Legenda oualelor de Pasti, ilustrata de catre Dante

   ” Dragi copii, se spune că, în vremea când Iisus era răstignit pe cruce, şi suferea pentru păcatele noastre, în Cetatea Ierusalim a venit o femeie care a adus cuiva un coş plin cu ouă. Trecând ea prin acel oraş a auzit că Domnul nostru Iisus Hristos a fost condamnat la moarte şi a fost dus să fie răstignit pe dealul Golgota.
Când femeia a auzit vestea aceea cutremurătoare, inima ei a fost cuprinsă de o mare durere. Ea era cu atât mai supărată pentru că Iisus l-a vindecat odată pe fiul ei, care era bolnav de moarte.

Aşa cum era, cu coşul plin de ouă, a fugit repede la dealul Golgota, unde Iisus era bătut în cuie pe cruce şi nişte soldaţi îl păzeau. Din mâinile şi picioarele Lui sfinte curgeau stropi mari de sânge.
Femeia şi-a aşezat coşul ei cu ouă acolo jos, lângă crucea Domnului, şi a început să se roage plângând de durere:
- Doamne Sfinte, Tu, care ai făcut numai bine, ai salvat oameni de la moarte, ai înviat morţii şi ne-ai învăţat să credem în Dumnezeu, acum eşti răstignit pe cruce ca cel mai mare duşman. Te rugăm, iartă-ne pe noi, păcătoşii, şi lasă-ne un semn, să ne aducem aminte de suferinţa pe care ai îndurat-o pentru noi.
Când s-a ridicat femeia de jos, ouăle din coşul ei erau toate roşii de la sângele care picurase pe ele din rănile Lui Iisus. Femeia n-a mai mers acasă, ci a rămas în oraşul Ierusalim. După trei zile de la răstignire, acea femeie împreună cu alte femei au mers la mormântul Domnului, dar acesta era gol şi atunci s-au bucurat mult, spunând: Hristos a înviat!
Plină de bucurie, femeia spunea tuturor despre ouăle roşii din coşul ei, care erau semnul suferinţelor Lui Iisus pe cruce. Cu ochii strălucind de bucurie împărţea tuturor câte un ou roşu, spunându-le: Hristos a înviat!
De atunci, în fiecare an, în Vinerea Mare, femeia aceea credincioasă îşi pregătea câte un coş cu ouă roşii în amintirea Răstignirii şi Învierii Domnului. Le împărţea copiilor şi săracilor, povestindu-le despre suferinţele lui Iisus pentru mântuirea noastră, a oamenilor. Apoi îi punea să ciocnească în amintirea Învierii Domnului, spunându-le: Hristos a înviat!, şi primind răspunsul: Adevărat a înviat!
De la femeia aceea a rămas obiceiul să fie vopsite ouă roşii de Paşti şi să fie dăruite în amintirea Patimilor şi Învierii Domnului.”

                              poveste preluata de pe situl Activitati Copii

   Dante a aflat aceasta poveste la Gradinita de la doamnele educatoare si mi-a facut uimitoarea surpriza de a transpune in desen ceea ce a inteles el din poveste. Primul desen l-a executat pe nerasuflate, in mai putin de doua minute, apoi a facut altul mai elaborat, explicandu-mi de fiecare data ce anume reprezinta elementele desenate. Multimea detaliilor si amanuntele descrise m-au facut sa inteleg cat de bine a asimilat el povestea si cat de bine a inteles-o.

Lumina in suflete si o sarbatoare Pascala plina de smerenie si bucurie!

by vavaly

Dante – aproape 3 ani si jumatate

    Ne apropiem cu pasi repezi de 3 ani si jumatate. Copilul meu a crescut si a devenit un baietel asa cum l-am visat si l-am dorit. Veselia lui ne umple sufletele, e un copil care rade si zambeste tot timpul, de multe ori imi spun ca s-a nascut razand, nu plangand ca alti copii.

