Premii I la Expozitia Nationala-Concurs "Martisor 2011"

  Asociatia Cultural – Stiintifica “Vasile Pogor” – Iasi si Inspectoratul Judetean Iasi au organizat in perioada 1 – 8 Martie 2011 Expozitia Nationala – Concurs “Martisor 2011″. Astfel in perioada 1 – 27 februarie s-a efectuat primirea lucrarilor si organizarea pentru expunerea in public.
    Expunerea felicitarilor si a colajelor de primavara a avut loc in Parcul Expozitiei Iasi intre 1 – 7 martie, astfel: Intalnire cu mass-media si prezentarea lucrarilor participante a avut loc in data de 1 martie, iar Jurizarea lucrarilor participante in data de 7 martie.
   La aceasta expozitie, conform regulamentului, au participat: prescolari, elevi, studenti, cadre didactice si alte categorii de persoane.

    Lucrarile au fost trimise pana la data de 28 februarie, iar dupa expozitie, toate lucrarile participante au fost daruite unor camine de batrani, in ziua de 8 martie. La acesta expozitie – concurs s-a participat grupat: un cadru didactic a coordonar minim 5 elevi sau un instructor din cadrul asociatiilor a coordonat minim 5 participanti. Nu s-au admis participari individuale sau mai putin de 5, lucrarile fiind descalificate automat. 

   Impreuna cu d-na Mihaela Serban, cadru didactic si talentata coordonatoare a grupului nostru de creatie format din cinci elevi si doi adulti – vavaly si subsemnata am format o colectie de 8 lucrari – felicitari si un colaj. Am participat la aceasta expozitie cu tema martisorului alaturi de participanti din toata țara, insumând, in total, un numar impresionant de 1009 participanti si deci tot atatea lucrari: martisoare, felicitari si colaje. 
   Fiind o competitie de lucrari, s-au acordat trofee, premii I, II, II si mentiuni, iar coordonatorii au primit cate o diploma de coordonator. Premierea a fost anuntata pe  www.didactic.ro şi http://www.edu.ro
    Trebuie sa mentionez ca intreaga echipa aflata sub indrumarea d-nei Mihaela Serban a avut lucrari apreciate cu Premiul I si ii multumim din suflet pentru oportunitatea de a participa la aceasta Expozitie- Concurs la nivel national. A fost o incantare sa participam alaturi de dansa, dar mai ales sa ne alaturam unora dintre cei mai talentati copii din cadrul acestei expozitii si pe care ii aplaudam din toate inimile!!

 Felicitate pop-up by vavaly
interior, by vavaly



Colaj “Primavara” by Maria

    Experienta acestui concurs ne-a motivat in a incerca sa creem constant alaturi de copii nostri Dante si Matei noi si noi lucrari pe teme pe care singure ni le-am ales inspirate de tot ceea ce ne inconjoara: primavra, iubirea si veselia copiilor nostri. Tanjim dupa a creea, dupa timp petrecut in migala si stradanie, in micute eforturi de a lasa imaginatia sa zboare dincolo de granitele necesarului, de a ne imbraca in fantezie si culoare.
    Aici, in acest Atelier de Creatie virtual ne veti regasi, alaturi de Dante si Matei, ascunse zambind printre culori de curcubee, vibratii timide de indemanare calda, incercand sa tesem o poveste feerica despre zane, flori, inorogi, zambete, bucurii, anotimpuri si alte asemenea; o poveste a noastra cu Vali & Dante, Maria & Matei – echipa noului nostru Atelier virtual de creatie. Ce ne dorim? Succes! 
    Astfel ca va invitam sa ne vizitati, dar mai ales tinem sa va impartasim ca vom avea in curand in cadrul noului Atelier de  Creatie o categorie in care mamici si pitici cu sau fara a fi detinatori de blog isi vor putea impartasi creatiile pe teme alese de noi si nu numai. 
Limita in creatie este doar propria imaginatie!
by Maria

Premiul II in Concursul pentru iubitorii de carti

    Ieri am avut marea bucurie sa primesc minunatele carti reprezentand Premiul al II-lea oferit de Ramona - BB la bord  pe care le-am castigat cu ajutorul Fortunei la Concursul pentru iubitorii de carti.  Tin, cu mare bucurie si admiratie, sa-i multumesc Ramonei pentru organizarea acestui concurs pentru doritorii de carti si promit sa nu ratez nici editia urmatoare deja promisa. Tin, la fel de mult, sa-i multumesc  d-lui. scriitor Ciprian Măceşaru pentru frumoasa selectie de carti cu care ne-a premiat, mai ales ca celelalte doua castigatoare – Beatrice si Lauza Frunza – impartasesc aceeasi bucurie. 
    Prima dintre cartile rasfoite a fost “Consemnari in labirint” a istoricului literar si editorului Ion Nistor, carte pe care abia astept sa o deschid in tihna inserarii. 
   Am avut marea bucurie sa descopar la prima privire cu care am alintat cartea “Pusta” a Silviei Beldiman frumoasele randuri scrise, parca anume pentru mine, pe cea de-a doua coperta a Pustei: “Te rog, Doamne, sprijina-mi pasii si tine departe-n paduri fiarele flamande… Si-ajuta-ma sa-mi duc fiul sub acoperis, dupa cum esti Tu acoperis vietii mele, ca sa-l aduc in lume si sa Ti-l pot inchina Tie!”


