Din nou lapte cu biberonul?


     Asa cum alaptarea copilului la san se incheie la un moment dat, acel moment numindu-se popular „intarcare”, la fel exista si un moment in care copilul renunta la alaptarea cu biberonul. Exista deci si o” intarcare de biberon”. Intre copil si sticla cu biberon din care isi bea lapticul atunci cand vine ora somnului, la pranz sau seara, se creaza un atasament special care nu trebuie intrerupt brutal in nici un caz, care trebuie inteles si respectat.
    Pentru fiecare copil vine acel moment in care se simte pregatit sa renunte la acest atasament si obicei.  Parintii trebuie sa aiba rabdare, sa observe copilul si sa ii puna la dispozitie noi alternative pentru ca copilul sa poata alege la un moment dat altceva.  Ideal ar fi ca acest obicei al biberonului sa fie legat de somn, astfel renuntarea se va face mult mai usor.
   La noi aceasta intarcare s-a produs usor, din initiativa copilului, asa cum s-a produs si  ablactarea la varsta de un an. La Dante obiceiul de a bea lapticul cu biberonul a fost strict legat de somn. Cum se simtea obosit cerea “tapte”,  iar eu stiam ce am de facut. Imi amintesc cu nostalgie dejà nerabdarea cu care astepta sa ii prepar laptele, topaiala care insotea aceasta operatiune, apoi odata cu crestearea lui si capatarea de noi abilitati dorinta lui de a-si prepara singur lapticul. Pe la un an si opt luni am observat ca se intampla uneori sa adoarma si fara a cere laptele, apoi a inceput sa accepte si canuta cu lapte. Mai ales cand nu eram acasa la noi simteam ca imi doresc ca aceasta renuntare sa se intample, asa ca ma faceam ca uit, ii ofeream din cana iar daca vedeam ca il bea si asa respiram usurata. Nu imi propusesem o varsta anume, nu am incercat sa il fortez sau sa-l conving ca “e mare” si “trebuie” – cuvinte atat de des auzite pentru a-i determina pe copii sa faca cum vor adultii.   Imi doream totusi sa se intample in special din cauza temutelor “carii de biberon”.
    In apropierea varstei de doi ani Dante chiar a renuntat la biberon. Intai nu a mai baut toata cantitatea de lapte, apoi a inceput sa roada varful biberonului si sa se joace cu el pentru ca in final sa numai bea deloc si sa il dea deoparte. Asa ca l-am pus bine si am gandit ca s-a terminat. Dupa o luna a mai cerut in cate o seara, apoi peste o alta luna si cam atat. Eu l-am avut la indemana pentru orice eventualitate dar nu a mai fost necesar, Dante renuntase si agreea foarte mult sa bea lapte din canuta cu paiul, alegandu-si cu placere culoarea paiului.
   Inainte de Paste am fost la tara si Dante si-a amintit absolut toate locurile pe unde am fost in vara. Numai ca si-a amintit si de obiceiul de a adormi cu biberonul. Cand a venit ora de somn in prima zi a cerut : “vreau lapte cu biberonul”… ups, ma aflam in incurcatura. Noroc ca am gasit repede un pai si o canuta si s-a multumit cu acestea. In zilele urmatoare a mai amintit de cateva ori dar s-a multumit tot cu paiul.
    Ieri insa nu a fost chip sa ma inteleg cu el. A vrut cu biberonul si gata. Dupa ce a cerut de cateva ori mi-am zis: ce o fi o fi , daca vrea copilul, hai sa vedem ce moft o mai fi si asta. Am avut surpriza sa il vad pe Dante cum a baut doua biberoane cu lapte, a supt corect, desi ultima data mi-a facut imrpesia ca nici nmai stia sa o faca. Cand a venit ora somnului de noapte s-a intamplat acelasi lucru: a cerut si a baut doua biberoane de lapte.
   Am observat si un alt comportament la el care mi-a atras atentia. Desi a invatat sa foloseasca toaleta de la varsta de un an si opt luni, facand trecerea foarte repede de la comportamentul de bebelus la cel de adult, acum in ultimele zile s-a intors la olita, nu tot timpul dar cand si cand o face. In plus are momente in care silabiseste pe limba lui de bebelus desi stie sa vorbeasca corect absolut orice avand un vocabular foarte dezoltat.
    Se pare ca acest regres in comportament este absolut normal, putand avea momente in care se comporta asa cum o facea cu cateva luni, jumatate de an sau chiar un an in urma. Stiind toate acestea incerc sa nu intru in panica, ma amuza aceasta intoarcere in timp si imi da prilejul sa ma mai bucur un pic de bebelusul care era odata, desi senzatia acuta pe care o resimt este ca Dante a crescut foarte mult.
                                                               by vavaly
Anunțuri

4 gânduri despre „Din nou lapte cu biberonul?

  1. Tocmai pe aspectul asta am insistat si eu , ca nu trebuiesc fortati sau grabiti, copiii aleg singuri motivul potrivit. Pe mine m-a intrigat la copilul meu faptul ca a revenit la a cere biberonul dupa jumatate de an, ba chiar cere un anume biberon albastru cu care obisnuia sa bea cerealele de bebelus pana la varsta de un an. Au o memorie impresionanta, chiar asa mici fiind.

  2. Al meu încă mai bea din biberon, dimineaţa când e chiaun de somn, înainte de a pleca la grădi şi noaptea, înainte de culcare şi nu mi se pare ciudat să bea, chiar dacă mai are 3 luni şi face 4 ani… Cred că s-ar dezobişnui şi al meu la fel de repede, dar nu vreau să forţez nimic, mai ales că nu am citit nicăieri că dacă îşi păstrează obiceiul ăsta până mai târziu e ceva în neregulă.

Comentariile sunt închise