Trenuletul formelor, trenuletul culorilor si trenuletul cifrelor


     Pentru ca un copil isi insuseste cel mai bine notiunile despre viata prin joc, decat sa ne chinuim sa le introducem in mintea micutilor ca la scoala, cu forta si fara nici o reprezentare concreta, este mult mai util sa incercam acest lucru prin confectionarea de jucarii la indemana oricui. 

     Ideea acestor planse mi-a venit de la niste filmulete scurte gasite pe internet pe care Dante le-a urmarit cu mare placere, iar cand am vazut cu cata usurinta repeta de acolo culorile, formele si numerele mi-am zis ca as putea face in asa fel incat sa aiba tot timpul in fata ochilor, la indemana, ceea ce i-a placut, fara a fi nevoie sa stea in fata calculatorului incerc sa ii limitez  timpul pentru aceasta activitate). 

   Cum am procedat:
     Pe baza unui concept indragit de copil putem construi foarte mult. Pentru ca Dante iubeste trenurile am utilizat acest lucru, dar la fel de bine poate fi folosita imaginea unei omizi, unor mingi sau baloane. Pe o coala mare de bloc de desen, cu ajutorul cariocilor, am desenat imaginea unui tren abia schitat, peste care am lipit sub forma de colaj, bucatele decupate din reviste pentru a ilustra fiecare culoare sau fiecare numar. Deasupra fiecarei notiuni ilustrate am scris cu carioca denumirea in limba engleza, pentru ca obiectivul era insusirea notiunii in aceasta limba. La fel de bine poate fi scris si in limba romana pentru etapa de insusire a notiunilor in limba materna. Invatarea devine astfel o joaca. 
      Pentru trenuletul formelor am folosit in intregime tehnica colajului, am decupat impreuna cu copilul bucatele de carton colorat pentru a forma imaginea unui tren si pentru a ilustra formele. Dante a participat cu bucurie si incantare, a venit cu sugestii nenumarate, a dorit sa picteze prin stropire cerul, imaginatia lui nu aveea limite pentru a face jucaria cat mai placuta. 
        Pot spune ca scopul acestor jucarii confectionate impreuna a fost in totalitate atins, plansele sunt expuse pe peretele lui alaturi de alte colaje, iar el revine zilnic asupra lor, intiparindu-si in minte fiecare notiune reprezentata. 

