Iubirea – centrul educatiei


  Am participat amandoua (vavaly & Maria) la ineditul concurs organizat de draga noastra prietena Mihaela, un om deosebit de talentat, de creativ, dar mai ales atent la nevoile copiilor, dar si ale parintilor. Ne-a incantat atat de mult ideea unui concurs pentru parinti, mai ales ca ceea ce ne-a atras fara-doar-si-poate a fost titlul care promitea o activitate interactiva in concurs – am fi primit un feed-back, un raspuns, o confirmare ori un indemn pentru a deveni parinti mai buni.

      Suntem preocupate in aceeasi masura de educatia si cresterea copiilor nostri si amandoua simtim ca si noi crestem odata cu ei, sporim in intelepciune si dragoste, dar mai mult decat atat relatiile noastre cu copii nostri abunda de gesturi de iubire, de gesturi creative, de gesturi de cunoastere si autocunoastere, gesturi care ne imbogatesc atat pe noi cat si pe copii nostri zi de zi.

     Suntem fericite, nu doar pentru ca opiniile noastre au contat, ci si pentru ca avem confirmarea unui specialist ca modalitatile noastre prin care alegem sa fim alaturi de micutii nostri sunt viabile; e o fericire dulce si calda, ca atunci cand iti simti inima induiosata la gandul constient ca chiar si clipele de alarmare, de ingrijorare, de neliniste si indoiala, acele clipe in care te simti coplesita de tantrumuri ori cereri ale copilului ce nu pot fi indeplinite au fost doar clipe in care ai decis sa-l iubesti, iar nu sa-l judeci si acum, chiar acum, primim confirmarea ca IUBIREA ESTE SINGURA INTELEPCIUNE!, iar in randurile urmatoare asezam in fata inimilor voastre …

