Varsta lui "NU"


      Temutul cuvant NU a inceput sa apara si in vocabularul lui Dante. Stiam ca va veni acest moment, eram pregatita pentru el, citisem despre asta si vazusem la alti copii, asa ca am incercat sa preintampin opozitia micutului meu.
     Fiecare activitate pe care i-o propun primeste acelasi raspuns de la baietelul meu: „Dante hai sa mancam”- ” NU mancam”; „Dante hai sa facem baie” – „NU facem baie” si tot asa, zi dupa zi, activitate dupa activitate. Parca cuvantul DA s-a ascuns undeva si numai vrea sa iasa de acolo, sau nu il mai gaseste. 
      Care este strategia mea? Niciodata nu ma pun in opozitie cu el. Nu ii spun „Trebuie sa faci asta sau asta” , nu il oblig. Adopt o atitudine indiferenta, imi vad in continuare de ale mele, vorbind ca pentru mine:  „mama mananca papica buna”; „ia sa pun eu apa in cada pentru vaporase si mingiute”. Ma asez la masa linistita, incep sa mananc. Rezultatul? Dante vine hotarat la masa, se aseaza pe scaunul lui spunand cu voce ferma: „EU mananc”. Isi ia lingura si mananca fara nici un alt protest sau opozitie. Cand trebuie sa iesim afara ma imbrac linistita, desi el spune ca nu merge afara, ba chiar atunci isi cauta mai mult de joaca. Cand ma vede imbracata si gata sa ies pe usa , tasneste si el de unde este spunand: „EU merg afara”. 
       Se pare ca este o stransa legatura intre cuvantul NU si cuvantul EU . Copilul isi descopera propriul eu , devine tot mai constient de sine, iar aceasta opozitie ii da posibilitatea ca decizia sa ii apartina in toate. Este o etapa necesara in dezvoltarea copilului, este foarte important sa nu intampine opozitie la orice pas, iar pe cat posibil sa le dam posibilitatea sa hotarasca singuri „ceea ce vrem noi”. 
     Alte trucuri pe care le folosesc pentru a evita conflictele si a-l ajuta sa decida singur:
    –  cand vreau sa inchid televizorul la finalul unui desen animat, tocmai in ideea sa nu inceapa altul si sa ramana cu ochii tinta si la acela, ii dau telecomanda in manuta si ii spun sa inchida el, atunci cand considera. Imediat este incantat de ideea de a decide el , de puterea pe care o are in mana si inchide televizorul fara nici o  opozitie.
    – cand trebuie sa plecam din parc, desi poate el ar vrea sa mai stea dar este deja tarziu, ii spun ca, atunci cand doreste, dupa ce in prealabil l-am anuntat ca vom pleca in curand, sa isi ia ramas bun de la parc, de la copii si leagane. In cateva momente incepe sa faca cu manuta, sa spuna „pa pa” parcului si leaganelor, foarte incantat ca decizia a fost a lui si plecam voiosi spre casa.
     – cand facem baita si aceasta se prelungeste prea mult, apa s-a racit, ii spun ca trebuie si apa sa plece la culcare, sa ii spuna papa, sa rasuceasca butonul prin care apa pleaca, si astfel evitam un nou conflict.

