Printre file de poveste

Aventura povestilor noastre unice, personalizate si irepetabile a inceput cu mult timp in urma, odata cu prima carte personalizata pe care am realizat-o pentru copilul meu. A fost si prima lucrare de lucru manual cu care am participat la un concurs in mediul on-line, incercare ce a deschis drumul catre nenumarate alte provocari ulterioare carora le-am dat curs si care mi-au adus atatea satisfactii.

Fereastra catre imaginatie, intredeschisa de catre Oana pe cand eram la inceputurile blogului, a ramas de atunci larg deschisa si m-a facut sa vad locuri din Universul inspiratiei si mintii mele despre care nici macar eu nu banuiam atunci ca exista. Ma uit cu nostalgie si bucurie la aceasta carticica si ma incanta de cate ori Dante o alege din biblioteca si spune cu mandrie: „asta e cartea facuta de mama mea”. A fost creata pe baza preferintelor lui de atunci, zana Clopotica, frumusetea ei incantandu-l si atragandu-l irezistibil oriunde o vedea.  Pentru mine are o semnificatie aparte, stiu ca este unica si speciala pentru copilul meu.

O alta poveste ce a devenit carticica pentru Dante este cea scrisa de catre prietena noastra draga, Claudia Groza.  Ea scrie povesti personalizate pentru copii dar si pentru adulti, pentru diverse ocazii si evenimente.  Una din aceste povesti a ajuns si la noi iar eu am transformat-o intr-o carticica de seara pe care sunt convinsa ca o voi citi inca multa vreme de acum incolo micutului meu. Pe masura ce creste descopera noi comori ascunse in paginile acestei carti, pe langa faptul ca isi regaseste cu incantare numele scris si rostit intr-o poveste.

Acestea sunt povestile noastre unice concretizate in carticele palpabile devenite amintiri dragi ale copilariei. Avem insa si povestile de fiecare seara, povesti pe care copilul le cere dupa criterii numai de el stiute. Dar despre acestea intr-o alta …. poveste.

Va asteptam si pe voi cu povestile voastre inventate, unice si irepetabile, in noua noastra colectie lansata in cadrul Atelierului virtual de creatie. Colectia este deschisa si va asteapta sub titlul Povesti de vara, Povesti de seara, Povesti inventate de mamici.  

                                                                                           by vavaly

Această prezentare necesită JavaScript.

Povesti de vara, Povesti de seara, Povesti inventate de mamici

     Vara cu zilele ei lungi, cu serile calde, mangaietoare, imbie la joaca matinala, la odihna amiezii si alte ore de joaca pana cand luna rasare pe cerul varatic incununat de stele scanteietoare. Matei adoarme intotdeauna cu povesti si deseori imi cere sa-i impletesc povesti cu personaje din desenele animate de el  preferate sau chiar despre prieteni imaginari.

 

     Imaginati-va numai cum Ciocanel (Manny iscusitul) gateste si imparte – la micul dejun – o omleta cu cascaval si o salata de rosii cu  hazlia Peppa Pig si purpuriul Barney! Cum, in alta poveste, Turtita, nu se rostogoleste pacalind iepurele si ursul, ci se opreste si ii invata pe fiecare sa plamadeasca si sa coaca placinte. Mai apoi imaginati-va povestile noastre care rezolva o intrebare a zilei: „Unde se duc toti oamenii acestia, mami?”, detaliind intr-o singura poveste aventuri ale oamenilor de pe strada care merg unii catre aeroport, alti oameni care vin de la munca spre casa ori oameni care se relaxeaza pe bancute umbrite etc.
    Povestile noastre de vara, povestile noastre inventate pentru somnul de amiaza sau cel de seara sunt intotdeauna despre prietenie, despre a imparti cu ceilalti, despre compasiune, bunatate, despre bine, incredere si ajutor, dar si despre posibile pericole din care personajele noastre ies cu bine datorita istetimii, bunatatii lor ori datorita unui inger pazitor ascultator al rugaciunii copilului mic. Povestile noastre inventate sunt nesfarsite intamplari cu prieteni ce vietuiesc in cartile de povesti ori in povestile lor desenate, animate.
    Personajele preferate ale copilariei trec pragul imaginar al cartilor si al desenelor animate prinzand viata printre genele usor adormite, cu pleoapele coborate, visatoare la aventuri nestiute de prichindel si nici chiar de mama pana in timpul rostirii lor. Da, povestile noastre de vara, de seara, povestile noastre inventate prind viata chiar atunci cand rostim; de indata!
     Voi ce povesti de vara ati rostit, cu ce aventuri v-ati indemnati copiii la visare, in bratele caror perosnaje v-ati alinati copiii pentru somnul de amiaza si seara. Rostiti-ne, va rog, povetile de voi inventate!

