Noapte instelata – Piesaj cu elemente din natura


    In urma promenadei noastre obisnuite, prin parc, am adunat impreuna cu Matei cateva ramurele uscate si chiar o plantuta mica si ramuroasa pe care m-am gandit s-o transform intr-un copacel impodobit cu flori micute argintii si care sa troneze linistita pe un covor din coji de fistic. Am alcatuit astfel, un mic peisaj de poveste. Si pentru ca nu exista noapte fara stele, am imprumutat de la Matei o semiluna si cateva stelute fluorescente care sa dea farmec peisajului nostru nocturn. Sa aveti o seara frumoasa!
                                     by Maria

by Maria

Dinozaurii in desenele lui Dante


        De doua saptamani Dante a descoperit dinozaurii. I-am cumparat revista pentru copii „Pasi spre cunaostere” – Dinozaurii  si cand a facut cunostinta cu ei prin intermediul dvd-ului a ramas fascinat. Nu am crezut nici o clipa ca va fi interesat , mai mult am vrut eu sa vad despre ce este vorba. Dar el a ramas uitandu-se la tot dvd-ul si de atunci il cere in fiecare zi. Povestea de seara numai este Scufita Rosie  ci cartea despre dinozauri.
           Pentru mine este o enigma  fascinatia pe care o exercita aceste animale nu chiar atat de dragute (cel putin in variantele din reportajele stiintifice), asupra micutilor baietei.    Obiectul cu care a adormit azi a fost o pensulica cu care isi imagineaza ca „face curat ca nenea” (adica cel care scoate la lumina niste oase de dinozaur).  Daca acum ceva vreme spuneam aici ca merge prin casa in patru labute, imaginand personajele din „Cartea junglei”, acum am devenit o familie de dinozauri, acesta fiind jocul lui preferat: umbla prin casa cu pasi mari, manutele au devenit gherute iar sunetele scoase sunt mici ragete… macar acum stiu despre ce este vorba…
        Ca urmare a acestei noi pasiuni si desenele lui reflecta acest lucru.  
Dinozaur

Alt dinozaur

Incercare de a desena un cub

intai au fost doua semiluni , apoi au devenit un fel de pesti

mingea… cel putin asa a spus el ca a desenat….mie mi s-a parut uimitor

rata sau lebada…

schelete de dinozauri 

alte fosile de dinozauri…

Lilo, Matei si Stitch


    Filmul saptamanii e Lilo si Stitch. Matei vizioneaza zilnic secvente preferate din film, probabil cele care ii transmit un mesaj familiar, pentru ca refuza sa priveasca secventele de inceput cu mostrii, si ma intreb daca este selectiv de pe acum sau pur si simplu nu ii plac, pentru ca, uimitor, nu are nici macar curiozitatea sa afle ce spun personajele extra-terestre, asa cum face in mod obisnuit.
    Intotdeauna filmul debuteaza, pentru noi, cu dorinta lui Matei „danseaza Lilo, mami!”, asa ca derulam filmul pana la partea preferata, dansam impreuna cu Lilo si trupa ei hawaiiana, apoi dupa vizionarea filmului, timp in care ne desfasuram activitatile si tabieturile noastre obisnuite, ascultam Elvis si citim Ratusca cea urata. E musai!
    Astazi, insa, a fost o zi deosebita; Matei a vrut sa revada, in reluare, de cateva ori cearta dintre Nani, sora cea mare, si Lilo. Apoi a rupt o bila de plastilina, a aruncat bucatile colorate pe jos si a spus imperativ: „Cearta pe Matei, mami!”; i-am intrat in joc asigurandu-ma ca-mi raspunde, mai intai, afirmativ la intrebarea „Matei, vrei sa te certe mami?” si luand-u-mi o mina serioasa raspund: „Matei, ridica plastilina, murdaresti covorul si plastilina se incarca de praf.” 
    E amuzat. Repeta gestul cerand sa-l apostrofez iarasi, multumit ca-i intru in joc. Ma supun. Reia si se declara multumit numai dupa vreo sase reluari timp in care am incercat sa am aceeasi atitudine ferma si blanda, incurajata mai ales de privirea lui iscoditoare ca si cand incerca sa-mi memoreze mimica fetei in timp ce-l indemnam rabdatoare si sobra sa stranga plastilina voit aruncata.
    Ma intreb daca Matei (re)creeaza si memoreaza episoade ca acestea tocmai pentru a intelege ce inseamna „s-au certat Nani si Lilo”, daca imitand personaje de film isi insuseste notiuni noi, experiente, intonatii ale vocii, incruntarea chipului mamei,  gesturile ce insotesc o cerere imperativa, consecintele unei fapte voluntare, studiate etc. 
    Uneori am senzatia ca un adult sta ascuns in Mateiul meu, un adult care ma testeaza, scaneaza, imi analizeaza, verifica si reverifica gesturile, maniera de rezolvare a unui conflict intentionat creeat si ma infior gandindu-ma oare de cate ori o mai facut aceasta pana acum, dar mai ales daca pana acum am dat dovada de consecventa, de fermitate, de destula blandete sau daca candva am fost prea aspra pentru intentiile lui puerile. 
    Ceea ce-mi descopera Matei este ca mama se regaseste in propriul copil ca intr-o oglinda si ca de multe ori spontaneitatea si modul de a raspunde la intamplarile banale, ale unei zile obisnuite nu sunt chiar atat de neimportante, ba dimpotriva, copiii ceas de ceas acumuleaza si-si insusesc gesturi, vorbe, priviri, tonuri, nuante ale vocii ca un colaj in care ei insusi sunt si opere de arta si artisti.
by Maria

