase ale robotului de bucatarie la indemana micutului ajutor de bucatar si/sau scoateti aparatul respectiv din priza). Adaugati faina pana cand sosul capata consistenta aluatului de clatite, ba chiar se poate face un pic mai consistent pentru ca snitelele sa fie mai pufoase. E musai sa gustati de sare, dupa exemplul lui Matei, pentru ca snitele sa aibe gust savuros. 

    Intr-o tigaie teflonata am asezat uleiul la incins si apoi trecand fiecare felie de piept de pui prin aluatul de snitele le-am prajit, pe ambele parti, pana au devenit aurii ca in imaginea laturata. Folosesc intotdeauna pentru prajit o sita care acopera tigaia incinsa, astfel ca uleiul nu sare dincolo de perimetrul tigaii, iat Matei e in absoluta siguranta in preajma plitei de gatit.

    Snitele mele aurii sunt delicioase, iar aluatul minune, cu ingredientele amestecate laolalta, ma scutesc de efort si timp, imi da prilejul sa evit gesturi la care Matei nu ar fi multumit sa fie spectator, caci am uitat sa va spun ca de cum a vazut punga cu faina a exclamat fericit ” Mami, ninge cu zapada!!” Cu siguranta ca pentru Matei faina e tot ca in povestea cu praful de zane, adica zboara, pluteste, ninge prin toata casa. Pofta buna si dumneavoastra la snitelele aurii!

by Maria
    

Paste spirale (dupa metoda bucatariei asiatice adaptata la bucataria romaneasca)

        Nefiind un blog cu specific culinar, si propunandu-ne ca aici sa prezentam retete accesibile tuturor, cu ingrediente care se gasesc la indemana oricui, mi-am propus sa va impartasesc un fel de mancare care de multe ori a fost salvarea mea in bucatarie. 
       Pentru pregatirea acestuia aveti nevoie de urmatoarele: 
  – o punga de paste spirale (sau pene)
  – 200-300 g de carne de piept de pui sau vita
   – 3 cepe potrivite
   – un morcov mare
   – un ardei rosu si un ardei galben
   – cativa catei de usturoi
   – 6- 7 ciuperci Champignon
   – 2 rosii ( iarna prefer sucul de rosii)
   -2-3 cm de ghimbir
   – sos de soia  
    Optional , in functie de sezon , se poate folosi un castravete, cateva foi de varza, bucatele de conopida sau orice leguma aveti la indemana si va face placere. 
                                                          Se prepara astfel: 
      Pastele se fierb in apa clocotita cu un pic de sare si ulei, se spala cu un jet de apa rece si se lasa deoparte.
     Se taie ceapa in bucatele potrivit de mari , carnea cubulete mici , morcovul fasii, ardeiul de asemenea. 
     Se incinge o lingura de ulei (de preferat de masline), se adauga carnea impreuna cu ceapa si se lasa sa fiarba la foc iute. 
      
       Cand carnea este fiarta, moale, se adauga cateva picaturi de sos de soia, morcovul, se amesteca incontinuu, dupa 2-3 minute se adauga ardeiul. 
       Ciupercile se taie bucati destul de mari, se pun la foc mic intr-o craticioara cu capac si un praf de sare, cateva minute pana se inmoaie si lasa un pic de zeama. Pregatite astfel se adauga in tigaia cu carne si legume. Focul se mentine iute pe toata durata prepararii.
       Se presara un praf de sare si piper.  
     La urma, pentru a da aroma , se adauga ghimbirul dat pe razatoare si usturoiul taiat marunt.  
       Rosiile se taie felii si se adauga deasupra , lasand sa mai dea un clocot cat sa se inmoaie.Daca nu aveti rosii, puteti folosi suc de rosii , asa cum procedez eu iarna. 
       La acest preparat legumele nu trebuie sa fie fierte , ci sa ramana un pic crocante, pastrand gustul natural. 
      Cateva fire de patrunjel , busuioc si oregano intregesc gustul acestui fel de mancare usor de pregatit si foarte gustos.      by vavaly

Diversificarea alimentatiei la sugarul alaptat exclusiv la san pana la varsta de doi ani

Matei a fost hranit natural, exclusiv la san, pana la varsta de sase luni. Schema de diversificare pe care am ales-o a fost cea propusa de doctorul pediatru si care mi s-a parut accesibila si usor de pus in practica.