                                                                      by vavaly

Anunțuri

Educatia timpurie


    Daca intrebi pe cineva care sunt nevoile unui copil mic raspunsul va fi in 99% din cazuri ceva de genul: mancare, dormit si schimbat. Recunosc ca inainte sa am copil si eu as fi raspuns la fel. Pusa in fata micutului meu, ins,a aceasta mentalitate s-a schimbat aproape de la sine. Copilul meu mi-a aratat ca nevoile lui nu sunt doar de ordin fiziologic. Instinctul de mama mi-a aratat ca un copil are in primul rand nevoie de multa dragoste, sa se simta iubit indiferent de ceea ce face – plange, murdareste, strica, sparge, darama ceva-. In timp am inteles  catot ceea ce face un copil mic nu este voit, niciodata un copil nu va murdari pentru ca asa vrea el, nu va sparge pentru a ne supara pe noi sau a ne da mai mult de treaba.  
    M-am documentat foarte mult in acesti aproape trei ani de cand am un pui de om si am incercat sa inteleg fiecare etapa de dezvoltare a lui, fiecare tip de comportament caruia trebuia sa ii fac fata.  Pot spune ca astfel nu m-a prins nepregatita nici perioada in care copilul meu refuza sa imparta o jucarie cu alt copil, nici perioada in care, la orice dorinta a mea, copilul  imi raspundea numai si numai cu “nu” sau la orice afirmatie a mea copilul venea cu contrariul.  Nici perioada refuzului de a se imbraca nu ne-a prins nepregatiti, ba dimpotriva ne-a  stimulat in a gasi solutii pentru ca armonia din casa si familia noastra sa nu fie perturbate.
    Dar dincolo de toate acestea o afirmatie pe care am tot intalnit-o in documentarile mele mi-a dat foarte mult de gandit si m-a facut sa inteleg ca drumul pe care am pornit este cel  corect. Aceasta afirmatie este: “Primii trei ani de viata sunt definitorii pentru existenta ulterioara a individului . ” Stima de sine si imaginea despre sine a copilului  se construieste in conformitate cu modul de reactii pe care cei din jur le au in raport cu el ca persoana, cu ceea ce face el.
  Am inteles astfel, alaturi de Maria, ca un copil are cu mult mai multe nevoi decat ne imaginam printre care : nevoia de a fi iubit, nevoia de libertate si independenta, nevoia de confort emotional, psihic si fizic, de liniste, de tacere, de joaca, nevoia de a fi ascultat, de a fi imbratisat, de a fi compatimit, nevoia de a i se oferi incredere si chiar un acconto in plus de incredere, nevoia de libera exprimare, nevoia de a se sti in siguranta, nevoia de a fi respectat si a i se respecta alegerile, deciziile, nevoia de a-si exprima talentele, de a-si realiza visurile. 
     Stima de sine a copilului este foarte importanta in dezvoltarea personalitatii copilului iar aceasta se construieste in raport cu cei din jur.  Daca eu pretind  copilului meu sa ma respecte in aceeasi masura trebuie sa il respect si eu pe el.  
Prima lectie de muzica 
       Viata unui copil este axata pe cunoastere iar cea mai buna metoda de asimilare a informatiilor este prin experimentare si joc. Zilele acestea am aflat ca tot ceea ce am facut impreuna cu copiii nostri se incadreaza in termenul de « educatie timpurie » . Din pacate sunt foarte putine  informatii in acest sens, dar cele care sunt imi arata ca invatarea poeziilor la varste foarte mici,  cantecelele si jocurile interactive pe care le practicam zi de zi impreuna cu copiii nostri fac parte din aceasta educatie timpurie.  Pentru a face timpul de asteptare  mai placut atunci cand pregatim masa de exemplu, e mult mai util sa antrenam copilul intr-un joc sau cantec de genul « Daca vesel se traieste » decat sa ii tot spunem sa astepte si sa stea linistit.  La noi a functionat de fiecare data cu mare succes.  Jocul cu plastilina, desenul si pictura, crearea de mici obiecte din materiale la indemana oricui, oferirea libertatii de a se juca si explora tot ceea ce il inconjoara, in masura in care nu ii pune sanatatea si viata in pericol, incercarea diferitelor materiale si texturi din mediul inconjurator chiar daca au ca rezultat murdarirea, toate acestea fac parte din educatia timpurie a micutului. Accesul la cat mai multe informatii in aceasta perioada a vietii este foarte important, mai ales in zilele noastre  cand informatia este la mare pret. 
Alternanta soare-luna
    Un capitol important al acestei educatii il constituie jucariile. In magazine exista o gama variata de jucarii, care mai de care mai colorata si mai atragatoare pentru ochiul copilului, jucarii care se adreseaza in primul rand vazului. Dar sunt oare aceste jucarii bune in educatia copilului ? Il ajuta sa invete ceva nou ? O jucarie ar trebui sa indeplineasca anumite criterii, sa se adreseze in primul rand celor trei simturi : vaz, auz si pipait.  Dar, odata  satisfacuta curiozitatea copilului fata de aceste criterii de baza, jucaria trebuie sa mearga mai departe si sa aiba rolul de a introduce notiuni noi in viata lui. 
    Exista sase domenii distincte care trebuiesc atinse in cadrul educatiei timpurii a copilului:  constientizarea de sine, culorile,  numerele, formele, literele si cititul. Acestea sunt concepte elementare ale invatarii care ii ajuta pe copii sa inteleaga lumea complicata in care traiesc. De exemplu copilul meu a invatat culorile si formele inainte de a invata sa denumeasca anumite obiecte, lucru ce l-a ajutat foarte mult in a obtine ceva ce isi dorea : daca nu stia sa il denumeasca imi spunea ca vrea patratul rosu, sau acela albastru.  L-a scutit de multe frustrari insusirea acestor notiuni.
Un colt de univers

      Cea mai buna si mai la indemana metoda de a oferi copiilor nostri jucarii accesibile, ieftine si utile o reprezinta confectionarea lor. Oricat de atragatoare ar fi o jucarie, la un moment dat copilul tot se va plictisi de ea si va ramane uitata intr-un colt de camera. Atunci, de ce sa nu aducem cat mai des in atentia copilului jucarii noi, educative, la confectionarea carora poate contribui si el prin sugestii, lipire, modelare, in functie de varsta si abilitatile dobandite? 