Flori din servetele


1. impaturim servetelul ca pe un evantai
si il legam la mijloc
2. impaturim inca o data in jumatate
formand un evantai mai mic,
dar mai stufos

3. evantaiul mic si stufos
4. prindem mijlocul cu ata si
rotunjim marginile cu foarfeca
formand petale
desfacem straturile servetelului
 – floare
partea inferioara a florii
cos cu flori din servetele

     Materiale necesare: servertele colorate – cate unul pentru fiecare floare; foarfece si ata.
    Cum am procedat? Un sevetel l-am impaturit sub forma unui evantai, pe care l-am indoit de doua ori in jumatate, obtinant astfel un evantai mai mic, dar mai stufos. Am legat mijlocul cu ata pentru a nu se desface, am taiat capetele rotunjindu-le ca pe niste petale, apoi am desfacut evantaiul obtinand astfel o floare. 
    Frumusetea floarei din servetele este data de maniera in care sunt desfacute foile servetelului, daca acesta este alcatuit din mai multe straturi. Servetelul meu a avut doar doua straturi; unul bej, cel cu model care forma fata servetelului si partea alba care reprezenta cel de-al doilea strat al acestuia. Am sifinat apoi un pic marfinile florii astfel formate si penru ca Matei a fost incantat de rezultat am purces la fabricarea celei de-a doua flori.
by Maria

Un mic decor de Paste


        Plastelina, colaje, hartie, toate s-au imbinat in joaca noastra pentru a-l initia pe Dante in mici lectii despre simbolurile pascale.  Am facut un mic tablouas origami din hartie glase  pe care am lipit tot felul de iepurasi si ouasoare, floricele si puisori. Din plastelina am facut iepurasi, mieluti si cos cu oua frumos decorate. Totul a devenit un mic decor ce a stat pe un colt de masa si ne-a zambit de-a lungul ultimelor doua saptamani.
                                                                                 by vavaly

