Poveste pentu Dante

      Se apropie 1 iunie, Ziua Copiilor, ocazie cu care obisnuim sa facem cate o surpriza frumoasa micutilor nostri. In acest an Dante este deja marisor si intelege sensul surprizelor si al cadourilor. Nu sunt adepta cadourilor costisitoare, a jucariilor care au de multe ori soarta unor bibelouri si nici a dulciurilor daruite cu aceste ocazii. 
      Parca raspunzand dorintei mele de a gasi ceva special am intalnit-o pe Claudia Groza, o fiinta speciala, sensibila, care iubeste nespus de mult copiii. Din aceasta dragoste, imbinata cu talentul scriitoricesc s-a nascut miniproiectul „Povesti personalizate pentru copii„.  
     Cuvintele Claudiei, prin care va invita sa luati parte la acest miniproiect sunt urmatoarele: 
De 1 iunie, de ziua copilului dvs., al nepotului, al finului, al colegului de bancă al fiului / fiicei puteţi oferi un cadou personalizat. Mi s-a părut original. Fiecare persoană are propria poveste. De aceea, am nevoie de câteva date personale, cum ar fi: vârstă, pasiuni, preferinţe culinare, culori, etc.
    Eu am avut incredere in ea si am contactat-o cu inima deschisa asteptand cu interes povestea pentru copilul meu. Mi-a raspuns cu promptitudine, am descoperit o persoana vesela, comunicativa si receptiva, asa cum trebuie sa fie o profesoara de biologie care lucreaza cu copii aflati la trecerea pragului spre adolescenta. 
    Mi-a placut povestea pe care a conceput-o, am completat proiectul ei cu ideile mele de prezentare si design si am obtinut o minunata carticica personalizata pentru Dante. 
     Pentru ca Aniela a lansat un interesant  concurs de quilling pe situl Activitati copii m-am gandit sa decorez coperta cartii pentru Dante cu cateva gaze si sa ma inscriu cu aceasta lucrare. 
    Nu am mai avut rabdare sa astept chiar ziua de 1 iunie asa ca in  aceasta  seara Dante si-a primit surpriza. Entuziasmul si admiratia lui, bucuria cu care a ascultat povestea, surprinderea cu care isi auzea numele, au facut sa merite efortul depus si sa fiu convinsa ca am facut cea mai buna alegere si de aceasta data. 
     Dante a facut cunostinta cu tigrul Tooty si cu maimutica Bo, personajele nascocite de Claudia special pentru el: 
„Unul din cei mai simpatici pui de tigru este Tooty. Este blând, şi mai tot timpul vesel. În plus, îi place să ajute pe toată lumea. Aşa s-a întâmplat şi când, micuţul Bo, un pui de maimuţă, se rătacise.
– Vreau un miracol, vreau o minune, striga din toate puterile Bo!
– Dar ce ai păţit? Te pot ajuta cu ceva? spuse T ooty.
– M-am bălăcit cu prietenii mei  şi m-am pierdut de mama. Cred că îşi face griji din cauza mea. Iar eu nu ştiu unde locuiesc.” 
   Si povestea continua captand atentia copilului care asteapta cu interes finalul. Ca orice final de poveste acesta este fericit si are si o concluzie frumoasa:   
„Când ultimul rând a fost terminat şi cartea s-a închis, dante i-a mărturisit mamei că îşi doreşte să fie un prieten bun, asemenea eroului din poveste, tigruţul Tooty.

– Vei fi un prieten de nădejde dante. Asta se va întâmpla pentru că îngerul tău păzitor îţi ascultă rugăciunile, şi eşti un băieţel cuminte.

Zâmbetul a apărut senin şi victorios pe chipul micuţului dante  „.

     Pozele sunt  graitoare pentru a va arata ce am realizat  ajutandu-ma de ideea Claudiei.

                                                       by vavaly

I’m Quilling!!

    Primele tablouri quilling, lucrate tot intr-o noapte alba, reprezinta totodata si intaia mea experienta in tehnica, atat de in voga, quilling – Arta de a rula hartia. Sunt captivata de culorile superbe ale hartiei de quilling, de usurinta cu care hartia se rasuceste, de rabdarea care trebuie exersata cu fiecare model pe care mi-l imaginez pentru ca acesta sa prinda contur.
    Departe inca de pefectiune, dar cutezatoare si incantata, ma declar cucerita de posibilitatile creeari cu benzi de hartie colorate a diferitelor forme florale ori a animalutelor Terrei, a vietatilor marine ori orice alta inchipuire ce poate fi creeata prin quilling, astfel ca imi promit sa exersez in joaca, ca de obicei.

     Iubirea, hermelinul pitic al lui Matei botezat astfel de catre prichindel, mi-a tinut companie tot timpul lucrului si a tinut sa vada si el de aproape micile mele creatii.
    Tablourile quilling abia lucrate vor fi un minunat cadou pentru A. la intoarcerea acasa. Sunt fascinata, pur si simplu, de quilling!! 

