Guest designer la Scrapper in Romania

    Astept de cateva zile aceasta veste insotita de tema Provocarii nr. 25, echipa de design si sponsori, dar mai ales insotita de superbul interviul oferit de Vavaly echipei extraordinare de la Scrapper in Romania. Cum? Inca nu ati aflat? Vavaly este Guest designerul lunii acesteaia – o luna de primavara minunata, o primavara in care ne-au inflorit sufletele de bucurie! Mie de dragul si mandria ce i-o port lui Vavaly, iar ei… trebuie sa mai repet?! E Guest desingner la Scrapper in Romania!!! Va invit sa cititi interviul si sa concluzionati, probabil, asemeni mie: you rock girl!! :)

*GUEST DESIGNER*
VAVALY
Mai jos puteti vedea creatia pe care ne-a pregatit-o si un mic interviu
1. Buna Vavaly, ne bucuram ca te avem drept Guest designer luna aceasta si vrem sa aflam unele lucruri despre tine.
Bine v-am gasit dragele mele, ma bucur sa fiu printre fete atat de talentate si frumoase din toate punctele de vedere.
Cine este vavaly ? Sunt mamica unui baietel grozav de 3 ani si 5 luni care mi-a schimbat viata de cand l-am tinut intaia data in brate. Alaturi de el am redescoperit bucuria de a privi lumea cu ochi mari de copil, de a vedea forme si culori minunate in tot ce ne inconjoara. Am 36 de ani (dar ma simt de 20) si locuiesc in orasul dunarean, Braila.
In interiorul meu au loc conflicte de interese intre doua tipologii : mintea de matematician care imi spune mereu ca lumea se incadreaza in norme bine stabilite, si inima (alaturi de mainile) de artist , care mereu imi spun ca barierele sunt facute pentru a fi incalcate si depasite.
 
2. Am admirat mult lucrarea ta, desi tema a fost una mai dificila, as vrea sa ne spui parerea ta.
Tema de luna trecuta a fost una foarte provocatoare, sa va spun sincer aveam mult mai multe idei legate de « Poker face ». Insa, asa cum se intampla de obicei, lucrarea a aparut dintr-un moment de inspiratie. Tocmai lucram niste rame albe pentru tablouri micute de martisor si, privind una din rame m-am gandit ca ar fi minunat sa lucrez ceva negru pe alb. Cartile de joc mi-au venit imediat in ajutor (desi nu obisnuim sa jucam carti, atunci tocmai se jucase copilul cu ele ca fiind o noua jucarie). M-am apucat imediat de lucru alaturi de Dante care era foarte nerabdator sa vada tabloul final. Mi-a facut chiar si poze in timpul lucrului. Mereu este alaturi de mine cand lucrez si chiar ma inspira.
 
3. Am remarcat ca sunteti doua fete ce participa de pe blogul copii si mamici. Cum v-ati gandit sa realizati acest blog si ce va leaga?
Pe Maria si pe mine ne leaga cea mai fericita intamplare din viata noastra : nasterea copiilor nostri. Atunci ne-am cunoscut si ne-am simtit sufletele si mintile aproape. Ne-am unit destinele prin incercari repetate, prin bucurii, prin intamplari si amintiri ce s-au impletit luna de luna odata cu cresterea copiilor nostri.
Pentru ca toate cautarile si intrebarile noastre de proaspete mamici simteau nevoia sa fie impartasite si altora am simtit ca blogul ne va aduce aceasta satisfactie. Dar lucrurile au evoluat in cel mai frumos mod cu putinta, de la diversificarea in alimentatie si alaptat am trecut la jocuri si joaca, la a impartasi amintiri pretioase din viata de mama. Am descoperit ca joaca alaturi de un copil nu inseamna numai cuburi si masinute, ca toate materielele mediului inconjurator pot deveni minunate jucarii si se pot transforma in mici opere de arta. Astfel a aparut proiectul nostru de suflet – Atelierul virtual de creatie. De aici nu a mai fost decat un pas catre handmade. Dar nu uitam niciodata sa cream in joaca, sa vedem lumea cu ochi de copil.
 
