Formează repede și bine șirul


Sarcinile didactice:

  • Să formeze şirul crescător, de la cea mai scurtă la cea mai lungă rochiţă;
  • Să formeze şirul descrescător, de la cea mai lungă la cea mai scurtă rochiţă;
  • Să aşeze fularele albastre în ordine crescătoare, de la cel mai îngust la cel mai lat, formând şirul crescător;
  • Să aşeze prosoapele verzi în ordine descrescătoare, de la cel mai lat la cel mai îngust formând şirul descrescător;
  • Să aşeze mingiuţele roşii în ordine crescătoare, de la cea mai mică la cea mai mare;
  • Să aşeze floricelele galbene în ordine descrescătoare, de la cea mai mare la cea mai mică;
  • Să recunoască culorile: roşu, galben, albastru, verde.

Material didactic: Personajul din poveste alege un copil pentru a descoperi ce se află în cutia magică (rochiţe, fulare, prosoape, floricele, mingiuţe), toate de culori diferite.

Desfășurarea jocului: Copilul care recunoaşte cântecul din care face parte melodia cântată de coordonatorul de joc aşază, pe panou, cea mai scurtă rochiţă de culoare galbenă. Un alt copil rochiţa puţin mai lungă decât prima şi tot aşa până se formează şirul crescător de rochiţe galbene, de la cea mai scurtă la cea mai lungă.

Cel care recunoaşte poezia din care fac parte anumite versuri, aşază pe panou, în partea dreaptă, cea mai lungă rochiţă roşie, alt copil o aşază pe cea care este puţin mai scurtă decât prima şi tot aşa până se formează şirul descrescător de la cea mai lungă la cea mai scurtă rochiţă. Copiii trebuie să utilizeze un limbaj matematic adecvat. Răspunsurile corecte sunt aplaudate, iar copilul care greşeşte este ajutat de ceilalţi colegi. Ca elemente de joc se mai pot folosi ghicitori (va răspude copilul care găseşte răspunsul la ghicitoarea spusă de coordonatorul de joc sau de un alt copil).

Utilizând o metodă interactivă de grup şi anume “mai multe capete la un loc”, fiecare copil primeşte câte o floricică pe care sunt cifre; cei care au cifrele 1, 2, 3, 4. Acești copii vor alege câte patru colegi cu care vor lucra, constituindu-se astfel grupuri de câte patru. Pe o măsuţă vor fi patru plicuri conţinând câte o problemă de rezolvat pentru fiecare grup. Sarcinile vor fi citite, pe rând, de către coordonatorul de joc, pentru fiecare grup în parte. Mai întâi fiecare copil va rezolva sarcina individual, după care, copiii discută între ei şi selecteză soluţia corectă pentru fiecare grup. Liderul de la fiecare grup va veni în faţa clasei şi va prezenta rezolvarea sarcinii. Cele patru sarcini vor fi, în funcţie de plicul ales: să aşeze fularele albastre în ordine crescătoare, de la cel mai îngust la cel mai lat;

  • să aşeze prosoapele verzi în ordine descrescătoare, de la cel mai lat la cel mai îngust;
  • să aşeze mingiuţele roşii în ordine crescătoare, de la cea mai mică la cea mai mare;

să aşeze floricelele galbene în ordine descrescătoare, de la cea mai mare la cea mai mică.

Bondarul


Se cântă:

Măi bonare, bondărici, ce-ai cătat la noi aici?

Cu-n bondar să nu glumeşti şi de el să te fereşti

Dacă nu te vei feri, cu acul te va răni

Bâz, bâz, bâz, bondare bâz ,bâz, bâz, bâz, bondare bâz.

Desfășurarea jocului: Copiii sunt aşezaţi în cerc. Copilul ales bondar merge în jurul cercului format de copii, prin interior, se opreşte în faţa unui copil, încercând să lovească cu palma sa (acul) palma întinsă a acestuia. Copilul trebuie să-şi tragă palma la momentul potrivit, ca să nu fie lovit. Dacă bondarul nu l-a înţepat, trece mai departe la alt copil. După ce reuşeşte să lovească palma unui copil, bondarul intră în cerc, iar copilul lovit devine bondar. În rolul de bondar pot fi simultan 2-3 copii. Jocul se termină când toţi copiii au fost bondari şi /sau se poate repeta de câteva ori.

Podul mișcător


Se cântă:

Podul nostru mișcător

Îl clădim foarte ușor

Ducem mâinileîn sus

Și le ținem cât mai strâns

Bolțile cad, rând pe rând,

Și-altele-nălțăm cântând.

