Interviu cu Raluca Jacono, trainer FamilyLab in Romania

Exista oameni ce apar in viata noastra si care au puterea de a muta muntii, acesti munti reprezentand conceptii invechite, idei preconcepute, traditii impamantenite despre care nu credeam ca se pot schimba sau ca are sens sa fie schimbate. Un astfel de om este Raluca Jacono.

In cautarile mele pe blogurile mamicesti un nume imi atragea atentia la un moment dat prin comentariile elaborate si pertinente. Astfel am ajuns la aceasta mamica pe care apoi am descoperit-o ca fiind un profesionist. M-am adresat cu incredere  profesionistului in primul rand, referitor la o problema cu care ma confruntam in acel moment cu Dante. Am avut placuta surpriza sa primesc un raspuns cald, punctual, pertinent, o analiza clara a situatiei si o solutie atat de la indemana. Am cunoscut-o astfel de Raluca Jacono. De atunci, in decurs de cateva luni,  si-a facut simtita tot mai mult prezenta in mediile virtuale (bloguri, Facebook), deschizand un drum al relationarii umane cu totul nou pentru tara noastra.

Munca ei nu s-a oprit insa aici, contactul uman fiind acela care iti da masura lucrului cu adevarat, iti arata rezultatul muncii depuse atunci cand este vorba de oameni. Astfel au luat nastere workshopu-rile din Timisoara, care speram sa se extinda in cat mai multe puncte din tara pentru ca tot mai multi parinti sa aiba acces la aceste informatii. Generozitatea cu care ne impartaseste cunostintele, deschiderea si rabdarea pe care le are ma fac sa o admir din tot sufletul si sa ii multumesc.

 Dar, mai multe despre Raluca si despre munca sa si a echipei sale, alaturi de mentorul sau, Jesper Juul, in Romania, puteti citi in interviul de mai jos:

 „În perioada 20-22 ianuarie, la Liceul „Iris” din Timişoara, a avut loc workshopul „Competenţa relaţională pentru profesionişti”, adresat specialiştilor din domeniul educaţiei, susţinut de Raluca Jacono, trainer Familylab Austria.
La workshop au participat profesori, psihologi, educatori, medici şi asistenţi sociali, iar după cele trei zile petrecute împreună, 30 de profesionişti din învăţământul timişorean care au participat la întruniri s-au declarat, în unanimitate, încântaţi de acestă experienţă inedită şi dornici să continue colaborarea cu Raluca Jacono, atât în plan real, cât şi în spaţiul virtual până la viitorul workshop.

Am stat de vorbă cu Raluca Jacono şi am încercat să aflu mai multe informaţii pentru familiile din Timişoara interesate de acest program condus de ea. Cu entuziasmul şi căldura caracteristice, trainerul Familylab a acceptat să ne dezvăluie:

Cine este Raluca Jacono?
Sunt născută la Arad, unde am copilărit până la vârsta de 17 ani. Am urmat apoi clasa de regie teatru „Intercultural Theater and Education” la Facultatea de Teatru din Utrecht, unde am lucrat ulterior ca regizor în teatru şi film. Mai târziu, l-am întâlnit pe Jesper Juul şi am urmat cu el formarea ca trainer FamilyLab care mi-a schimbat cursul profesional, iar până în momentul de faţă, lucrez ca trainer Familylab şi consiliez familii şi instituţii în Austria. Sunt căsătorită de 14 ani şi am două fetiţe, de 2 şi de 5 ani.

Ce este Familylab?
Familylab este o reţea internaţională, momentan reprezentată în 13 ţări, care oferă consiliere, training şi dezvoltarea competenţelor, fie în familie, fie în instituţii. Reţeaua este iniţiată şi condusă de Jesper Juul care e, totodată, şi formatorul trainerilor.

De ce se numeşte „Familylab” reţeaua?
Pentru că nu cred că părinţii s-ar putea califica în a fi părinţi mergând la cursuri, ci mai degrabă învaţă în interacţiunea de zi cu zi cu copiii şi partenerul. Dar cred că putem îmbunătăţi relaţiile cu copiii şi între adulţi şi, mai ales, să ajutăm atunci când există conflicte destructive. Pentru asta ne numim laborator, pentru că nu credem într-o metodă anume de a deveni competent relaţional ca parinte sau ca profesionist. Dar ştim multe despre ce putem face atunci când lucrurile nu merg cum ar trebui, ce putem face ca sentimentele noastre de dragoste şi afectiuneîn familie să fie totodata percepute de ceilalţi ca atare. Pentru aceasta putem oferi mult suport.