    Update: Noaptea trecuta am citit “Pusta” a Silviei Beldiman; pe de-a’ntregul, pe nerasuflate, in cateva ore. Am iubit, am plans, am suferit alaturi de Maria – floarea din pusta. M-am regasit in trairile ei de studenta indragostita, in conditiile studentiei de atunci, in temerile, neintelese atunci, ale parintilor mei si in mai toate privirile aruncate asupra cenusiului din jur. Nu va pot spune decat: Cititi! Probabil, ca si mine, dupa ce veti fi citit aceasta carte, nu veti mai fi aceeasi.
    Nu stiu inca de ce destinul a facut sa-mi fie mie daruita aceasta carte – tocmai aceasta – si nu stiu de ce atunci cand i-am citit cea de-a doua coperta, la deschiderea coletului cu carti abia primit, am simtit ca aceasta era scrisa parca pentru mine. Asa a si fost; m-am regasit in Maria – coincidenta stranie de nume, am o singura cea mai buna prietena, Ana, iar Mateiului meu, pe cand se afla in pantec, ii alesesem mai intai numele David; poate sunt nume comune sau poate ca nu si totusi de ce am plans alaturi de Maria ca si cum mi-as fi jelit propria dragoste? Si da, Matei, copilul ce-a pulsat nu demult in pantecul meu imi da forta, zi de zi, sa trec peste orice durere, dezamagire ori teama.
    Iubesc cartea aceasta, cum am iubit si altele, si totusi nu cred sa fi suferit atat de mult cand am terminat de citit ” Camasa lui Hristos” a lui LLoyd C. Douglas, cand am telefonat cu necaz si lacrimi in glas sa-i cer socoteala Anei (ea imi daruise cartea de ziua mea) pentru faptul ca nu m-a averizat deloc si m-a lasat sa ma atasez, sa traiesc, sa sufar, sa disper alaturi de personajele cartii.
   Imi spun mereu “Citesc, deci exist!” si continui sa ma arunc in brațele cartilor, sa ma afund, sa ma contopesc, sa iubesc, sa disper si sa sufar in/prin ele ca si cum acolo intre paginile subtiri si albe, sunt scrise in negre cuvinte, picaturi din inima mea.

P.S. Multumesc, Ciprian Macesaru si BB la Bord!

by Maria

Doua Premii I la Expozitia Nationala-Concurs "Martisor 2011"

  Asociatia Cultural – Stiintifica “Vasile Pogor” – Iasi si Inspectoratul Judetean Iasi au organizat in perioada 1 – 8 Martie 2011 Expozitia Nationala – Concurs “Martisor 2011″. Astfel in perioada 1 – 27 februarie s-a efectuat primirea lucrarilor si organizarea pentru expunerea in public.
    Expunerea felicitarilor si a colajelor de primavara a avut loc in Parcul Expozitiei Iasi intre 1 – 7 martie, astfel: Intalnire cu mass-media si prezentarea lucrarilor participante a avut loc in data de 1 martie, iar Jurizarea lucrarilor participante in data de 7 martie.
   La aceasta expozitie, conform regulamentului, au participat: prescolari, elevi, studenti, cadre didactice si alte categorii de persoane.

    Lucrarile au fost trimise pana la data de 28 februarie, iar dupa expozitie, toate lucrarile participante au fost daruite unor camine de batrani, in ziua de 8 martie. La acesta expozitie – concurs s-a participat grupat: un cadru didactic a coordonat minim 5 elevi sau un instructor din cadrul asociatiilor a coordonat minim 5 participanti. Nu s-au admis participari individuale sau mai putin de 5, lucrarile fiind descalificate automat. 

   Impreuna cu d-na Mihaela Serban, cadru didactic si talentata coordonatoare a grupului nostru de creatie format din cinci elevi si doi adulti – vavaly si subsemnata am format o colectie de 8 lucrari – felicitari si un colaj. Am participat la aceasta expozitie cu tema martisorului alaturi de participanti din toata țara, insumând, in total, un numar impresionant de 1009 participanti si deci tot atatea lucrari: martisoare, felicitari si colaje. 
   Fiind o competitie de lucrari, s-au acordat trofee, premii I, II, II si mentiuni, iar coordonatorii au primit cate o diploma de coordonator. Premierea a fost anuntata pe  www.didactic.ro şi http://www.edu.ro
    Trebuie sa mentionez ca intreaga echipa aflata sub indrumarea d-nei Mihaela Serban a avut lucrari apreciate cu Premiul I si ii multumim din suflet pentru oportunitatea de a participa la aceasta Expozitie- Concurs la nivel national. A fost o incantare sa participam alaturi de dansa, dar mai ales sa ne alaturam unora dintre cei mai talentati copii din cadrul acestei expozitii si pe care ii aplaudam din toate inimile!!

 Felicitate pop-up by vavaly
interior, by vavaly





Colaj “Primavara” by Maria

    Experienta acestui concurs ne-a motivat in a incerca sa creem constant alaturi de copiii nostri, Dante si Matei, noi si noi lucrari pe teme pe care singure ni le-am ales inspirate de tot ceea ce ne inconjoara: iarna, primavara, iubirea si veselia copiilor nostri. Tanjim dupa a creea, dupa timp petrecut in migala si stradanie, in micute eforturi de a lasa imaginatia sa zboare dincolo de granitele necesarului, de a ne imbraca in fantezie si culoare.
    Aici, in acest Atelier de creatie ne veti regasi, alaturi de Dante si Matei, ascunse zambind printre culori de curcubee, vibratii timide de indemanare calda, incercand sa tesem o poveste feerica despre zane, flori, inorogi, zambete, bucurii, anotimpuri si alte asemenea; o poveste a noastra cu Vali & Dante, Maria & Matei – echipa noului nostru Atelier virtual de creatie. Ce ne dorim? Succes!
by Maria

Mami, ce mancam?

