Nu plagiatului!


„In ultima vreme tot aud in  toate partile ca se “fura” pur si simplu postari de pe bloguri. Ultima ”furata” a fostAurelia . Din ce in ce mai multe  mamici aleg sa-si paroleze blogurile, de frica sa nu le fie furate randurile scrise cu drag si inspiratie despre copiii lor. Am auzit de nenumarate ori intrebarea “de ce?” sau “cine ar face asa ceva?” sau “de ce ar fura cineva ceea ce scriu eu despre mine, despre copilul meu, despre ceea ce traim  noi?”. Punctul meu de vedere este format de multa vreme (inca de pe vremea cand si eu eram plagiata) si vi-l voi expune mai tarziu.
Inainte insa sa face o mica incursiune pentru cei care nu stiu ce inseamna plagiat, ce implica el si ce urmari poate avea.
Wikipedia ne spune: “Plagiatul reprezintă însușirea ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor, rezultatelor sau textelor unei alte persoane, indiferent de calea prin care acestea au fost obținute, prezentându-le drept creație proprie.
Autorul real poate fi o persoană, o organizație, sau poate include mai multe persoane sau organizații, inclusiv o comunitate de contributori. Indiferent de tipul autorului real, și de forma de publicare (anonimă, sub pseudonim, sau sub numele real), preluarea creației acestuia fără specificarea corectă a sursei reprezintă plagiat.
Existența  a plagiatului se stabilește, în principiu, pe baza de asemănări și nu de deosebiri. Simpla existență a unor deosebiri nu apără de învinuirea de plagiat, dacă se dovedește existența și importanța asemănărilor. Stabilirea existenței plagiatului este, prin urmare, o “problemă de fapt”.”
Cu alte cuvinte daca persoana X preia un text al meu si inverseaza 3 cuvinte in titlu…si adauga vreo 2 fraze in text, nespecificand sursa de unde a luat textul respectiv….este un PLAGIATOR sau mai pe scurt un HOT.
Cautand Legea Dreptului de Autor, am dat peste un site al unei persoane specializate in drepturi de autor si am pus si eu intrebarea legat de cazul concret: plagierea de pe bloguri. Site-ul se numeste Drepturi de autor si v-ar putea fi util…il accesati dand click pe citat:
Desigur, sa ajungi la un proces cu cineva poate fi costisitor si de durata, ideea este ca legea prevede si protejeaza postarile noastre pe internet si ca exista “arme” suficiente pentru a lupta impotriva unoer astfel de gesturi. Mai mult de atat…un plagiator ar trebui sa stie (poate afla unii dintre ei cu ocazia asta) ca niciodata nu stii peste ce “nebun” dai si poate “nebunul” este dispus sa te taraie putin prin procese…poate are timp, poate are chef, poate are bani…poate pur si simplu vrea sa scape de astfel de mizerii!
Revenind la punctul meu de vedere si la raspunsul la intrebarile pe care si le pun toti cei care au trecut prin momente de surprindere, tristete, furie si chiar si frica in momentul in care s-au trezit cu copy/paste-uri dupa postarile lor…prezente nonsalant pe alte bloguri. De ce fac unii asta ceva? In primul rand, cred ca multi o fac din prostie. Unii sunt atat de prosti incat au impresia ca daca le place ceva din ceea ce au gasit pe internet (scris de o alta persoana) isi pot permite sa preia fara sa citeze sursa, fara sa faca trimitere catre un link..mai mult, in prostia lor, daca ii duce capul putin mai mult si modifica  un rand, un titlu, sau 3 cuvinte, au impresia ca “opera” lor devine originala. A-i face prosti nu este o abordare prea dura pentru ca intotdeauna am fost pe principiul ca atunci cand te apuci sa faci ceva la care nu te pricepi (de exemplu sa scrii un blog sau un site) ai doua variante: sa te documentezi inainte despre tot ceea ce implica un blog/site, inclusiv legat de preluarea altor texte de pe alte bloguri/site-uri sau, daca nu te duce mintea atat de departe sa incerci macar sa scrii asa cum stii tu fara sa-i copiezi pe altii. Foarte putini dintre cei care fac acest lucru din prostie stiu ca exista programe/site-uri etc…care ajuta exact la “urmarirea” eventualelor plagiate si care ”avertizeaza” posesorul blogului in momentul in care i-a fost preluat un text.
A doua categorie o constituie cei care o fac din rautate. Acestia cunosc faptul ca atunci cand preiei un text trebuie sa precizezi sursa, dar ignora complet acest lucru pentru ca ori au impresia ca nu vor fi prinsi, ori au impresia ca au dat peste un inocent care nu-si va permite sa le ceara socoteala. Acestia, dupa parerea mea sunt mai periculosi decat primii si de foarte multe ori sunt si foarte agresivi in momentul in care sunt trasi la raspundere….
In concluzie….exista legi care protejeaza continutul blogurilor noastre. Ele sunt in vigoare, iar sanctiunile, in cazul unui proces pot fi foarte dure. Dupa parerea mea insa, sanctiunea cea mai dura pe care o poti aplica unei persoane care plagiaza este sanctiunea publica, care duce la o “moarte” lenta si sigura a blogului/site-ului sau, total lipsit de originalitate,  bazat pe hotie. Ca atare, nu mai taceti, taxati de fiecare data astfel de persoane pentru ca altfel se vor inmulti. 
Atunci cand am fost plagiata, am facut exact ceea ce spunea domnul de pe site-ul Drepturi de autor…am notificat persoana respectiva sa ma citeze sau sa stearga ceea ce luase de la mine. Din fericire, cred ca dadusem peste cineva din categoria prosti :D asa ca au fost sterse toate textele  furate….dar daca nu ar fi facut asta cu siguranta faceam un chain-text, pe care sa-l poata prelua toate blogurile care ma citesc in care-l demascam pe faptas. Si daca nici asa…ei bine, eu sunt una din “nebunele” care ar merge pana la proces cu astfel de personaje.
