Tara jucariilor


      Acum aproape doi ani Maria a venit cu ideea de a-si implini un vis, acela de a scrie. Pentru ca mediul online ne oferea aceasta noua posibilitate, de a inlocui foaia de scris si creionul cu tastatura calculatorului si ecranul monitorului, am decis impreuna ca avem multe de spus in ceea ce priveste trairile noastre de proaspete mamici, de viitoare mamici cu experienta. Astfel a luat fiinta blogul Copiisimame, un loc in care ne regasim cu bucurie, cu mandrie si cu prietenie.

    Nu ne-am gandit, atunci cand am infiintat blogul, ca vocea mamelor va incepe sa fie auzita din ce in ce mai des, ca tot mai multe mamici vor prinde curaj sa isi spuna punctele de vedere in ceea ce priveste cresterea si educatia copiilor lor. Daca la inceput timid fiecare mamica (sau tatic) isi spunea punctul de vedere, isi dregea vocea in acest mediu online, in timp lucrurile au luat amploare, vocile au inceput sa se auda din ce in ce mai bine. Tot mai multe mamici au inceput sa isi spuna parerea, parerile au inceput sa fie luate in considerare, energiile s-au canalizat in directiile dorite. Astfel, din initiativa unor oameni inimosi care au inteles ca si noi, mamicile, care scriem despre scutece, alaptat, hranit dar si despre joaca, jucarii, carti, educatia viitoarei generatii, avem un cuvant greu de spus in bunul mers al societatii, a luat nastere un eveniment numit Social Media for Parents. A fost un eveniment ce a adus aproape oameni cunoscuti in blogosfera parinteasca, oameni care au avut initiative, care au organizat campanii importante, caritabile si nu numai.

    Mi-am luat ragaz de cateva ore pentru a viziona online evenimentul, pe care il puteti vedea si voi aici. Am urmarit cu interes vorbitorii, am descoperit chipurile din spatele scrisului si am inteles ca da, si noi parintii putem deveni o forta, o voce ce poate fi auzita si care poate schimba mersul lucrurilor pentru ca ne pasa de copiii nostri , de ceea ce se va intampla cu ei.

     Nu stiu voua, dar mie acest eveniment parca mi-a dat un nou impuls, un avant nou de a scrie, de a povesti. Si despre ce poate  scrie o mama, despre ce povestim noi parintii decat despre joaca, despre ce jocuri noi am mai descoperit, despre ce pozne mai fac copiii nostri, despre ceea ce ne framanta in educatia  lor.

      Da, o jucarie este o poveste, un joc nou este o lume in sine pentru copil. Orice noua achizitie inseamna o noua provocare in ochii micutului ce descopera mediul prin intermediul culorii, al materialelor diverse, al sunetelor fel de fel. Un puzzle nu este doar un puzzle, este o misiune de indeplinit, presupune rabdare si concentrare, presupune joaca in echipa, presupune bucuria lucrului dus pana la capat, a unei misiuni indeplinite. Asta am invatat eu de la copilul meu privind jucariile din jurul nostru cu alti ochi.

     Si pentru ca toate aceste jucarii, pana sa ajunga la copiii nostri, trebuie sa fie create, depozitate, prezentate, exista si tari ale jucariilor. Fiecare tara are un nume, fiecare tara are o populatie de jucarii diversa. Una din aceste tari minunate a jocurilor si jucariilor este si Noriel. Un nume atat de frumos si de placut auzului celor mici, un nume ce te duce cu gandul  la un taram de basm in care totul are menirea sa te provoace la joaca si creatie. Pentru ca da, in aceasta tara a  jucariilor  imaginatia este fara limita, creatia este la ea acasa cu ajutorul plastilinei, a minunatelor Crayola ce dau culoare desenelor, ce pun umbre si pete acolo unde copilul isi doreste.

      Oamenii mari de la Noriel afla ce personaje indragesc micutii din ziua de azi si incearca sa aduca figurile familiare pe obiectele de scoala ale micutilor invatacei pentru ca orele sa fie impartite cu ele, pentru ca povara ghiozdanului sa para mai usoara impartita cu Spirdeman, pentru ca creioanele sa stea frumos aliniate in penarul de care are grija printesa indragita a fetitei.