Pocoyo


        Povesti cu zane, printi si printese care se iubesc si se casatoresc (dupa ce trec prin incercari initiatice) si apoi traiesc fericiti pana la adanci batraneti –  cam astfel se rezuma multe din povestile copilariei noastre pe care le transmitem micutilor nostri. Dar ne intrebam: ce intelege din toate acestea un copilas cu varsta intre 1 si 3 ani? Mai ales la varsta imitatiilor, in era ecranelor de televizor sau de calculator, de care parintii sunt atat de fascinati si preocupati. Si pentru ca puii de om vor sa faca ce facem noi, adultii , si pentru ca noi adultii citim din ce in ce mai putin, sau daca citim o facem de obicei in linistea noptii, dupa ce copii nostri dorm linisiti, si pentru ca e greu sa-i privam de o distractie de care si noi suntem atrasi, atunci e bine sa gasim solutii cat mai bune si de ce nu, educative. Din aceasta nevoie a aparut micutul Pocoyo care fascineaza generatia de azi a piticilor.
          Cine este Pocoyo?
      Pocoyo este un baietel ca oricare altul, foarte vesel, care plange uneori si caruia ii place foarte mult sa se joace si sa se distreze. Reprezinta copilul din fiecare dintre noi sau copilul care ne-ar place sa fim. Este jucaus,  spontan, neinfricat si foarte curios.  Totul in viata lui este nou , incitant si aproape totul este amuzant – joaca se imbina cu invatarea. Este un baietel exuberant , cu ochii inteligenti si plini de curiozitate caruia ii place sa exploreze lumea inconjuratoare.
      Afectuos, sociabil si jucaus, Pocoyo invata despre relatiile umane  si emotii.
      Pocoyo nu este un copil model pentru prescolari, el este la fel cu alti copii in calatoria spre cunoastere.
           De unde vine si ce inseamna numele Pocoyo?
       Numele Pocoyo a fost inventat de fiica de doi ani a unuia dintre creatorii sai. El ii citea una din povestile favorite iar la sfarsit ea a exclamat, referindu-se la personajul povestii:  “como yo” – adica “ca mine” dar in gurita ei a sunat : “ poco yo” – adica “micuta de mine”.
        Pocoyo se adreseaza  publicului cu varsta intre 1 si 3 ani, dar si copiilor de 3-5 ani.
              Ce ii invata Pocoyo pe copii?
     Serialul este construit cu mare atentie astfel incat, atat comportamentul cat si limbajul, sa fie relevante si apropiate  pentru un copil de varsta prescolara. De asemenea, introduce copilul intr- o lume a fanteziei si imaginatiei si ajuta la dezvoltarea simtului umorului. Multe din conceptele de educatie primara cum ar fi  numerele, spatiul , forma,  culoarea  , sunt introduse in ordine, clar si intr-un mod simplu.
      Pocoyo este mai mult despre a invata cum sa inveti  si apoi despre a le oferi copiilor lectii specifice.  Usile sunt deschise spre un  univers de fericire si veselie unde orice se poate intampla ptr ca Pocoyo si prietenii sai descopera totul in jurul lor, facandu-i pe copii sa isi doreasca sa faca aceleasi lucru in lumea din jurul lor .
               Cine sunt personajele?
       Pocoyo se joaca cu cei mai buni prieteni ai sai : Pato, Elly, Loula si Sleepy Bird.
       Pato, cel mai bun prieten, este o rata timida si galbena. Este prudent  si un pic mai mare decat Pocoyo, adesea cantareste  cu mare atentie lucrurile atunci cand se confrunta cu o situatie noua .
        Elly este un elefant mare, roz si gratios , foarte agil pentru marimea lui. Ea este mai mare decat Pocoyo si Pato, anticipeaza situatiile , adesea cu ajutorul lucrurilor pe care le gasesc in rucsacul magic. Ea reprezinta o figura materna pentru Pocoyo, folosind aptitudinile pshice si fizice pentru a-i salva pe ceilalti din situatiile complicate.
       Loula este catelul lui Pocoyo, plina de energie si intotdeauna gata de joaca. Este sensibila fata de sentimentele micutului si de cate ori este trist ii aduce o mingie si il invita la joaca, sau il rastoarna pe spate facandu-l sa rada, asa cum face orice catelus cu prietenul lui.

      Fiecare episod incepe cu Pocoyo la joaca, pana cand apare un obiect nou pentru a fi explorat, ceea ce il conduce catre tot felul de situatii in care are nevoie de ajutorul prietenilor.  Decorul este simplu, fara incarcari suplimentare si inutile, personajele apar pe rand, intamplarile se desfasoara incet, pe masura puterii de intelegere a unui copilas.

        Pentru mine acest serial a fost o revelatie , in sensul ca am constatat cat de multe a invatat Dante din vizionarea cate unui episod. De cand a constientizat actiunile lui Pocoyo, micutul meu a inceput sa arate mai mult interes pentru cuburile de construit sau pentru alte jucarii la care nici nu se uita pana nu demult. Si-a insusit o multime de cuvinte noi in limba engleza si spaniola, facand asocierile corecte fata de corespondentul cuvantului in limba romana.  Nu inseamna ca va tine minte chiar toate aceste cuvinte, dar eu consider ca sunt bune exercitii de memorie si de logica.  

      Pentru Dante micutul Pocoyo a devenit un prieten de nadejde, de multe ori face anumite actiuni spunand ca asa face Pocoyo. Chiar si in joaca lui imaginara il imita; matura poate deveni calut, chitara pentru ca in final sa devina matura cu ajutorul careia strange jucariile. Cheia numai este o cheie obisnuita, ci este cheia catre usa care ascunde comoara, de multe ori piticul meu strigand prin casa : “treasure, treasure”…. 
     Recomand cu entuziasm si caldura acest serial pentru copiii foarte mici. Eu obisnuiesc sa il las pe Dante sa se uite la cate 2 sau 3 episoade, odata la doua zile. Desigur,  el ar vrea mult mai mult , dar si Pocoyo trebuie sa manance , sa doarma , sa mearga afara la joaca, nu-i asa?
                        Sursa traducerii: http://www.pocoyo.com/faqs.html

                                                                                              by vavaly

Floare din carton folosind manutele si caracatita


     Pentru ca Dante se plictisea si a vrut sa lipim, am hotarat sa facem o floare mai deosebita cu ajutorul manutelor. Am desenat pe un carton conturul manutelor lui, am decupat si am prins cu capse pe un cerculet din carton. Apoi Dante s-a jucat lipind cum a vrut el bucatele de iarba verde, cerculete rosii si galbene. Desigur ca am fost foarte mandri de realizarea noastra.
    Am mai realizat si o mica caracatita cu ochi albastri de care a fost foarte incantat. Aceasta a fost facuta dintr-un sul ramas de la hartia de baie, invelit in hartie creponata. A fost o jucarie favorita ptr cateva zile.