         “Ce mai gatim azi”? “Ce le mai dam azi sa manance copiilor nostri”? Acestea sunt doua dintre marile intrebari cu care incepem, de regula, conversatiile noastre telefonice, eu si Maria, diminetile devreme. Cred ca sunt intrebarile pe care le adreseaza propriilor persoane – sau asa ar trebui – toate mamele  din lume. In primele luni, dupa inceperea diversificarii la 6 luni, lucrurile erau simple: legumele fierte si transformate in supita gustoasa, toate introduse pe rand, una cate una, iar apoi sub forma de piureuri. Apoi carnita, cate putin, asa cum scrie la carte. In scurt timp a aparut si galbenul miez de ousor pe care puiutii nostri l-au acceptat si indragit imediat. Sucurile naturale, facute in casa, din fructe proaspete, vii (mar, para, piersica) s-au transformat curand in piureuri de fructe gustoase si zemoase, date pe razatoarea de sticla. Branzica a venit si ea in alimentatie sa completeze  si sa imbogateasca meniul. La 10 luni deja copiii nostri mancau atat de multe mancarici  si atat de diverse incat puteam alcatui un meniu cu dichis bazat pe aceste alimente introduse in acesta ordine in alimentatia bebelusilor nostri: fructe, legume, branzica facuta in casa, calcica, din lapte slab de 1,5 % (laptele matern are 1,8 % grasime), carne slaba de pui, carne slaba de vita – de preferat de la animale mature – mai putin predispuse bolilor, galbenus de ou si abia dupa varsta de 1 an albus de ou si peste alb, slab – de regula salau.  
         Sursele noastre de informare de baza au fost in primul rand medicii pediatri ai copiilor, cartea “Mama si copilul” mereu la dispozitie; supranumita si Biblia mamicilor, apoi site-urile de pe internet care ne-au confirmat ca alaptarea la cerere nu este o greseala, ci din contra, o buna maniera de a te alinia posibilitatilor de hranire ale bebelusului cu un stomacel cat o nuca – avand grija sa filtram cu foarte mare atentie toate informatiile gasite si, cel mai important, instinctul nostru matern.
         Inainte de a-l avea pe Dante nu aveam nici o idee despre ce ar trebui sa manance un bebelus, dar informarea mi se pare, in ziua de azi, o preocupare de bun simt, chiar obligatorie!! din partea unei mamici responsabile, in conditiile in care pana si in farmacii poti avea acces la cl putin o brosura cu informatii utile si binevenite referitoare la subiectul in dicutie. Lipsa de informare nu are nici o scuza in ziua de azi.  Toate acestea le notam in completarea articolului publicat de Oana - prietena noastra care a primit, si cred ca va mai primi din pacate, comentarii atat de controversate.
         Pentru ca  Dante nu a fost deloc mofturos la mancare, acceptand cu mare placere orice i-am oferit, m-am considerat o mamă norocoasa, dar faptul ca mananca orice nu m-a facut sa ii ofer chiar “orice”. In acest orice intra salatele de cruditati, pe care multi copii nu le accepta: sfecla rosie, porumbul fiert, iaurtul de casa sau cumparat, simplu si fara nici un fel de adaosuri. 
        Cand a venit vremea sa renuntam la cerealele de bebelusi si am mers sa alegem cerealele pentru lapte si iaurt m-am oprit impreuna cu soțul meu la standul de cereale din supermaket. Ne-am uitat intai la cele mai mult laudate dintre cereale, prin intermediul mass-mediei; toate cu ambalaje colorate si atragatoare pentru parinti, apoi la pretul deloc atragator si in final la lista de ingrediente … si aceea destul de lunga si pe alocuri greu de inteles.
       Ne-am indreptat apoi spre cerealele simple, fara un nume atat de celebru, dar cu un pret incomparabil mai mic si cu ingrediente mult mai putine. Am ales astfel clasicii fulgi de porumb, cerealele simple de orez si de grau. Cand i-am servit lui Dante iaurtul amestecat cu aceste cereale, surpriza: puiul nostru a mancat tot si a dat semnale ca i-au placut. Ne-am felicitat pentru alegerea facuta, mai ales ca si noi le consumam cu placere. Asa ca inca de pe atunci, am ramas la acestea si nu am primit inca reclamatii :D. Ba chiar a mancat si musli simplu sau cu adaos de fructe uscate. De cateva zile am inceput sa consumam si grau incoltit cu branzica de vaca si cu o lingurita de miere albine, asta acum la varsta de 2,4 ani si este un gest pe care mi-l asum, dar nu-l recomand tuturor mamelor, fiecare avand dreptul sa decida asupra meniului copilului sau. 
         Revenind la intrebarea: “Ce mai gatim pentru copii?” am un raspuns simplu: orice, atata vreme cat nu este prajit, nu inoata in grasimi si nu contine alimente interzise copiilor – multe dintre ele ar trebui interzise si adultilor cum sunt semipreparatele si alimentele cu grasimi hidrogenate.  Credem totusi ca problema se pune intr-un mod corect astfel: “Ce are voie sa manance un copilas?” raspunsul e la indemana: multe fructe, legume in diverse sortimente, carne slaba, branzeturi slabe, galbenul de ou, fiind cunoscut faptul ca albusul de ou nu are cine stie ce valoare nutritiva si din abundenta lactate slabe, insa toate acestea tinandu-se cont de varsta bebelusului. Accentul trebuie pus, trebuie sa subliniem acest aspect, asupra calitatii mancarii si nu asupra cantitatii. E adevarat ca bebelusul trebuie sa primeasca o masura corecta de hrana, dar aceasta trebuie adaptata cu deosebita grija si rabdare posibilitatilor si nevoilor copilului.
       Nu redam aici meniuri pentru copii, am facut-o deja in posturile noastre privind diversificarea, meniul fara adaos de sare  si cele cateva retete pe care le-am publicat. Dar atata vreme cat oferim micutilor nostri mancare gatita zi de zi, fructe proaspete si lactate inseamna ca am facut o alegere corecta.  Trebuie sa adaugam ca preferam painea din cereale, biscutii simpli, fara adaosuri si cerealele integrale, precum si pastele fierte fara adaous de ou. Din meniul copiilor nostri  - Dante si Matei  - nu lipseste orezul gatit sub diverse feluri de mancare, fiind recunoscut pentru valorile lui nutritive, dar si pentru lipsa glutenului, aducandu-l astfel printre primele cereale adaugate in meniul de diversificare.
           Cand Dante avea  in jur de 10 luni ma aflam in parc cu el si venise timpul gustarii de la ora 5. Am scos din geanta iaurtul cu cerealele, pregatite de acasa in cutiuta etansa, i-am oferit si o jumatate de banana si i-am potolit foamea.  Langa noi o bunica  - cu un baietel de vreo 5 ani, rotunjor bine si cu multe kilograme in plus peste cat ar trebui sa aiba un copil la acea varsta – a scos din geanta dansei gustarea copilului: in trei  gogosi si  doua clatite, toate cumparate de la chioscul din parc. Cand copilul dadea deja semne ca este satul bunica il indemna  cu spor: “hai ca mai ai o gogoasa, hai ca mai poti!”. Spre uimirea si revolta mea copilul a mancat tot ce era acolo si drept bonus, de sete desigur un suc galben comercial.
