Despre literatură si povesti – interviu cu autoarea Claudia Groza


    Deschidem seria Interviurilor din Atelier cu un autor român de carte pentru copii cunoscut in România pentru actualitatea povestilor sale.


    Povestile Claudiei Groza – autoarea cărților: Tolba cu povesti, Tobias, elefanțelul colorat, Povesti cu pilde pentru copii isteți – educă, aduc cunoastere, invită la a fi altruist, curajos, puternic si arata (destăinuie) copiilor importanța, dar si puterea prieteniei, a sincerității, a bunătății, a speranței, indrumându-i totodată cum sa descopere frumusețea in tot ceea ce ii inconjoară.


    Ce inseamnă pentru tine scrisul? Care este menirea povestilor in viața ta?
    Scrisul reprezinta o evadare, o testare a creativitatii, o joaca in lumea cuvintelor. Menirea povestilor este de a face cat mai multi copii fericiti, increzatori in fortele proprii, de a-si gasi propriul drum, de a se dezvolta, de a-mi educa fiul/fiica pe care mi-i doresc cu mare drag.

    Esti profesoară de biologie  si scrii, in timpul liber, cărți pentru copii. Cum se intrepătrund biologia si literatura in viața ta?
    Nu am crezut niciodata ca biologia, stiinta vietii, ma poate ajuta sa scriu povesti atat de frumoase. Iubesc literatura, iubesc natura. Fiecare obiect sau fiinta din jurul nostru (planta, animal, om, piatra) are o poveste, pe care incerc sa o deslusesc si sa o transmit copiilor.
    Ce anume iți trezeste interesul si te inspiră pentru o nouă poveste?
  Scriu despre orice… am scris despre nasturi… despre animale… despre jucarii… despre copii (Doamne, daca parintii si-ar asculta copiii, ar auzi niste povesti MINUNATE!). Povestea porneste de la un cuvant, de la un peisaj, de la o dorinta, de la un vis…

     Care este drumul unei povesti – de la idee până ajunge in mânuțele copiilor?
    Pe masura ce mi s-a conturat prima idee dintr-o poveste, incep sa scriu. Uneori fara intrerupere, alteori cu pauze. Cand povestea este gata, o postez pe site-ul povestilor: http://povestilelizei.blogspot.ro/. Am si o colaborare cu revista Meki, si astfel povestile ajung in casele copiilor. O parte din povesti se aud si la radio Itsy Bitsy.


   Povestile tale sunt actuale, educative. Ce te determină sa scrii povesti cu invățăminte pentru micii cititori? Se datorează aceasta faptului ca esti dascăl?
    Da, faptul ca scriu povesti cu pilde, se datoreaza faptului ca sunt dascal. Copiii au nevoie de sfaturi, de indrumari, dar transmise cu subtilitate. Sufletul lor este foarte sensibil. Ei mi-au spus ca s-au plictisit de povestile clasice, cu zmei si printi. Ei   mi-au deschis drumul spre sufletul lor.

    Dragostea pentru povesti există in fiecare copil. Poate fi educat un copil să citească? Cum putem, ca părinți, să menținem interesul copiilor pentru a citi?
    Copiii indragesc cartile, iubesc povestile. Consider ca e important sa le daruim „dragostea” pentru lectura de la varste foarte fragede. Am prietene care le-au citit copiilor de la trei luni. Pe la cinci ani, acei copii creau povesti si aveau un vocabular foarte dezvoltat. Incepeti cu povesti frumos ilustrate. Puneti-i sa povesteasca pe baza imaginilor. Laudati-i cand „citesc” (asta e important pentru orice activitate).

     Pot copiii invața, in joacă, din povesti? Ce si cum pot invața copiii din cărțile Claudiei Groza?
     Faptul ca se poate invata in joaca din povesti, am invatat eu insami de la elevi. Le-am dat sa scrie o compunere despre ce se intampla cu o samanta de cand o punem in pamant. Rezultatul a fost uimitor. Povestile au fost deosebite, cu invataminte la care eu nu ma gandisem. Din cartile scrise de mine, copiii pot invata ca visele se implinesc daca muncim pentru ele, ca orice fapta are si rasplata, ca vorba dulce mult aduce (vezi povestea lui Te rog si Multumesc).

     Ce ar descoperi părinții dacă ar cumpăra bilete la o lectură publică pentru copiii lor?
     Din experienta traita, pot spune ca parintii ar descoperi ce copii talentati au, cat de fascinati sunt de plante si animale, cat de atenti sunt la comportamentele oamenilor.