    Sunt fericita ca am trecut cu bine prin etapele inerente ale primilor ani, varsta lui Nu este demult o amintire, crizele emotionale au ramas si ele undeva in urma  de parca nici nu au fost. Felul in care ne intelegem azi este uimitor, maturitatea si intelegerea lui Dante fata de oameni si fapte ma face sa inteleg altfel copiii din ziua de azi.  Conflictele se rezolva prin vorba si intelegere, prin explicatii amanuntite si logice. A cere bomboane s-a transformat in “mama numai cer bomboane pentru ca imi strica dintii si ma dor”.  Explicatiile noastre sunt primite cu incredere, a face opozitie este doar un exercitiu de incercare, poate pentru a vedea cat de hotarati suntem noi, ca parinti, in deciziile luate. Iar noi suntem – hotarati si consecventi- asta mi se pare acum, dupa trei ani si jumatate, cheia catre buna intelegere.

    Este o varsta la care copilul meu linistit de alta data s-a transformat intr-un adevarat luptator kung fu, casa a devenit un camp de lupa imaginar, tot ce ii iese in cale este doborat cu o lovitura apriga de karate. Dante devine pe rand un fioros Ti-rex, un impunator tigru urmarit de inamici,  un incornorat triceratops. Dar cel mai mult ii place sa spuna ca este tigrul  Tai Lung.

Intrebat de catre un domn “ce esti tu, baietel sau fetita?” Dante a venit cu raspunsul sincer si convingator: ”  eu sunt tigru  si ma cheama Tai Lung”. Traieste cu intensitate viata acestor personaje din filmul Kung Fu Panda, reproduce replici intregi din film ca un actor desavarsit. Se pare ca este varsta cand imaginatia copiilor debordeaza si le umple viata iar noi nu avem decat sa ne bucuram si sa intram in jocul lor atunci cand ne-o cer.

    Gradinita face parte din viata lui, colegii au devenit prietenii lui adevarati, se simte iubit si respectat acolo. Chiar daca mai sunt dimineti in care spune ca vrea sa stea cu mine acasa, odata ajuns acolo se bucura, imi face cu mana si pleaca fericit la colegii lui si la doamnele care sunt atat de blande si atente cu ei.

   Ii place sa le imite acasa pe doamnele educatoare, mereu are un bat achizitionat de pe afara ce devine indicator . Din joaca lui aflu ce invata la gradinita, inteleg ce il bucura si ce il intriga.  Intrebarile directe nu ii sunt pe plac, mult mai multe dezvaluie prin jocul lui de-a gradinita, amintindu-mi de vremea copilariei mele cand era cate o fetita ce vroia sa fie mereu invatatoarea. Se pare ca nici lui Dante nu ii place sa fie elevul ascultator, prefera sa fie lider.  Intotdeauna prefera sa stabileasca el regulile jocului, chiar si in parc intre copiii mai mari. Usurinta cu care se face ascultat fara a ridica tonul, doar zambind intruna, ma uimeste si ma bucura deopotriva.

    Desenele lui au devenit mai elaborate, inchipuie adevarate povesti ce le transpune in desen. Deseneaza parti din intreg, in marginea foii, spunand ca restul nu se vede.  Intelege ca obiectele aflate in spatele altui obiect se vad doar partial si le deseneaza ca atare, toate acestea in urma propriilor observatii, fara intrebari si explicatii cerute noua. Dar totul se face in joaca, cu voie buna, fara ca eu sa intervin sau sa incerc sa il indrum. Este felul lui de a se exprima si a-si explica lumea din jur iar eu il las sa  o descopere in felul lui.

   O primavara minunata tuturor alaturi de copilasii vostri!

 Cu drag, vavaly&Dante

Analiza si interpretarea desenelor copilului mic

    Desenul reprezinta in viata copilului mic nu doar un act creator, ci si o maniera de petrecere a timpului intr-un mod distractiv, de destindere, relaxare, dar si de relationare, asemeni jocului. Desenele libere, spontane ofera copilului posibilitatea de a a-si accesa imaginatia, de a accesa forme si culori intr-o maniera ludica, dezinhibata, necontrolata si necondusa de catre un adult.