      Si pentru ca povestile prind viata si farmec doar atunci cand sunt ascultate, va rog sa le impartasiti cu noi in micuta noastra colectie de povesti inventate deschisa chiar acum si aici, indemnandu-ne la visare! Asadar, inventati! Povestiti!

 

Cu drag vă ascultă,

Maria si Matei

 


document.write(”);

Croșetează MAIArtistic cu Interaktiv University

 Pentru ca noi credem in educatia copiilor facuta prin joaca, prin lucrul de mana, prin arta, va prezentam o propunere de petrecere a trei ore „altfel” intr-o zi de vacanta. Poate deveni o amintire de neuitat, poate da nastere unei pasiuni nedescoperite a copilului tau sau, pur si simplu, poate invata ceva nou si petrece un timp placut alaturi de alti copii.

Iata propunerea despre care va vorbesc:

 „Pe 25.08.2012, între 10:00-13:00, în Learning House, sediul CROS, are loc MAIArtistic, un workshop organizat de Interaktiv University în cadrul căruia atât părinţii, cât şi copiii sunt invitaţi să exprimenteze arta croşetatului alături de trainerul nostru absolut carismatic.

Workshop-ul se adresează doamnelor şi domnişoarelor care vor să înveţe cum să îşi creeze singure propriile obiecte handmade. Mamele sunt încurajate să vină alături de fetele lor pentru a descoperi o nouă metodă de relaxare şi petrecere a timpului cu cei dragi într-o atmosferă de neuitat.

,,MAIArtistic’’ va fi susținut de Maia Munteanu, o adolescentă de 15 ani, care a învăţat să croşeteze încă de la 5 ani, pasiunea punând stăpânire pe timpul ei pe care îl dedică acestui hobby.

Maia relatează: ,, Croşetatul e o tradiție de familie. Străbunica mea a croșetat, bunica mea a croșetat, mama mea croșetează și eu croșetez. Fireşte, lucruri foarte diferite! În timp, tehnica croşetatului a evoluat și gama de obiecte pe care le putem realiza s-a lărgit. 

 Eu cred despre croșetat că este o artă complexă cu o tehnică simplă: abajururi, draperii, covoare, perne, cuverturi, fețe de masă, coșuri, eșarfe, bluze, bijuterii, huse, pălării, genți, pulovere, șaluri, poncho pot fi realizate cu o banală croșetă și multă creativitate.” 

  Prețul biletului este de 30 RON.

  Mai multe informații despre eveniment și modalitatea de înscriere puteți afla de pe:

http://interaktiv-university.ro/atelier-de-crosetat-maiartistic

sau contactand-o pe miruna.leonte@interaktiv-university.ro, 0727299957.

Despre Interaktiv University:

Interaktiv University propune îmbunătățirea mediului educațional prin dezvoltarea unui sistem inovativ și interactiv de cursuri, training-uri, ateliere axate pe dezvoltare personală, profesională și hobby.”

Sper ca cei din Bucuresti vor da curs acestei inititive si vor petrece clipe de neuitat in acest workshop.

Mai e mult din vacanta, asa ca e bine sa o umplem cu activitati cat mai frumoase si creative. Zile frumoase tuturor!

                                                                                                                by vavaly

De ce, de ce, de ce…

     Copilaria este o varsta definita prin cunoastere si descoperire, prin    joc si experimentare. Este, poate, cea mai fascinanta varsta prin explorarile pe care le face micul individ in incercarea lui de a descoperi lumea, de a imbina ceea ce stie intuitiv cu ceea ce afla zi de zi de la cei din jur.

Pana nu demult Dante nu punea intrebari sub forma „de ce”, el intotdeauna constata, le lua pe toate ca fiind firesti si bine cunoscute de catre el. Iata, insa, ca ne-a venit si noua randuri sa facem fata avalansei de intrebari ce insotesc aceasta varsta atat de frumoasa a copilului nostru.

