Ai plecat


    …fara sa-mi spui un cuvant, fara sa-mi dai de stire, fara sa ma intrebi ce cred sau daca vreau sa pleci. Nu am avut nici macar timp sa schitez un gest, sa rostesc un gand ori sa plang de ciuda ca nu te pot opri! M-ai abandonat asa deodata printre frunzele maronii, rosiatice ori galbene-verzui, sub cerul gri – pictat de vant dupa bunu-i plac! Si am ramas cu Matei sub cerul Toamnei, cu bratele pline de amintiri duioase, hazlii, cu alte multe intrebari carora inca nu am apucat sa le raspund…

    …Stii? Matei a imbratisat copacii rugandu-i sa ii coboare frunze la picioare, caci nu voia sa rupa vreuna „sa nu-i doara!” Si a multumit duzilor ca i-au daruit cu totii „hrana„! Si m-a intrebat Matei: „Cine ne-a dat noua casa aceasta, mami!„. Si i-am raspuns ca Dumnezeu. Apoi, in parc, din coaja tepoasa a frunctelor de castan, am facut patuturi pentru gandaceii aceia rosii cu puncte negre ce dormitau la soare pe scoartele batranilor stejari, stiai?? Si-am fugarit impreuna fluturi – cat timp tu ai fost langa noi ocrotindu-ne – si am facut intreceri de arici (nenumarate) din cojile maronii, uscate, cazute sub un castan prefacandu-ne ca fiecare coaja e un ghem aricesc.
    N-am apucat sa-ti povestesc cat de mult timp am pierdut privind cu Matei tufele verzi imbracate in stravezii fire de paianjen si cum micutul meu le canta cu putere: „un spider se legana pe o panza de paianjen…„.
    …Am cateva regrete: nu am cules destule flori din campiile tale, n-am alergat destul pe aleile parcului urmarindu-l pe micul Matei (calare pe bidiviul lui verde cu pedale), n-am numarat destule stele si n-am tropait prin destule baltoace nascute din ploia ta calda.
    …Te-am adorat cu disperare, zi de zi. Si-am zambit. Si-am ras. Si m-am jucat sub aripile tale ocrotitoare, scaldandu-mi parul in soarele tau; ca atunci cand Matei s-a pravalit chicotind in spicele de grau! Mai stii?
    Ai plecat… fara sa-mi spui un cuvant, fara sa-mi dai de stire, fara sa ma intrebi ce cred sau daca vreau sa pleci. Nu am avut nici macar timp sa schitez un gest, sa rostesc un gand ori sa plang de ciuda ca nu te pot opri! Cu toate acestea, iti rostesc acum: „Bun ramas, draga mea Vară!”

by Maria
Anunțuri

12 gânduri despre „Ai plecat

  1. @Bea: Uf! nu ma asteptam sa dau atatea emotii! Dar ma bucur sa "vad" ca zambesti! …o, da! am amintiri grozave de aceea a pus atata patima in acest Bun ramas! :DTe imbratisez!

  2. Hi,hi…am avut aceeasi reactie ca si ante-cititoarele.Dar stii…si amintirile sunt frumoase si e minunat atata vreme cat le ai.Pupici.

  3. @AlinutzA: Adevarat! Trebuie sa accept, incet si firesc ca minunata mea vara s-a sfarsit!! Dar asa mult o regret… Iarta-ma ca ti-am dat emotii; nu a fost intentionat! Te imbratisez cu mare drag!

  4. vroiam sa zic: mai vezi tu altcandva atata belsug de culori si , sa nu uit, atata creativitate?

  5. Maria, mai ca era sa ma supar. Nu stiam daca sa plang sau sa mai astept pana la final, in speranta ca sfarsitul va fi frumos…asa ca in filme.Iubim vara, nu ne saturam nicicand de ea, dar nici toamna nu este mai prejos. luam o haina in plus si iesim sa ne bucuram de culorile ei. mai vezi tu undeva atata belsug de culori?

  6. @Mariana: iarta-ma! Nu asta mi-am dorit, dara asa parasita si tradata m-am simtit ca aplecat!! Mi-e dor deja de vara! E anotimpul mei preferat, iar vara aceasta cu Matei a fost atat de frumoasa incat mi-as fi dorit sa tina inca un anotimp!Te imbratisez!

  7. Am avut aceeasi reactie cu Mariana, nu intelegeam ce se intampla, m-am panicat. Dar apoi m-am linistit, incetul cu incetul …. frumoase cuvinte!Si toamna are farmecul ei, totul e sa o acceptam incet si firesc …va pup

  8. Ui , m-a trecut un fior si recunosc ca dupa cateva prime randuri, am citit finalul ! UUUFFFFSa nu mai faci asa, mai bine incepi cu sfarsitul !!!!Foaaaaarrrte fain scris si spus ! Imi place !

Comentariile sunt închise