4. Cum ai descoperit provocarile noastre si ce te-a atras ca sa participi?
Prima data am aflat despre provocarile Scrapper pe blogul Mihaelei, una din fetele pe care le admir foarte mult prin ceea ce face dar si ca om. Am intrat sa vad si eu despre ce este vorba, m-am bucurat sa descopar o lume in care se aduna atatia oameni talentati ce isi impartasesc cu generozitate ideile si bucuria de a lucra. Am participat cu entuziarm dar si timiditate , la prima provocare. Prima mea participare a fost una destul de indrazneata, as spune eu, cu o felicitare intr-o tehnica mai neobisnuita dar care pe mine ma caracterizeaza foarte mult. « Noaptea de vara » a fost deschizatoarea de drumuri pentru provocarile ce au urmat. Luna de luna astept cu nerabdare sa vad in fata caror noi incercari ne puneti si simt ca invat ceva nou cu fiecare provocare trecuta.
 
5. Ce iti place cel mai mult sa creezi ?
Imi place sa incerc absolut tot ce ma atrage, tot ce imi este accesibil ca si materiale si tehnica. Imi este draga tehnicaquilling, simt ca pot exprima foarte multe sentimente folosind aceasta tehnica. Imi place sa lucrez tablouri , sa bucur pe cei din jurul meu daruindu-le, sa aduc un strop de frumusete in fiecare casa. Imi place la fel de mult sa lucrez bijuterii, ador mirosul de cupru, intotdeauna mi-a placut sa ma joc cu sculele tatalui meu si simt ca acum am ocazia sa le folosesc intr-un mod placut.
In ultima vreme am descoperit placerea de a lucra cu un material mai putin obisnuit : pielea. M-a cucerit acest material si incerc sa inventez noi moduri de a-l folosi. In tot ceea ce fac incerc sa aduc mereu nota mea personala, sa creez ceea ce simt in acel moment, pe cat posibil sa aduc macar o farama de nou in aceasta lume atat de diversa.
Chiar daca pare imposibil, chiar daca pare ca totul a fost inventat, eu cred ca nu te poti numi fata de tine insuti creator daca nu simti acea febra a creatiei, daca nu stii ce inseamna nopti nedormite cautand culoarea perfecta, forma perfecta, materialul cel mai potrivit (cel putin pentru ceea ce vrei sa exprimi, nu pentru tehnica respectiva). Nu imi place sa ma incadrez in niste norme, conventii, imi place sa sparg barierele proprii sau pe cele impuse de conventii.
 
6. Ce ti-ar placea sa incerci nou?
Visez sa imi pictez un tablou propriu sau o serie de tablouri care sa exprime evolutia mea ca om, ca persoana. Imi doresc ceva ce sa dea o nota personala casei mele. Nu am mai pictat niciodata in tempera sau ulei, dar ideea tablourilor o am in minte. Sunt sigura ca voi realize acest lucru cat de curand.
 
7. Ce te inspira?
Inspiratia imi vine din orice : forma unei frunze, un copac, modelul unui gard din fier forjat. Natura este o nesfarsita sursa de inspiratie. Trebuie doar sa avem ochii larg deschisi catre ea si sa o privim cu atentie. Materialele ne vorbesc ele insele, ne spun singure ce avem de facut cu ele, trebuie sa stim sa le ascultam.
Ma poate inspira si lucrarea unui alt creator, imi poate da imboldul de a ma apuca de lucru. Dar intotdeauna pornesc de la acea lucrare ca de la o mica farama din care sa creasca creatia mea. A face ceea ce deja a facut altul, a lucra ceva ce s-a mai facut odata (culoare, forma, material) mi se pare risipa de energie, timp si, mai ales, talent.
Uneori, dupa ce realizez o lucrare (chiar si o cutie de bijuterii), simt ca imi trebuie o pauza pentru a putea trece la o alta lucrare. Atunci fac in joaca cu copilul diverse jocuri, colaje, picturi, crafturi. Nu pot lucra pe banda rulanta, inspiratia este ceva ce vine si pleaca, nu ma pot repeta in ceea ce fac.
 