         Nu cred ca am sa uit vreodata aceasta scena. Acum eu fac si un bilant “economico-financiar” la toata chestiunea: meniul copilului a costat cel putin 7 lei, dar cu siguranta ca a costat mai mult.  Meniul nostru ajunge la suma asta doar daca adun toata punga de cereale si doua iaurturi mari plus doua banane.  Atunci de ce pare ca e mai ieftin  sa luam totul de-a gata? Ori mai comod? Si meniul lui Dante este tot “din raft”. Atunci de ce nu pare accesibil?
     De aproape doi ani de zile si noi, adultii am incercat sa evitam cat putem preparatele din carne.  La inceput am gasit mai greu alternative (nu ca am fi fost mari consumatori de asa ceva inainte) pentru micul dejun, dar acum mi-a devenit clar ca e mult mai ieftin sa cumpar carne si sa o  transform in friptura sau gratar decat sa cumpar cateva felii de sunca, muschi sau orice altceva. Ca sa numai vorbesc de avantajele  in ceea ce priveste sanatatea familiei.   
    Noi avem  norocul sa beneficiem de oua proaspete si de carne de pasare de curte – de la bunici –  si de branza adusa tocmai de la Botosani – ori de cate ori avem drum acolo – de cateva ori pe an. Dar daca trebuie sa alegem dintre doua rele, macar il alegem pe cel mai mic: decat sunca de pui mustind de zeama suspecta cu reflexe in culorile curcubeului, mai bine piept de pui fiert sau la gratar. Decat pateu la cutie care nu stim cu ce este “imbogatit”, mai bine cativa ficatei fierti, amestecati cu unt si transformati in delicios pate de casa.
      Sucul comercial iese cu totul din discutie – avem apa, putem face ceai, avem fructe – scumpe, dar  un kilogram de mere pe care le pastram numai pentru copil ne ajung macar pentru o saptamana. 
De multe ori, aflati la cumparaturi constatam ca aspectul cosului nostru este cu mult mai sarac si mai putin colorat decat al celorlalti cumparatori. Si de multe ori imi pun intrebarea fireasca: “Oare ii dau destul sa manance copilului meu?” Iar Maria vine mereu si mereu cu raspunsul: “Da, copiii nostri mananca destul si sunt bine hraniti!”, iar ea a tinut sa intareasca acest lucru prin postul Meniu pentru copilul de la 1 la 2 ani . Impresia de “prea putin” vine din faptul ca frigiderele familiilor noastre nu sunt pline de cutii si cutiute colorate, dulapurile noastre nu sunt pline de ambalaje colorate, ci de biscuti simpli, cereale, orez si paste. Dar gaseti din plin: iaurturi, lapte, legume, fructele sunt pentru fructiera, nu pentru frigider consumandu-se cu rapiditate, supe ori ciorbite acrite cu lamaie sau bors de casa si imbogatite cu paste, orez sau galusti din gris, iar alaturi mancarici gatite la doua zile cu multe legume asortate, oua proaspete ce se transforma in diverse omlete cu marar ori ceapa verde pe care unerori, pentru a nu fi prea uscate le incorporam lapte sau iaurturi simple cum faceau bunicile noastre. Congelatoarele sunt pline, iarna, de: legume, ardei, spanac, loboda si stevie culese devreme, de peste, desi recent dupa deversarea toxica in apele Dunarii preferam sa facem efortul de a le servi micutilor nostri pastrav prospat.
     Matei prefera sa manace cu tatal lui si tocanite de ceapa cu inimi de pui/curcan. Poate ca si noi avem partile noastre in care exageram, dar fiecare dintre noi avem dreptul de a decide in privinta alimentatiei copilului, iar in cazul meu, in privinta alimentatiei familiei; eu prefer sa gatesc pentru noi, dar si pentru Matei in special, doua zile pe saptamana mancaruri fara carne.
   Din toate informatiile privind alimnetatia copiilor pe care le-am acumulat in 2,4 ani am retinut un aspect important: nevoia de proteine animale a copilului poate fi distribuita, pe parcursul unei saptamani, astfel: doua zile pe saptamana – branza, o zi – ou; o zi – carne, o zi – ficat de pui, iar in restul de 2 zile se poate tine post fara probleme. La acest minimum necesar proteic – se aduga laptele, iaurturile, astfel ca necesarul proteic pentru o zi este indeplinit cu siguranta. Sa nu uitam ca cerealele si multe dintre legume au proteine vii de buna calitate si indispensabile.
     Copiii nostri cand ne insotesc la cumparaturi si nu poftesc la prajituri ambalate, poate tocmai ca am inceput destul de devreme sa-i hranim sub deviza “nimic ambalat pana la 12 ani!” E un deziderat frumos si nicidecum o utopie a unor mamici rupte de realitatea “sanatatii” regasite intre rafturile marketurilor. Ei poftesc la iaurturi, fructe, Dante prefera in special  stafidele si bananele, iar Matei prefera fisticul, kiwi si portocalele. Cu toate acestea incercam sa convingem bunicii ca Matei  ii apreciaza si daca nu sunt accesorizati cu Kinder. Cele mai dulci suplimente ale lor sunt prajiturelele de casa si budincile
     Nu suntem doua mame exagerate, avem si noi cunostinta despre eco, bio, raw etc. Personal, pot spune despre mine ca dupa 6 ani de lacto-vegetarianism – incluzand si toata perioada sarcinii – acum ma regasesc  cel mai bine printre randurile noii generatii de flexitarieni, desi printre prietene am vegetarieni, iar rude de gradul intai sunt vegani convinsi si cred ca este corect fata de Matei sa-i dau posibilitatea sa alega daca va primi in alimentatia lui sau nu carnea, atat timp cat doreste. Aceasta decizie decurge din experienta mea cu proprii parintii care au incercat toate tertipurile poibile pentru a ma motiva sa mananc carne, fara succes insa. E totusi o amintire care ma urmareste inca din copilaria timpurie si vreau sa-i ofer posibilitatea lui Matei de a alege , la momentul ales de el, dar mai ales sa-i respect aceasta decizie, daca ea va aparea la un moment dat in viata lui.
     Putem concluziona, de acord comun ca atat Matei cat si Dante au in alimentatia lor numai produse pe care le-au agreat si pe care le-au primit fara sa fie convinsi sa faca acest lucru. Este uimitor ca Dante mananca salate de cruditati si ca Matei nu refuza niciodata o mancare de post, cu toate acestea incercam sa pastram un echilibru care sa asigure necesarul zilnic, dar care sa fie si pe placul lor, ultimul aspect fiind cel mai important. Tot la preferinta putem spune ca Dante mananca fasole, iar Matei mancare de linte si ca amandoi prefera mazarea si fasolea verde ca legume cu continut mare de proteine vegetale.

