Jocurile lui Dante


„Copilul e un om viu. Nu este catusi de putin 
un ornament in viata noastra,
ci e o viata individuala, complexa si bogata.”
     Pornind de la aceste cuvinte am sa-mi incep pledoaria pentru dreptul copilului la joc, la libertatea de miscare si la cunoastere. Indiferent cat de mici sunt copiii, acestia trebuie considerati fiinte capabile sa inteleaga mult mai multe decat ne imaginam noi ca pot. In acest sens datoria noastra, ca mame, este sa le punem la dispozitie o gama cat mai larga de informatii, experinente si jocuri, iar cel mai important detaliu mi se pare a fi comunicarea.
     Eu, de cand l-am nascut pe Dante, nu a trecut o zi fara sa-i cant macar un cantecel, sa-i spun o poezie cat de simpla sau sa port o discutie ca si cum as fi discutat cu un om matur; rezultatul a fost si este faptul ca Dante este un copil comunicativ – la un an si zece luni deja povestea pe unde a fost in ziua respectiva sau chiar cu zile in urma, iar acum, la doi ani, am multumirea ca stie/reda multe din cantecelele pe care le-a tot auzit.
    Multe mamici ma intreaba ce ar trebui sa faca cu un copil de un sau pana intr-un an: ce jocuri, ce jucarii. Desigur ca sunt multe informatii pe aceasta tema, dar eu voi reda doar din experienta personala. Un alt aspect este acela ca nu toti copiii pot face la fel, ce il atrage pe unul, pentru celalalt poate sa nu prezinte nici un interes. Dar noi avem datoria sa incercam toate variantele care ne stau la indemana. 
    De pe la varsta de 9-10 luni am inceput sa facem exercitii de memorie. Asta inseamnand ca, in joaca, (in timp ce eu faceam diferite activitati gospodaresti) ii puneam intrebari de genul: care este frigiderul? iar el trebuia sa arate frigiderul. Si tot asa cu toate obiectele mari din casa. Incet, incet am trecut la obiecte mai mici. De mare ajutor sunt carticelele cu animale, fructe sau chiar obiecte casnice.  Cu acelea, zi dupa zi, isi exerseaza memoria si placerea de a (re)vedea imagini din ce in ce mai familiare.
    La 11 luni  a inceput sa se joace cu cubul cu forme in care trebuie sa introduca piesele corespunzatoare formei respective. Mi se pare ca este varsta cea mai potrivita. La un an deja introducea cu succes cateva piese, iar la un an si doua luni introducea cele 24 de piese fara probleme. 

  
 Alte jocuri foarte utile, pentru care ii multumesc prietenei mele, Dana, au fost puzzelu-rile din 2 si trei piese cu animale care l-au incantat foarte mult si i-au pus, multe zile, rabdarea la incercare.
    De asemenea si plansele de lemn pe care trebuiau potrivite alte piese de lemn in cerc, patrat si pentagon, avand desenate pe ele animale i-au stimulat memoria si indemanarea, si in plus, exercitii de memorie foarte bune, precum si coordonarea mana – ochi. Astfel a invatat fromele cercul si patratul.
  

 Niciodata nu l-am fortat sa faca ceva, nu am insistat pe vreun obiect/joc/activitate, dar intotdeauna a avut totul la indemana si, cand a dorit sa se joace, le lua singurel si se chinuia sa le faca, eu fiindu-i mai degraba un pasnic si rabdator observator in lupta lui cu cunoasterea. 

    Prima tablita magnetica pentru desenat i-am cumparat-o, lui Dante,  in jurul varstei de un an, a fost foarte incantat de ceea ce iesea din manutele lui. Nu consider ca este o varsta prea mica pentru asa ceva, desi nu prea am primit incurajari de la cei din jurul meu. Dar rezultatul s-a vazut mai tarziu, cand am avut curaj sa-i dau caiet si carioci, iar Dante nu a mazgalit toata casa, cum ma asteptam, ci doar spatiul destinat desenului. 

  

Alt cub cu forme geometrice 

  
            In jurul varstei de 1,8 ani a facut cunostinta cu alt gen de jocuri si anume tablitele cu puzzle, din lemn. Se gasesc de toate felurile, cu diverse tematici si sunt foarte atractive pentru micuti, fromos colorate si, mai ales, usor de manuit. Sunt nenumarate variante: cu forme geometrice, cu cifre, cu litere, unelte, animale, toate acestea ajutandu-i sa invete in joaca noi si noi informatii.  Datorita lor Dante si-a insusit foarte bine si repede notiunile de patrat, triunghi inima, stea, romb.

 

          De asemenea, tot pe la aceasta varsta, am inceput invatarea culorilor folosind diversele jucarii la indemana dar si din mediul inconjurator. In toate plimbarile zilnice masinile au inceput sa aiba culoare, leaganele si topoganele din parc erau alese si preferate dupa culori.
           Zi dupa zi, Dante al meu, priveste, descopera, se joaca, invata. Face conexiuni, asocieri, comparatii fara sa stie ce sunt toate acestea, dar vad in privirea lui, aud in povestirile lui scurte, rezumate, ca intelege si memoreaza, cunoaste si recunoaste, iar deasupra acestora toate vad in zambetul si jocurile lui tot universul unui copil fericit!

by vavaly
Anunțuri

3 gânduri despre „Jocurile lui Dante

  1. cred ca toti copiii au aceleasi sanse de dezvoltare, insa depinde de parinte ce jocuri/jucarii ii prezinta,cum il stimuleaza sa se dezvolte, sa se simta atras de ele….nu cred ca e o limita de varsta,poate doar de varsta si gandirea incadratata de limite a parintelui….copiii sunt ca un burete,absorb totul, orice informatie…iar mai departe tine totul de creierasul lor,de cat de mult este stimulat,de gene….imi place mult cum lucrezi cu baietelul tau; felicitari!

  2. Multumim pentru aceste cuvinte frumoase. Intr-adevar limita pentru un copil este doar propria imaginatie care nu trebui sub nici un chip ingradita. Te mai asteptam pe la noi cu frumoase cuvinte de incurajare sau chiar cu critici constructive.

  3. Jocurile care presupun forme si culori se pare ca-i atrag pe toti copiii, in general. Depinde doar de parinte cand hotaraste sa i le ofere, dar este la fel de important si cand micutul este pregatit pentru ele. Personal cred ca jocul se invata! Copii sunt mai intai buni imitatori, apoi mici constructori, desenatori, exploaratori, acrobati etc. Apoi, copilul si parintele pot descoperi, impreuna, noi si noi variante ale aceluiasi joc, limita fiind propria imaginatie. E minunat ca exista mamici care daruiesc jocurile si altor copii, dar – mai ales – e minunat sa stii sa primesti cu gratie si recunostinta.

Comentariile sunt închise