Meditatie la Educatie


Conversatii cu Ana

    Iubita, nu stiu cat te pasioneaza subiectul „timp”. Eu tot fac diverse conexiuni timp-emotii-vibratie, imi spune Ana.

    Despre timp iti spun cate ceva de la noi din tara: in zona Bucegi, mai sus de Predeal, timpul trece foarte repede. Unii au mers cu masina drum lung, dar ceasul indica foarte putine minute. Apoi, dupa modelul caselor dacice, s-au construit in Cluj, la muzeul de acolo, cateva case rotunde, care se rotesc (levogir?) si unde omul nu imbatraneste, se iese din timp. Aceste experimente fizice, reale si mediatizate, pe langa ce am aflat live de la martori, plus diverse zone in care intri in timp, evident, cu constiinta. Din lumea intreaga.

    Ok, pana aici interesant, dar!!! Ce folos tragem noi, cum putem folosi informatiile si mai ales aceasta posibilitate?
    In rugaciune iesim din timp, chiar din spatiu, spatiul insusi in care ne aflam fiind repopulat cu ingerasii ce sosesc in case si trupuri, eliberand sufletele noastre de uratenii si pacate.  
    Voiam sa-ti spun sa iti imaginezi ca Educatia, parintii, rautatea iti raman pe peronul trecutului, in timp ce tu esti in trenul vietii, in completa siguranta, cu usile energetice inchise definitiv in fata rautatii. In locul tuturor rautatilor interioare ramane spatiul Hristic, se umple spatiul campurilor, sufletului si trupului tau cu Iubirea Maicii Domnului, cu intelepciune si Pace.

Aflaţi mai multe »

Anunțuri

6 gânduri despre „Meditatie la Educatie

  1. uite ce zice Osho despre cresterea copiilor "According to me, the function of the parents is not how to help the children grow. They will grow without you. Your function is to support, to nourish, to help what is already growing. Don´t give directions and don´t give ideals. Don´t tell them what is right and what is wrong — let them find it by their own experience." Osho

  2. Iubita, am citit ca iti faci griji daca esti sau nu o mama buna, prin "educatio" sau prin comportament. Sunt perfect de acord cu tine cu indreptarul de spovedanie ca fiind "best" pentru propria persoana, apoi ca "ecou" pentru copil al starilor frumoase din tine. O alta idee este ca toate care vrem si putem sa ne bucuram de bucuria copiilor si sotilor nostri, precum si sa ne intristam sincer de tristetile lor, cred ca asta este VITAL in relatiile de familie si de prietenie. Indiferenta anesteziaza sentimentele oamenilor, fie pana la intalnirea iubiri sotului, fie..pana la finele vietii. Din cate am remarcat pana acum, toate, absolut toate care ne-am dorit sa ne casatorim din dragoste, idem si pentru barbati, toti am si "obtinut" ce am cerut poate inconstient de la viata si Dumnezeu. Toti si toate care au considerat ca sunt "cel/cea mai tare din parcare, fara asemanare" si-au luat o sotie/sot ..dirijabil, un pisoi de casa, pe care-l starnesc ori de cate ori au chef ..pentru ca si casatoria a fost dupa cum au avut chef. Exclud aici cuplurile "vechi", ma refer la noi, generatia intre 20 si 40. Avem marele avantaj ca habar nu avem ce e aia educatie emotionala, deoarece astfel am descoperit instinctiv intoarcerea la Dumnezeu in axfisierea ce o simteam fara iubire. Ma refer la iubirea manifestata prin gesturi tandre, prin romantism si "dulcetile", "rasfaturile" dragi in camine, mai ales comunicarea prieteneasca, amicala intre "mari" si micuti. Ooo, da! Culmea ironiei este ca tocmai aceste rasfatari din familie, asa, ca inghetata si bomboanele din pom, ne aduc stabilitate si caldura, una neasteptat de placuta ce incalzeste inimile si casele. La multi ani tie si fetelor, sa ne ajute Maicuta sa fim …"adolescente" ca acum toata viata

  3. …scuze pentru raspunsul trunchiat…Matei 🙂 …mai e mult drum pe cale; calea experientei ca mama, calea ca viata, trairi, emotii, descoperiri etc alaturi de Matei.

  4. Multumesc Maria! Inteleg ca te refereai la "cale" ca la acea cale pe care esti impreuna cu copilul tau incercand sa il educi corect. Eu ma gandeam initial la ceva mai esoteric, mai ales dupa tonul articolului. Maica Siluana scrie frumos. Poate o sa ai ocazia sa citesti, daca esti axata pe lecturi ortodoxe, ceva din parintele Paisie Aghioritul. Are multe pasaje despre educatie, parinti, copii… De fapt, asa cum aratai si tu scriind despre sensul initial al termenului, cred ca si parintele de care zic se refera doar la acel tip de educatie, ca hranire, crestere…. Numai bine si voua!

  5. Multumesc pentru apreciere si pentru faptul ca dai atentie articolelor noastre de mamici la inceput de drum. M-am surprins de multe ori dezaproband educatia celor care acum sunt bunici (nu ma refer neaparat la bunicii lui Matei), ci la cei de varsta lor care din clipa in care am devenit mama au crezut ca poate imi sunt de folos sfaturile lor: nu-l tine in brate ca se invata, nu dormi cu Matei langa tine ca va deveni dependent de tine, nu-l alapta la cerere ca-i strici programul…, nu-l alinta ca ti se urca in cap cand va fi mare, nu-i satisface toate poftele, nu-i alina chiar orice plans ca mai trebuie sa si planga etc. Atati de multi "Nu" ca ma intrebam: daca tin cont de acesti nenumarati "nu" cand voi putea fi eu insami, cand voi reusi sa-l tin pe Matei in brate si sa-i spun/arat ca-l iubesc si ca-i voi fi alaturi? Ce rau in a fi 100% dedicata copilului? De ce educatia trebuie sa fie riguroasa, detasata? Bineinteles ca am ignorat toate aceste sfaturi si cred ca nu am gresit, ba dimpotriva. Cred inlauntrul inimii mele ca un copil are nevoie de toata atentia, dragostea, intelegerea si dedicarea mamei, astfel incat cea mai buna metoda (intelepciune) de a nu gresi si de a "educa" (mi-e greu sa scriu cuvantul acesta) este sa iubesti cu toata fiinta! … Articolul mi-a fost inspirat si de o carte citita curand a Maicii Siluana Vlad in care scria ca ar trebui sa lasam copii sa planga si sa nu le alinam durerile (adica motivele de plans) de tot felul cu diferite recompense, caci astfel vor deveni genul de adulti care vor cauta un "ceva" care sa le aline nemultumirile, supararile. Ma indoiesc de asta si cred ca important este ca nimic din ceea ce simte/traieste copilul nu trebuie amanat, ci inteles si chiar implinit, rezolvat astfel copilul nu va acumula frustrari. E doar o parere personala…cat despre cum va fi ca adult…mai e mult drum pe cale, dar cu pasi mici, atenti, cu dileme rezolvare cu/din dragoste..sper sa fim bine. Iti doresc si tie tot binele din lume! Maria

  6. Destul de interesant articolul. Voiam sa te intreb un singur lucru. Scriai la un moment dat de dilemele care ti-au aparut in/pe cale. Despre ce cale e vorba? Daca nu cer prea mult!

Comentariile sunt închise