Cu ce metode lucraţi?
Metode de comunicare există cât nisip în deşert şi cred că îşi au fiecare scopul şi justificarea lor. În relaţiile de dragoste mă feresc însă să vorbesc de metodă. Aici predomină dragostea care e per general iraţională şi tocmai de aceea o metoda este contraindicată. Munca noastră se bazează pe valori adânc umane pe care le-a postulat Jesper Juul: echidemnitate, integritate, autenticitate şi autoresponsabilitate.

Cine este Jesper Juul şi care este relaţia ta cu el?
Jesper Juul este un psihoteraput şi terapeut familial, mediator şi autor danez care a adus un aport substanţial prin munca lui de peste 35 de ani în îmbunătăţirea relaţiilor interfamiliale şi, implicit, în educarea copiilor. E de remarcat faptul că Jesper Juul a produs un schimb de paradigme atât în relaţionarea cu copiii, cât şi în sfera profesionistă (psihoterapie, învăţământ etc.). Juul este autor a peste 20 de volume, iar cel mai popular titlu de carte, „Copilul este competent”, a revoluţionat gândirea pedagogică şi educaţională din ultimii 10 ani din Europa Occidentală.

Despre relaţia mea cu Juul pot spune că îl recunosc a-mi fi cel mai eficient dascăl pe care l-am avut până acum. Nu doar experienţa sa şi cunoştinţele sale temeinice despre relaţionarea interumană, ci implicit şi exemplul lui personal şi autenticitatea sa m-au fascinat şi m-au ajutat să mă „văd” pe mine aşa cum sunt. Asta mi-a economisit multe ore de autocunoaştere sau terapie.

Care este scopul muncii sale?
Scopul muncii sale e descoperirea potenţialului adulţilor, părinţi sau profesionişti, şi suportul consilierului în dezvoltarea acestui potenţial în loc de „corectarea” greşelilor, o tehnică des întâlnită şi puţin eficientă şi în ziua de astăzi în consiliere sau terapie.

Care este drumul pe care l-ai ales după ce te-ai format?
După formarea propriu-zisă am urmat un drum al meu propriu, l-am asistat pe Juul în şedinţe de consiliere, am continuat să cer supervizare şi o voi face atâta timp cât Juul va trai pentru că nu voi putea niciodată să încetez să învăţ lucruri noi, iar momentan, am onoarea de a face parte nu numai din Familylab Austria unde mi-am urmat formarea, dar şi din comitetul creativ şi de dezvoltare a reţelei-mamă Familylab International. Drept dovadă, am început, împreună cu mentorul meu să lucrăm împreună la un nou proiect: Familylab România.

Cum a luat naştere ideea unor workhopuri la Timişoara?
Eu îmi doream de mult să aduc munca aceasta şi în România. După ce am urmat o specializare pe competenţa relaţională pentru profesionişti cu o colegă a lui Juul, Helle Jensen, am vrut să continui în acest domeniu. Pur şi simplu, într-o zi am primit un mail de la psihologul Ligia Nedelcu care mă invita să vin la Timişoara să susţin un workshop. Am avut încrederea şi interesul acestui om minunat şi aşa s-a născut o colaborare fructuoasă şi dorinţa de a o continua şi pe viitor.

Cum a fost colaborarea cu specialiştii timişoreni?
Am fost fascinată! În primul rând de gradul de profesionism, fiecare în domeniul său. De primirea caldă şi de interesul şi deschiderea faţă de un alt fel, nou, de abordare şi munca pe care le-am adus eu. Iar ulterior, de dorinţa de a aplica, mulând fiecare pe domeniul şi tematica sa, acest mod de relaţioanare pe care noi îl numim „echidemn”, atât cu copiii, cât şi adulţii între ei.

M-a fascinat curajul de a lăsa vechi matriţe de gândire în urmă şi de a descoperi altele noi şi nu în ultimul rând, am simţit o bucurie enormă, să mă reîntorc în ţară şi să pot fi valoroasă şi oamenilor de aici.

Care este cea mai mare dorinţă a ta?
Eu cred că fiecare sistem e alcătuit din oameni şi atunci când ne dorim o schimbare trebuie să începem cu noi înşine. Lucrul acesta l-am simţit din plin acum la Timişoara, iar dorinţa mea cea mai mare este de a oferi destulă competenţă pentru autosusţinere în loc de a da soluţii la pachet aduse din „import”. Pentru asta, îmi face bine să mă confrunt din nou cu specificul nostru românesc!