Intrebarile lui sunt pentru noi un indiciu a ceea ce il preocupa de fapt pe el, al framantarilor ce nu ii dau pace in ceea ce priveste viata si felul in care este alcatuita lumea sau chiar oamenii.

Totul a inceput cu una dintre cele mai profunde intrebari filozofice ale omenirii:

– Mama, de ce trebuie sa existam noi?

A venit apoi completarea:

– De ce trebuie sa existe oameni pe Pamant?

De aici a inceput o adevarata discutie savanta, condusa de catre el, o calatorie spre stele si planete, intr-o alta lume in care el spune ca totul este mult mai frumos decat pe Pamant. Unde o fi acea lume oare?

– Mama, de ce oamenii trebuie sa aiba doua picioare? … apoi incepe o insurire a altor parti anatomice.

Ce ma uimeste pe mine insa este faptul ca de fiecare data completeaza astfel:

– Eu nu vreau sa am doua picioare…eu vreau mai multe picioare…

– Eu nu vreau sa locuiesc pe Pamant, eu vreau sa locuiesc in spatiu, nu pe o planeta.

Vine apoi randul lucrurilor pamantesti, ce ne inconjoara:

– Mama, de ce trebuie sa aiba oamenii magazine? Eu nu vreau sa fie magazine.

– Mama, de ce trebuie sa aiba oamenii televizoare? Eu nu vreau sa fie televizoare.

– De ce s-au inventat desenele animate? Cu desenele animate insa se impaca, pe astea nu le vrea inexistente :).

– Mama, de ce trebuie sa mancam noi?

      Probabil ca negarile lui, incercarile lui de neacceptare a realitatii, fac parte tocmai din acest proces de cunoastere si integrare in mediul in care se dezvolta si creste, din straduinta de a se autoconvinge ca asa stau lucrurile si ca trebuie sa le accepte astfel.

      Si astfel, zi dupa zi, avalansa de intrebari vine peste noi punandu-ne in fata uneia din cele mai frumoase provocari careia trebuie sa ii facem fata cu onoare si zambetul pe buze, chiar daca uneori intrebarile ne incuie si ne fac sa ne punem si noi, la randul nostru, alte intrebari.

     Aseara, in timp ce ii spuneam basmul Cenusaresei, copilul cade pe ganduri si vine cu intrebarea:

De la ce picior si-a pierdut Cenusareasa pantoful? De la dreptul, sau de la stangul?

      Voi stiti raspunsul la aceasta intrebare? este specificat pe undeva care este piciorul cu pricina? 🙂

Nu e asa ca este minunata varsta de 3-4 ani?

Picturi de copil

Nu, nu am descoperit acuarela pentru prima data zilele acestea dar, ne-am aplecat mai cu atentie asupra a ceea ce putem face cu pensule, culori si inspiratie.

Asadar am avut un weekend in care am pictat si iar am pictat.

Primul „tablou” al lui Dante mie mi-a taiat rasuflarea. Pentru ca nu  ii place sa ii dau indicatii in ceea ce are de facut, si nici nu vreau sa o fac, copiii trebuind a fi lasati sa descopere singuri si sa invete experimentand, Dante s-a bucurat in voie de cateva bucati de paspartout pe care pensulele si culorile s-au jucat asa cum le-a indemnat el.

Pentru ca este vara si plaja ii este tot timpul in minte, in primul tablou a imaginat o „plaja fierbinte” , cu un soare arzator dar si cativa nori pe cer, cu padure si apa….

Un alt „tablou” pictat de catre el l-a intitulat „tunel inconjurat de pietre mari”… pentru acesta am trasat niste linii curbe in carioca pe care el le-a colorat dupa cum a dorit.

Tot prin aceasta metoda, urmand traseele desenate de mine, a mai acoperit cu pete de culoare, creandu-si proprile combinatii, o alta bucata de paspartout ce a devenit „corabie pe valuri”.

Ne-am reamintit si de tehnica picturii prin stropire, fascinatia pentru planete si rachete ducand la crearea in joaca a unei planse din care Dante si-a facut apoi un fel de puzzle.