8. Un mesaj pentru Scrapper si toti urmaritorii nostri?
Sunteti niste fete minunate si generoase dar, mai ales, foarte sufletiste. Intr-o lume aflata mereu pe fuga, intr-o lume in care timpul pare ca se comprima, voi reusiti sa va gasiti o farama de timp pentru a aduna in acelasi loc atatea energii pozitive si atatea lucrari minunate. Intr-o lume in care rautatea si invidia ne inconjoara, in care uratul incearca sa isi faca loc in toate fiintele, eu am descoperit o lume aparte, o lume minunata in care cuvinte ca Multumesc, Bravo, Felicitari, Succes, Te rog – sunt la ele acasa. O lume in care Invidia este un cuvant necunoscut. Aici nu exista parerea ca numai unul are dreptate, este o lume a libertatii de exprimare si de decizie, iar eu iubesc mai presus de orice Libertatea.
Pentru cei care va urmaresc, care poposesc din intamplare pe aici, cuvintele de mai sus ar trebuie sa fie destul de convingatoare sa ramana si sa continue sa fie alaturi de voi. O meritati pe deplin, meritati sa cresteti si sa fiti cunoscute. Si, in general, creatorii de handmade din Romania merita sa fie din ce in ce mai cunoscuti si apreciati in lume.
Sunt fericita si dupa cum ma stiti la acesta ora topai (in varful picoarelor, caci piciul doarme) si inlauntrul meu zumzai ca o albina intr-un camp de flori! Poate fi ceva mai minunat? Mai minunat decat sa-i vezi pe cei dragi apreciati, iubiti, recunoscuti pentru stradanie, pentru vointa, perseverenta, creativitate, indemanare si talent? Si credeti-ma ca pot continua sa va argumentez cat e de minunata si cat de bine ii sade lui Vavaly ca Guest  Designer luna acesta! …si daca ma gandesc mai bine Primaverii acesteia ii trebuia o asa sarbatoare! :) Asadar sa sarbatorim: Felicitari draga mea, sunt mandra de tine; te-am recunoscut in fiecare cuvant din interviu pe tine intreaga, cu vitalitatea specifica unui tauras puternic, dar si cu blandetea materna, cu nebunia ta de a experimenta, de a te juca cu forme si culori, dar mai ales te-am recunoscut asa cum esti: un om de nadejde! Iti doresc sa sporesti in toate bune ale tale, sa infloresti in ganduri bune si primaveri senine! Paste Fericit draga mea! Paste fericit tuturor!
Cu drag,
Maria

Legenda oualelor de Pasti, ilustrata de catre Dante

   ” Dragi copii, se spune că, în vremea când Iisus era răstignit pe cruce, şi suferea pentru păcatele noastre, în Cetatea Ierusalim a venit o femeie care a adus cuiva un coş plin cu ouă. Trecând ea prin acel oraş a auzit că Domnul nostru Iisus Hristos a fost condamnat la moarte şi a fost dus să fie răstignit pe dealul Golgota.
Când femeia a auzit vestea aceea cutremurătoare, inima ei a fost cuprinsă de o mare durere. Ea era cu atât mai supărată pentru că Iisus l-a vindecat odată pe fiul ei, care era bolnav de moarte.