Cum ai relaţionat cu părinţii din Timişoara?
M-am simţit în priză! Adică, energizată şi conectată la părinţi. Fiecare îşi adusese de acasă căte o temă referiroare la propria familie şi au fost cu toţi unici în felul lor. Am întâlnit părinţi empatici, dornici să schimbe ceva şi foarte capabili de autoreflexie. Am rămas impresionată.

Am vorbit despre o temă care în ţările occidentale e aproape „tabu“: bătaia copilului. Atunci când părinţii îşi lovesc copilul, o fac din neputinţă. De aceea menirea mea e mai degrabă să îi ajut pe părinţi să îşi descopere resursele proprii de a reintra în „putere” şi de a-şi exercita rolul de leader în familie fără a leza integritatea copilului, mai degrabă decât a căuta vinovatul sau a-i învinui pentru greşeala lor. A căuta un vinovat nu ajută nici uneia dintre părţi, dar este adesea scuza profesioniştilor atunci când nu ştiu cum să ajute mai departe.

Vei mai organiza şi alte workshopuri în Timişoara?
Da, cu siguranţă voi reveni în Timişoara cu workshopuri la cererea părinţilor.

Care sunt planurile tale de viitor referitoare la Timişoara, în particular, şi la Romania, în general?
Am multe planuri: în primul rând, susţinerea traducerii şi publicării textelor lui Juul în această primăvara la Editura Ponte pentru a le face accesibile publicului larg. Apoi, continuarea suportului pentru părinţi şi profesionişti prin workshopuri şi traininguri, atât la Timişoara, cât şi în ţară, fondarea unui ONG şi dezvoltarea Familylab România şi, în final, formarea de traineri Familylab în România. Pentru fondarea ONG-ului căutăm persoane cu knowhow-ul şi infrastructura necesară.

Particular, în Timişoara voi susţine la reînnoita invitaţie a psihologului Ligia Nedelcu, o serie de workshopuri penturu cadrele profesioniste şi o serie de workshopuri pentru părinţi. E o colaborare pe termen lung şi se doreşte a fi organică, adica mulată pe cerinţele şi temele participanţilor, decât axată pe o metodica rigidă.

Ce ai dori să le transmiţi familiilor şi profesioniştilor care lucrează cu copii din Timişoara şi din ţară?
Vreau să le transmit ceea ce îmi spun şi mie, ca lecţie de viaţă: atunci când nu poţi repara, nu încerca să strici şi mai rău. E foarte competent să ceri sfatul altuia atunci când nu ştii mai departe. În România e „ruşine”, oarecum, să recunoaştem că celălat ar fi mai competent decât mine şi preferăm competiţia în locul echipei, ne ascundem în spatele rolului de atotştiutor, mască sub care ne simţim la un moment dat goi şi trişori cu noi înşine. Odată cu lepădarea acestui rol, acestei măşti, sunt capabilă să îmi privesc cu demnitate neputinţa de a rezolva un conflict, de a merge mai departe într-o dilemă şi de a cere ajutorul. Şi asta ne dă, în mod paradoxal, puteri nebănuite: să pot recunoaşte că sunt la capătul ştiinţei şi al puterilor într-o chestiune.

A consemnat Ligia Nedelcu”.

            Cu multumiri, vavaly

Caldura casei

   „Copiii sunt pururi precum Clopotele de Paste: redesteapta in om tot ceea ce nazuieste spre ceruri: speranta, iertare, iubire, bunatate, devotiune, impacare, mantuire. Copilul este darul sfant oferit oamenilor pentru a-si lumina sufletele, pentru a-si cere iertare si a se primeni.”

Fr.W.Forster

 

Deseori vad in ochii mamelor iubirea pentru copiii lor, pentru bucuriile, zambatele, frumusetile nascocite de copilaria din vietile lor. Vad privirile mamelor imbratisandu-si copiii ca pe niste icoane si stiu, fara indoiala, ca in fiecare inima materna vietuieste modelul divin al Maicii Domnului. Ea fiinteaza ca idealul de iubire si viata in fiecare inima de mama. Si astfel, privirile calde si induiosate de atat de multa iubire incalzesc casele sufletelor noastre – parinti si copii.

    Acasa este acolo unde vietuieste iubirea si nicaieri nu gasesti mai multa iubire decat in inima unei mame, in inima aceea tremuranda de dorul nesfarsit, inflacarat, continuu de a iubi si de a darui. Acasa este acolo unde vietuieste nadejdea, credinta si dragostea si unde sacrificiul e firesc, ca o mangaiere de noapte buna! Acasa e acolo unde mama isi imbratiseaza pruncul totdeuna cu gandul, cu fiecare suflare, dorinta si  gesturi caline si unde toata caldura inimii sale transpira in juru-i sudoare de speranta, vointa, bucurie, visare. Da, doar in inima mamei, ca fiica – ea insasi – a Maicutei divine – gaseti caldura casei totdeauna aprinsa de focul iubirii, al vietii, credintei, nadejdii si pacii din lumea intreaga.

by Maria

P.S. Pentru fiecare minunata participanta la provocarea de pe Scraper, mama si viitoare mama, ce ne imbratiseaza in Caldura casei.