    Prin analiza desenelor copilului mic se pot descifra mesaje ale acestuia catre si despre lumea exterioara, inconjuratoare – mediu, familie si nu numai pe care copilul le aseaza firesc, prin desenare, inaintea privitorului. Copilul reuseste prin desen   -semne grafice, culoare, non-culoare, aranjarea in spatiu a elementelor desenate – sa transmita tendinte, comportamente si emotii folosind simboluri. De regula, in analiza si interpretarea desenele copilului, se urmaresc elemente ca: modul in care se deseneaza pe sine, marimea elementelor desenate, asezarea in spatiul de desenat, distanta dintre elementele desenate, ordinea personajelor si a elementelor ce compun desenul, daca personajele sunt desenate complet, trasarea liniilor, a punctelor, formele geometrice folosite, culorile, sublinieri, revenirea asupra desenului, timpul alocat unui personaj si nu numai, dar si analiza desenului in ansamblul sau, din puct de vederea a armoniei, dizarmoniei si nu numai.

    Din analiza desenelor copilului mic putem descoperi perspectiva acestuia asupra vietii, dar si o latura a temperamentului si personalitatii sale la un moment dat, prin desenele pe care aceasta le realizeaza. Prin desene, copilul se exprima si nareaza ceva despre el insusi si despre universul sau. Cu fiecare desen, dar si cu fiecare varsta a copilului putem descoperi diferite centre de interes ale copilului.

    Desenele copiilor  mici nu au scopuri estetice, ci doar de experimentare si descoperire intr-o perioada in care nu se pot exprima in cuvinte ori nu stapanesc suficient exprimarea verbala. Desenarea, ca manifestare grafica a propiilor emotii, doleante, sentimente, trairi, perceptii si experiente dezvaluie privitorului cum se percepe copilul mic pe el insusi in lumea inconjuratoare.

    Analiza actului grafic, a desenului,  furnizeaza privitorului, specialistului, informatii elementare despre evolutia copilului. Aceste informatii releva, imbogatesc si explica relatia copilului mic cu familia si educatorii, dar si cu mediul inconjurator, dar mai ales ajuta privitorul, cel care analizeaza desenul copilului mic, in a-l intelege, a-i oferi raspunsuri, insa cel mai important rol in analizadesenului copilului mic este acela ca ajuta parintii si educatorii in a fi mai aproape de copilul mic. Din analiza si inerpretarea desenului copilului mic se pot dezvalui informatii despre personalitate, intelect, felul in care copilul vede familia, relatiile cu cei din jur, sentimentele fata de cei apropiati, dezechilibre si inclinatii.

    In desenele copiilor mici se regasesc intrega paleta emotionala, comportamentala si chiar si dimensiunea spirituala, aspiratii si atitudini sufletesti. Desenele copiilor mici, dar si a copiilor mai mari releva un univers ce evolueaza, se transforma odata cu evolutia copiilor. Odata cu cresterea copiilor si desenele lor – ca manifestari grafice –  evolueaza, semn ca micutii se dezvolta, inteleg si se transforma. Un singur desen nu poate insa descrie in totalitate universul copilului, ci doar o reactie si atitudine temporara ca raspuns la evenimentele actuale din viata copilului, la momentul  realizarii desenului.

    Astfel, prin analiza desenului copilului mic, se poate interpreta doar o  imagine de ansamblu, temporara, a unei situatii sau a unei imprejurari, a unei experiente de viata din viata copilului mic prin care acesta trece la un moment dat si nu a intregului univers interior in complexitatea lui. Prin desene copilul mic isi exprima pulsiunile, elanurile si dorintele. El povesteste ceva despre el insusi, exprima o stare de spirit si perceptia lui asupra lumii care-l inconjoara. Este foarte important sa intelegem ca “pe baza catorva repere grafice puse la dispozitie de diverse site-uri NU se poate afla, fara o analiza consecventa, tot ce trebuie sa stim despre copil din desenele luine atrag atentia specialistii in analiza si interpretarea desenelor. 