Ne-am amintit si de pictura prin presarea punctului de culoare, o tehnica pe care copiii o indragesc pentru faptul ca le ofera de fiecare data cate o surpriza. De aceasta data Dante a vazut in pictura rezultata un monstrulet la marginea padurii cu ochii rosii de foc. Imaginatie de copil…

Cat despre mine… eu parca am descoperit un nou mod de exprimare si o noua metoda de relaxare… Dar despre asta in episodul viitor.

                     by vavaly

Această prezentare necesită JavaScript.

Lipsim motivat: e Vacanta mare!

Prima vacanta mare a lui Matei e totodata si alinarea unui dor mai vechi de’al meu; ei, da, imi era dor de Vacanta Mare! …plina de joaca, cu dimineti calde, vacanta nesfarsita, voluptoasa in energie, jocuri, rasete, sarutari copilaresti (pe furis), cu alinturi in balansoare si dormitari in bratele mamei. Nu, nu le mai primesc eu, ci le ofer pe toate, ca mamă!
Am o vacanta mare incarcata de muncă, proiecte, emotii, ganduri, ingrijorari, sperante si multe nopti albe! Cu toate aceste bucurii nesfarsite (pe care le respir, le simt, le „devorez” cu putere si dorinta de viata, de nou, de neasteptat) am timp – un timp nesfarsit – de joaca cu Matei! Mi-am neglijat Atelierul virtual (si imi este dor de el in fiecare zi!!!), insa acest lucru mi-a oferit mai mult spatiu si timpul de a trai alaturi de Matei aventuri copilaresti, pline de haz, descoperiri si cuceriri de noi teritorii…
Am citit, am creat, ne-am jucat, am admirat, am construit, demolat, reconstruit, am desenat, am pictat si toate cate am mai realizat impreuna („Suntem echipa buna, mami!” imi repeta Matei deseori), insa – poate cel mai important – am bifat de pe acel To Do List al varstei prescolare toate cate a dorit Matei sa-si implineasca din cele cate poate face la varsta lui. Matei are acum 3 ani si 8 luni.

Nu mai am vreme sa va descriu toate peripetiile noastre, in posturi diferite, ca pana acum. Asa ca dau si aici curs unei Ludoteci virtuale, personale, in care va invit sa va incantati cu activitatile, jocurile si jucariile noastre de pana acum, din vara aceasta. Nu sunt toate, caci vom mai descoperi si altele la vremea lor! De ce Ludoteca virtuala? Pentru ca asa a inceput vara: cu o vizita in Ludoteca!

 

Carti cu duiumul, povesti fara sfarsit, clipe de joaca, ragaz si reverie si iarasi lectura si joaca…
…descoperim consola din Ludoteca Bibliotecii judetene
… pe o platforma virtuala pentru copii; jocuri cu coechipier
 Acasa. Cuvinte in engleza: … Kite!
First Words ramane printre cartile preferate
 O dorinta implinita! 😀
„Astept ziua vantoasa sa ma ridice cu zmeul!”
„Nu, nu-i dau drumul! Vreau sa zbor cu el!”
„Mami, mami, vreau si eu sa zbor!”

 

In livada cu ciresi
Cirese – pictura in acuarela, tehnica mixta
(imprimare prin stampilare cu dop de pluta si fingerpainting)
„Invata-ma, mami!”
„Sunt rechini in Nici-o-Mare, mami?”
„X rosu inseamna ca acolo e comoara!”
… o harta greu de descifrat, nu-i asa?!
primele vopsele acrilice
si un proiect tare dorit de la Art Attack!
Ochii de monstrii! 😀
… Cerem voie sa mai pastram un pic de mister asupra celorlalte activitati ale noastre de vara! Daca v-am inspirat la joaca si daca inca mai gasiti timp – printre  jocuri, rasete, sarutari copilaresti (pe furis), cu alinturi in balansoare si dormitari in bratele mamei – va rugam nu uitati sa le impartasiti cu noi in Ludoteca virtuala, un spatiu hotarat sa devina un „schimb de jucarii” cu celelelte cupluri mama-copil menit sa aduca – in vara aceasta – o unda de bucurie plina de joaca, intr-o Vacanta Mare cu dimineti calde, o vacanta nesfarsita, voluptoasa in energie, veselie si joc!
Cu drag, lipsind motivat,
Maria si Matei