Provocare cu poezie

   Pentru ca Oana, autoarea blogului DulceaMeaCasa, a lansat o provocare simpatica, m-am hotarat sa lucrez si eu o mica creatie.
   Provocarea suna cam asa: realizati din materialele pe care le aveti prin casa orice va inspira cuvantul „poezie”. Ideea este sa realizam cu materiale accesibile, cu resturi de cartoane sau alte materiale.
   M-am oprit asupra unei poezii de primavara despre un ghiocel si o brandusa, pe marginea careia am facut o felicitare quilling cu aceste doua gingase flori, ca o poveste. Am adaugat si cateva lacramioare pentru a intregi un frumos buchet.
 Poezia este urmatoarea:
Ghiocelul si brandusa
Sunt micutul ghiocel,
Am capsor-un clopotel.
Eu scot capul din zapada,
Toti copiii sa ma vada!


Eu sunt o brandusa
Mititica si draguta.
Imi place sa ies afara
Doar cand este primavara.
    Felicitarea si poezia au adus incantare lui Dante, iar zambetul lui au rasplatit migala depusa de mine in timpul cat el si-a facut somnul de amiaza.

 

 

PS: azi e prima zi cand Dante a rostit foarte clar litera „R” . S-a trezit din somn, mi-a spus ca mi-a visat pe mine, a construit un castel din cuburi si a spus ca este casa lui Aurora, pronuntand apasat literele. Era de consemnat :).
by vavaly

Calendar handmade

    De cand a inceput anul 2012 mi-am propus sa realizez un calendar confectionat de catre mine, cu materialele avute la indemana. Provocarea fetelor de la Scraper a venit pentru a-mi da un impuls si mai mare pentru a duce proiectul la bun sfarsit.

   Tema provocarii se numeste Caldura casei. De ce un calendar poate reprezenta caldura casei? Pentru ca in paginile lui ne uitam de multe ori, zilnic sau nu, pentru ca il consultam cu mic cu mare. Daca mai este si lucrat cu dragoste si bucurie atunci chiar devine un punct de atractie.

   Am incercat sa reprezint fiecare luna prin cate un alt simbol, m-am jucat cu materialele si culorile. Ce a iesit puteti vedea in imagini.

Un an minunat si plin de intamplari frumoase tuturor!

   by vavaly

Matei si Tolba cu povesti

Claudiei, cu toata dragostea

Toate lucrurile din jur zaceau inmarmurite in tacearea aceea taioasa, rece, de parca arunca in timpane tonul nesfastit al unui dor teribil dupa tati. Matei era suparat, suparat de-a dreptul, o suparare incarcata de tristete si emotii. Trebuia sa mearga impreuna in acest week-end la tara, intr-un satuc de munte, doar ca tati trebuia sa se imparta totdeuna intre  bucuria tumultoasa, trepidanta, din familie si nesfastitul, solicitantul, mancatorul-de-timp-joaca-energie job.

 Tanjea dupa omul de zapada pe care tati ii promisese ca il vor modela impreuna; pregatise pentru nas un morcov, pentru nasturi trei bumbi de taciune – cativa carbuni tainuiti in graba intr-o punguta pitita in traistuta viu coloata, un fular ros de timp, tarcat si cu multe fire trase.

Timpul trecu si telefonul tipa a amanare; tati nu va sosi la timp, intervenise ceva urgent la lucru si  toate planurile lor se schimbara. Timpul se va scurge totusi in asteptare.  Mama il imbratisa; simtise si ea ca tatal lui Matei suferea – il auzi in telefon tusind nervos si sugrumat a iritare si se simti impartita in doua lumi – a copilariei si cea a adultilor. Se tulbura si ea si tacu. Ii iubea si ii intelegea pe amandoi deodata. Nu avea intodeuna un plan de rezerva, dar cauta cu maini tremurande cartea preferata a micutului Matei. Tolba cu Povesti il linistea totdeuna pe Matei, tragandu-l intr-o atmosfera transpirand de incredere, a trairi enigmatice, fantastice,.