       Acum totul a devenit un joc, zi dupa zi trebuie sa gasesc noi si noi solutii, Dante il foloseste pe NU de multe ori  cu zambetul pe buze, in mod evident doar pentru a testa reactia noastra.
      Chiar si actiunile pe care intentioneaza sa le faca sunt insotite de intrebari mute, in special cele evident nepermise. Intr-o zi era cu un ciocanel de jucarie deasupra unui telefon mobil uitat pe pat si un ceas. S-a uitat la mine intreband : „aici?” – adica e voie sa le loveasca cu ciocanelul oare? – constient fiind cu nu este bine sa o faca. I-am spus ca nu are voie si a inceput sa rada.
       Uneori incep sa spun o poezie, asteptand sa o continue el. O spune pe toata, vers dupa vers, dar la inceputul fiecarui vers se aude si un „NU” hotarat. Pe mine ma amuza jocul, nu ma supar niciodata, el stie ca devine amuzant si continua, chiar daca isi ia un aer incruntat si de opozitie.
     Acum a inceput si perioada contrazicerilor,  in special atunci cand cineva ii spune altceva decat el este convins, in special cu alti copii. Daca el incearca sa-i explica unui copil ca frunza unui copac este verde, iar acel copil spune ca nu-i verde, sau ii spune ca-i rotunda, Dante spune hotarat : verdeee. Aceasta contrazicere poate dura minute bune, spre exasperarea noastra, a parintilor, de multe ori. Dar pentru ca stiu ca este ceva normal, incerc sa intervin doar pentru aplanarea unui eventual conflict, dand dreptate ambilor „beligeranti” atunci cand este cazul, sau doar unuia din ei , venind cu expliicatiile necesare si incercand sa le abat atentia asuprea altui subiect …care poate deveni obiectul unei noi controverse….
       Cautand informatii despre acest subiect am gasit o prezentare foarte buna a ceea ce se intampla cu micutul meu in urmatorul articol: http://antharessconsult.wordpress.com/2010/03/13/1-criza-afectiva-de-la-3-ani-si-cucerirea-lui-nu/
     Chiar daca este o perioada dificila, care ne pune la multe incercari, este o etapa frumoasa si  imi place aceasta evolutie a bebelusului meu catre stadiul de copil. Imi place ca zi de zi sa caut noi si noi solutii, imi place ca ma pune in fata unor noi provocari si sper din tot sufletul sa gasesc intotdeauna solutia corecta pentru ca relatia noastra sa evolueze frumos si sa devenim cei mai buni prieteni.
                                                             by vavaly 

12 gânduri despre “Varsta lui "NU"

  1. Pingback: Educatia timpurie « copiisimame

  2. @Cristina, incercam sa nu scapam din vedere motivul pentru care am facut acest blog: acela de a povesti din experientele noastre, ca mamici, legate de alimentatia, comportamentele, educatia, sanatatea copiilor, pentru a fi de folos si altora. Eu scriu prin prisma a ceea ce traiesc si aplic alaturi de Dante, nu am pretentia ca se va potrivi tuturor copiilor, dar cu siguranta atunci cand esti informat poti preveni multe situatii neplacute.

  3. @Bea, fiecare varsta cred ca are bucuriile si greutatile ei. De aceea suntem mame, sa le incercam pe toate. @Agatha, multumesc de urari si se pare ca si ziua ti-a ascultat porunca…a iesit soarele asa ca totul e frumos.

  4. La mulți ani, dragă Valy, și să te bucuri de minunea ta mulți ani de acum înainte! să ai o zi frumoasă, pe care să o petreci așa cum știi tu mai frumos!

  5. Da si Karina zice nu si atunci cand vrea,iar dupa cum o vad pe ea,ii place cum suna.Face botic si zice nuuuu prelungit,dar ca si tine,o anunt ca fac si vine singura.Sunt tare dragalasi,ca-ti vine sa-i mananci,desi uneori din alte motive.Pupici.

  6. @mazgalica, iti multumesc pentru urari din toata inima.@Alina, cu cat stii mai multe cu atat poti preveni mai usor. Cat despre incapatanare, sa stii ca nici scorpionii nu sunt mai maleabili, trebuie noi sa fim insa mai agile si sa ii intelegem, sa le fim alaturi.

  7. Off Doamne, ce ne asteapta! Cum Bubu e super incapatinat, ca doar e un taur veritabil (1 mai 2010), ma gindesc cu groaza la acea etapa!

  8. La mulți ani, mămică dragă și iubită! Să fii sănătoasă și fericită mulți, mulți ani lângă familia ta, acolo unde-ți șade cel mai bine!

  9. Multumesc Oana pentru aprecieri, incerc sa impartasesc si altor mamici din aceste etape ale cresterii unui copil, sa intelegem impreuna ca sunt normale si utile in cresterea lor. Cat despre etapa de care vorbesti … o experimentez destul de des cu sotul meu … barbatii sunt doar niste copii mai mari, nu? asa ca voi fi mai mult decat pregatita cand va veni si din partea lui Dante, cel putin asa sper 🙂

  10. Minunat scris Valy si buna actiunea aleasa…acum trebuie sa te pregatesti de urmatoarea perioada, cea prin care trec eu 😀 – perioada, "da, bine….da, imediat" si astepti de-ti sar ochii sa se intample! :DPupici

  11. am citit cu drag acest articol, cid de dulci sunt copii, multe lucruri noi aflu de la voi, kare imi vor fi de folos pentru mine(cind voi fi mamika, ma refer. E tare faza asta ca cind zici sa va pregatiti afara nu vrea, dar cind te vede gata de iesire si el vrea, offfff cit imi sunt de dragi… Pupici voua xxxx

Comentariile sunt închise.