     Deschid cu acest articol seria unor articole despre importanta jucariilor confectionate in casa, precum si despre cum sa confectionam astfel de jucarii. In atelierul nostru virtual puteti gasi o multime de sugestii de petrecere a timpului alaturi de copil, de invatare in joaca a tuturor conceptelor de care copilul are nevoie pentru a fi pregatit sa intre la gradinita si mai apoi la scoala.

                                                                    by vavaly

Frunza-Vitraliu


   Vitraliul este un element decorativ ce ofera distictie si originalitate (nu exista vitralii identice, prin ardere ele devenind unicate) mediului in care este utilizat. Vitaliul imbogateste, armonizeaza si personalizeaza, iar fața de alte tehnici folosite in decoratiuni, in tehnica vitraliului nu se prea pot face improvizatii, astfel ca trebuie inca de la inceput stabilite detaliile: desen, soliditate, culoare. Crearea unui vitraliului presupune trei faze tehnologice indiferent de tehnica in care este executat – tehica plumbului sau tiffany
    Din dorinta de a-i arata lui Matei cat mai mult din lucrurile frumoase care ne inconjoara, si avand posibilitatea sa privim pe indelete, cateva modele de vitralii, ne-am jucat si noi mai apoi incercand sa confectionam – cu materialele pe care le avem mereu la dispozitie (tempera, carton, pensoane etc.) – un obiect decorativ care poate arata precum minunatele vitralii vizualizate de noi. Am creat astfel un tablou reprezentand o frunza-vitraliu, insa fara a trece prin fazele tehnologice ale unui vitraliu original: crearea desenului, taiere si slefuire si asamblarea pieselor.
    Materiale necesare: rama foto cu geam de sticla, tempera, penson, carton, plansa de colorat cu frunze.
Frunza – Plansa de colorat
   Cum am procedat: am indepartat sticla de pe rama foto si am degresat-o cu alcool sanitar. Am asezat sticla deasupra plansei de colorat, iar cu ajutorul unui marker am trasat conturul si nervurile frunzei pe sticla. Am pictat fiecare arie delimitata de nervurile frunzei in culori diferite, dar repetate, culori preferate de mine  pentru aceasta compozitie: alb, galben, albastru si verde.
    Matei m-a insotit in aceasta activitate pictandu-si pe sticla propriul lui vitraliu – o frunza albastra – petrecandu-ne astfel un timp impreuna discutand despre „Ce sunt vitraliile, mami?”.     
    Dupa uscare am atasat lucrarilor noastre cate un carton de culoare roz – ca fundal pentru frunza pictata pe sticla, iar Matei a procedat cu incantare la inramarea tablourilor noastre, admirand galagios si sporavaind despre frunzele-vitralii.

   
      P. S. acolo unde in imagine albul se imbina cu albastru apar, de fapt, rezultatele „brainstorming-ului” echipei noastre mama-copil. Altfel spus, ne-am cam dat coate daca acele arii delimitate de nervuri sa fie albe sau albastre si asta pentru ca Matei se afla intr-o perioada in care picteaza aproape totul in albastru.
    Oricum, chiar si asa tema aleasa de mine – vitraliul – s-a dovedit una foarte inspirata, dar mai ales amuzanta, pentru ca de cate ori ai ocazia sa te contrazici cu un prichindel de numai 2,10 anisori pe ce culoare ar trebui sa aiba un vitraliu? 😀

 by Maria  
    
   