      …Si da, copiii nostri au facut cunostinta si cu bomboanele si zaharul, insa cu particularitati – Matei refuza categoric bomboanele, iar Dante nu este mare amator de  zahar, ceea ce este un plus, credem noi. Nevoia organismului de zaharuri este acoperita de zaharurile din cereale, fructe proaspete sau uscate, mierea de albine etc. si nu ne dam la o parte cand e vorba de aniversari si dulciuri.
     La deserturi trebuie totusi sa mentionam ca Dante prefera nucile, iar Matei fisticul. Untul este printre alimentele lor preferate si credem ca le satisface nevoia de colesterol din aceasta perioada de crestere si mentionam ca abia dupa varsta de 2 ani am adaugat in combinatie cu untul si mierea de albine.
     Iesirile noastre prelungite in parc sunt insotite de banane, mere, sandviciuri calde, iaurturi, uneori chiar de supele si mancaricile gustoase ale zilei si ceaiuri calde la termos in zilele friguroase; toate pregatite cu grija in rucsacele de plimbare, pentru ca foamea micutilor nostri sa nu ne prinda nepregatite si  astfel sa fim obligate sa le oferim alternative neagreate de noi Nu suntem adeptele rontaielii intre mese; nu, un copil nu trebuie sa rontaie tot timpul, dar credem ca un copil trebuie sa aiba trei mese principale si doua gustari in cursul unei zile si o regula pentru toata viata: fructe la micul dejun! Ba, uneori, un fruct cu o ora inaintea micului dejun. Va impartasesc toate astea doua mamici ai caror copii au la aceasta varsta – doi ani si patru luni – o greutate aproximativa de 15 kg la o inaltime de 90 de cm, mereu zambareti, veseli, activi si foarte energici.