      Lumea copiilor nostri este o lume plina de culoare, populata de personaje ale basmelor moderne, o lume in care zambetul si voia buna sunt la ele acasa.

      Sigur ca in toate e bine sa existe o masura, ca numarul de jucarii ce intra in viata copilului trebuie sa fie atat de mare cat poate mintea lui sa cuprinda, sa inteleaga si sa asimileze. Fiecare jucarie pe care copilul o doreste, o simte si o indrageste este o experienta castigata, o experienta acumulata, are o poveste a ei proprie. Jucariile plecate din tara lor, din tara jucariilor, de acolo unde au fost create, isi doresc sa ajunga intr-o lume in care sa fie iubite si dorite, in lumea copilului ce si le-a dorit.

       Voi cum vedeti aceasta lume a jucariilor si a jocurilor?  Sunt jucariile o achizitie utila in viata copilului? Reprezinta jocurile o investitie pe termen lung sau doar ceva temporar? Sunt jucariile de calitate o necesitate in educatia copiilor?

       Iata cateva intrebari pe care si le pune orice parinte, orice varsta ar avea copilul.

       Va astept la dezbateri privind jocurile si eroii preferati ai copiilor vostri!

                                                                                                                    by vavaly

Anunțuri

3 gânduri despre „Tara jucariilor

  1. Unele dintre ele sunt nu doar utile, ci chiar esentiale in insusirea unor deprinderi. Cel putin eu asa le vad. Desi uneori mi se par prea multe, indiscutabil, niciodata nu am gandit ca o jucarie ar fi inutila. Pana si o banala pisicuta de plus, care noua ni se pare ca nu face nimic, pentru un copil poate fi un tovaras minunat de calatorie. sa nu mai spunem despre cat de utila poate fi o bucatarie de jucarie, atat pentru fetite cat si pentru baietei, sau celebrele jocuri memo, care ii ajuta atat de mult in dezvoltarea memoriei si stimularea gandirii.
    Desi nu le-am privit niciodata astfel, cred ca o jucarie poate fi privita ca o investitie in viitorul copilului. Un joc bine ales il poate ajuta enorm de mult, iar unele dintre el (sahul spre exemplu) se poate practica toata viata.

    1. Draga Loredana, iti multumesc pentru feedback ul tau prompt. E adevarat ca pentru noi, adultii, uneori jucariile copiilor pot parea prea multe, dar atunci cand il vezi cum se joaca de frumos cu orice miniatura sau bucatica de jucarie, iti dai seama ca aceea e lumea lui si trebuie sa i o respecti. eu nu am ce face, intotdeauna gandesc in termeni de investitie si practic, adica si o jucarie tot o investitie trebuie sa fie :). dar asta nu inseamna ca daca cere o mica masinunta de 2 lei nu i o ofer chiar daca sunt constienta ca va sta pe undeva intr un colt multa vreme. Va dorim spor la joaca si va mai asteptam cu pareri.

  2. Vai cate teme grozave de discutie aveti voi aici!
    Nici nu stiu cu ce sa incep. Evident, avem si noi un munte de jucarii acasa, de toate felurile, de la papusi, plusuri, masinute mici si mari, tot soiul de ponei, la jucarii educative, jocuri complicate, electrice si electronice, jucarii de nisip, mingi, stiti voi, tot tacamul. Nu le-am cumparat noi pe toate, pe unele le-am primit cu diferite ocazii. In ultima vreme chiar am evitat sa mai cumparam, ca desi le ducem in pod si le readucem dupa cateva luni, tot mai raman de fiecare data jucarii nebagate in seama. Oricum mi se par prea multe. Si se uita de ele. Mai incercam sa le facem cadou, dar nu e un lucru tocmai usor, ca exact atunci le apuca dragul de ele, fix cand vrei sa le daruiesti.

Comentariile sunt închise