De-a magazinul universal


Scopul: actualizarea reprezentărilor şi consolidarea acŃiunilor în legătură cu procesul de vânzare-cumpărare, formarea capacităŃii de a folosi corect diferite formule de politeŃe în relaŃiile cu personalul magazinului.

Obiective de referinŃă: să respecte succesiunea operaŃiilor într-un proces de cumpărare: să se informeze asupra mărfii necesare, să consulte vânzătorul, să cerceteze marfa, să solicite bon, să achite costul mărfii, să preia marfa de la locul de ambalare. Resurse materiale: bani (de carton), în raioanele de pânzeturi tot ceea ce este necesar pentru păpuşă, – stofe, mătăsuri, rochiŃe şi alte confecŃii; încălŃăminte; în raionul de vase: veselă; în raionul de librărie: cărŃi, papetărie, jucării etc.

Desfăşurarea jocului Jocul va fi precedat de o vizită la un magazin universal sau de prezentarea unor diapozitive cu aspecte dintr-un astfel de magazin. La începutul jocului se vor reaminti acŃiunile principale desfăşurate în magazin.

Copiii vor fi solicitaŃi să precizeze în mod independent regulile de comportare, după ce au asistat la o mică demonstraŃie efectuată de câŃiva dintre ei. Vor trebui să răspundă la întrebarea: „Cum ai proceda dacă ai avea de făcut cumpărături la magazin, la fel sau altfel?”

Cadrul didactic va alege vânzătorii în funcŃie de numărul raioanelor amenajate. Alegerea se va face de preferinŃă la sugestia copiilor. Se va amenaja un loc de plimbare – o stradă sau un parc pentru ca o parte din copii să intre în magazin şi o parte să circule, să se plimbe până când magazinul se descongestionează. În acest scop se pot constitui 2-3 grupuri de cumpărători, eventual 2-3 familii care merg să cumpere păpuşilor cele necesare (aceasta datorită faptului că dimensiunile materialelor şi obiectelor pot să satisfacă numai nevoile păpuşilor).

În complicarea jocului se poate alege un responsabil de magazin. IniŃial rolul va fi interpretat de propunător şi va avea ca sarcini controlul felului în care se face cumpărarea, al relaŃiilor dintre vânzători şi cumpărători, ordinea din rafturi, respectarea ordinii de către cumpărători, aprovizionarea raioanelor cu mărfuri etc.

De-a călătoria cu…


Scopul: fixarea cunoştinŃelor privind unele acŃiuni şi deprinderi în legătură cu folosirea diferitelor mijloace de locomoŃie de către călători. Deprinderea copiilor să cedeze locul adulŃilor.

Obiective de referinŃă: să execute corect în calitate de călător toate acŃiunile implicate de că- lătoria cu mijloacele de locomoŃie în comun (să-şi cumpere bilet de călătorie, să urce pe o anumită uşă şi să coboare pe alta, să-şi perforeze biletul de călătorie, să se poarte politicos şi disciplinat).

Resurse didactice: bani (de carton), bilete, compostor, geamantane.

Desfăşurarea jocului: Cadrul didactic împreună cu copiii vor aşeza scaunele imitând tramvaiul, autobuzul sau trenul (în compartimente şi vagon). Se vor fixa cele câteva roluri: casier, controlor, vatman (şofer, mecanic). Propunătorul va interpreta rolul de ghid pentru a da explicaŃii cu privire la locurile pe unde trece în traseul fixat.

În desfăşurarea fiecărui gen de călătorie se va urmări plasarea corectă a momentului şi a locului de unde se cumpără biletele: – la tramvai şi autobuzele din oraş, de la oricare ghişeu de bilete din staŃii; – la autobuz, în cazul unei călătorii ce depăşeşte limitele localităŃii, de la şofer, taxator sau de la casierul din autogară; – la tren, la ghişeul de bilete din gară. În cursul călătoriilor vor fi introduse unele activităŃi specifice: – în tren: aşezarea geamantanului, lectura revistelor, cărŃilor, luarea gustării, prezentarea biletelor la control; – în autobuz: lectura ziarului, a revistei.

Regulile de comportare vor fi reamintite fiecare la momentul potrivit. Se va insista în cazul călătoriei cu trenul ca să nu coboare nici un copil în staŃiile intermediare, pentru a evita pierderea lui. De asemenea, se va putea diversifica acŃiunea jocului introducând roluri diverse: mamă, tată, bunici. Se pot, de asemenea, în unele variante propune roluri de persoane care înso- Ńesc rudele la tren şi în acest caz se pune accentul pe felul în care se face despărŃirea între cei care pleacă şi cei care rămân, stimulând copiii să-şi interpreteze veridic rolul.

Orice variantă s-ar alege de către propunător accentul trebuie pus pe relaŃiile care se stabilesc între cei care călătoresc şi cei care fac parte din personalul de deservire a mijloacelor de locomoŃie.

De ziua mamei (tatei, bunicii)


Scopul: precizarea regulilor de comportare în florărie şi a regulilor de oferire a unui buchet de flori.

Obiective de referinŃă: să ofere flori celor dragi, să-şi exprime liber sentimentele în legătură cu ziua mamei (a tatei, a bunicii, a bunicului). Resurse didactice: flori naturale sau artificiale (lucrate de către copii), bani (de carton).

Desfăşurarea jocului: Se va improviza într-un colŃ al clasei o florărie. Înainte de începerea jocului se vor stabili care dintre copii să interpreteze rolul de vânzător, mamă (tată, bunică, bunic) şi care pe acela de copil. Vor fi propuşi din rândul copiilor cei care să meargă la florărie. După ce au cumpărat florile, copiii se vor îndrepta spre locul care reprezintă casa fiecăruia.

