Lupul şi oile

Scopul: consolidarea deprinderilor de alergare.

Obiective de referinŃă: să alerge cât mai repede. Resurse didactice: cretă.

Desfăşurarea jocului: În curtea şcolii, cadrul didactic trasează terenul de joc care este un dreptunghi cu laturile lungi de 5-6 m, iar cele scurte de 2-3 m. În acest dreptunghi, reprezentând pădurea lupului va sta un elev (lupul). De o parte şi de alta a dreptunghiului, la 4-5 paşi de laturile lungi, stau risipiŃi ceilalŃi jucători „oile”. La semnal, oile trebuie să traverseze pădurea lupului care, în acest timp, încearcă să prindă câteva oi. Cei prinşi devin lupi şi prind şi ei oile rămase. Jocul continuă până ce rămâne neprins un singur jucător care va reîncepe jocul.

Voinicii

Scopul: dezvoltarea forŃei fizice.

Obiective operaŃionale: să-şi tragă partenerul de concurs peste linia de control.

 Resurse didactice: cretă, o riglă sau un beŃişor mai gros. Desfăşurarea jocului Copiii sunt aşezaŃi faŃă în faŃă , în perechi, cu piciorul drept pe linia de control. Pe sol se aşează în dreptul fiecărei perechi o riglă sau un beŃişor mai gros. La semnalul dat de cadrul didactic, fiecare copil apucă rigla cu ambele mâini şi încearcă să- şi tragă partenerul peste linia de control. Cei care reuşesc sunt voinicii. La organizarea jocului se va avea în vedere ca perechile să fie, pe cât posibil, cam de aceeaşi statură şi cu aceeaşi greutate.

 

Rece, cald, frige

Scopul: dezvoltarea perseverenŃei.

Obiective operaŃionale: să caute jucăria ascunsă, să respecte indicaŃiile primite. Resurse didactice: o jucărie, o basma.

 Desfăşurarea jocului: Un copil este legat la ochi cu o basma. Copiii stau la locurile lor în timp ce unul dintre ei ascunde o jucărie. La comanda cadrului didactic, copilul legat la ochi, îşi desface basmaua şi porneşte în căutarea jucăriei ascunse. Când se apropie de jucărie, propunătorul împreună cu clasa spun: „cald”, când e foarte aproape strigă: „frige”, iar dacă se depărtează îl previn prin cuvântul: „rece”. Jocul se desfăşoară prin îndrumarea copilului cu ajutorul acestor trei cuvinte, până găseşte jucăria. Jocul se reia prin schimbarea copilului care caută jucăria ascunsă.

Cine l-a strigat pe Martinel?

 Scopul: dezvoltarea capacităŃii de recunoaştere a vocii colegilor.

 Obiective operaŃionale: să ghicească cine l-a strigat. Resurse didactice: un ursuleŃ, o basma sau un fular.

Desfăşurarea jocului Copiii sunt aşezaŃi în formaŃie de semicerc, iar în faŃa lor se află un copil, legat la ochi, cu un ursuleŃ în braŃe. La începerea jocului, cadrul didactic face semn unui copil din semicerc care strigă: „Martinel!”. Cel din mijloc îşi descoperă ochii, se îndreaptă spre cel care-l bănuieşte că l-a strigat şi-i pune ursuleŃul în braŃe.

Dacă a ghicit, schimbă rolurile între ei, dacă nu, trece din nou în mijloc, se leagă la ochi şi aşteaptă o nouă chemare a lui „Martinel”. Dacă acesta nu reuşeşte să ghicească, după 3 încercări , este înlocuit cu alt copil şi jocul continuă.

De-a spectacolul

 Scopul: însuşirea şi aplicarea de către copii a cerinŃelor cu privire la modul de comportare într-o sală de spectacol; obişnuirea copiilor să se asculte unii pe alŃii, să se supună indicaŃiilor conducătorului.

Obiective de referinŃe: să-şi adapteze comportarea în raport cu condiŃiile unui spectacol: să intre în sala de spectacol numai după ce au cumpărat bilete şi şi-au depus îmbrăcămintea la garderobă, să-şi ocupe locul indicat pe bilet, să nu vorbească după ce a început spectacolul, să aplaude numai atunci când este cazul. Resurse materiale: bani (din carton), bilete cu diverse imagini, imagini asemănătoare aşezate pe speteaza scaunelor, sau bilete cu cifre, buchete de flori, eventual bufet cu dulciuri.

Desfăşurarea jocului Jocul va fi început prin împărŃirea rolurilor, respectiv o echipă de actori cu un prezentator care implicit dirijează spectacolul. Cadrul didactic va conduce grupa spectatorilor şi va respecta în această privinŃă câteva acŃiuni: – cumpărarea biletelor; – controlul biletelor; – intrarea la garderobă şi depunerea îmbrăcămintei; – căutarea locurilor corespunzătoare semnului (cifrei) de pe bilet şi aşezarea; – aşteptarea semnalului de începere a spectacolului; – urmărirea spectacolului; – plecarea acasă după preluarea îmbrăcămintei.

Propunătorul va îndruma pe copii pentru a aprecia spectacolul prin aplauze, pentru a mulŃu- mi actorilor oferindu-le flori. Jocul se poate complica introducând pauze în cursul spectacolului, cu vizitarea bufetului şi cumpărarea unor produse (biscuiŃi, rahat, bomboane, felii de fructe, sucuri). De asemenea se pot cumpăra programe la începutul spectacolului şi consulta în timpul pauzelor. Se vor provoca discuŃii între copii după terminarea spectacolului.