Frunza – pictura pe sticla


  
    Materiale necesare:  rama foto cu geam de sticla, tempera, penson, carton, plansa de colorat cu frunze.
   Cum am procedat: am indepartat sticla de pe rama foto, am degresat-o cu alcool sanitar. Am asezat sticla peste plansa de colorat, iar cu ajutorul unui marker am trasat conturul si nervurile frunzei pe sticla. Matei a pictat frunza albastra (culoarea lui preferata in aceasta toamna) reusind pentru intaia oara sa pastreze intact conturul frunzei fara a mai depasi marginile desenului (un inceput bun pentru varsta de 2,10 anisori ai lui Matei!). 
    Dupa uscare am atasat lucrarea deasupra unui carton de culoare roz ca fundal pentru frunza pictata pe sticla, iar Matei a procedat cu incantare la inramarea tabloului, admirand galagios si impartasind tuturor succesul lucrarii sale. Bravo Matei!  
by Maria

Prima icoana pictata pe sticla


    Icoanele pictate pe sticla reprezinta una dintre activitatile pe care educatorii prefera sa le execute cu scolarii si prescolarii lor, activitati ce presupun atentie si migala, insa alaturi de materiale specifice -tempera, sticla, pensoane – sunt necesare si modele pentru pictura icoanelor pe sticla. Am incercat sa alcatuiesc o micuta colectie de planse religioase pentru Atelierul bostru virtual, colectie pe care intentionez sa o transform impreuna cu Matei, intr-o colectie personala de icoane pe sticla.
     Pentru ca sa pot executa o astfel de icoana m-am documentat mai intai despre tot ceea ce presupune tehnica pictarii pe sticla si va recomand un articol interesant si de folos, daca va propuneti sa incercati aceasta tehnica. Din prima mea experienta de acest gen va pot impartasii ca, dincolo de neajunsurile  minore (nu am inca o imprimanta la indemana oricand poftesc la planse de colorat, astfel ca am preferat sa suprapun o foaie alba de hartie peste display-ul calculatorului, trasferand conturul imaginii afisate de acesta cu un marker negru pe foia alba de desen) am gasit aceasta activitate pe cat de interesanta, pe atat de incantatoare din punctul de vedere al rezultatului obtinut. 
Plansa de colorat –
Nasterea lui IIsus

    Peste modelul astfel imprimat (va recomand totusi sa folositi o imprimata pentru exactitatea modelului, dar si pentru usurinta cu care puteti avea acces la acesta), am suprapus sticla pe care urma sa pictez icoana si am transferat cu ajutorul markerului desenul modelului pe sticla. 

    Am intors apoi sticla cu desenul in marker cu fata in jos pe un servet alb din hartie (in genul prosoapelor de bucatarie) si am trasat conturul cu tempera neagra, nu inainte de a degresa sticla cu alcool sanitar. Astfel am obtinut imaginea in oglinda  a icoanei ( partea ce urmeaza sa fie pictata in tempera) sau spatele icoanei de aici venind si denumirea de „icoana de sub sticla”, fata icoanei fiind partea nepictata.
    Din acest moment am purces ca pictarea efectiva, procedeu pe care il gasesc mult mai usor decat transferarea, trasarea corecta si cat mai fidela a modelului in tempera. De fapt aceasta etapa a desenarii in tus sau tempera neagra a modelului icoanei este partea cea mai importanta din intreaga executie, caci fara un model bine executat, icoana isi va pierde din perfectiunea modelului, insa va capata originalitate prin tusele, contururile alese, iar apoi prin variatiunea culorilor alese de catre copilasi. 
    Icoana pe care am executat-o, departe de perfectiune si cu cateva greseli evidente, este prima incercare de acest gen, insa tinand cont de toate detaliile articolului (pe care am ales sa il public pentru a-l avea la indemana) am realizat câta  munca, stradanie si maiestrie ascund icoanele – pe care le-am admirat indelung, ori de cate ori am avut ocazia – maiestrilor iconari.
    Matei a fost tot timpul in preajma mea, urmarind cu interes etapele si uimit de imaginile in oglinda (de pe fata sticlei si de sub sticla) a preferat sa ma acompanieze in maniera lui obisnuita pictand si el – de data aceasta multumindu-se cu modelul pe suportul de hartie al icoanei.