      Care sunt beneficiile aduse de  lectura publică celor mici?
     Consider ca beneficiile lecturii publice sunt: stimularea creativitatii prin exercitii de tipul: „continua povestea” sau „sa desenam ce ne-a placut cel mai mult din poveste”; dezvoltarea personala prin diferite intrebari de genul: „Tu ce ai fi facut daca erai Tobias?”

      Au povestile puterea de a dezvolta imaginația si creativitatea copiilor?
      DA, da si iar da.

   Intâlnesti permanent copii si părinți datorita profesiei, dar si datorită cărților tale. Care sunt satisfacțiile?
      E o intrebare dificila, dar voi raspunde. Povestile si impactul lor asupra copiilor si al parintilor ma bucura enorm. Am postat recent pe blogul povestilor, o poveste scrisa de o eleva, la rugamintea bunicii si a doamnei directoare. Doresc sa crosetez bine cu cele doua pasiuni: biologia si povestile, iar rezultatul sa fie ARTA ADEVARATA. La clasa, parintii asteapta note mari…  si cam atat.

    De ce anume este nevoie pentru ca piața literaturii pentru copii in România sa devină un domeniu deschis tinerilor autori?
    Din ce cunosc eu, se scrie multa literatura pentru copii. Insa, parintii nu se implica foarte mult. Cartile sunt scumpe. Se cumpara ce este obligatoriu pentru scoala. Acum, ne-a mai lovit si criza… Plus ca, am inteles ca e mai ieftin, mai comod pentru edituri sa traduca din alte literaturi si sa publice.


   Proiectul Povestile Lizei este maniera ta de a aduce bucurie copiilor intr-un mod aparte: direct, personal, indemnându-i la a fi buni, curajosi, puternici, indrăzneți si creativi. Cum a apărut proiectul povestilor personalizate?
     Povestile Lizei este blogul meu de suflet. Este citit de parinti de pretutindeni. Povestile personalizate, au aparut de la faptul ca, biologic, fiecare este unic prin codul sau genetic. Am realizat ca fiecare avem povestea noastra, pasiunile noastre, fricile noastre. Este important sa le constientizam de mici, si sa ne dezvoltam aptitudinile, sa ne invingem temerile. Astfel am creat povesti pentru copii infiati (o mamica din Egipt, mi-a spus ca acolo se face terapie cu povesti, incepand de la cateva luni), pentru copii cu diferite pasiuni sau temeri.

    Cartea „Tobias, elefănțelul colorat” este dedicată „celor care l-au indrăgit de la primele rânduri si au crezut in talentul lui”. Ce ai mai adăuga acum?
    Tobias a devenit prietenul copiilor cu varste intre 1 si 7 ani. Tobias este refugiul meu cand obosesc.


     Cum s-a născut Tobias, elefănțelul roz?
    O buna prietena, mi-a spus ca Tobias sunt de fapt eu. Hahaha. Posibil. Elefantelul roz, s-a nascut intr-o noapte, dupa ce venisem de la un curs de scriere. Se apropia 1 iunie, si am dorit sa fac un cadou copiilor. Voiam sa fie un cadou pentru toti copiii Romaniei, ba chiar ai lumii intregi. Am scris povestea. Am trimis-o pe mail celor de la Aramis. Ea s-a pliat pe un proiect educational si a fost publicata.

   „Tobias, elefănțelul colorat” este o poveste despre curaj si incredere in forțele proprii, despre depăsirea propriilor limite, despre cum să ai succes, chiar si atunci cand esti „altfel”. Ne invață Tobias că suntem unici?
      Da, asta este si ideea. Fie ca suntem grasi/slabi, scunzi/ inalti, etc., fiecare dintre noi are un talent, un scop, o comoara sufleteasca de daruit.

    Iți mulțumim Claudia Groza pentru interviu, iti dorim succes si asteptăm cu interes si nerăbdare viitoarele cărți pentru copii!
     Cu mare drag. Eu iti multumesc si sper sa apara cat mai multe carti educative pentru copii. Pana una alta, cititi povestile din revista MEKI. Zambete si bucurii, celor mici, celor mari. Traiti in lumea copiilor! 

    Pe autoarea Claudia Groza o puteți contacta lăsând un comentariu la acest articol sau pe blogul povestilor personalizate Povestile Lizei.

Anunțuri