Aşa cum era, cu coşul plin de ouă, a fugit repede la dealul Golgota, unde Iisus era bătut în cuie pe cruce şi nişte soldaţi îl păzeau. Din mâinile şi picioarele Lui sfinte curgeau stropi mari de sânge.
Femeia şi-a aşezat coşul ei cu ouă acolo jos, lângă crucea Domnului, şi a început să se roage plângând de durere:
– Doamne Sfinte, Tu, care ai făcut numai bine, ai salvat oameni de la moarte, ai înviat morţii şi ne-ai învăţat să credem în Dumnezeu, acum eşti răstignit pe cruce ca cel mai mare duşman. Te rugăm, iartă-ne pe noi, păcătoşii, şi lasă-ne un semn, să ne aducem aminte de suferinţa pe care ai îndurat-o pentru noi.
Când s-a ridicat femeia de jos, ouăle din coşul ei erau toate roşii de la sângele care picurase pe ele din rănile Lui Iisus. Femeia n-a mai mers acasă, ci a rămas în oraşul Ierusalim. După trei zile de la răstignire, acea femeie împreună cu alte femei au mers la mormântul Domnului, dar acesta era gol şi atunci s-au bucurat mult, spunând: Hristos a înviat!
Plină de bucurie, femeia spunea tuturor despre ouăle roşii din coşul ei, care erau semnul suferinţelor Lui Iisus pe cruce. Cu ochii strălucind de bucurie împărţea tuturor câte un ou roşu, spunându-le: Hristos a înviat!
De atunci, în fiecare an, în Vinerea Mare, femeia aceea credincioasă îşi pregătea câte un coş cu ouă roşii în amintirea Răstignirii şi Învierii Domnului. Le împărţea copiilor şi săracilor, povestindu-le despre suferinţele lui Iisus pentru mântuirea noastră, a oamenilor. Apoi îi punea să ciocnească în amintirea Învierii Domnului, spunându-le: Hristos a înviat!, şi primind răspunsul: Adevărat a înviat!
De la femeia aceea a rămas obiceiul să fie vopsite ouă roşii de Paşti şi să fie dăruite în amintirea Patimilor şi Învierii Domnului.”

                              poveste preluata de pe situl Activitati Copii

   Dante a aflat aceasta poveste la Gradinita de la doamnele educatoare si mi-a facut uimitoarea surpriza de a transpune in desen ceea ce a inteles el din poveste. Primul desen l-a executat pe nerasuflate, in mai putin de doua minute, apoi a facut altul mai elaborat, explicandu-mi de fiecare data ce anume reprezinta elementele desenate. Multimea detaliilor si amanuntele descrise m-au facut sa inteleg cat de bine a asimilat el povestea si cat de bine a inteles-o.

Lumina in suflete si o sarbatoare Pascala plina de smerenie si bucurie!

by vavaly

Atelier de lumanarit pentru Sfintele Pasti

Am avut ocazia de curand, la invitatia d-nei prof. G. David sa luam parte  – eu si Matei – la un eveniment aparte care a avut loc la gradinita Waldorf. Incantati si pusi pe fapte mari ne-am prezentat cu multa emotie si nerabdare la Atelierul de creat lumanari pentru Sfintele Pasti. Si nu am mers oricum, ci ne-am alaturat si noi expozitie speciale de Pasti creata in gradinita Waldorf spre incantarea copiilor si cadrelor didactice gazdele acestui eveniment. Iata si imaginea tabloului nostru de Paste cu care am ajutat un pic expozitia minunata alcatuita din oua incondeiate, picturi pe sticla, iepurasi in miniatura confectionati din fetru, suporturi de oua din carton, feicitari si alte creatii ale copiilor de la gradinitele LPS  si Waldorf din Braila.

Inceputul evenimentului a fost unul atat de placut – am facut cunostinta cu gazdele, am admirat expozitia si albumul creat special pentru acesta expozitie – un album handmade in care cadre didactice si parinti si-au exprimat in frumoase cuvinte emotiile si incantare fata de lucrurile create impreuna cu micutii in gradinite, fata de evenimentele organizate. Albumul a fost decorat si cu imagini din cadrul festivitatilor organizate in luna martie – o luna atat de plina in inspiratie si sarbatori frumoase.