    by Maria

Icoane pictate pe sticlă


Despre pictura pe sticla 

(Articol preluat integral)

TOTUL DESPRE CUM SE PICTEAZA ICOANELE PE STICLA

Continut:
-SUPORTUL, CULORILE, TEHNICA, MODELUL,SURSE DE INPIRATIE ,DETALII IMPORTANTE, MOD DE INRAMARE, EXEMPLE SI IMAGINI CONTINAND ICOANE PE STICLA.
    Nu se stie data exacta la care au aparut primele icoane. Ceea ce se tie este faptul ca erau pictate de catre ucenici in atelierele mesterilor populari. Cine erau acesti ucenici? Din ceea ce s-a dedus de catre specialisti, ei nu puteau fi decat tarani intrati calfa pe la biserici. In general acestia nu erau alfabetizati si nici nu aveau studii de specialitate, astfel ca intotdeauna persoanjele nu erau realizate dupa scheme de proportie anatomica fiind disproportionate, avand de regula capul supradimensionat. Totul se picta „dupa ochi” si rezultatul final depindea de talentul si maiestria autorului. In special se punea accent pe cromatica. Se picta in culori vii de obicei folosindu-se: rosul, albastrul, verdele si galbenul, rareori violetul, si foarte mult alb care se folosea pentru contraste.    