Din Tolba isi luau amandoi portia de bucurie, cu tacamuri de argint,  de parca mancau o tarta delicioasa gatita din cuvinte magice, in tinda unei casute de poveste. Tolba, scrisa de tanara ei prietena, ii hranea  pe amandoi seara de seara, tinandu-i cu sufletul la gura, intorcandu-i in trecut, in vremuri de poveste, aducandu-I mai apoi intr-un prezent in care un bob de mazare gazduit intr-o teaca poate oferi intelepciune unui copil iubitor.  Tristetea pieri, bucuria infiripata timid  la inceput stralucea acum pe chipurile lor.

Matei se grabi sa-si aduca trusa de carioca in toate culorile curcubeului si se tolani pe traversa pufoasa ce imbraca podeaua de lemn. Trecu printre paginile cartii, desenand in carioca, poveste dupa poveste. Tainui numai pentru el culorile alese si, cand

 se simti eliberat de dorul pentru tatitranspus in desenarea povestilor Claudiei – tanara povestitoare ce ii imbratisase pe amandoi

 cu darnicia si blandetea ei – zvacni in sus cu chiote de bucurie. Mama tresari si rase in hohote eliberata de frustrarile tainuite pana atunci in suflet. Trecusera ore de atunci si in usa se auzi cheia rasucinsu-se. Toate bagajele asteptara cuminti la usa si erau gata de plecare. Un singur lucru mai trebuia impachetat si Matei aseza in traistuta cu bumbi de taciune, Tolba cu Povesti colorata in culorile dorului de joaca cu tati!

Uneori doar povestile pot impaca inima tanjind de dorul de parinti si de joaca. Seara de seara Matei se imbraca in straie de poveste, calatorind agatat de un puf de papadie. Nu stiti inca despre ce este vorba? Nu puteti afla altfel decat citind Tolba cu Povesti a Claudiei!

Sfarsit!

Această prezentare necesită JavaScript.

Felicitari de Dragobete

     DARUIM DE DRAGOBETE este concursul acestui inceput de an si m-am gandit sa va invit la a crea pentru aceasta sarbatoare, Dragobetele, dar mai ales sa va inspir la creatii primavaratice deschizandu-va pofta pentru sarbatoarea iubirii, pentru Martisor si tot ceea ce inseamna primavara. 
    Incerc sa va inspir cu trei felicitari realizate cu minimum de materiale: cartoane – alb si color, carioca, stampile si adeziv (lipici). Tehnicile folosite sunt ditre cele mai simple stampilare, decupare, desen in carioca si lipire. 

    
    Materiale necesare: cartoane color (verde pal, verde „brad” si albastru), carton alb, carioca (maro), stampile: libelula – roz, ciupercute – albastru, gardinita cu flori – verde.
    Cum am procedat: Pentru Felicitarea cu inimioare am decupat mai intai doua forme de inima, diferite ca dimensiuni, le-am aplicat peste cartonul alb cu stratii in relief si am stampilat in interiorul formei decupate obtinand astfel o forme de inimi – prin tehnica stampilarii – pe cartonul alb cu stratii in relief.
Am decupat apoi inimile astfel formate lasand 0,5 cm distanta intre imprimeul cu stampila si marginea nou obtinuta prin decupare rezultand o margine alba care incadreaza frumos inimile roz astfel obtinute.
Pe un dreptunghi din carton alb am stamilat cu stampila albastra „ciupercute” realizand astfel un suport imprimat pentru inimioare.
    Pentru ca felicitarea sa capete un aer timid de felicitare scrapp am suprapus doua triunghiuri din carton: carton imprimat cu ciupercute si cartonul alb carora le-am realizat rame prin taiere cu foarfeca decorativa si am desenat in chenar in carioca. Prin suprapunere am obtinut un interesant suport pentru inimioarele imprimate cu stampila deco. In acelasi mod am lucrat si eticheta felicitarii care inca mai ar elor pentru mesajul dorit de Dragobete.
   In aceeasi maniera sunt lucrate si celelelte doua felicitari la care am adaugat frunze obtinute prin perforarea cu perforatorul deco – frunza si ciupercute ori tufe inflorite obtinute prin stampilare, decupare , desen in carioca si lipire! Spor la lucru si voua!
    Aceste materiale si mult mai multe altele – colorate si minunate – le regasiti in kitul pe care il ofer ca premiu in Concursul National de Creatie DARUIM DE DRAGOBETE, 25 ianuarie – 23 februarie.
       In plus, in concurs sunt si alte premii foarte frumoase si atragatoare pentru copii si nu numai oferite de: AmyValy si Rux, iar   Casuta Copiilor ofera un voucher in valoare de 20 de ron. Asadar, voi ce creati si daruiti de Dragobete?