Răspunsul psihologului: Iubirea – centrul educaţiei

„Trăim într-o lume într-o continuă schimbare. Sunt afectate o multitudine de aspecte ale vieţii noastre cotidiene. Şi rolul de părinte pare să fie abordat diferit de regizorul care este VIAŢA. Bunicii ne spun că ei nu ne-au crescut după atâtea reguli şi norme. Părinţii noştri, la rândul lor, ne repetă  că nu ne-au crescut după „carte”. A fi părinte în ziua de astăzi, pare a fi mai dificil, mai provocator ca niciodată. Este greu să fii părinte, dar şi frumos în acelaşi timp….Dar cum e să fii copil în aceste vremuri… nu vă întrebaţi?… În locul copilului ne punem, din păcate, mai rar…
Am întâlnit în unele comentarii pe blog faptul că nu există reguli universal valabile pentru creşterea şi educaţia copiilor. Greşit!… Fiecare copil are un anumit fel de a fi, este adevărat, prin faptul că personalitatea fiecărui copil este un complex unic de trăsături, de aptitudini şi abilităţi, de convingeri, sentimente, darmodalitatea de creştere şi educare ar trebui să fie una singură pentru toţi copiii, şi anume să fie bazată pe iubire, sacrificiu de sine, adaptare la nivelul vârstei şi al achiziţiilor personale, şi nu în ultimul rând educaţia trebuie să se bazeze pe pe respectul faţă de unicitatea copilului ca persoană, ca individualitate.
Şi nu mă refer aici la nivelul de educaţie, la cantitatea de cunoştinţe pe care copilul trebuie să le interiorizeze, ci la cumsă-l educăm, la modalitatea, la modul în care aceste valori trebuie să fie deprinse de  copil  în comportamentul lui zilnic.
Mă întristez ori de câte ori văd, aud sau simt că mai există ÎNCĂ părinţi care consideră că dragostea faţă de copil trebuie “moderată“, că trebuie să existe un echilibru în manifestarea dragostei faţă de copil. Această mentalitate este eronată, este greşită!… Moderaţie, echilibru, trebuie să avem, da!… dar nu în exteriorizarea sentimentelor de dragoste pe care le nutrim faţă de copil, ci în altele, cum ar fi: adoptarea pedepselor pentru copil, alegerea anumitor activităţi, consecvenţa stilurilor parentale în familie etc.
Într-adevăr, este foarte important să ne facem cât mai mult timp pentru copil, să ne jucăm cu el, să ne implicăm în cât mai multe activităţi cu copilul, dar contează cel mai mult CUM comunicăm,ce legătură afectivă există între părinte-copil, CE Şi CÂT îi învăţăm în timpul scurt pe care reuşim să-l dedicăm familiei, şiCE CONCEPŢII avem privind educaţia, deoarece, dacă din START pornim cu un set de convingeri eronate, greşite, aşa cum am întâlnit în unele comentarii de pe blog… atunci TOTUL ESTE ÎN ZADAR!
De asemenea, credinţa în Dumnezeu în profunzimea ei, este benefică, oferă o dimensiune nebănuită, remarcabilă în personalitatea fiecărui copil, indiferent de religia adoptată în familie.
Nu există părinţi perfecţi sau copiii perfecţi, dar PUTEM ASPIRA, NE PUTEM PROPUNE  SĂ FIM CÂT PUTEM NOI DE BUNI în ceea ce facem zi de zi…!
Am citit şi am recitit de câteva ori, cu multă atenţie toate comentariile de pe blog… câştigătoarea acestui concurs estevavaly… Citiţi, dragi mămici,  rândurile scrise de această super-mămică şi încercaţi să respectaţi cât mai mult… este 100% adevărat, sincer şi se simte că tot ce a scris este din inimă!
O felicit din tot sufletul pe mămica câştigătoare… şi, pot spune că, chiar şi la recitirea comentariului scris de vavaly, m-au cutremurat unele afirmaţii pe care, la un moment dat le-am simţit pe pielea mea şi, probabil fiecare mămică a simţit acest lucru: „..Este o bucurie imensă atunci când mă simt obosită, când sunt poate bolnavă, când nu am putere nici să mă ridic din pat, iar copilul vine şi mă mângâie pe frunte cu mânuţele lui mici, încercând să alunge durerea, înţelege să nu sară în pat tocmai atunci, să nu cânte la nu ştiu ce instrument gălăgios. Când îl văd cum îşi ia câte o cărticică şi se uită liniştit pe ea, sau caietul lui de desen şi desenează în linişte deplină, mi se umple inima de drag…”.
Ei, bine, acest copil a fost descris atât de frumos de propria lui mamă în rândurile de mai sus şi se comportă astfel pentru că….întregul proces de educaţie al părinţilor lui până în acel moment a fost cel corect… iar iubirea a fost în centrul educaţiei, copilul dăruind la rândul lui dragostea pe care el însuşi a primit-o în tot acest timp…
În final  vavaly  scrie: „…Nu ştim dacă ceea ce facem se numeşste creştere corectă sau educaţie corectă… Noi am ales calea care ni se potriveşte cel mai bine, calea pe care o putem urma, care duce la respectarea armoniei de cuplu, de familie, fără exagerări şi fără constrângeri… ”.
Ca psiholog, pot să-ţi spun că educaţia ta este cea corectă, dreaptă pentru copilul tău şi nu pot decât să te felicit din inimă pentru ceea ce eşti şi cum eşti!…Tot înainte!
Un răspuns demn de luat în seamă este şi cel oferit de Maria Mateiînsă a trebuit să aleg un singur comentariu, iar cel postat de vavaly este mai nuanţat, mai cuprinzător.
Cum se conştruieşte relaţia dintre părinte şi copil? Iată  câteva sugestii privind fundamentul pe care se construieşte o relaţie adecvată părinte-copil:
©     oferiţi copilului sentimentul că este iubit şi dorit;
©     stabiliţi relaţii de cooperare şi nu de subordonare;
©     răspundeţi-le sincer şi adecvat vârstei lor la întrebările pe care vi le pun;
©     aveţi răbdare când vă exasperează cu întrebări;
©     oferiţi copilului dvs. sentimentul securităţii personale şi a securităţii căminului;
©     fiţi un exemplu pentru copil recunoscând atunci când greşiţi;
©     învăţaţi copilul să recunoască greşelile fără a-l învinovăţi şi pedepsi!
©     implicaţi copilul în luarea deciziilor, fie că au legătură cu persoana sa, fie că au legătură cu viaţa familiei;
©     încurajaţi-l atunci când are de depăşit un impas, are de rezolvat o problemă indiferent de ce natură e ea;
©     apreciaţi-i reuşitele, folosind cu precădere laudele şi recompensele, evitând cât se poate pedeapsa;
©     evitaţi ameninţările şi ceea ce înseamnă educaţia prin frică;
©     evitaţi să faceţi în locul copilului lucruri pe care ar putea să le facă şi singur (de exemplu: ordine în camera lui, anumite lucrări pentru grădiniţă/ şcoală ş.a.)
©     evitaţi să-l faceţi pe copil să se simtă inferior în raport cu ceilalţi, oricare ar fi acei ceilalţi;
©     evitaţi să-l jigniţi (din nou, atenţie la sentimentul de inferioritate şi neîncrederea pe care puteţi s-o sădiţi în el!)
©     evitaţi conduitele superprotective şi corectările excesive (îi vor inocula neîncredere în capacităţile personale);
©     evitaţi să implicaţi copiii în conflictele, dezacordurile din cadrul familiei;
©     evitaţi stresul şi şocurile emoţionale ale copilului nefăcându-l martor la tensiunile şi certurile care pot apărea în viaţa adulţilor din jurul său;
©     fiţi consecvenţi şi adoptaţi aceeaşi strategie de rezolvare a problemelor evitând trasmiterea unor mesaje confuze în ceea ce priveşte regulile mamei sau regulile tatălui şi susţinând implicit şi explicit măsurile luate de fiecare dintre părinţi.
©     spuneţi-i copilului în fiecare zi “TE IUBESC!”
 
