Crizele emotionale ale copiilor mici sau "mama vreau babaneee"


Da-i copilului tot ce cere atunci cand vrea el, asa vei face din el un om care aproape sigur nu va respecta legea cand va fi mare.    J. Edgar Hoover

Dante a ajuns la varsta la care ne incearca limitele. Desi nu suntem niste parinti care sa-i punem interdictii la tot pasul , avand o foarte mare libertate sa faca si sa experimenteze tot ceea ce-i place, o bresa tot a gasit: refuzul nostru de a-i da bomboane. Din proprie initiativa nu i-am cumparat niciodata bomboane (nu le consider utile deloc, ba dimpotriva), dar inevitabil a vazut in parc la mamici ca ofera cu generozitate copiilor si desigur ca „s-a lipit” si el de cele mai multe ori. De cateva zile, ori de cate ori vrea sa ne testeze reactiile cere cu disperare bomboane. Pentru ca a trebuit sa plec de acasa cateva ore taticul i-a promis ca atunci cand vine mama acasa ii va aduce. Mare greseala, desigur.

           Noi am ales sa tratam crizele lui prin ignorarea completa. Aseara a atins punctul maxim. Timp de o ora a cerut incontinuu bomboane. Nu vroia nimic altceva.Era tot  un scancet  si o continua agitatie. De cateva ori am fost pe punctul de a ceda si sa ii dau cateva bomboane insa am considerat ca daca o voi face odata va trebui sa o fac de fiecare data. Cea mai importanta in cazurile astea mi se pare sa fii consecventa si ambii parinti sa fie de aceeasi parere. Dupa o ora, ca prin farmec, s-a facut liniste. Si-a luat caietul si culorile si a desenat. Semnificativ mi se pare totusi faptul ca din toate culorile a ales negrul si a facut  desenele alaturate. Incet incet insa a trecut la desene mai blande si culori mai calde.
         Dante face astfel de crize cam de la varsta de un an, acum crescand in intensitate dar fiind mai rare. Se pare ca atitudinea noastra de a-i arata ca nu ne pasa si a nu-i face pe plac este cea mai buna metoda de a reduce aceste episoade. Acum a inceput sa isi dea seama de starile noastre si ne citeste pe chip ce simtim. Odata a spus singur : mama supa (adica mama e suparata) si a fost foarte cuminte incercand sa ma imbuneze. Dupa vreo doua ore cand mi-a prins un zambet imediat a reactionat: gata suparareaaaaa.
         Am gasit un articol care explica foarte clar ce se intampla in acele momente in capusorul copiilor nostri si atitudinea pe care trebuie sa o adopte parintii. Astfel am aflat ca felul in care procedez, desi pare dur, este cel mai bun.    Ca dovada este faptul ca in zilele urmatoare nici nu a mai pomenit de cuvantul bomboane, nu a mai cerut asa ceva deloc. Deci a fost doar o incercare de a ne forta mana si o toana de moment. Uffff, bine ca nu m-am lasat pacalita….                                                                                                  by vavaly
Anunțuri