    Astfel pentru primele 10 zile ale diversificarii Matei a primit pe langa masa de san de la  ora 6:30 si incercarea de a inlocui, treptat, masa de la orele 10 cu suc de mar in care poate fi adaugat si suc de morcov – in sensul sa incercati gustul cel mai placut pentru copilul dumneavoastra; in prima zi o lingurita, iar apoi cate doua lingurite de suc de mar pentru fiecare noua zi, completand apoi masa cu lapte matern. In cea de-a zecea zi Matei ar fi trebuit sa primeasca, deci, 16 lingurite de suc de mar.
    In urmatoarele zece zile i-am adaugat in alimentatie piure de mar dupa aceeasi schema, adica incepand cu o lingurita.
   In urmatoarele zece zile (a treia serie de zece zile) Matei a primit supa de legume incercand sa inlocuiesc treptat masa de pranz, preparata astfel: un cartof mic, un morcov mic, si o ceapa mica se fierb impreuna. Legumele se fac piure, fara ceapa, si se dilueaza cu zeama in care au fiert legumele. Se poate adauga zeama de lamaie. Se incepe dupa aceeasi formula, cu o lingurita, sporind apoi numarul acestora. De fiecare data se completeaza masa cu san, indiferent cat de multa sau putina supa a mancat bebelusul pana va da de inteles ca este satul. 
    Tinand cont de aceasta formula de diversificare, in serii de zece zile, se poate adauga treptat marul copt la masa de la orele 10, iar apoi branza calcica. Branza calcica o puteti adauga in orice piure de fructe si supe doriti, dupa aceeasi formula (incepand cu o lingurita), in plus eu am folosit-o si dupa ce Matei a inceput sa primeasca in alimentatie carne, alternand mesele cu carne cu cele cu branza calcica.
    Branza calcica: 500 ml lapte de alimentara, fiert – nu mai gras de 3,5% dat fiind faptul ca laptele matern are 1,8% grasime – in care se adauga 4 tablete de Calciu Lactic (de 500mg/tableta) pisate si se fierb pana se separa branza de zer. Pentru Matei am folosit in primele saptamani lapte cu 1,5% grasime.
    Cerintele pentru Matei la varsta de 7 luni erau ca la masa de dimineata si pranz sa primeasca 180g/masa de mar, respectiv supa imbogatite cu branza calcica.
     Programul de masa la 7 luni:
orele 6:30 – san;
orele 9-10 – mar ras/mar copt si branzica;
orele 13-14 – supa de legume si branzica;
orele 17 – san;
orele 21-22 – san.
   Trebuie sa specific ca Matei a fost alaptat la cerere astfel ca indiferent de mesele regulate impuse odata cu diversificarea si pe care le respectam, Matei a beneficiat de libertate deplina in hranirea cu lapte matern, dar numai dupa ce „bifam” meniul zilei. In plus, la varsta de sapte luni Matei bea 300 ml de ceai zilnic, iae apoi treptat am inceput sa-i adaug in alimentatie si apa – fiarta si racita in prealabil, intai cu lingurita si apoi cu bineronul.
    La exact o luna de la inceperea diverificarii, dupa aceeasi schema am adaugat in alimentatie piersicile, caisele la masa de dimineata, si carnea de pui (piept de pui dezosat) in supa de legume, la pranz. Cantitatea de carne de pui din supa era de doua linguri de piept de pui tocat la o masa. Puteti adauga si carne din pulpa de pui, datorita faptului ca acesta carne, rosiatica,  a pulpei contine mai mult fier decat piepul de pui, dar este mai grasa decat aceasta din urma si este cunoscut faptul ca cei mici au nevoie de proteine, nu de grasime. Carnea se fierbe timp de 15 – 20 minute in apa, apoi se spala si se pune din nou la fiert in apa, impreuna cu legumele.
In fiecare noua saptamana adaugam in supa noi legume, incepand cu radacinoasele, apoi ardeii, rosiile si terminand cu broccoli. Matei a primit intotdeauna supa acrita cu zeama de lamaie, iar treptat supa am inlocuit-o cu piureul de legume si piept de pui, mult mai consistent. Odata ce Matei a primit in alimentatie broccoli, i-am adaugat si spanacul care a fost un succes.
    Urmatorul pas in diversificarea alimentatiei a fost introducerea perelor si a bananelor (cate un cm.) la masa de dimineata, a carnii de manzat la masa de pranz si inlocuirea treptata a suptului de la orele 17 cu o masa de iaurt. Matei a primit de la prima incercare 50g iaurt.
