Caută vecinii


Sarcinile didactice:

  • Să compare numerele şi să determine ”vecinii” lor;
  • Să determine locul fiecărui număr în şirul numeric (aspectul ordinal al numerelor);
  • Să recunoască cifrele în limitele 1-7;
  • Să realizeze corect corespondenţa cifră-cantitate;
  • Să compare grupele de obiecte, pentru a putea stabili “vecinii”;

            Material didactic: Pe un panou în faţa clasei sunt desenate cuşti pentru câini, numerotate de la 1 la 7, iar pe măsuţă o mulţime de jetoane cu câini. Conducătorul jocului ridică un jeton cu o anumită cifră; un copil va alege, din mulţimea câinilor tot atâţia câini cât arată cifra şi îi va aşeza la cuşca corespunzătoare (cea cu cifra corespunzătoare mumărului de câini). Copilul care va fi lovit cu mingea va indica vecinul mai mic şi mai mare al cuştii respective.

Pe un panou sunt desenate căsuţe numerotate de la 1 la 7; la fiecare căsuţă locuieşte un animal domestic (siluete): 1-calul, 2-pisica, 3-oaia, 4-porcul, 5-vaca, 6-câinele, 7-iepuraşul. Această variantă se desfăşoară pe echipe: un copil din prima echipă alege un număr de la 1 la 7 şi cere celeilalte echipe să spună cine locuieşte la numărul respectiv şi care sunt vecinii. De exemplu: la numărul 3 locuieşte oaia; vecinii ei sunt: vecinul mai mic este numărul 2-pisica, iar vecinul mai mare este numărul 4-porcul (cu o unitate).

Desfășurarea jocului: Şapte copii au în piept câte o floricică pe care sunt cifre de la 1 la 7; ei se aşază în faţa grupei în ordine crescătoare iar conducătorul grupului întreabă: ”La ce număr locuieşte Maria). Copii răspund; conducătorul jocului întreabă care sunt “vecinii Mariei“ – mai mare, mai mic iar copilul care va fi lovit cu mingea va răspunde.

În finalul jocului se foloseşte metoda cubului. Copiii sunt împărţiţi în grupuri de câte patru; fiecare copil din grup va primi o foaie pe care sunt desenate trei pătrate (unul lângă altul). Pe feţele cubului, din faţa clasei, sunt desenate diferite obiecte: trei căţei, şapte floricele, nouă mingiuţe, cinci ursuleţi, opt frunzuliţe, patru răţuşte. Conducătorul grupului va rostogoli cubul şi împreună cu cei din grupul său vor stabili câte obiecte sunt desenate pe faţa cubului, unde acesta s-a oprit. Individual, fiecare copil va scrie pe fişă astfel: în pătratul din mijloc cifra corespunzătoare numărului de elemente de pe faţa cubului, în pătratul din stânga vecinul mai mic iar în pătratul din dreapta vecinul mai mare; în dreptunghiurile de sub fiecare pătrat scrie tot atâtea liniuţe cât arată cifra din pătrat. După ce fiecare copil rezolvă individual sarcina, se consultă cu cei din grupul său iar conducătorul grupului va prezenta soluţia corectă. Se vor aprecia răspunsurile corecte.

Anunțuri

Ce s-a schimbat?


Sarcina didactică: dezvoltarea spiritului de observaţie

Desfășurarea jocului: Trei sau patru copii se așază unul lângă altul în faţa colegilor, aşezați în semicerc. Conducătorul jocului invită alţi 2 copii să se uite cu atenţie la ei, să observe şi să memoreze poziţia şi/sau  ţinuta lor vestimentară. După 60 de secunde de examinare vizuală, cei 2 copii părăsesc camera, iar cei 3-4 copii, stabiliţi iniţial, fac schimbări în ceea ce priveşte poziţia, locul şi îmbrăcămintea lor (îşi schimbă locurile, hainele, se descheie la nasturi, etc).

Copiii care au ieşit din încăpere sunt chemaţi înapoi şi trebuie să remarce schimbările survenite în legătură cu copiii observaţi. Va fi câştigător cine are spirit de observaţie mai dezvoltat şi va remarca mai repede şi mai multe schimbări.

Cursa broscuțelor


Elevii sunt împărţiţi în patru echipe, aşezate în şir câte unul. De la linia de plecare se aşază trei bastoane la interval de 60-70 cm, iar la 4-5 m de ultimul baston se aşază un obstacol. La versurile: „Hai brocuţelor porniţi.

Peste baltă să săriţi!”, primii elevi din cele patru echipe pleacă în sărituri pe ambele picioare peste bastoane, aleargă, ocolesc obstacolul, se întorc în alergare până la primul baston, execută sărituri pe ambele picioare peste obstacole, predau apoi ştafeta  la următorul care continuă acţiunea.

În poiană


Se alege un elev care are rolul „ursului” care stă în bârlogul lui, într-un cerc desenat pe sol, lângă un perete. Elevii merg pe vârfuri prin poiana care se află lângă bârlogul „ursului”.

Ajungând în poiană, sar pe ambele picioare, pe loc, recitând:

„În poiană noi sărim

Aşteptând pe Moş Martin.

Uite, iese din bârlog

Trebuie să stăm pe loc!”.

Pe ultimul vers, „Ursul iese din bârlog”, se verifică care copil mişcă. Cel care a mişcat primul devine „urs”. Jocul se reia.