 

Desfășurarea jocului: Copiii care participă la joc trebuie să constituie un număr divizibil cu doi și să înceapă jocul mergând și cântând în ritm de marș. La începutul strofei a doua, primul și al doilea copil se așază față în față, își prind mâinile drepte și le ridică, formând un arc de pod. Pe sub arcul de pod care s-a înaltat, pășeste întregul șir de copii. Dupa ce vor trece pe sub arcul de pod sau pe sub arcurile de pod construite până la ei, copiii vor ridica – doi câte doi – altele arcuri de pod. O data cu trecerea ultimului copil pe sub pod, cei doi copii care au format primul arc de pod isi desfac mainile si intra in rand – in ordinea de la inceputul jocului – pentru a trece si ei pe sub pod. In continuare, toate arcurile de pod se prabusesc in ordinea in care au fost ridicate, iar la capatul celalalt al podului se construiesc – pe rand – alte arcuri de pod. Jocul se desfasoara atata timp cat vor copiii.

Incheierea jocului se face cu copii asezati an rand, mergand si cantand, ca la inceputul jocului. Pentru aceasta, la inceperea jocului, copilul din capul randului incepe sa formeze acelasi rand, cu care se sfarseste jocul.

Deschide urechea bine


Se cântă:

Deschide urechea bine,
Să vedem ghicești ori ba,
Cine te-o striga acum pe nume,
Hai ghicește, nu mai sta! (urmează ghicitul)

Ai ghicit, ai ghicit,
Treci la loc, ești fericit!

N-ai ghicit, n-ai ghicit,
Stai pe loc, ești pedepsit
!

Desfășurarea jocului:  Jocul muzical ghicitoare are două părți: în prima parte, copiii aranjați pe scaunele în semicerc vor cânta cele opt măsuri legate direct de melodia și textul jocului, exclus fiind numai copilul–ghicitor numit de educatoare, care stă cu fața la perete sau e legat la ochi. Urmează o pauză, timp în care, educatoarea face un semn unui copil din grupă pentru a-l striga. Copilul–ghicitor trebuie să recunoască glasul copilului care l-a strigat, spunându-i numele. În ambele cazuri, fie că a ghicit sau nu a recunoscut glasul, grupa cânta ultimele patru măsuri care sugerează regretul insuccesului sau exprima bucuria succesului. Jocul se va repeta de câteva ori urmărind că interpretarea cântecului să fie plăcută, emisiunea sunetelor să nu fie stridentă, în scopul cultivării sensibilității și a trezirii afectivității copiilor.

Fălosul


Se cântă:

Am o  pipă și-un ciocan, Și-un ciocan,

Și-un ciocan, Și-s fălos că-s băietan,

Și-s fălos că-s băietan.

Am o pipă și-o căldare

Și mă țin că-s gazdă mare.

Dară pipa-i de cocean

Și căldarea-i de bostan.

Nici ciocanul nu-i al meu

Că-l am de la frate-meu.

Toată lumea zice-așa

Că nici pipa nu-i a mea.

Desfășurarea jocului: Copiii sunt așezați în cerc, cântă și bat din palme. La strofa întâi se bate din palme în ritmul cântecului. La strofa a doua pe primul timp se bate din palme; pe al doilea timp se bate din palme lateral, cu palmele vecinului. La strofele trei și patru: pe primul timp – bătaie din palme; pe al doilea timp se lovesc cu palmele pulpele picioarelor, pe timpul următor din nou bataie din palme și, apoi, din palme cu vecinii din lateral. La strofa a cincea se execută sărituri pe câte un picior, schimbând piciorul pe fiecare timp. Pe ultima silabă a cântecului, toți copiii se ghemuiesc.

Dorul Mărioarelor


Se cântă:

La noi, mai  puține

Și la voi, mai multe;

Poftiți, de v-alegeți

Pe care vă place;

Iar, nouă ne place

Pe loana-ncoace .

Refren:

Dorul  Mărioarelor, Surioarelor

Desfășurarea jocului: Copiii, așezati în două rânduri paralele și față în față, încep să cânte melodia, pe care joacă dansul popular hora. Cele două rânduri vor fi de mărimi diferite: unul va cuprinde 3–4 copii și altul 10–15 copii. Prima strofă o intonează rândul cu mai puțini copii, strofa a doua, rândul cu mai mulți copii, iar strofa a treia rândul cu mai puțini copii. Refrenul îl vor interpreta ambele rânduri. La refrenul care urmează după strofa a treia, copilul cerut de rândul cu mai puțini copii vine și se atașează la acest rând. Când rândul mai putin numeros a devenit mai mare, jocul începe din nou, cu respectarea acelorași reguli în desfasurarea acțiunii

Monstrulețul Rază


Monstrul Raza

Monstrulețul Rază este o poveste inventată de Maria G. în Laboratorul de povești. Și cum poveștile au nevoie, pe lângă personaje, de un decor, Maria a realizat cu materiale deloc sofisticate (carton, hârtie color pentru crafting și lipici) o compoziție întruchipând o pădure. Pentru ca povestea să fie un pic înfricoșătoare, Maria a ales să creeze atmosfera dintr-o pădure pe timp de noapte, semn ca cei mici au învățat că în Laboratorul de povești tinem seama de cele 4 întrebări: Cine? Unde? Când? Cum? Ce spuneți, are Maria destule întrebări pentru Monstrulețul Rază?
P.S. Sper că ați ghicit: Rază este un monstruleț-fetiță!

Maria 🙂