Mai apoi, dupa ce pregatirile pentru Atelierul de lumanaria au fost gata – suficient timp cat Mateiul meu sa se acomodeze cu noul spatiu, dar si cu copilasii din gradinita Waldorf, ni s-a descoperit surpriza evenimentului. Lumanarile le vom crea chiar noi! Da, da! Nu vom fi asitat la cum se face o lumanare, ci copiii si parinti laolalta isi vor crea lumamnarile cu care vor lua lumina in noaptea sfanta! minunat, nu-i asa?! Imaginati-va rumoarea, exclamatiile si fetele surprinse ale celor prezenti! Eu aveam inima pana la cer de bucurie!

This slideshow requires JavaScript.

Totul s-a petrecut astfel: copii si parintii au primit mai intai lamuriri despre cum se va desfasura atelierul, s-au impartit materialele si s-au dat lamuriri asupra operatiunilor si ritmul in care vor decurge acestea. Apoi, la doua masute de lucru dotate cu vase din inox cu ceara topita, au fost chemati, pe rand, cate un copilas care a primit in prealabil cate un fitil – fir de ata de bumbac si un servetel de hartie. Cadrele didactice gazde au ajutat si indrumat fiecare copilas sa isi scufunde firul de ata de bumbac in vasul cu ceara. la inceput tematori copiii au prin imediat rostul si mersul lucrului de acest fel, astfel ca in scurt timp doamnele educatoare au fost inconjurate de copii nerabdatori in a lucra lumanari de Paste. Pentru ca lumanarile sa prinda contur, copiii au trecut de cate 10 -15 ori fitilele prin vasele cu ceara. Cuvintele depre cat de frumos si inspirata a fost tema acestui atelier creativ sunt de prisos, astfel ca va invit sa urmariti imaginile evenimentului de Pasti organizat de gradinita Waldorf, nu inainte de a multumi d-nei prof. G. David pentru ocazia minunata de a participa la Atelierul de lumanarit. Multumesc! :)

by Maria

Imbratisari primavaratice pentru educatori si parinti

Felicitarea pop-up a fost realizata ca dar pentru d-na Educatoare G. David, bunul si nepretuitul profesor, care  facut ca acomodarea lui Matei la Gradinita noastra magica – Gradinita Liceului cu Program Sportiv din Braila sa se desfasoare lin, cu intelegere si cumpatare fata de schimbarile din viata lui Matei. Nu e usor sa renunti la pruncie, iar trecerea la etapa prescolara e intotdeuna plina de emotii, asteptari si nu rareori frustrari.

     D-na profesor G. David ne-a fost alaturi incuranjandu-ne, dar mai ales ne-a sustinut pe fiecare in parte; pe mine ca mama – acordandu-mi credit nelimitat la timpul, rabdarea si intelegerea dansei, dar si micului Matei pentru a reusi, incet, dar cu pasi siguri catre independenta. Relatia mea cu Matei a devenit, desi la fel de constanta in emotii, sentimente, trairi, o relatie in schimbare.

      De la Raluca Jacono – consilier Familylab.at – am invatat si descoperit ca nu trebuie sa fiu responsabila si pentru fericirea lui Matei cat timp este la cursurile desfasurate in cadrul gradinitei si ca este bine sa las ca Matei sa se descurce, dar si sa isi dezvolte o relatie cu d-na educatoare. Ii multumesc Ralucai pentru ca ne-a fost alaturi, descoperindu-ne ca Da, copilul are voie sa-si manifeste frustrarile, dar si d-nei educatoare G. David pentru ca  a confirmat prin atitudinea dansei toate schimbarile cuplului nostru mama-copil ca un fapt real, viabil, acceptat si mai ales sustinut, dar si nevoia cuplului nostru de a trece prin perioada de desprindere (pentru eu si Matei nu am fost despartiti niciodata pana la acesta varsta mai mult de maxim 4 -5 ore, o data, rar de doua ori pe saptamana). Astfel incet, noi am devenit eu si Matei si astfel am facut poate cel mai important pas din viata noastra – primul pas catre independenta, primul pas catre acel Eu personal, al fiecaruia dintre noi – mama si copil. Astfel suntem in prezent in perioada in care, dupa de 5 luni de acomodare, Matei sa mearga la gradinita de buna voie, vesel, iar despartirea matinala sa fie una placuta, cu imbratisari si un dulce “Sa fii cuminte mami!” pe care mi’l adresaMatei mie, in fiecare dimineata! :)