   Analiza desenelor prezinta similaritati cu analiza grafologica. Se studiaza atat imaginea de ansamblu, cat si particularitati privind liniile si formele obiectelor si personajelor. Se pot identifica sentimente ascunse, dezechilibre, temperamente. Astfel invatam sa intelegem lumea copilului nostru si cum putem sa-l ajutam sa creasca armonios. In sens larg, interpretarea desenelor copiilor se face dupa urmatoarele trei dimensiuni: evaluarea globala, evaluarea personajelor, a figurinelor umane si evaluarea obiectelor.

    In literatura de specialitate in domeniu sunt elementare trei teste prin care parintii si educatorii pot accede, cu ajutorul specialistilor in analiza si interpretarea desenelor copiilor, detalii ale universului interior al copilului: Analiza generala a unui desen arborelui, Testul arborelui si Testul familiei.

     Analiza generala a unui desen - “Acest tip de analiza surprinde foarte multe aspecte ale personalitatii copilului datorita bogatiei de simboluri din desen. Se pot identifica sentimente ascunse, dezechilibre, temperamente, inclinatii .

    Analiza desenelor prezinta similaritati cu analiza grafologica. Se studiaza atat imaginea de ansamblu, cat si particularitati privind liniile si formele obiectelor si personajelor. 
Copilul poate face orice desen in care sa se regaseasca cateva din simbolurile principale: arborele, soarele, casa, familia etc.“.

    Testul arborelui – conform specialistilor in domeniu - “ne releva aspecte ale personalitatii copilului si dezvaluie stadiul actual dedezvoltare intelectuala a copilului. Putem identifica anumite trasaturi de personalitate: siguranta de sine, extrovertirea, aspiratiile, aptitudinile, abilitatile de relationare, valorizarea de sine, optimismul s.a. 
Copilul va desena cu un creion simplu pe o foaie A4 un copac oarecare, cu conditia sa nu fie brad. Desenul trebuie sa fie liber, spontan, facut fara graba si fara indicatii din partea parintilor.

    Cel de a-l treilea test, Testul familiei, “ajuta la identificarea relatiilor pe care copilul le are cu membrii familiei si asentimentelor pe care le are fata de cei apropiati.
Pentru acest test copilul va desena pe o foaie de hartie A4, cu creion simplu sau creioane colorate, membrii familiei sale, numindu-i daca stie sa scrie (altfel, ii va denumi un parinte)“.

    In randurile urmatoare va ofer, cu titlu de exemplu, Testul familiei realizat prin analiza si interpretarea desenului “Familia mea” realizat de Matei la varsta de 3 anisori. Interpretarea desenului a fost oferita de autorii site-ului Educa prin iubire, organizatori ai concursurilor nationale de creatie pentru copii. Desenului lui Matei i-a fost acordat, cu ocazia concursului lunii ianuarie, premiul al-III-lea al concursului, constand in interpretarea desenului realizat de micut. Va recomand sa accesati cu bucurie pagina de concurs a lunii februarie care are o tema minunata: “Mama mea”.

    Iata si interpretarea desenului “Familia mea” realizat de Matei si analizat de specialistii siteului Educa prin iubire, carora le multumesc pentru suportul, indrumarile si gesturile de incredere si prietenie pe care le-au oferit familiei noastre:

    “Lumea lui Matei are in centru pe Chiti, desenat si ingrosat cu rosu, ceea ce ne indica faptul ca hamsterul este foarte indragit. Intr-un fel, el se identifica cu Chiti care este plasat undeva intre mami si tati, sugerand nevoia de protectie, de a se simti in siguranta. In acelasi timp, propriul lui caracter desenat in stanga, chiar inaintea mamei indica aceeasi dorinta de a fi aparat (bratul mamei e aproape lipit de cel al copilului).