În fiecare casă (delimitată prin trasarea cu cretă sau cu alte semne, de exemplu cu cuburi, cu bucăŃi de sfoară, şiret sau stinghii subŃiri), va fi plasată dinainte persoana căreia i seva oferi flori. În ambele etape ale jocului – cumpărarea florilor, oferirea lor – propunătorul va urmări cum se încheagă dialogul.

În indicaŃiile care le va da copiilor cu rol de vânzător şi cu rol de mamă (tată etc.) va insista ca aceştia să urmărească cu atenŃie felul în care copiii solicită sau oferă florile. Se va preciza ca în cazul în care copilul-cumpărător nu ştie să se adreseze să nu i se elibereze marfa şi să fie pus în situaŃia să însoŃească alŃi copii, apoi să revină la florărie. Este de dorit ca jocul să se repete pentru a pune pe toŃi copiii în situaŃia de părinte şi de copil.

ObservaŃie:La clasele mari, jocul poate fi complicat introducându-se pe lângă florărie, un magazin de cadouri diverse (artizanat, bibelouri sau alte obiecte potrivite – fulare, mănuşi, baticuri, apă de colonie, cărŃi etc.). În acest caz, fiecare copil va fi pus în situaŃia de a alege singur ce doreşte să cumpere manifestându-şi iniŃiativa şi independenŃa în această direcŃie.

Ineluşul


 Scopul: cunoaşterea părŃii drepte şi stângi a propriului corp, cunoaşterea prenumelui colegilor din clasă.

Obiective operaŃionale: să-şi identifice corect mâna dreaptă şi stângă, să spună corect prenumele colegilor.

Resurse didactice: un inel sau un cerculeŃ din metal.

Desfăşurarea jocului Copiii sunt aşezaŃi în formaŃie de cerc, cu faŃa spre interior şi dau din mână în mână un inel în timp ce spun următoarele versuri : „Iau cu dreapta, dau cu stânga Iau cu dreapta, dau cu stânga Stop! Inelul s-a oprit De la cine l-ai primit?” Copilul cu inelul în mână îşi va numi colegul din dreapta sa. El mai poare fi întrebat: „CerculeŃul îi vei da Cine e la stânga ta?” Jocul se repetă de mai multe ori pentru a da posibilitatea tuturor elevilor să răspundă la întrebările jocului.

Să primim musafiri


 Scopul: reactualizarea regulilor de comportare în timpul primirii unor musafiri, însuşirea unor formule de politeŃe, educarea la copii a spiritului de ospitalitate şi de sociabilitate.

Obiective de referinŃă: să interpreteze corect rolul de musafir şi de gazdă, să elaboreze răspunsuri adecvate rolului asumat (musafir, gazdă). Resurse didactice: un buchet de flori naturale sau confecŃionate, veselă, biscuiŃi sau bomboane, pahare cu apă, tăvi mici.

Desfăşurarea jocului Cadrul didactic împreună cu copiii vor aranja înainte de începerea jocului 2-3 mese pentru musafiri şi gazde. Se vor pune la îndemână materialele necesare pentru servit.

Clasa va fi împărŃită în două grupe: jumătate dintre elevi vor fi gazde, iar ceilalŃi elevi vor fi musafiri. Gazdele se vor aşeza la mesele pregătite şi vor aştepta musafirii. Propunătorul dă un buchet de flori musafirilor şi aceştia pleacă în vizită.

Copiii vor fi îndemnaŃi să-şi reactualizeze impresiile avute cu ocazia unor vizite sau să Ńină seama de câteva momente: – sunatul la uşă sau ciocănitul; – oferirea florilor de către musafiri; – adresarea mulŃumirilor de către gazdă; – poftirea musafirilor să ia loc; – discuŃii şi informare reciprocă cu privire la evenimente recente; – servirea musafirilor; – despărŃirea musafirilor de gazde.

Reuşita jocului depinde în mare măsură de alegerea a câte unui copil din ambele grupe (musafiri şi gazde) care să conducă şi să poarte dialogul, nefiind posibilă comunicarea între toŃi copiii. Eventual se vor repartiza roluri de adulŃi şi de copii pentru a justifica diferenŃierea atribuŃiilor în cadrul celor două categorii, musafiri şi gazde. În încheierea jocului se poate cânta de către toŃi copiii un cântec vesel, se poate recita în cor o urare.

Numeşte-mă!


 Scopul: denumirea şi identificarea obiectelor de igienă (îmbrăcăminte, încălŃăminte etc.) Obiective de referinŃă: să denumească corect obiectele de igienă prezentate în mod natural şi imagistic. Resurse didactice: săpun, prosop, pastă şi periuŃă de dinŃi, piaptăn, perie pentru păr, şampon, unghieră, forfecuŃă pentru unghii, periuŃă pentru unghii, hârtie igienică, batistă, şerveŃele din hârtie, imagini, desene cu unele obiecte de igienă. Desfăşurarea jocului Cadrul didactic va prezenta elevilor pe rând obiectele de igienă şi le va cere să le denumească. El va arăta elevilor obiectul şi va spune unui elev: „ Numeşte-mă!”. După ce s-au terminat de numit toate obiectele prezentate în stare naturală, propunătorul va cere elevilor să denumească obiectele prezentate imagistic. Acest joc se poate organiza şi sub formă de concurs, individual sau pe grupe în funcŃie de numărul elevilor. Fiecare elev (grupă) primeşte câte o bulină roşie pentru fiecare răspuns corect. La sfârşit se numără câte buline