Asa ca…profitand de ocazie demarez pe aceasta cale o campanie anti-plagiat! Eu am sa pun banner-ul de mai jos in blogul meu! Sper s-o faceti si voi, fie ca v-ati lovit de astfel de intamplari nefericite fie ca nu! De ce trebuie sa ajungem noi sa ne inchidem blogurile, sa le parolam …pentru ca unii nu sunt capabili sa scrie propriile texte?
Spuneti NU plagiatului!”
    Dupa cum se poate observa in cazul de fata, preluarea unui articol al unui alt autor, in care am dat un simplu copy/paste de pe blogul Oanei pe blogul acesta, nu este un caz de plagiat deoarece am primit acordul, in scris – prin E-mail – al Oanei, aceasta in lipsa oricaror alte mijloace de comunicare cu Oana, pentru a putea prelua si publica si eu articolul pe care tocmai l-a gandit, scris si publicat. 
    Personal cred ca foarte  multe cazuri de plagiat ar fi desfiintate daca cei implicati, plagiati si plagiatori, ar comunica, dar mai ales daca cei care ajung in situatia de a fi numiti plagiatori ar avea delicatetea si disponibilitatea de a actiona conform manierelor valabile in orice domeniu al vietii, fie el de afaceri, de colaborare sau chiar intr-o prietenie, indepartand riscurile unor neintelegeri, unor interpretari gresite, ba chiar a ruperii unei relatii tocmai din cauza aparitiei neincrederii in cel care plagiaza, chiar daca acesta a actionat fara intentia de a valorifica in vreun fel materialul plagiat, ci doar folosindu-l pentru un experiment personal, dar ascuns de ochii autorului/detinatorului in cauza, caci asa cum stim cu totii si omisiunea este tot o forma de minciuna, tacita, ce-i drept.
    De mult timp curtoazia si respectul pentru ceilalti, dar si pentru bunurile lor – fie ele sentimente, ganduri, imagini ori bunuri – si-au atenuat din valoare ori si-au pierdut pentru unii importanta. Fiecare detaliu si amanunt al vietii noastre este important, pentru oricare dintre noi, fara sa parem cusurgii ori ca facem parte din categoria fiintelor care prea exageram, prea despicam firul in patru, ci doar suntem, ca toti ceilalti, fiinte gentile, blande si increzatoare, poate uneori percepute ca naive, de catre cei care nu-si pierd timpul ori nu cred ca meritam respectul si atentia necesara de a ne intreba si pe noi, autorii, daca suntem de acord intr-o privinta sau alta cu folosirea propriilor noastre creatii de orice natura ar fi ele. 
    In plus, nu ma pot opri sa ma intreb ce resorturi ale sufletului si mintii pot impinge persoana plagiatoare la un astfel de gest  – poate doar admiratie asa cum dadea de inteles Aurelia in atat de frumoasa sa conceptie-rugaminte „Nu ne claditi profiluri perfecte!”  – si mai ales de ce o fiinta poate considera ca are libertatea de a face exercitii, „experiente si experimente”, vorba Agathei, cu ideile, cuvintele, frazele, sentimentele si gandurile inscrise ale altora, insusindu-si-le, chiar si intr-un mediu privat, ascuns ori foarte personal. 
    Am considerat imperios necesar sa-i ofer un raspuns de sustinere Oanei la articolul ei cel mai recent: „Nu plagiatului!”, articol prin care Oana incearca sa dezvaluie initiatilor si neintiatilor in ale scrisului definirea, consecintele si mai ales caile de urmat intr-un caz de plagiat, dar mai ales sa-i ajute pe cei care poate nu cunosc termenul sa-l faca cunoscut si explicit pentru ca evenimente ca cele prin care mai toti, dezvaluite sau nu, am trecut la un moment dat, sa nu mai aiba loc. 
    Cert este ca impartasesc acelasi sentiment: plagiatul nu „se intampla” si nu are voie, nu trebuie „sa se intample”, cu atat mai mult nu este acceptabil ca acesta sa fie un gest premeditat, tradat prin grija cu care plagiatorul a depus oarecare efort in a transforma fraze, spre exemplu, decupate din articlole ale unor autori diferiti, pentru a le uni intr-un text cursiv, coerent cu un mesaj exact. 
    Este dureros sa auzi ca acest gest este practicat chiar si in mediile universitare, dar poate cel mai dureros este atunci cand un astfel de gest, fie el si neintentionat, poate zdruncina o prietenie si poate rasturna toate conceptele si crezurile unui om are si-a expus la liber, intr-un mediu virtual – asa cum este blogul – gandurile, sentimentele si trairile. 
    Peste toate acestea se pare ca intotdeauna pierderea este a celui plagiat, caci astfel ii sunt luate, odata cu cele cateva fragmentele de text, increderea si deschiderea in/spre oameni, dar, mai mult decat atat, ii sunt ruinate notiuni despre sentimente, construite intr-o viata, ca: sinceritatea, onestitatea, deschiderea pura, necenzurata, spre oameni si comunicare si rapeste, de cele mai multe ori, dorinta de a mai impartasi atat de gratuit sentimente, ganduri, idei, aducand insa in mintea celui plagiat, asa cum Aurelia spunea, prudenta si as mai adauga eu reconsiderearea tuturor raporturilor cu cei din jur si poate, in unele cazuri, renuntarea la a mai scrie.
     Imi spun, desigur, ca cel plagiat poate urma calea legala si ca este indreptatit, daca intervin daune patrimoniale, iar daca prejudiuciul este unul moral, care lezeaza „doar” moralul, afectivul, emotionalul plagiatului consecintele sunt doar lectii de viata care trebuie asumate si de o parte si de alta, caci e de peferat sa asezam oamenii inaintea literelor, iar moralul e poate mai putin perisabil si mai facil de ridicat/refacut, sau poate nu?!    
     Ma tot intreb ce as fi facut daca as fi fost in locul Aureliei si-mi raspund: poate ca nu as fi avut atat de multa bunatate, detasare si compasiune pentru plagiator, incat sa-l las in voia lui Dumnezeu, ci as fi preferat, intai de toate, ca plagiatorul sa inteleaga ca a gresit, sa-si asume responsabilitatea faptelor, chiar si la nivel moral, fara consecinte patrimoniale, si totusi ma intreb: „Ce pret are increderea?” Stie cineva?
Spuneti NU plagiatului!
by Maria
     