Iubirea, asistentul meu tacut si curios

etapa intermediara de lucru
   by Maria

Casuta florilor

Avem tendinta sa consideram ca omul este singurul miracol al vietii pe Pamant, uitand de multe ori ca plantele, gazele si animalele sunt si ele parte importanta a acestui miracol. De aceea trebuie sa avem consideratie pentru tot ce este viu pe Terra, pentru tot ce reprezinta o forma de viata oricat de neinsemnata. Copiii sunt primii care trebuiesc indrumati in acest sens inca de la primii pasi cand isi arata mirarea pentru cea mai umila gaza, pentru firul de papadie sau fruza batuta de vant. Trebuie sa le explicam, sa ii invatam sa iubeasca Viata, sa o respecte.
    Chiar daca locuim in aceste „cutii de beton” numite blocuri, putem face din casa noastra un mic colt de Rai, putem aduce natura si verdele in jurul nostru.  Desi  Dante este micut inca, pentru ca suntem obisnuiti sa ne petrecem foarte mult in natura, am hotarat sa ii explic si sa ii arat cum apar plantele, cum ies frunzulitele din pamant din doar cateva boabe de fasole sau de grau.
     A fost atat de incantat, i-am cumparat si o stropitoare, a udat semintele si s-a asezat rabdator sa astepte sa rasara. Doar ca mai are ceva vreme de asteptat. Intre timp am construit o mini sera, pe care am numit-o „Casuta florilor”.
     Materialele folosite:
   – o cutie de lapte taiata in jumatate pe lung;
   – cateva paie din plastic;
   – scotch;
   – o folie de plastic ramasa de la cine stie ce ambalaj;
   – foarfece si doua maini de adult plus doua de copil alaturi de doi ochi mariti de uimire.
 
      Se taie pe lung cutia, se lipesc paiele astfel incat sa creeze un cadru pe care sa intindem folia de plastic. In fata am lasat o portita prin care sa introduc paharelele cu seminte.
    Noi am creat si un decor din copacei confectionati din suluri ramase de la  hartia de baie.
     Copaceii se confectioneaza simplu:
     Sulurile se invelesc in hartie glase maron (sau se picteaza), se fac cocoloase mari din coli de hartie care ar fi luat drumul cosului de gunoi, se picteaza cu verde. Am lipit niste fluturasi, frunze si floricele din carton si gata, avem niste copacei veseli .
     Copiii iubesc instinctiv natura dar este datoria noastra de parinti sa ii facem sa constientizeze aceasta iubire si sa pastram acest sentiment frumos in inima lor. Participand la astfel de concursuri consider ca facem un pas mic catre implinirea acestui obiectiv.
     Ideea acestei minisere mi-a venit de la articolul Liubei care ne recomanda cateva lucrari simple de realizat impreuna cu micutii nostri. Multumim Liuba!
    Participam  cu aceasta lucrare in Concursul  pentru copii de ziua Mediului Inconjurator  organizat de Amalia entuziasta autoare a  Casutei Copiilor, un site cu si despre copii , pe care vi-l recomandam cu caldura.

   Up-date: au incoltit semintele noastre plantate in micuta sera si au crescut inalte si frumoase. Dante este incantat de ceea ce a iesit din manutele lui.

    

                                                   by vavaly

Ziceri de doi ani si jumatate

     Zi dupa zi se aduna perlute de ale copilului meu. Pentru ca timpul ne face sa uitam multe din ele, din cand in cand mai notez una, alta si va impartasesc si voua cateva ziceri de ale lui Dante. Delectare placuta! 
    Dante este  cu cutitul in mana incercand sa taie o prajitura. Noi parintii, impacientati: 
 – Nu ai voie cu cutitul, te poti taia , este ascutit.
    Mihai ii explica cu multa rabdare ca trebuie sa mai creasca, sa fie mai mare pentru a putea folosi cutitul. 
    Spre seara, venind din parc, Dante cu mingea sub brat isi ia avant si urca 4 etaje dintr-o suflare, exact cum urcam noi, fara sa se tina de bara sau de mana mea. Ajunsi sus imi arat uimirea si afirm: 
  – Ce baiat mare are mama!
    Concluzia lui Dante: 
  – Da, sunt mare… acum pot sa tai cu cutitul…
    Fara drept la replica in fata acestei concluzii logice, a doua zi l-am lasat sa taie cu cutitul . La ce dexteritate are in folosirea foarfecelui nu m-ar mira ca in curand sa fie capabil sa taie  ciupercile , ardeii si alte legume mai moi.   Chiar am baiat mare…
Cu volanul
      Dante cu piciorul in aer face tot felul de miscari. Il intreb: -Ce faci acolo?  Raspuns: – Desenez un fluturas. Uite si o floricica… Pana si cu piciorusele deseneaza imaginar…
     Ia manunchiul de pensule si culori si le aseaza in forma de raze exclamand:  „Uite o floricica mami!….”.
   