Mami e cel mai puternic personaj din desen, picioarele desenate ale acesteia fiind bine ancorate in pamant. Tatal e cumva distant, iar deocamdata are putina influenta in viata sa. Putem chiar spune ca se simte oarecum stingher si indepartat de tata (acest lucru este evidentiat prin plasarea celor doua caractere in parti opuse). E posibil ca tatal sa petreaca mai putin timp cu el sau sa nu fie atat de prezent in viata lui pe cat si-ar dori copilul.

           Interesant este modul in care foloseste ca element in desen cercul, care simbolizeaza de obicei intelectul, spiritualitatea. Aceeasi orientare catre suflet sau spirit este subliniata si de inaltimea personajelor (exceptandu-l pe tata, care e desenat mai mic). Fire logica, practica, Matei nu se complica cu forme geometrice cu care de obicei, copiii de varsta lui lucreaza in mod obisnuit (dreptunghi, triunghi), lucru care nu trebuie privit ca ceva negativ – e pur si simplu o trasatura care il va ajuta in viata.

            Alt aspect este tenacitatea, hotararea reliefata prin liniile clare, trasate fara ezitari sau tremuraturi. De asemenea, faptul ca nu lasa nimic neterminat, ca inchide buclele sau ca umple cu culori complet figurile geometrice.

Concluzie: Matei va fi cu certitudine, in viitor, un caracter puternic, dar are inca nevoie de iubirea parintilor”.

sursa citata in articol: Educa prin iubire

by Maria

Matei si Tolba cu povesti

Claudiei, cu toata dragostea

Toate lucrurile din jur zaceau inmarmurite in tacearea aceea taioasa, rece, de parca arunca in timpane tonul nesfastit al unui dor teribil dupa tati. Matei era suparat, suparat de-a dreptul, o suparare incarcata de tristete si emotii. Trebuia sa mearga impreuna in acest week-end la tara, intr-un satuc de munte, doar ca tati trebuia sa se imparta totdeuna intre  bucuria tumultoasa, trepidanta, din familie si nesfastitul, solicitantul, mancatorul-de-timp-joaca-energie job.

 Tanjea dupa omul de zapada pe care tati ii promisese ca il vor modela impreuna; pregatise pentru nas un morcov, pentru nasturi trei bumbi de taciune – cativa carbuni tainuiti in graba intr-o punguta pitita in traistuta viu coloata, un fular ros de timp, tarcat si cu multe fire trase.

Timpul trecu si telefonul tipa a amanare; tati nu va sosi la timp, intervenise ceva urgent la lucru si  toate planurile lor se schimbara. Timpul se va scurge totusi in asteptare.  Mama il imbratisa; simtise si ea ca tatal lui Matei suferea – il auzi in telefon tusind nervos si sugrumat a iritare si se simti impartita in doua lumi – a copilariei si cea a adultilor. Se tulbura si ea si tacu. Ii iubea si ii intelegea pe amandoi deodata. Nu avea intodeuna un plan de rezerva, dar cauta cu maini tremurande cartea preferata a micutului Matei. Tolba cu Povesti il linistea totdeuna pe Matei, tragandu-l intr-o atmosfera transpirand de incredere, a trairi enigmatice, fantastice,.

Din Tolba isi luau amandoi portia de bucurie, cu tacamuri de argint,  de parca mancau o tarta delicioasa gatita din cuvinte magice, in tinda unei casute de poveste. Tolba, scrisa de tanara ei prietena, ii hranea  pe amandoi seara de seara, tinandu-i cu sufletul la gura, intorcandu-i in trecut, in vremuri de poveste, aducandu-I mai apoi intr-un prezent in care un bob de mazare gazduit intr-o teaca poate oferi intelepciune unui copil iubitor.  Tristetea pieri, bucuria infiripata timid  la inceput stralucea acum pe chipurile lor.

