Felicitari de toamna


Pentru ca am ramas restanta cu prezentarea catorva felicitari de toamna lucrate impreuna cu Dante, doua dintre ele intrand deja in concurul organizat pe situl Activitati copii, sub denumirea Felicitari de toamna , ma grabesc sa vi le prezint acum, in ultima zi calendaristica de toamna.

Felicitarea cu care am intrat eu in concurs este sub forma de frunza, un model care mi-a placut foarte mult dupa ce am vizionat un tutorial. Se decupeaza un sablon in forma de frunza, apoi se decupeaza un carton indoit in 3 parti egale.  Partile laterale, care se vor deschide, se indoaie pe jumatate si se lipesc. Se decoreaza pe fiecare parte obtinuta cu diverse tipuri de carton (eu am avut noroc cu cateva coli de hartie scrap, gasite intamplator intr-un supermarket).   Inainte de lipire se fac doua gaurele minuscule prin care introducem fundita ce va lega felicitarea. Rezultatul arata cam asa:

 

Felicitarea lui Dante este in exclusivitate ideea lui. Am perforat un carton cu floricele carora le-a desenat codite si pe care le-a colorat. In interior se va floricelel frumos colorate, desenandu-le si lor codite si fundite. O felicitare simpla si usor de realizat de un copilas atat de mic.

Alte cateva felicitari le-am realizat impreuna in joaca, provocati de acest concurs dar si de frumusetea toamnei.

 

 

by vavaly 

Fulgi de nea – decoratiuni pentru pomul de Craciun


Provocata de Rux, autoarea blogului Copilarim, un blog descoperit de curand dar pe care il indragim foarte mult, am pornit sa realizez cateva decoratiuni pentru pomul de Craciun. Inarmata cu rabdare si buna dispozitie am incercat sa imi imaginez ce mi-ar place sa fac. Fulgii de nea au fost cei care mi-au dat indemnul la lucru, ca si la lucrarea precedenta.   Ideea mea a fost de a realiza ceva in tehnica quilling, dar totusi destul de rezistent pentru a fi agatat intr-un pom pe care il va lua la control si curiozitatea coopiilor.

Cum am procedat: din cartoanele colorate, ce se gasesc in orice librarie si din care mi-am facut provizii din vreme pentru a nu ma prinde inspiratia nepregatita, am taiat fasii late, in functie de cat de mare am vrut sa fie decoratiunea. Am inceput sa rulez cu ajutorul acului de quilling din dotare, apoi am asamblat fulgii dupa model sau dupa inspiratie. Dupa ce s-a uscat bine lipiciul, i-am lacuit cu lacul pe care il folosesc de obicei la quilling (un lac pe baza de apa). Dupa ce s-a uscat primult strat de lac, am dat al doilea strat, de aceasta data presarand si sclipiciul cosmetic de care m-am indragostit si fara stralucirea caruia parca decoratiunile nu ar avea destula viata. Odata uscate fulgii de nea devin stralucitori si rezistenti, numai buni de impodobil bradutul.  Cate o panglicuta satinata ii vor sustine intre cengutele verzi.

Fotografiile sper sa va convinga de frumusetea lor si sa va indemne sa incercati realizarea lor. Fiind din carton lat, cred ca pot fi realizati cu succes si de catre un copilas mai marisor.

Asadar concursul Sa impodobim bradul, are un nou concurent…  subsemnata vavaly si fulgii ei .

Această prezentare necesită JavaScript.

Purple snow


Pe zi ce trece sunt tot mai uimita si mai incantata de ceea ce pot face la capitolul lucru manual, sau cum se mai spune, handmade. Este uimitor cum, dintr-un obiect fara viata, nebagat in seama, poate iesi un lucru minunat, incantator si insufletit.

Asa s-a intamplat si cu ocazia ultimei provocari de pe Scrapper in Romania. Tema din aceasta luna a fost una cat se poate de generoasa: Mov si Lila. Se pot crea infinite obiecte pornind de la aceasta culoare. Insa eu stiam precis ce aveam sa lucrez. Draga mea prietena, Magda, a fost incantata de prima cutiuta de bijuterii decorata de mine, asa ca si-a exprimat clar dorinta ca intr-o buna zi sa o fac fericita posesoare a unei cutii asemenea, dar folosind culoarea ei favorita – mov. Asa ca am folosit acest prilej pentru a-mi tine promisiunea facuta.