     Gaseste o sfera de plastic cu un cerc la mijloc. Exclama cu mare satisfactie: „Mama, uite Saturn!… „
   
     In autobuz ne asezam pe o bancheta si, pentru a face drumul lung mai placut, scot o carticica noua de colorat cu cifre. Repetam , intrebam,  numaram. Se aseaza o doamna mai in varsta  langa noi si, incercand sa se imprieteneasca cu Dante, il intreaba: 
     -Ce cifra este asta puisor? El  raspunde foarte sigur pe el:
-Seven… Doamna nefiind prea sigura ce raspuns a primit corecteaza: -Este sapte. Dante hotarat: -Nuu , este seven. La fel se intampla si cu cifra 4. Pana la urma doamna trage concluzia ca probabil s-au mai schimbat cifrele de cand a fost dansa la scoala…
   
    Ii spun in joaca : – Pa paaa!
    Dante: – Bye bye, see you soon!…  Contrazicerea e la putere inca.
   
   In parc il abordeaza mamicile intrebandu-l:
     – Cum te cheama pe tine?
     Raspuns: – NU
     – Dar cati ani ai? 
     Raspuns: – Tot NU !
   Mama stii ca macaralele au fost la inceput sauropode (o specie de dinozauri)? …  Gura mea ramane cascata intr-o mirare sincera…
     – Mama eu iubesc si pup. 
     – Pe cine iubesti tu si pupi? 
     – Pe Rares, si pe Maria si pe si pe….si enumerarea continua cu toti cei dragi lui.
                                                                               by vavaly & Dante

Iubirea

    Matei a primit in dar, un hermelin pitic, in varsta de numai doua saptamani; un iepuras alb cu ochii rosii, bland si jucaus.
  Contrar tuturos asteptarilor si a previziunilor specialistului veterinar, personalitatea micului iepuras ne uimeste, caci nu doar ca a invatat unde il asteapta cuminti recipientele cu mancare si apa, dar are preferinte culinare, se alinta ca o pisicuta cuibarindu-se in bratele noastre, se joaca cu Matei de parca ar fi un catelus fugarindu-se reciproc prin casa, se catara pe noi si ne atipeste in brate, ne cauta prin casa si cere de mancare ridicandu-se pe labutele din spate, apoi mimand rontaitul la picioarele noastre, are doua ascunzatori preferate prin casa, topaie prin toata casa cautandu-ne si aflandu-ne, se catara pe umerii nostri pentru a fi alintat, iar mai apoi inchizandu-si ochii mici si relaxandu-si mustatile albe si lungi, adoarme.
    Este acomodat cu zgomotele din casa, ne urmareste in activitatile casnice ale zilei, pare curios vis-a-vis de orice activitate anuntata de zgomot in loc sa fuga. Este gurmand, rontaind continuu morcov si mar, refuzand categoric varza, dar savurand salata verde ca pe cea mai buna gustare creeata vreodata special pentru iepurasi.

   „Socializeaza” permanent si il prefera pe Matei cu care are reprize de joaca, de alinturi si rasfaturi. Matei si-a schimbat comportamentul din unul al copilului care refuza dintotdeauna sa se joace singur, cautand permanent companie, intr-unul al unui copil care cauta doar compania iepurasului. Matei acum isi ia iepurasul, inchide usa lojei mari – spatiu lui de joaca – in cautare de intimitate si ii vorbeste fara intrerupere micutului hermelin; ii descrie tot jocul sau, in detalii referitoare la: nume, cifre, litere, culori, asezari si altele.
    Activitatea preferata este sa-i citeasca povestea lui Pinocchio, iar in rastimpuri dese ii canta, ii rosteste alfabetul, solfegiul, ii numara pana la 12, ii povesteste despre siglele si dotarile masinilor (de genul aer conditionat, avarii, semnalizari, faruri de ceata, frana de mana, pedale etc.) ii povesteste despre planete, ce aduce fiecare anotimp (de ex. toamna aduce ploia si iarna zapada) si cate si mai cate!!

    Joaca lor este joaca unor copii: se ascund, se cauta, se (re)gasesc, se alearga, se imbratiseaza, se alinta, rad, chicotesc si toatea acestea se intampla firesc, tacut din partea micului hermelin, dar vizibil cooperant, jucaus de parca intr-un iepuras atat de mic poate exista o personalitate cu o latura aparte, dezvoltata, intelegatoare.
  Nu am gasit nicaieri informatii despre personalitatea iepurasilor, ci doar amanunte despre necesitatilor lor de ingrijire ori despre „pagubele” posibile pe care le pot aduce intr-un camin, cu toate acestea sunt uimita cum un ghemotoc minunat de blanita imaculata poate fi capabila de atat de multa cooperare si participare la activitatea unei familii aducand bucurie, voie buna si armonie.

