Dans printre sticle


Desfășurarea jocului: Se aranjeaza 10 sticle intr-un rand lasand intre ele o distanta de lungimea unei sticle. Cine poate sa parcurga randul de sticle fara sa rastoarne nici o sticla? Cine doreste sa incerce este lasat mai intai sa treaca printre sticle fara a fi legat la ochi. Dupa ce a facut aceasta proba este legat la ochi. Pe furis cineva indeparteaza sticlele. Hazul va fi mai mare pentru ca temerarul va executa un adevarat dans balansandu-se in toate directiile de teama sa nu sparga sticlele care nici nu mai exista.

Anunțuri

Primul la minge


Scop: Exersarea aruncarii mingii cu o mana de la umar si a alergarii obisnuite.

Material didactic: Mingi.

Desfasurarea jocului: Copiii sunt asezati pe doua linii, cu fata spre locul unde se executa aruncarea la rostirea de catre educatoare/invatatoare a versurilor:

„- Ne jucam, ne jucam

Si cu mingea aruncam!”

Copiii din grupa numita de educatoare/invatatoare executa aruncarea mingii cu o mana, alearga si recupereaza mingile, revin la locurile initiale si le predau celor din cealalta grupa.

 

Mingea în coș


Scopul didactic: dezvoltarea îndemânării.

Materiale:  câte un coş de plastic sau o cutie pentru fiecare echipă şi câte o minge de oină, de cauciuc sau de tenis pentru fiecare participant.

Desfăşurarea jocului: – Copiii din fiecare echipă, având câte o minge în mână, stau pe linia de aruncare , cu faţa la un coş aflat la distanţă convenabilă. La semnalul conducătorului de joc, primii din fiecare echipă arunca mingea, căutând să o introduca în coş. Copiii care au aruncat mingea ocupă ultimul loc de la echipa din care fac parte. Câştigă echipa care a introdus în coş numărul cel mai mare de mingi.  Jocul se repetă de 2-3 ori.

Jos, sus


Scop: dezvoltarea mobilităţii

Desfăşurare –  Echipele, una lângă alta, au jucătorii aranjaţi în coloană câte unul, cu distanţa dintre componenţii echipei de circa 1 metru. Primul jucător al fiecărei echipe transmite, la un semnal, mingea în spate, pe deasupra capului său, iar al doilea o ia şi o rostogoleşte mai departe, printre picioarele depărtate, celui din spatele său. În acest fel, alternativ, mingea trece pe la toată echipa. Ultimul din echipă primind mingea, se duce cu ea în faţa echipei şi o transmite în acelaşi mod, pâna ajunge iarăşi la ultimul jucător. Echipa ai cărei jucători revin mai repede pe locul iniţial, câştigă jocul, care poate fi repetat de 2-3 ori.

Cursa broscuțelor


Elevii sunt împărţiţi în patru echipe, aşezate în şir câte unul. De la linia de plecare se aşază trei bastoane la interval de 60-70 cm, iar la 4-5 m de ultimul baston se aşază un obstacol. La versurile: „Hai brocuţelor porniţi.

Peste baltă să săriţi!”, primii elevi din cele patru echipe pleacă în sărituri pe ambele picioare peste bastoane, aleargă, ocolesc obstacolul, se întorc în alergare până la primul baston, execută sărituri pe ambele picioare peste obstacole, predau apoi ştafeta  la următorul care continuă acţiunea.

În poiană


Se alege un elev care are rolul „ursului” care stă în bârlogul lui, într-un cerc desenat pe sol, lângă un perete. Elevii merg pe vârfuri prin poiana care se află lângă bârlogul „ursului”.

Ajungând în poiană, sar pe ambele picioare, pe loc, recitând:

„În poiană noi sărim

Aşteptând pe Moş Martin.

Uite, iese din bârlog

Trebuie să stăm pe loc!”.

Pe ultimul vers, „Ursul iese din bârlog”, se verifică care copil mişcă. Cel care a mişcat primul devine „urs”. Jocul se reia.