Matei se grabi sa-si aduca trusa de carioca in toate culorile curcubeului si se tolani pe traversa pufoasa ce imbraca podeaua de lemn. Trecu printre paginile cartii, desenand in carioca, poveste dupa poveste. Tainui numai pentru el culorile alese si, cand

 se simti eliberat de dorul pentru tatitranspus in desenarea povestilor Claudiei – tanara povestitoare ce ii imbratisase pe amandoi

 cu darnicia si blandetea ei – zvacni in sus cu chiote de bucurie. Mama tresari si rase in hohote eliberata de frustrarile tainuite pana atunci in suflet. Trecusera ore de atunci si in usa se auzi cheia rasucinsu-se. Toate bagajele asteptara cuminti la usa si erau gata de plecare. Un singur lucru mai trebuia impachetat si Matei aseza in traistuta cu bumbi de taciune, Tolba cu Povesti colorata in culorile dorului de joaca cu tati!

Uneori doar povestile pot impaca inima tanjind de dorul de parinti si de joaca. Seara de seara Matei se imbraca in straie de poveste, calatorind agatat de un puf de papadie. Nu stiti inca despre ce este vorba? Nu puteti afla altfel decat citind Tolba cu Povesti a Claudiei!

Sfarsit!

This slideshow requires JavaScript.

Desene, picturi, colaje

Nu am mai publicat de ceva vreme din desenele si picturile lui Dante, asa ca ma grabesc sa o fac.

De cand merge la gradinita are mai putina dispozitie de a se apleca asupra colii de hartie, dar cand o face se vede pasiunea si dorinta cu care se exprima prin desen si culoare.

Fascinatia pentru dinozauri este inca prezenta iar desenele au devenit mai complexe, incepand sa le coloreze si sa le infrumuseteze dupa cum simte. A desenat astfel o familie de dinozauri, avand in vedere ca acum a capatat constiinta de familie, de mama, tata si copilul, cautand corespondent in tot ce il inconjoara:

Desigur ca si prietena lui, Fifi, s-a strecurat prin desenele sale:

Si pentru ca iarna ne inspira la distractie in casa, iar asta presupune culoare, pensule sau cartoane colorate, am realizat impreuna picturi si colaje.

Picturile sunt realizate cu ajutorul sabloanelor formate din cartoanele ramase dupa perforarea cu perforatorul decorativ cu fulg de zapada si bradut.  Dante a aplicat acuarela din plin, apoi a desenat omul de zapada , neaparat cu palarie ca ii este frig.

Colajul l-am realizat impreuna pornind de la ideea omului de zapada inspirat de aici. Peisajul de iarna, plin de zapada, cu o casuta si braduti, sub un cer de stele, ne-a bucurat sufletele si ne-a adus magia sarbatorilor mai aproape.

Un alt om de zapada am facut pentru a impodobi bradutul de la gradinita, alaturi de un bradut realizat dupa modelul de aici.

Caldura in suflete si in casa, spor la lucru alaturi de copii zglobii cantand colinde!

by vavaly

Provocarea de vineri – Puzzle

      Desi timpul pe care il petrece copilul la gradinita este plin cu tot felul de activitati educative, consider ca nici timpul petrecut acasa nu trebuie irosit. Atat cat putem si cat copilul este dornic de a face ceva, incercam sa umplem serile macar cu o activitate placuta din care sa invatam cate ceva.
     Am raspuns astfel cu placere provocarii lansate de Laura Frunza pe blogul ei sub numele de Provocarea de vineri. Este o idee excelenta aceea de a ne uni fortele si a realiza fiecare dupa imaginatie si puterile copiilor proprii, pe o tema data. Intotdeauna avem de invatat cate ceva nou de la ceilalti.
   Tema aleasa pentru aceasta saptamana este realizarea unui puzzle. Am profitat de faptul ca Dante deseneaza cu mare placere, acum a invatat sa coloreze desenele care ii plac, asa ca am realizat impreuna un puzzle din desenele lui cu dinozauri.

Va asteptam si pe voi sa vedeti tema saptamanii si sa raspundeti acestor provocari interesante. Cred ca fiecare din noi poate veni cu cate o noua provocare. Premiul il reprezinta bucuria copilului si timpul petrecut in mod placut alaturi de el. Spor la lucru!
by vavaly