Am pornit de la o cutie de telefon, din carton gros, cu magnet, un format numai bun pentru a pastra in ea o multime de bijuterii. Dar, asa cum spuneam, era un obiect inert si fara viata. M-am apucat de lucru fara a sti sigur ce urma sa iasa la final. Un set de servetele mov, cu fulgi de nea albi pe acest fond, au fost punctul de pornire. Am incercat pentru prima data tehnica servetelului cu ajutorul acestor minunatii. Am decorat in paralel si o sticla, in aceeasi tehnica.  O panglica satinata si un pic de sclipici alb, cu reflexii multicolore, au dat viata unei sticle decorative deosebite.  Capacul cutiei de bijuterii l-am  imbracat in stratul al doilea al servetelului, acela care pastreaza discret modelul de baza, dar care imi oferea posibilitatea decorarii in tehnica quilling, asigurandu-mi fondul pe care urma sa lucrez.

Dupa ce cutia a fost imbracata a urmat o pauza de cateva zile,  pentru a-mi da seama ce anume trebuia sa realizez ca si decoratiune quilling. Simteam ca simple flori nu ar fi mers pe acel fundal de iarna.  Dupa ce am vazut insa fulgul de nea mi-am dat seama ca asa ceva trebuia sa lucrez si eu pe capacul cutiei. Odata stabilit modelul, lucrul a mers de la sine.  Am accesorizat cu margelute foarte fine pentru un plus de stralucire si eleganta.

Nu stiu cat reflecta pozele frumusetea lucrului final, dar realitatea este peste asteptarile mele. Fiecare obiect pe care il realizez ma surprinde intotdeauna cu rezultaltul obtinut. Si pentru ca orice cutie de bijuterii trebuie sa contina si un set de bijuterii, am lucrat in fimo o pereche de cercei si un pandant pornind de la aceeasi culoare a temei, mov.  Sunt inca incepatoare la acest capitol, prelucrarea pastei Fimo, dar pasiunea mea pentru modelat ma indeamna sa incerc noi si noi modele pentru a ma perfectiona.

Astept cu nerabdare sa daruiesc prietenei mele aceasta cutie decorata cu tot sufletul si daruirea pentru ea, sa vad reactia ei in fata unui obiect ce ii reflecta personalitatea. Ii multumesc in acest fel pentru tot ceea ce m-a invatat si pentru prietenia care ne leaga.