    Toate icoanele aveau aplicata foita sau pulbere de aur pentru a arata care dintre persoanje era sfantul sau pur si simplu se realizau decoratii ale scenelor prezentate. Scenele pictate erau stereotipe deoarece se foloseau modele realizate de catre mesteri. Sa luam de exemplu tema „VISUL MAICII DOMNULUI”. In toate icoanele Maica Domnului este infatisata din semiprofil, cu mainile impreunate ca pentru rugaciune; in partea dreapta il vedem pe Iisus Hristos rastignit pe cruce cu capul aplecat. De obicei era copiata si cromatica. In cazul acestei teme se foloseste culoarea verde.
IN CEEA CE URMEAZA VOM PARCURGE ETAPELE PENTRU PICTAREA ICOANELOR
1. Alegerea modelului
    – nu conteaza ce model vom alege. Ceea ce ne intereseaza este sa fie un model care sa ne placa, si fiindca e prima icoana, este mai bine sa cautam unul cat mai usor de realizat. Asta inseamna ca trebuie cautata o tema pentru care nu e nevoie de multe culori, si care sa nu presupuna introducerea multor personaje. Sa incercam cu Visul.
    In primul rand trebuie studiata paleta de culori. Pentru aceasta icoana s-a folosit verde si albastru in cea mai mare parte. Ne vom asigura ca suntem pregatiti cu aceste doua culori ca si cu alb si, bineinteles foita de aur. De asemenea avem nevoie de tus negru pentru contur.
2. Alegerea suportului.
    Suportul este sticla. Cel mai potrivit este sa folosim sticla de 2-3 milimetri grosime fara reflexe, incolora. Grosimea suportului va influenta in mare parte rezultatul final. Intotdeauna un rosu puternic pe paleta noastra de culori va aparea pe fata icoanei putin estompat. Aceasta este o consecinta a grosimii sticlei. Nu se poate evita acest inconvenient si tocmai de aceea vom folosi culori cat mai vii.
3. Pregatirea suportului.
    Marginile sticlei trebuie finisate cu o piatra de polizor ca sa evitam accidentele. Nu avem nevoie da taieturi pe maini.
    Polizarea se face frecand marginile taioase dintr-un capat in celalalt da cateva ori cu piatra ajungand si pe colturi.Trebuie evitata frecarea in doua sensuri pentru a nu ciobi colturile sau marginile sticlei.
    Aceasta operatiune trebuie urmata de degresare. Sticla odata aleasa trebuie curatata cu spirt sau alcool industrial pentru a fi complet degresata. Daca suportul nu este bine degresat nu vom putea picta uniform iar rezultatul va fi dezastruos.
4. Pregatirea modelului.
    Dupa ce am ales tema pe care vrem sa o pictam vom face „negativul”. Acesta este fie o copie xerox in alb-negru, fie o copie realizata cu ajutorul unei foi de calc (aceasta e de preferat deoarece putem interveni asupra desenului pentru a-l imbunatati).
    Foarte important! La realizarea desenului trebuie tinut cont de faptul ca imaginea obtinuta trebuie sa fie apropiata de original. Adica daca personajele sunt dispuse in partea stanga pe icoana originala, si pe icoana noastra ele trebuie sa apara tot in stanga. Pentru a obtine aceasta, desenul dupa care ne ghidam va fi facut”in oglinda” asta inseamna ca pe calc-ul nostru sau pe xerox-ul folosit, personajele vor aparea in partea dreapta, orientate in sens invers fata de ceea ce trebuie obtinut.
5. alaturat am inceput realizarea desenuluiUrmariti contururile pictate cu negru si desenati-le pe un calc suprapus peste icoana sau peste fotografia acesteia.Ceea ce va rezulta va fi o coala alba pe care nu vom vedea decat conturul in negru al personajelor sau obiectelor .
6. In continuare, se aseaza sticla peste coala desenata si se incepe lucrul propriu-zis la icoana noastra. Pentru a evita deplasarea foii de sub sticla aceasta trebuie fixata cu banda adeziva pe sticla, lipindu-se partea de susa hartiei pe sticla. Intre coala desenata si sticla se va aseza si o alta coala de calc. Aceasta va estompa intr-o oarecare masura contururile de pe modelul nostru. Acest lucru ne a fi util intrucat ceea ce vom desena pe sticla va fi mai usor de distins.
    De mentionat faptul ca folosirea acestei coli aditionale de calc nu este obligatorie insa cu siguranta ne usureaza munca.
    Desenul se incepe (pentru dreptaci), din partea stanga sus pentru a nu pata suportul, (pentru stangaci evident desenul se va incepe sin partea dreapta sus). Pentru a evita petele de tus sau transpiratie vom folosi o coala de hartie pe care vom sprijini mana cu care lucram.
7. Substanta folosita la desenul pe sticla.
    De obicei se foloseste tusul de rotring sau baitul negru. De asemenea se mai poate utiliza culoarea neagra (pe baza de ulei de in) sau praf de carbune negru amestecat cu emulsie de ou.
8. Instrumente folosite.