Apoi ne-am concentrat asupra mesei de la orele 22 incercand sa daugam si sa gasim sortimentul potrivit de cereale pentru bebelus. La acest capitol va pot impartasi ca micul Matei a fost mofturos, am incercat multe sortimente, combinatii cu sau fara fructe/cereale etc care se preparau cu/fara lapte. Primea la inceput cu bucurie orice gust nou pentru ca apoi sa se plictiseasca repede, astfel incat am adaugat curand orezul cu lapte si fideaua (fara gluten sau ou) cu lapte.
Programul de masa / somn la 8 luni:
orele 6:30 – san;
orele 10 – trezire si plecarea in parc’
orele 13:00 – 14:00 – somn;
orele 14:30 – piure de legune cu carne;
orele 17 – 18 – somn;
orele 19 – iaurt (75g);
orele 21:30 – baița;
orele 22:00 – cereale pentru bebelusi, san si somn.
    Urmatoarele adaosuri in alimentatie au fost: nectarine pentru micul dejun, dovlecel umplut cu piept de pui, sau cu carne de vita, pilaf de orez cu carne pentru pranz si mamaliguta cu branza calcica si iaurt  sau iaurt cu biscuiti la gustare. Tot la sapte luni, am adaugat in alimentatie 1/4 dintr-un galbenus de ou amestecat in piureul de legume obtinut din diverse legume sau combinatii ale acestora. Matei a refuzat galbunusul de ou astfel incat am amanat introducerea acestuia in alimentatie pentru saptamanile ce au urmat adaugand, incet, si marind cantitatea acestuia pana am juns la consumarea unui galbenus intreg.
   Supele de legume din ce in ce mai diverse le acream cu zeama de lamaie devenin ciorbe la care adaugam taitei/fidea fara gluten sau, inlaturand zeama in care au fiert carne si legumele, le transformam in piureuri delicioase. Tot la aceasta varsta am inceput sa prepar ciorbele cu bors de casa. Le-a primit cu placere si din acel moment sunt preferatele lui.
    Specific ca in fiecare zi preparam mancarica proaspata, alternand la pranz, o zi cu un fel de mancare cu carne de pui, o zi cu un fel de mancare cu carne de vita si o zi in care adaugam, la masa de pranz, galbenus de ou.
Programul de masa / somn la 9 luni:
orele 7 – san;
orele 10 – o banana si branza calcica;
orele 13- 14 somn;
orele 14 – pranzul;
orele – 18 – iaurt si branza calcica si biscuiti sau mamaliga cu branza calcica si iaurt;
orele 19 – 20 somn;
orele 20 – san;
orele 21:30  – baita;
orele 22 – ceeale pentru bebelusi, san si somn.
    Incepand cu luna a 9 a Matei a primit pentru intaia oara pufuleti, unt brenac din smantana pasteurizata, si frunze de telina in ciorbele acrite cu zeama de lamaie. Tot din aceasta luna, a 9 a, am renuntat sa-i mai gatesc zilnic si a primit mancare preparata ca pentru noi, adultii, la fiecare a treia zi si, foarte important am renuntat la sterilizarea zilnica a veselei lui Matei, preferand sa o sterilizez de doua ori pe saptamana, dar spaland-o temeinic cu apa foarte fierbinte si detergent de vase.
    Odata cu implinirea varstei de 10 luni in locul gustarii de la ora 17-18 Matei a primit felul doi de mancare gatita in casa, iaurtul fiind doar o alternativa pentru cand aceasta era refuzata sau pentru situatiile cand ne aflam in deplasare. In zilele obisnuite insa iaurtul, de regula doua iaurturi mici, era(u) o gustare in jurul orei 19-20, adica intre masa de la orele 17 si cea de la orele 22. Acest lucru era motivat de faptul ca stateam foarte multe ore afara, la joaca, efortul era mai mare si amanam cina consistenta dupa baita de seara ca sa nu se mai trezeasca noaptea sa ceara san.
La aceasta varsta am adaugat in alimentatie pestele, mai exact salaul. Fiert cu legume l-a refuzat intotdeuna, dar la acceptat preparat, simplu, la cuptor, astfel: intr-o tava de yena unsa cu ulei se aseaza fileurile de salau, presarat cu sare si zeama de la 1/2 de lamaie. Se tine la cuptor timp de 25 min. la 250 de grade. Tot ca varsta de 10 luni am incercat sa-i adaug si ficatul de pui pe care l-a refuzat pana la varsta de 1 an cand l-a acceptat gatit cu cartofi la cuptor. Este singurul fel de mancare cu ficat de pui sau curcan pe care il accepta si in prezent – cu cartofi la cuptor.

