Povesti si semințe


    

    Zâmbete de copii, priviri parentale blânde si increzătoare, mânuțe indemânatice, idei, semințe, intrebări, bucurii impărtăsite, jucării si jocuri, creioane colorate, cuvinte, povesti  si pilde despre viata si oameni au animat, toate, atelierul Cărăbus astăzi.

     Revederea cu Claudia Groza e revigorantă: imbrățisări blajine, intrebări duioase; atât de multă bunătate răsare din această mâna de om subțire si blând,  si atâtea povețe materne, că rămâi să te intrebi câte secole de ințelepciune ascunde in vârsta-i primăvăratecă.
      Claudia scrie povesti. Si nu orice fel de povesti, ci povesti despre viață, despre incredere, despre prietenie, bună-crestere si bunăvointa. Despre altruism si corectitudine, despre modestie si răbdare, despre compasiune si binecuvântare. Claudia scrie despre copilărie si despre toate virtuțile pe care natura le sădeste in noi incăde mici. De aceea o iubesc cei mici; pentru simplitatea si curățenia sufletului, pentru căsimt iubirea si compasiunea ei nedisimulate, pentru căinteleg din povestile ei simplitatea vietii, cursul firesc si simplu al mersului lucrurilor.

      Copiii au ascultat povesti – unii asteptând, in tăcere, săprindă firul depănat al povestii, alții fărăoprire din joaca lor copilăroasă si dulce, doar ciuling urechiuse curioase si aruncând ocheade zglobii povestitoarei.
    Veselia  lor blândă, energia jocurilor lor – ca o melodie ritmată, alertă– a cuprins atelierul ca in diminețile Scolii de Vara din anul trecut si ne-am bucurat de revederea aceasta, toți deodată: copiii s-au reunit la mese asa cum erau obisnuiti să creeze (pe echipe) – si-au rememorat locurile preferate din atelier, materialele si lucrarile care le-au fost dragi.

    Claudia a devenit un liant si a adus cu ea ocazia revederii intre copiii unui oras dunărean, un oras in care – dacă ai timp sa asculți cu inima – auzi glasuri vesele de copii si triluri primavaratece, un oras in care se creeaza, se povesteste, se exerseaza bucuria jocului, frumusețea copilăriei, indemânarea aceea curioasăa mânuțelor vârstelor fragede, creativitatea innăscută, unde incă se mai copilareste ferit de tot nefirescul lumii acesteia.
    Am incropit (pe hârtie), colaje-povesti cu semințe lipind bob langa bob, precum cuvintele Tolbei: curate, cristaline, sfatuitoare. Apoi am dejunat seminte de tot felul cu miere, invațând rețete de deserturi naturale, delicioase, proaspete si sănătoase pe care pâna si un copil le poate face. Si pentru ca Povestile si semințele au fost comorile atelierului, am sădit mici semințe-comori in humărodnică, asternând in gând rugămintea ca in sufletul fiecaruia – mare sau mic – sa rodească: bucuria, iubirea si pacea.

Uneori doar povestile pot impaca mintea si sufletul tânjind de dorul copilariei, arzând de dorința de a crea, de a se juca, de a descoperi, de a excela in a fi uman, rabdator, de a spori in virtuți precum nadejdea, credința si dragostea. Povestile pot spori nu doar virtutile sufletului, dar pot da aripi imaginatiei si increderii. Perseverenta inseamna a dobandi un obicei, iar cititul se poate cultiva inca din copilariei. A trai sanatos, inseamna – in primul rand a iubi: viata, oamenii si povestile!

 …Seara de seara cei mici se imbraca in straie de poveste, calatorind agatati de un puf de papadie. Nu stiti inca despre ce este vorba? Nu puteti afla altfel, decat citind “Tolba cu Povesti” a Claudiei! Voi ce cititi seara, inainte de a va anina visele in bratele luminoase ale ingerilor si cum va invatati copiii sa iubeasca viata, oamenii si povestile?
Multumesc, Claudia!
Multumim copiilor si părinților pentru că ne impărtăsesc, de fiecare dată, bucuria de a crea, de a citi, de a invăța in joacă!
Cu deosebită admirație si apreciere,
Maria

P.S. Si pentru ca lecțiile despre viață, oameni si povesti se invață cu grație si blândețe, Claudia l-a insoțit pe micul Matei ca acesta să isi viziteze bunul si micul prieten Alex (internat pentru o opetație chirurgicală). Cum a adus Claudia povestile intr-un salon de spital, cum cei din jur au ciulit urechile la auzul povestilor din Tolbă, cum Matei i-a dăruit bunului său prieten o Medalie pentru curaj (confectionata de mâinile lui mici si indemânatice), cum Alex-cel-curajos s-a emotionat si bucurat deopotrivă, vă invit să descoperiți in imagini, căci acestea grăiesc mai frumos despre viață, oameni, povesti, despre prietenie si copilarie! 

Bucurie mare!

Emotii mari…

Iți dorim multă sănătate, Alex, iar Ancăi: nădejde, credință si dragoste!
Vă iubim! 🙂


Anunțuri