                                         by vavaly

Cartile copilariei noastre versus cartile copilariei lor


Carti carti carti… intr-o vreme dominata de vizual si audio, in zilele in care 3D ia locul filmului obisnuit, in care se cauta noi si noi mijloace facile de atragere a celor mici, sunt inca oameni care se incapataneaza sa creada in puterea cuvantului scris. Si mare dreptate au! Nici un film, oricat ar fi el de bun, nu te indeamna la visare, nu iti solicita imaginatia atat de mult pe cat o face o carte. Preocuparea pentru acest aspect in educatia copilului meu o am si eu, dovada fiind multitudinea de carti pe care le-am adunat pana acum. Nu trece nici o aniversare sau sarbatoare in care se fac cadouri fara a-i darui copilului meu macar o carte. Si stiti ce? Niciodata nu am dat gres. Intotdeauna le primeste cu bucurie si interes. Asa a fost si pe vremea copilariei mele. Sarbatoarea Craciunului nu venea in fiecare an cu miros de brad in casa, dar venea sigur cu miros de carte proaspat tiparita.
Nu pot sa spun ca in copilaria mica am avut prea multe carti, imi amintesc doar de cateva frumos colorate cu printi si printese, cu castele din povesti care ma faceau sa visez la o lume de poveste. Singura de care imi amintesc precis este aceea in care printul era transformat in broscoi iar printesa trebuia sa sarute broscoiul, probabil se chema chiar Printesa si broscoiul. Stiu doar ca imi placea foarte mult si era cartonata.
Una din cartile preferate ale copilariei a fost „Singur pe lume” de Hector Mallot, o carte pe care am citit-o si recitit-o de multe ori si care exista si acum in biblioteca parintilor mei. Aceasta este una din cartile pe care imi doresc sa o impartasesc si copilului meu atunci cand va creste.
Printre preferatele copilariei mele se numara si poeziile. Imi amintesc cu cata placere ne citea tata poezii si cat de mult ne placea sa le ascultam. Nu erau neaparat poezii pentru copii, probabil oferta de astfel de poezii era pe atunci mult redusa. Dar ne citea poeziile clasicilor nostri, pe care apoi i-am invatat la scoala: George Cosbuc, Toparceanu, Arghezi si desigur Eminescu. Poate suna pretentios dar noi asa am crescut, cu astfel de poezii.
Mai sunt si cartile lui Ionel Teodoreanu: Ulita copilariei si In casa bunicilor (noi nu am avut bunici si mereu am visat la „casa bunicilor”)… Legendele Olimpului au fost iarasi niste carti educative si care te faceau sa visezi la o lume fantastica dincolo de noi.
Pana la cei trei anisori ai lui Dante nu pot spune ca are neaparat povesti favorite, dar are cu siguranta personaje favorite. Floricelele Fifi din carticelele cu acelasi nume sunt printre preferatele lui (desene animate a vazut cred ca maxim 5 episoade cu Fifi, destul cat sa isi faca o idee si sa le regaseasca cu placere in carti). Cartile cu animale, in care se vorbeste pe limba copiilor despre fiecare animal in parte, ca si cele despre dinozauri, sunt iarasi cartile pe care le prefera si le cauta. La capitolul povesti deocamdata nu pot sa spun ca il atrage o poveste clasica anume, cel mai mult i-au placut Scufita Rosie (varianta cosmetizata) si Cei trei purcelusi ( o editie in limba italiana, pop-up, cu un final fericit de asemenea).  Mai mult prefera povestile soptite, inventate de mine, inainte de a adormi.
  Dar cel mai mult si mai mult ii plac poeziile. Ultima si cea mai fericita achizitie in materie de carti o reprezinta cartile doamnei Lucia Muntean: Rime cu antenute, Rime cu codita si Rime pentru cei mai mici. Ilustratiile sunt minunate, atragatoare, usor de inteles iar poeziile sunt o incantare, cu versuri scurte, cu rime usoare, oferind copilului satisfactia de a le invata cu usurinta si a le repeta de fiecare data cu mare placere. A devenit aproape regula, in pregatirea somnului de noapte intra si citirea poeziilor din aceste carticele.
Atat cat va depinde de noi vom incerca sa ii cultivam copilului gustul pentru lectura, in primul rand prin exemplul personal, incercand sa citim cat de des ne permite timpul si incercand sa petrecem timp cu copilul, citindu-i.

                                                                                          Cu drag, vavaly, mamica lui Dante ( 3 ani).

Ne alaturam si noi scriturii Valericai (vavaly) despre atunci si acum, despre imaginatie, copilarie, povesti. Pentru mine poezia a fost poate prima poveste; stiu ca este o contradictie in termeni, dar prima si cea mai indepartata amintire a mea despre cuvintele scrise este legata de amintirea tatalui meu care ne citea – mie si fratelui meu – seara de seara din poeziile lui George Toparceanu. Mai apoi imi amintesc cum spoream ascultand fabule, basme si nelipsitele  – pana in adolescenta tarzie –  Amintiri din copilarie a lui Ion Creanga care mi-a adapat toata setea de ghidusii, zbuldarnicie si joaca.

Dincolo de toata etapele in care adoram scriitura unui poet/scriitor roman ori din literatura universala, exita o carte care m-a fascinat intreaga viata (si sper sa fie asa si de acum inainte); o carte care – inca de cand am invatat sa citesc – reusea sa ma atraga intr-o lume fantastica, o lume in care imi petreceam ore intregi, zi dupa zi, recitind si retraind aventurile micutilor mei prieteni imaginari:  in țara lui Habarman. Matei, baietelul meu, o adora si el si citim, poveste dupa poveste discutand, rememorand fapte, intamplari, cauze – efecte. Nu-i usor sa-l citesti pe Habarnam  – „Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai”, caci aventurile lui au mereu nevoie sa fie scoase la lumina, iar Matei are intotdeuna o mie de intrebari „De ce?” pentru fiecare aventura a micutilor prieteni.