Spuneau unele mămici pe blog…că nu există reguli universal valabile de educaţie a copilului! Ei, bine, v-am demonstrat ca EXISTĂ! Ideile de mai sus sunt universal valabile şi, cu cât respectam mai mult din ele, cu atât suntem mai buni ca părinţi!
Eu zic că o re-evaluare a felului nostru de a fi, a modului în care noi ne comportăm cu copiii… sau o îmbunătăţire a stilului nostru parental ar fi utilă!”
Cu drag,
Ene Iuliana, psiholog.

Multumim din toate inimile Mihaelei si d-nei psiholog Iuliana Ene pentru minunata oportunitate de a ne re-evalua ca parinti si de a ne intari crezurile personale ca armonia si buna-vointa, buna-intelegere si respectul, alturi de iubirea fara limite ori prejudecati pe care le oferim micutilor nostri si noua insane sunt elementele esentiale ale unui stil de parenting corect. Nu stim daca reusim sa transmitem toata bucuria noastra sufleteasca ori daca printre toate aceste cuvinte am reusit sa   aratam toate emotiile care au insotit acest concurs despre iubirea parinteasca, nerabdarea asteptarii (stim ca este o contradictie in termeni!) ori daca am reusit sa transpunem in simple cuvinte toate bucuriile noastre de simple mame, insa e minunat sa gasim oameni deosebiti care pun la indemana mamicilor, intr-un mod atat de frumos si gratuit, ACELE reguli general-valabile pentru a fi un parinte mai bun!

    Multumim, Multumim din toate inimile!
by Maria & vavaly

 

Anunțuri

Un gând despre „Iubirea – centrul educatiei

Comentariile sunt închise