     Ideea acestei postari, desi a stat la dospit de ceva vreme, a venit si in urma seriei de articole scrie de  zoozie  sub titlul de “Cosmarul din farfurie”, cu cele patru parti ale sale (probabil ca vor urma si altele) pe care vi le recomandam cu caldura.
P.S. Acest articol nu reprezinta o recomandare in sine privind alimentatia si diversificarea alimentatiei copilului.
Maria & vavaly 
   

Felicitari de Martie

E martie! Martisorul ne-a sarbatorit impletindu-si firu-i alb-rosu ca o inlantuire a binelui, a veseliei, a bucuriei de-a fi, a dragostei parintesti, a zambetelor copiilor nostri cu lacrimile de mama, cu ingandurarea, cu melancolia si uneori cu ingrijorarea intr-o spirala a lumii, a vietii, a emotiilor, a eu-rilor noastre, a gandurilor toate. Apoi Martisorul nostru a inflorit in nenumarate fericiri de manute lucrande si plamadind bucurii rosii-albe, cuprinse de priviri mamoase, adulte, increzatoare. 
    Suntem femei, dar si sotii si mai ales mame. Suntem mame acestor mici bucurii cu ochii scanteietori a veselie si dorinta de a fi, suntem mame acestor mici lumini celeste coborate pe Terra pentru a aduce in vietile noatre, zi de zi, primavara. Am inflorit nascandu-i pe ei, asa cum – candva – pentru noi au inflorit alte femei; femei superbe si blande care ne-au mangaiat – candva – obrajii umeziti de primele lacrimi si ne-au furat saruturi atarnate de un zambet.
    La multi ani, mame si mamici de pretutindeni!
by Maria, vavaly

Colaje de Craciun

    In atelierul de creatie, improvizat sub semnul ultimei luni de toamna, e multa forfota. Am ales ca prima tema si primul colaj din viata lor sa fie ceva de neuitat; si ce impresioneaza mai bine un copilas decat noul Sarbatorilor de Iarna, cu treimea lor de culori alb-rosu-verde?!
    Dante si Matei primesc cu bucurie “materialele” pentru colajele de Craciun (despe care le-am vorbit de vreo doua-trei zile): forfece din plastic pentru hartie, stick cu lipici, un Mos Craciun mare pentru Dante insotit de un urs polar si un ren zambaret si un Mos “Caciun” pentru Matei cu suita lui vesela.
    Pentru ca e perimat sa mai scrie mama o scrisoare catre Mos ori tata sa-i trimita un mail la Polul Nord, alegem sa-i lasam sa-si “scrie” propriile scrisori, in imagini, catre Mos.

Dante & Vali
    Dante face echipa cu mami si se pare ca micile decupaturi de prin reviste prind viata si capata sens pe coala de hartie. Urmarind colajul lui Dante, cu atentie, mesajul e clar:
“Draga Mos Capaciun, pentru efortul de a ajunge pana la mine – la adresa stiuta de Ren – iti las, sub brad, o felicitare cu Merry Christmas. Stiu ca esti atat de obosit incat povara sacului cu jucarii o poarta ursul tau polar si ca sa nu incurci dorintele mele cu ale lui Matei am lasat lista cu jucarii in grija Omului de zapada luminos. Cu drag, Dante!”  

Colajul lui Dante
    …Matei e concentrat pe manuirea stick-ului cu lipici;  incantat de faptul ca poate decide in ce loc, pe coala de hartie, se poate odihni un om de zapada cam lenes si desirat.  Il ajut sa preseze fiecare personaj al primei lui scrisori catre Mosul “Caciun” si impreuna repetam prima strofa pe care o va spune in schimbul jucariilor primite:
Mos Craciun cu plete…”DABE”
A venit de prin… “NAMETI”
Sa aduca daruri “MULTEEE!!”
La fetite si…”BAIETIII!!!”

 Am rasfoit impreuna reviste ce recomanda jucariile potrivite varstei de doi ani si Matei a decis ca nu are inca destule  stele si ca sistemul lui solar trebuie up-gradat, ca Pluto si Goofi ar trebui sa primeasca, fiecare, cate un automobil, ca o masinuta de lemn i-ar intregi colectia, iar un puzzle de lemn  si o tabla cu litere si cifre magnetice sunt “must have” la varsta lui.

Made by Matei
    Ideea colajelor a fost pe cat de incantatoare pe atat de minunat de pus in practica; Dante si Matei ar mai fi repetat figura, dar am decis ca e mai bine sa asimileze bucuria concentrata si sa capete nerabdare si dorinta pentru urmatoarele colaje. Un lucru e cert; colajele sunt un joc minunat si pentru copii si pentru adulti, iar noi am descoperit, cu totii, un lucru sigur: Iarna aceasta nu ne vom plictisi in casa!

by Maria

Jocul cu plastilina – planetele

     Matei si Dante sunt pasionati de planete, astfel incat abia cand am ajuns sa ne iasa, intamplator, Terra din plastilina, au fost cu adevarat incantati de modelajul materialului “lipicios” – dupa spusa lui Matei.

    Cei doi mici prieteni sunt nascuti in aceeasi zi de noiembrie, au implinit de cateva zile doi anisori si marea lor pasiune comuna e astronomia. Imediat ce Terra s-a nascut in mainile mele si-au dorit-o, fiecare, si-au insusit-o pe rand pentru a o ceda celuilalt atunci cand se nastea alta planeta.
    Curand a prins contur micul lor Univers de plastilina; un Marte inbujorat, un Venus in culoarea dunelor de nisip africane, Pluto (desi nu mai e considerata planeta de prin 2007, parca) ca o piersica coapta, un Mercur  intunecat si cam ridat, un Neptun senin, bleu – ciel, Jupiter ca din marmura bej, Luna – preferata lui Matei – alba si rotunda. Dante a prefarat-o pe Pluto, asa ca a trebuit sa o facem in dublu exemplar.

