Salvati piticul!


    Am crescut cu poezioara de o strofa, care ce-i drept are rima, dar care m-a obsedat toata adolescenta cand o auzeam spusa copiilor care abia isi deschideau ochii asupra lumii. Ma intrista seninatatea si veselia cu care era rostit mesajul, dupa mine macabru, al poezioarei:
„Un pitic asa de mic
Facea baie ‘ntr-un ibric
De sapun s-a ‘npiedicat
Si piticul s-a ‘necat.
Vai! Vai! Ce pacat
Ca piticul s-a ‘necat!”
    N-am inteles niciodata de ce piticul trebuia sa se inece, de ce nu-l salveaza nimeni, de ce poezia nu are inca o strofa in care sa vina o zana sa-l readuca la viata, dar mai ales mi-am pus de o mie de ori intrebarea „De ce ii invatam asta pe copii nostri?” De ce in capusoare lor lor mici trebuie sa ajunga asa o fatalitate? Da, e adevarat, exista accidente, moarte, dar moartea e doar un somn prelung in care oamnii se cufunda sa viseze cu Ingerii.
    Sunt convinsa ca in micutii nostri exista o intelepciune universala care ii ajuta sa priceapa si misterele lumii inconjuratoare, ca in micile lor universuri viata, moartea, despartirea, impacarea, suferinta sunt lucruri firesti care uimesc, sensibilizeaza. Continui sa ma intreb de ce folosim atat de mult expresii ca: „e mort de foame/somn/oboseala, saracul de el, este nebuna, vine bau-bau, te dau la tigani, te ia baba-cloanta etc.” si de ce nu incercam sa-i sensibilizam in fata frumosului din tot ceea ce ne inconjoara, de ce nu punem accent sa imaginam lucruri si intamplari minunate, in loc sa-i imunizam de mici la tot ceea cea ar trebui firesc sa fie admirat, iubit, apreciat.
    Cred ca ar trebui accedem si noi la schimbarea mentalitatii care, azi, are loc la nivel mondial; sa nu fim impotriva razboiului, ci Pro pace, sa invatam sa gandim pozitiv si sa credem ca toate, dar toate, informatiile pe care le dam gratuit si atat de senin copiilor nostri ii invata sa priveasca lumea, sa o descopere printr-un filtru de gandire pozitiv, in care firescul vietii e – si stiu ca poate fi asa – imbratisat, digerat, trait prin prisma optimismului, a sperantei, a bunavointei si beneficitatii actiunilor lor si necesitatea ca si actiunile celor din jur sa fie indreptate spre benefic, pozitiv.
    Stiu, nu toate sunt mereu bune si frumoase, nu intotdeauna viata e roz, dar avem medici pentru trup, duhovnici pentru suflet, prieteni pentru intelegere si compasiune, familia pentru dragoste neconditionata, si cred cu tarie ca putem da copiilor nostri sansa de a gandi pozitiv, de a-i invata sa fie curajosi, puternici, sa aiba incredere in fortele lor, sa poata deveni Oameni, maturi de incredere.
    Invatati copiii, inca din bratele voatre, ca viata e frumoasa si vor reusi sa treaca peste probele inerente ale vietii, peste propriile erori sau dezamagiri cu speranta si incredere in ei si in viitor, vor aborda problemele cotidiene cu detasare, adaugati credinta, nadejdea si dragostea ca virtuti ale sufletului lor si veti avea copii minunati.
    Nu-i „educati” ca acum o mie de ani cu „bataia e rupta din rai”; inca n-a venit nimeni de acolo cu confirmarea asta, ci programati-i pentru fericire: cantati-le despre Dumnezeu si dragoste, recitati-le despre   pace, iubire si vor intelege ce inseamna dorul, compasiunea, vor creste cu pacea in suflet si nu vor alerga, adulti fiind, dupa placeri cautand de fapt linistea sufleteasca.
   Da-ti importanta bine-meritata fiecarei informatii care ajunge la copiii vostri si hraniti-le imaginatia si perceptia asupra vietii cu toata frumusetea care ne inconjoara, ea exista, trebuie doar sa tineti ochii deschisi!
    M-am tot gandit daca sa adaug o a doua strofa si sa salez piticul, dar nu merita! Piticul nu trebuie sa se inece! Nimic nu trebuie, nimic nu e obligatoriu pe lumea asta; pentru asta avem liberul albitru! Astfel ca strofa piticului suna cam asa:
„Un pitic atat de mic
Facea baie in ibric
De sapun s-a ‘npiedicat
De manuta l-am luat
Si piticul l-am salvat!
Uraa!!! ce minunat
Ca piticul l-am salvat!”
    Stergeti lacrimile copiilor vostri si aninati de genele si gandurile lor Fericirea! Intindeti spre ei o mana de ajutor in a deveni parintii de maine care-si vor creste copiii cu increderea si speranta in bine! Salvati piticul!!
by Maria
Anunțuri

Un gând despre „Salvati piticul!

  1. O altta idee pentru poezioara Tica-TicaIn loc de:“Tica-ticaM-a batut mamicaC-a mancat pisica Toata mancarica Si m-am dus la scoala Cu burtica goala.”Am bucuria sa-l invat pe Matei asa:“Tica-tica-ticaM-a ‘ntrebat mamicaDe-a mancat pisicaToata mancaricaOrit e-ai dus la scoalaCu burica golala?”“DAAA!” imi raspunde mereu razand Matei.

Comentariile sunt închise