    Pentru desen se poate folosi penita sau pensonul ori un rotring de calitate. De preferat este sa folosim pensonul fiindca acesta ne permite ingosarea sau subtierea liniei pentru a induce impresia de prim-plan sau luminozitate. Pensonul folosit trebuie sa fie subtire, sa aiba parul si coada lunga si sa faca varf.
    Trebuie tinut cont de urmatorul lucru:nu toata lumea reuseste sa faca un desen bun la prima incercare. Este foarte posibil ca din penson sa curga tus mai mult decat ne propunem si pentru a nu se intampla asta vom incerca linia pe o bucatica de sticla alaturata paletei de culori. Daca nu reusim totusi sa obtinem ceea ce dorim putem folosi penita.
    Desenul este, din punctul meu de vedere, etapa cea mai grea si cea mai importanta in realizarea icoanei pe sticla. Acum este nevoie de foarta multa atentie la detaliu si la a nu murdari in nici un fel sticla fiindca toate imperfectiunile se vor vedea dupa aplicarea culorii!    Pentru a putea urmari acest lucru nu e nevoie decat de putina rabdare si atentie. Pe parcursul desenarii contururilor vom ridica din cand in cand sticla de pe masa de lucru si vom privi desenul la lumina sau punandu-l in fata unui panou (sau perete ) de culoare bej sau grizat pentru o mai buna observare.
     In cazul in care vedem defecta ale desenului nu trebuie sa ne panicam. Petele se pot indeparta cu o carpa mica si curata, uscata, sau folosind betisoarele cu vata (cele destinate curatarii urechilor). Pentru a finisa desenul, se poate zgaria in unele locuri desenul cu un instrument ascutit, in locurile unde se considera necesar. Acest lucru se realizeaza in cazul in care am obtinut linii prea groase intr-un loc in care era nevoie de o linie fina, de exemplu pentru un prim-plan.
9. Fixarea desenului
    Aceasta etapa se realizeaza in momentul in care tusul este bine uscat. De regula se asteapta cel putin o ora sau doua inainte de fixare. Se poate folosi uleiul de in care se intinde cu mana libera fara a freca sau apasa, intr-un strat cat mai subtire. Si pentru acest pas e nevoie de atentie pentru a fi siguri ca am acoperit toata suprafata sticlei. Se mai poate folosi un spray cu vernis. Dupa aplicare se lasa cel putin o zi pentru uscare, intr-un loc ferit de praf. Nu se acopera.
10. Colorarea
Se incepe cu fata personajului. In primul rand vom folosi albul. Vom folosi pensonul cu care am desenat sau unul asemanator. Vom trasa linii fine langa conturul cu negru. Nu se dubleaza toate liniile negre cu linii albe,ci urmarim sa scoatem in evidenta trasaturile figurii, a mainilor sau lominozitatea. De exemplu la nas sau la barbie vom trasa cate o linie alba in partea care ar trebui sa apara mai luminoasa. La fel si la maini sau la vesminte.
11. Pictarea fetei. Se folosesc fie culori pe baza de ulei fie culori pe baza de apa (tempera) insa este mai bine sa le folosim pe cele de ulei deoarece se usuca mai incet si isi pastreaza intensitatea fata de tempera care se grizeaza la uscare.
    La icoana pe sticla se picteaza inainte de alte detalii, fetele personajelor, in cazul icoanei visul acestea sunt fata Maicii Domnului, a ingerilor si tot trupul lui Iisus Hristos.
    La fata folosim: alb la ochi, roz deschis pe toata fata si putin rosu pe buze. Vom putea improviza la partea de cromatica urmarind tot timpul felul in care aceasta se vede pe fata icoanei.
    Trebuie retinut ca toate culorile apar usor schimbate fata de felul in care le-am aplicat pe dosul sticlei.
   De asemenea, cand vom picta buzele sfintilor vom avea grija ca acestea sa nu fie prea stridente.
    Tot acum vom picta si mainile, gatul urechile si toata carnatia vizibila.
    Pentru a sugera umbrele nu vom folosi in nici un caz negrul, ci vom amesteca cu albastru sau verde culoarea pe care o folosim. Odata amestecate vom face proba pe o alta bucata de sticla pentru a vedea daca am obtinut efectul dorit. Dupa pictarea fetei icoana va fi din nou asezata spre uscare intr-un loc fara praf.
13. Urmatorul pas este realizarea vesmintelor, cu grija pentru a nu depasi contururile desenului. Trebuie stabilit de la inceput ce culori vom folosi. Cum pentru tema aleasa aici este nevoie de: verde, albastru si galben, vom pune pe paleta de culori cate putin din fiecare.