  Ii priveam uimite, noi – mamicile – artisti de ocazie, cum incercau cu manutele lor sa aseze stele printre astrii atat de dragi lor si ne intrebam daca putem spune ca un copil poate tine in palmele lui intregul Univers!

  by Maria

Jocul cu plastilina – peisaj de Craciun

    Ne-am reintors din promenada de seara cu impresii placute; vitrinele sclipeau de ornamente luminoase, pretutindeni brazi mai mari sau mai mici frumos impodobiti cu globuri rosii, aurii, albastre, argintii, cu beteala serpuinda pe ramurile verzi incarcate de accesorii iernatice, astfel ca am incercat sa daruiesc, acasa, continuitate acestei atmosfere de sarbatoare care pare sa cuprinda, incet, orasul imbracat in gerul iernii. Cum altfel as fii reusit, decat ascultand colinde de Craciun, desirati, eu si Matei, pe covorul alb si calduros, privind tavanul nostru instelat?! 
    
    Fredonam impreuna” Mos Craciun cu plete dalbe”, apoi, Matei ma urmareste cu atentie – incearca sa retina versurile Saniutei. Parca nicicand nu a accordat atat de multa importanta acestui cantecel si, incantat ca reluam cantecelul, pentru a treia oara, imi spune “Aduce Mos Caciun badut si zapada, mami!”. 
    Se ridica hotarat si aduce blatul mic de lemn si plastilina si-mi cere sa facem bradut. E incantat de ideea mea cu globuri mici si albe pe bradut, de steaua pe post de varf, pe care insista sa o rearanjeze la nesfarsit, iar mai apoi de micul om de zapada vaduvit de nasul morcoviu, dar inarmat cu un pamatuf rupt din decorul meu cu flori nemuritoare. Le priveste indelung, meditativ si-mi destainuie dorinta lui ca “Mosul aduce saniuta sub bradut!” Il ascult incantata si ma intreb cand i-am povestit despre asta si-mi promit sa nu uit sa spun Mosului sa-i lase cadourile de sub brad in saniuta lui albastra.
by Maria

Plastilina – Pingu si Zazu

    Pingu e cel mai recent desene animat pe care Matei il vizioneaza. Inca nu am aflat de ce l-a asociat si l-a cerut alaturi de Zazu, papagalul din Lion King, dar i-a vrut pe amandoi. Au fost singurele preferinte, din plastilina, pe ziua de azi… poate fiindca, astazi, am fost impreuna la magazinul cu pasari pe care le-a admirat indelung.
Pingu made by Matei & mami
    Zazu a fost singurul care a prins “viata” in mainile lui Matei si ca atare a trebuit sa zboare prin living. A avut nevoie de cateva reparatii, dar a supravietuit zborului.

Zazu isi ia zborul…
    Matei a fost atat de incantat de Pingu si Zazu, incat in momentul cand se pregatea de culcare figurinele inca mai luau pozitie de drepti pe blaturile mici de lucru. Se pare ca ii plac mai mult animalutele din plastilina decat fructele, palmierii,melcii si pestisorii. Dar in clasametul celor mai atractive creatii din plastilina raman, pe primul loc, planetele, urmate de flori.

by Maria

Colaj cu cifre

  O metoda usoara si frumoasa de a invata numerele.
                                                                                                       by vavaly

Dansand… cu mopul

                                                                 Lumea e un mare loc de joaca, numai adultii uita acest lucru…
 (n-am spus-o eu, dar sunt de accord)
      Se zice ca “treaba inceputa e pe jumatate facuta”.  Marry Poppins spune asta, in fiecare dimineata, pe laptop-ul meu cat timp luam micul dejun si facem ordine prin casa; aranjam paturile, stergem praful, trezim din somn jucariile si pregatim hainutele pentru plimbare.
     Matei e indragostit de ea si-mi imprumuta si mie, nemeritat, din calitatile ei. Mami trebuie sa faca “poc” din degete si jucariile sa mearga la locul lor, asa ca mami ia ursul Mitruță de subsuori si-l ajuta sa puna pasi pana la biblioteca unde-si sprijina capul mare, pufos si rotund pe un teanc de reviste din care decupez materiale pentru colajele lui Matei.
    Urmeaza Andrew. Firesc, Matei l-a botezat dupa cainele din filmul cu Marry Poppins. Catelul alb si mare, Andrew, locuieste sub birou; imparte spatiul cu ursul panda, cu doua pisici, Pooh, un elefant albastru de profesie dansator si un licurici cantaret.
    Profit de gestul lui de a-si saluta in fiecare dimineata jucariile, in timp ce bona mea virtuala Marry Poppins ii duce pe Michael si Jane in parc, astfel ca incep sa dansez cu mopul prin casa (cu umbrela nu e practic) incepand din dormitoarele luminoase spre living. Asta imi ia cam doua – trei melodii de pe VH-1.
    …Matei, cu lingurita in mana, ma anunta ca e timpul pentru cele cinci picaturi de vitamina C – in acelasi timp Michael si Jane primesc sirop de la Marry, abia dupa ce-i convinge ca “picioarele uda adora doctoria”. Le primeste incantatat: “immm!”
    Ma intorc la dansul meu cu mopul, care tine loc si de sedinta de aerobic matinala, si dupa ce admir incantata luciul parchetului de cires ii dau dreptate bonei mele; “in orice lucru de facut trebuie sa fie ceva placut, afla placutul si…”poc” totu’i un joc!”.
    Matei e obisnuit cu dansul meu. Ma mai priveste amuzat uneori si incearca sa ma imite; piruietele ii ies intotdeauna! Se invarte de mai multe ori fericit si se tranteste pe covorul alb, mițos, strigand: “Se ‘nvarte casaaa!” Curatenia e gata si fiindca azi e duminica, mergem la zoo.
 by Maria
  
    