Mateiul meu adormea intodeauna ascultand poeziile lui Eminescu; adoram sa i le citesc pe cand inca imi mai adormea la san si asta poate pentru ca inca mai cred ca Eminescu uneste suflete. Pentru totdeauna. As spune ca daca nu ai citit Eminescu, nici n-ai iubit! Poate e o indrazneala prea mare, dar mi-o asum. Acum citim basme. Basmele lui Eminescu. Si desi cartea nu are imagini, prefer sa i-o soptesc in clipele in care Matei se ingana cu somnul, poate pentru ca si eu am nevoie de o poveste de noapte buna ca pe vremea copilariei mele!

by Maria (mama de Matei – 3 anisori

Rememomararile de mai sus ne-au fost prilejuite de concursul Cartile copilariei mele, in desfasurare pe situl Activitaticopii , in colaborare cu Libraria copiilor, o librarie on-line ce ofera carti pentru copii alese cu grija, selectate cu atentie spre folosul celor mici.  Libraria poate fi imbunatatita cu ajutorul sugestiilor fiecaruia dintre noi, parintii. De aceea este laudabila initiativa acestui concurs la care participam si noi cu mare placere si entuziasm.  Va invitam asadar sa va aduceti aminte de frumoasele povesti ale copilariei si sa impartasiti si voi din povestile si cartile ce ii fascineaza pe micutii vostri.

Felicitari si Decoratiuni handmade pentru bradul de Craciun


Această prezentare necesită JavaScript.

Urmaresc de ce vreme lucrarile manutelor indemanatice de pe “Copilarim” si m-am simtit atrasa deodata de frumoasa si inspirata provocare lansata de Rux si Rha de a confectiona ornamente handemade pentru bradul de Craciun. Ca o intamplare, chiar in acesta seara am primit in dar de la Matei si tatal lui un set de panglici cu motive iernatice.

Totul a venit apoi de la sine; paspartu-uri, cartoane, stelute, panglici, foarfecele, adezivul (lipici pentru crafting) si perforatorul deco- note muzicale au dansat in fata ochilor mei uimindu-ma. Sunt aproape convinsa ca fac inca un pas spre ceea ce se numeste scrapp, ca simtul acela ca lucrul inca nu e gata si totodata teama aceea ascunsa intr-un ungher al mintii agatata intrebator „…daca nu voi stii cand sa ma opresc din confectionarea decoratiunii/felicirarii?”; „…daca e prea mult?” sunt de fiecare data potolite de o pace interioara, de o bucurie nesfarsita care ma face sa-mi doresc si mai mult sa lucrez. Nu, nu m-am oprit la cele doua decoratiuni pentru pomul de Craciun pe care mi le propusesem, ci am confectionat in ton si doua felicitari de Craciun din aceleasi materiale. Sunt fericita! Nu doar pentru ca pot lucra, ci si pentru ca stiu ca partea frumoasa a Sarbatorilor de iarna abia incepe!

by Maria

Felicitari de Craciun realizate de copii


Desi in calendar este inca toamna, febra pregatirilor pentru cea mai frumoasa sarbatoare a anului incepe sa ne cuprinda incetisor. Matei isi petrece timpul creand, iar de data aceasta a avut prilejul unei noi petreceri creative alaturi de Irinuca – micuta lui partenera de crafting. Ne alaturam si noi jocurilor lor; ii trecem in revista pe cei dragi si ne grabim sa realizam cat mai multe felicitari de Craciun pentru a fi pregatiti sa daruim tuturor cate o mica atentie.

by Maria

Această prezentare necesită JavaScript.

Provocarea de vineri – Puzzle


      Desi timpul pe care il petrece copilul la gradinita este plin cu tot felul de activitati educative, consider ca nici timpul petrecut acasa nu trebuie irosit. Atat cat putem si cat copilul este dornic de a face ceva, incercam sa umplem serile macar cu o activitate placuta din care sa invatam cate ceva.
     Am raspuns astfel cu placere provocarii lansate de Laura Frunza pe blogul ei sub numele de Provocarea de vineri. Este o idee excelenta aceea de a ne uni fortele si a realiza fiecare dupa imaginatie si puterile copiilor proprii, pe o tema data. Intotdeauna avem de invatat cate ceva nou de la ceilalti.
   Tema aleasa pentru aceasta saptamana este realizarea unui puzzle. Am profitat de faptul ca Dante deseneaza cu mare placere, acum a invatat sa coloreze desenele care ii plac, asa ca am realizat impreuna un puzzle din desenele lui cu dinozauri.

Va asteptam si pe voi sa vedeti tema saptamanii si sa raspundeti acestor provocari interesante. Cred ca fiecare din noi poate veni cu cate o noua provocare. Premiul il reprezinta bucuria copilului si timpul petrecut in mod placut alaturi de el. Spor la lucru!
by vavaly