Anunțuri

10 gânduri despre „Nu plagiatului!

  1. offf!!!
    uneori cred ca oamenii astia sunt prea obisnuiti sa obtina ceva fara munca:e asa usor pentru ei sa stea in fata calculatorului si sa apese copy&paste :((
    voi lua si eu imaginea aceasta „Spune NU plagiatului” si o voi posta pe blog!!!
    voi aveti un program permalink pentru poze? mi-l poate da cineva si mie? sau un link undeva? mersi 🙂

    1. Asa este, Antoaneta. Mie mi s-a servit scuza ca exersa editarile pe un blog personal, copiind, publicand si semnandu-se sub randurile/gandurile mele. Am suferit foarte mult nu doar pentru gestul in sine, ci si din cauza imposibilitatii persoanei de a intelege durerea provocata, mai ales ca randurile copiate se refereau la baietelul meu. 😦

  2. sau poatefi un mod rapid de a face trafic si de ce nu, bani pe munca altora 🙂
    si mie mi-a copiato tipa untext personal despre lidia. deci povestiri din copilarie. nu vrei sa stii ce urat mi-a vorbit 🙂 cand i-am atras atentia…

    1. Rux, te inteleg fara doar si poate! …persoana care mi-a copiat gandurile era o persoana care imi era draga si in care aveam mare incredere! 😦

      1. off,e cu atat mai grav cand este cineva apropiat!
        nu e usor sa te „fure” cineva,dar sa fie chiar cineva cunoscut…e si mai grav pentru ca te simti de doua ori tradat 😦

  3. Am citit acest articol si sunt de parerea ta, nu este bine sa plagiem si plus ce simtim atunci cind publicam ceva si cuvintele, ideile sunt furate? Gratie tie, am invatat un cuvint nou, tot auzeam de acest cuvint "a plagia",insa nu stiam sensul concret 🙂 acum stiu ce prezinta acest nou(pentru mine) cuvint.

    1. Liuba, nu pot decat sa iti multumesc ca ne esti aproape si ca intelegi grija noastra pentru bunurile personale si ale celorlalti fie ele ganduri, sentimente, emotii, postari pe bloguri personale ori site-uri. Te imbratisez cu drag!

Comentariile sunt închise