Planse de colorat

    Plansele de colorat sunt materialul cel mai inspirat pentru activitati potrivite copiilor aflati in preajma varstei de doi ani, iar uneori chiar mai devreme. Copiii adora sa deseneze chiar daca nu reusesc intr-un totul sa fie fideli contururilor din reprezentarile grafice. In schimb, ei au multe cunostinte de acumulat din desene; detalii despre animale, pasari, flori etc., isi formeaza simtul proportiilor, descopera culori, nuante, tonuri si alte amanunte ce se pot ivi dintr-o simpla discutie asupra unei planse de desenat.
    Pentru Matei plansele de desenat au fost o nesfarsita sursa de inspiratie pentru jocurile noastre in doi in care povestim despre animalutul reprezentat in plansa, unde traieste, ce mananca, ce culoare are, cate picioare are si multe alte detalii. 
    Matei deseneaza ca orice copil obisnuit de doi ani, adica ii ies de minune mazgaliturile centrate pe pagina si cercurile imense, in toate culorile. Si pentru ca, de fiecare data cerea o alta pagina nemazgalita de el, dar mai ales pentru ca intotdeuna vrea sa avem cu noi, in calatoriile noastre, planse de desenat, am ales sa laminez paginile cu personaje pe care le prefera si astfel, cu carioca lavabila ca accesoriu, mazgaleste (a se citi coloreaza!), sterge si iarasi mazgaleste, perfectionandu-si stilul si indemanarea. 
    Va incurajez sa laminati plansele de desenat pentru ca astfel devin rezistente in fata tentatiei de a le rupe a copilului, mai ales daca i le daruiti inainte de 1,6 ani cum am facut eu cu Matei. In plus, sunt usor de transportat alaturi de cateva caricoci lavabile si un pachetel de servetele umede pentru sters care va dau posibilitatea de-a avea la indemana intotdeuna o noua plansa numai buna de colorat! Spor la desenat!

Aflaţi mai multe »

Carte pop-up : Tinkerbell si primavara – Concurs " Fereastra catre imaginatie"

        Pentru ca in ultima vreme baietelul meu, Dante, este topit dupa frumoasa Clopotica, iar primavara este aproape,  zanele pregatindu-se sa o aduca pe Pamant, provocata de Oana, m-am gandit sa improvizez o carticica pop-up asa cum m-am priceput eu. Satisfactia mea a fost sa vad ca a fost foarte incantat de rezultatul muncii mele, de efectul tridimensional obtinut iar restul a fost completat de uimirea lui. 
      

Primavara turquoise intr-un colt de Univers – Concurs Fereastra catre imaginatie


    Matei iubeste cartile, dinozaurii si planetele. Iubeste copiii, animalele si pasarile, frunzele, florile si pe mine. Eu iubesc oamenii, cuvintele, ziua si noaptea, stelele, ingerii, anotimpurile si pe micul Matei. Am incercat sa-i explic lui Matei ce  este primavara citindu-i despre anotimpurile planetelor; m-a privit, mi-a zambit, a strans in brate Soarele mic din carton ce imbraca in el mii de cuvinte din ingalbenite gazete si mi-a raspuns senin: “Soare frumos!”. 
    Universul nostru – cu anotimpuri ce tin zile sau ani pamanteni – are un colt in care, pe crengute firave, anina flori albe ce se ning peste zboruri de fluturi, are pasari ce vin sa incante Pamantul, are oameni care  inca mai cred ca iubirea si viata sunt daruri divine. Da, universul meu cu Matei are in el crampeie de joaca si zambet, are turcoaze pazite de Hathor, are un colt senin si discret in care va veni, cu sperante si vise, primavara.
     Pentru noi mica planeta albastra inconjurata de astrii mareti infloreste curand in culoarea turquoise. Pentru voi ce culoare va imbraca primavara de pe mica planeta albastra din coltul vostru de univers?
by Maria
   

Martisoare si felicitari

         Anul acesta am incercat sa fac si eu primele mele martisoare si felicitari alaturi de Dante. Cu ceea ce a putut m-a ajutat si el , a decupat, a mai desenat ce s-a priceput, ba chiar m-a incurajat prin admiratia pe care am citit-o de fiecare data in ochisorii lui si prin exclamatiile de bucurie pe care le scotea de fiecare data cand mai rasarea cate o floricica sau o buburuza.
      Am inceput cu ce mi-a atras atentia in cercetarile mele pe internet, crezand ca este usor, desi nu este deloc, si anume floricele nascute din rasucirea hartiei si apoi franjurarea. Pentru ca abia am descoperit aceasta tehnica a quillingu-lui, e de inteles ca nu am avut nici mijloacele specifice. Am adaptat o agrafa de par, o scobitoare rupta in doua si despicata in varf, hartie colorata si taiata fasii. Incet ,incet cu ajutorul lor am reusit sa fac cateva floricele fara mari pretentii, dar am fost multumita de ele si de reactia celor care le-au primit ca si martisoare.

    

      Felicitarile le-am facut pe fiecare dupa inspiratia momentului dar si in functie de persoana careia ii erau destinate.  Fiind primele felicitari realizate eu sunt foarte mandra de ce a iesit, fara a avea pretentia ca este ceva profesionist. Faptul ca cei care le-au primit au apreciat foarte mult lucrarea finala a facut sa merite din plin efortul depus.

decupam floricele
gradina noastra de flori

    Pentru ca am gasit un set pentru decoratiuni, care continea fire  chenille, despre existenta carora am aflat de la Nazdravani,  forme geometrice gumate si motocei pufosi, le-am folosit pe toate improvizand diferite floricele si colaje. A fost o adevarata incantare pentru Dante ceea ce am reusit sa facem impreuna. 

           by vavaly