   Matei il intreaba ritmic astfel: „Ti-e foame iepurasule?”, „Ti-e sete iepurasule?” si are grija ca micutului bulgaras alb sa nu-i lipseasca cele necesare. Iepurasul primeste intotdeauna coaja marului sau, iar recent Matei a impartit cu iepurasul un morcov crud; iepurasul a primit coaja bine spalata, iar Matei a rontait si el atent si concentrat leguma portocalie decojita. Da, Matei a mancat prima lui leguma cruda datorita iepurasului, caci altfel accepta dintre cruditati doar fructele. 
    Nu stiu daca are legatura cu sosirea hermelinului pitic in caminul nostru, ori este doar o simpla coincidenta, dar acceptarea micutului necuvantator in familia noastra a incununat succesele recente ale lui Matei: a renuntat definitiv, pe perioada intregii zile, la scutecele de unica folosinta (noaptea Matei inca doarme foarte profund si fara intrerupere), a inceput sa manance singur la o dejunare intreaga, se imbraca si dezbraca singur, dar cel mai important este ca Matei este tot timpul fericit. 
   Cumva sosirea hermelinului pitic in caminul nostru a schimbat nu doar atmosfera casei, inveselind-o, accentuand grija, tandretea, linistea, cumpatarea si bucuria, ci l-a schimbat si pe micul Matei intr-un copil care manifesta permanent, cu o fericire evidenta, ceea ce isi dorea cel mai mult: sa iubeasca un animalut. 
  Hermelinul pitic este raspunsul rugilor lui constante, zilnice, din ultimele luni cand cerea o pisicuta, un catelus, ori alt animal la care avea acces. Ne raspundea firesc, fara retineri ori intarzieri, la intrebarea „ce sa faci cu pisicuta/catelusul?” de parca raspunsul vietuia in el de o viata: „Sa-l iubesc tare, tare!” Si l-a primit pe acest mic bulgare de veselie si joaca, pe alintatul acesta alb si mustacios, cu ochii rosii, limpezi, sticlosi pe cae l-a botezat Iubirea. Oare exista vreun nume mai frumos pentru ceea ce simte Matei?
    Matei iubeste pur si simplu, nu l-am invatat eu sa iubeasca, sa ocroteasca, sa fie compasiv ori atent la nevoile necuvantatoarelor; e o iubire din el, fireasca, inascuta, asa cum cred ca o au toti copiii. Nevoia de a iubi si de a ocroti mediul inconjurator exista in orice fiinta, doar uneori aceasta se pierde printre dorintele asumate odata cu trecerea la maturitate. Cu toate acestea fiecare copil reuseste sa reaminteasca adultilor ca mediul inconjurator prin frumusetea, diversitatea, unicitatea, complexitatea sa merita sarbatorit, clipa de clipa, prin gesturi atente, cumpatate care sa protejeze, sa intretina, sa cultive nu doar natura inconjuratoare cu toate ale ei, ci sa cultive un spirit de solidaritate si comuniune armonioasa cu mediul in care viata planetara isi urmeaza dreptul natural la existenta.
by Maria

P.S. Ne inscriem cu acest articol in Concursul de Ziua Mediului Inconjurator, organizat de Amalia, concurs la care va invitam sa participati dovedind inca o data ca cei mici, nu doar iubesc instictual natura, dar fac si eforturi mici, evidente, pertinente pentru protejarea ei. 

Varsta intrebarilor si prima dorinta pentru cand va fi mare

    Matei, acum la varsta de 2,6 ani, isi continua sezonul intrebarilor inceput in urma cu mai mult de sase luni, cerand din ce in ce mai multe detalii, iar intrebarile lui interminabile, constante, ritmice sunt nascute din tot ceea ce experimenteaza, vede, aude.
    Am stabilit deja, la parcul zoo: de ce miroase urat leul, unde face baie ursul, ce mananca veverita, de ce e spinos porcul spinos… si altele asemenea acoperind mult din marea sfera a curiozitatilor micului Matei in orice domeniu.

Aflaţi mai multe »

Picturile noastre prin punctare si presare

  Asa cum am promis, raspundem provocarii lansate de Maria de a crea picturi abstracte. I-a placut foarte mult si lui Dante aceasta joaca de-a culoarea. Ceea ce a iesit din joaca lui e mult mai frumos decat ce a iesit din asezarea mea calculata a punctelor si liniilor pe hartie. Inca o data se dovedeste ca arta fara acel strop de intamplare nu este autentica.

In exclusivitate by Dante

Fluture  by Dante

                           by vavaly & Dante