Programul de masa/somn incepand cu luna a10a:
orele 10 – fructe cu biscuiti;
orele 13-14 – supe, ciorbe, borsuri su carne sau ou;
orele 14-17 – somn;
orele 18 – felul doi*;
orele 20 – iaurturi sau fructe (ori suc de fructe daca stateam in casa, caci am preferat intotdeauna ca sucurile de fructe sa le bea in cel mult 30 min. de la prepararea lor pentru a-si pastra toate proprietatile);
orele 21:30 baita’
orele 22 – fidea/orez cu lapte.

Acest program s-a mentinut si dupa implinirea varstei de 1 an, singura modificarea fiind cea a programului de somn care s-a transformat intr-o singura repriza de somn in timpul zilei, de la orele 14 la orele 16-17, iar somnul de noapte s-a amanat pana la orele 23. Acest lucru nu a fost o problema pentru noi, caci fiind vara profitam de acest orar pentru a sta cat mai mult afara cu Matei. A existat insa si o perioada, imdeiat dupa implinirea varstei de un an, in care Matei a refuzat micul dejun, dar cerea in jurul orelor 11:30 o banana. Aceasta perioada a durat in jurul a cinci saptamani. In restul zilei programul era cel obisnuit.

Aflaţi mai multe »

Retete pentru copii de la 7-9 luni

Supa de pasare cu galuste de gris:      (8 portii x 125 ml)
         Carne de pasare 400g, morcov 100g, albitura 40g, telina 60g, ceapa 10g, ulei 40ml, verdeata 20g, sare 4-8g, pentru galuste: gris 6g, 1 ou.

Cand carnea este pe jumatate fiarta in apa cu sare si dupa ce s-a luat spuma, se adauga legumele. Dupa ce s-au fiert, se strecoara supa in alt vas si se adauga uleiul.
Galustele : 
           se bate oul spuma, apoi se adauga grisul,  turnat ” in ploaie” eu mai adaug si o lingura de ulei la aceasta compozitie. Cu o lingurita in prealabil umezita, se ia din compozitie si se introduc in supa clocotita. Se fierb aproximativ 10 min in vasul acoperit, la foc mic. La ultimul clocot se adauga verdeata.

Ciulama dietetica :       (1 portie x 120 – 150 g )
               Carne de vita 70g (carne de pasare 100g ), morcov 15g, albitura15g, lapte 25 ml, faina 8g, unt 5g, smantana 10g, sare 1-2 g, apa 150-200 ml.
             Bucatile de carne se firb in apa cu zarzavaturile curatate si taiate in felii mari si cu sarea; apoi, zeama se strecoara.
            Supei strecurate i se adauga faina desfacuta in putin lapte rece si restul de lapte. Se fierbe 15 min, amestecand continuu. Cand ciulamaua este bine fiarta, se adauga smantana, untul. Toata aceasta compozitie, bine amestecata, se toarna peste carnea fiarta. In acest caz , dupa ce a fiert carnea, aceasta poate fi tocata.
Mamaliga pripita, dietetica               (1 portie x 120g)
           Malai 25g, gris 10g, apa 250ml, sare 1g, eventual unt 3g.
          Se pune la fiert apa cu sarea. Cand clocoteste, se adauga malaiul „in ploaie”, amestecant tot timpul cu telul . Se lasa sa fiarba 25-30 min. La ultimul clocot, se pot adauga 3g de unt.
Pofta buna!
                                                                                          by Mihaela