    Trebuie avute in vedere zonele de umbra sau cele de lumina. Pentru a reda aceste zone vom amesteca putin din culoarea corespunzatoare fiecarei parti din pictura noastra cu albastru sau verde,obtinand astfel o nuanta mai rece, mai inchisa. Aceasta nuanta o vom aplica sub forma de linii de-a lungul conturului care se afla in zona de umbra. De exemplu, daca privim icoana de mai sus vedem ca la vesmant avem nevoie de verde in mare parte. Ca sa redam umbrele amestecam verdele de pe paleta cu albastru, obtinand un verde inchis. Acest verde inchis se aplica de-a lungul desenului in zone de umbra. La fel se procedeaza si pentru albastru, in cazul acestei culori amestecand-o cu verde. Apoi, trecem la sugerarea zonelor luminoase. Se combina culoarea zonei cu putin alb si o aplicam langa dunga alba trasata inainte, apoi coloram restul vesmantului cu culoarea propriuzisa, in starea ei pura.
    Dupa aceasta etapa lasam din nou icoana la uscat. Pentru ca uscarea sa nu dureze prea mult este mai bine sa folosim straturi mai subtiri de culoare. Putem dilua culoarea mai mult (in zona de umbra, sa o uscam si apoi sa pictam restul cu culoarea pura intr-un strat mai gros) pentru uniformizare mai buna.
14. Aplicarea foitei de aur.
    Pentru aceasta etapa avem nevoie in primul rand de foita de aur. Aceasta se poate cumpara de la magazinele Fondului Plastic. In cazul in care nu avem posibilitatea sa procuram foita vom colora spatiile destinate acesteia cu culoarea galben sau putem folosi, in ultima instanta staniol sau alte texturi si materiale aurii, insa nu este indicat. Pentru a crea o icoana de valoare e mai bine sa urmam tot procedeau corect.
    Pentru a putea aplica foita pe sticla se foloseste o solutie MIXION. Aceasta se gaseste deasemenea la magazinele Fondului Plastc. In afara de aceasta solutie care este relativ scumpa, putem lucra cu un adeziv incolor sau cu albus de ou batut.
    Iata procedeul in cazul folosirii MIXIONULUI:
– aceasta solutie se evapora foarte repede si de aceea trebuie intotdeauna acoperit recipientul in care se afla;
– se va pregati foita de aur in felul urmator: fiecare foita se aseaza intre doua coli mai groase de hartie si se taie patretele cu o foarfeca bine ascutita (foita se taie doar cand este intre cele doua coli fiindca este foarte subtire si nu se poate lucra altfel cu ea);
– cu un penson mijlociu (3-5) vom lua putina solutie MIXION din sticluta si o vom amesteca cu culoare neagra sau maro. Solutia trebuie sa fie de culoare inchisa pentru a da un efect foitei (amestecul cu culoare nu este obligatoriu insa da bine la produsul final). Se intinde repede solutia rezultata pe portiunile destinate foitei pe rand. Adica, daca avem de aplicat foita pe: aureole, vesminte, cruce si decoratii, vom aplica solutie din abundenta intai pe o aureola avand grija sa nu depasim conturul. Apoi vom tampona cu un servetel surplusul de solutie. Imediat se aplica patretele de foita cu ajutorul degetelor, acoperind portiunea respectiva in totalitate. Se ia apoi o coala nu prea subtire de hartie si se aseaza deasupra portiunii cu foita si, cu un varf de creion, nu foarte bine ascutit se hasureaza peste zona respectiva (se foloseste hartia fiindca se poate zgaria usor stratul de aur in lipsa acesteia. Se hasureaza pentru a ne asigura ca foita este bine prinsa pe sticla.) Hasura este bine sa fie realizata in functie de forma zonei acoperita cu aur.De exemplu, daca am pus foita pe aureola, este de preferat ca hasura sa fie radianta, cu pornire din centrul fetei sfantului, pentru a da aspect de raze;
– se procedeaza la fel in cazul tuturor portiunilor ce necesita foita.
15.Finalizarea lucrarii. 
    Dupa ce am parcurs toate etapele enumerate mai sus, ceea ce trebuie sa mai facem este sa privim icoana din fata in fata geamului sau a unei surse de lumina pentru a vedea daca sunt spatii nepictate sau neacoprite cu foita .Bineinteles ca si pana in acest punct se presupune ca am urmarit acest aspect in cazul fiecarui strat de culoare aplicat. Daca sunt portiuni foarte mici prin care patrunde lumina nu avem motive de ingrijorare.Se poate aplica un strat de culoare pe toata suprafata icoanei sau putem sa lipim pe dosul acesteia o hartie colorata care sa mascheze acest lucru.
16.Inramarea.
    Cel mai usor este sa facem comanda pentru o ram la un atelier de tamplarie. Rama va fi una simpla, de preferat cu nuante maronii, mai inchisa (va fi data cu un bait). Trebuie evitate ramele incarcate gen baroc sau rococo, la fel si cele realizate „in adancime” ca pentru goblen. Neaparat se va tine cont de faptul ca icoanele pe sticla erau rodul muncii taranilor si prin urmare ramele nu erau scumpe ci foarte simple. In general se potriveste ca aspect o rama de 3-4 cm latine, si 2-3 cm grosime, si ca decoratie sa aiba cel mult o dunga ingusta. 

sursa 

by Maria