     As dori sa multumesc de asemenea si cadrelor didactice din Gradinita L.P.S. Braila pentru bunatatea, intelegerea si sustinerea lor. Fara domniile lor drumul nostru catre Gradinita ar fi fost poate si acum presarat de lacrimi. Ceea ce insa mi-a bucurat sufletul peste masura este apropierea din partea parintilor pe care i-am cunoscut mai in aproape cu ocazia workshopului pentru parinti sustinul de d-na prof. E. Bucovala – “Educa asa!”. Nu am destule cuvinte sa descriu interesul, empatia si sustinerea, incurajarile primite, alaturi de confirmari ale acomodarii celorlati copii in aceasta gradinita datorita cadrelor didactice minunate de aici (Matei nu este primul si nici singurul copil transferat la aceasta gradinita din pricina neacomodarii la alta gradinita semn ca pentru fiecare copil exista o gradinita potrivita, doar ca trebuie cautata si incercata).

    Asadar, inchei multumimdu-le deodata tuturor acestor suflete minunate – educatori si parinti, cu multa consideratie pentru munca si eforturile lor in folosul copiilor, iar Ralucai Jacono ii daruiesc, virtual, mii de imbratisari si zambete primavaratice.

Cu mare drag, Maria

P.S. Pentru realizarea felicitarii pop-up de Paste au fost necesare urmatoarele materiale: caron color verde, planse de desenat iepuras, mielut si oua de Paste, fasii de hartie colorata rosie pentru fundite, adeziv, lipici. Cum am procedat? Am pliat in jumatate cartonul verde format A4, iar apoi am pliat la cativa centimetrii distanta in ambele parti ale felictarii pentru a crea o fanta pe care am lipit mielutul pictat in acuarela. Toate elementele pentru decorarea felicitarii au fost mai intai pictate in acuarela, utilizand tehnica dactilopicturii, decupate dupa uscarea completa si lipirea pe corpul felicitarii. Am adaugat doua fasii colorate pentru a inchide felicitarea cu o funda si am ornat ouale de Paste cu cate o panglica de hartie rosie.

This slideshow requires JavaScript.

Premiul CreaShop Hobby and Crafts

In urma cu ceva timp Matei a castigat un premiu in valoare de 100 de lei in urma participarii la Concursul organizat de CreaShop HobbyandCrafts cu tema concursului “Veselie de Primavara”. Ca urmare a acestei premieri am fost invitati sa ne alegem produse din vitrina virtuala a magazinului. Cata bucurie, dar si ce greu mi-a fost sa aleg dintre atat de multe bunatati numai bune de transpus vise in creatii handmade copilaroase! Imi este greu sa ma descriu intr-un fel sau altul, dar stiu ca atunci cand este de luat o hotarare… sa zicem ca nu ma decid pana nu cunost toate amanuntele si nu stiu bine toate posibilitatile pe care mi le deschide acea decizie (asta pe langa toate alternativele luate deja  in calcul). Da, sunt un pic, cred, pedanta. Stiu, daca Vavaly ar fi langa mine m-ar inghionti sa scriu ca la mine totul trebuie sa fie la milimetru! Dar Vavaly nu este langa mine acum! :)

Ca sa revin asupra dicutiei pe care tocmai am deschis-o tin intai de toate – asta mai inainte sa va povestesc despre produsele pa care le-am comandat (in numele lui Matei, desigur) – sa ii multumesc Oanei Nicolau pentru rabdarea, disponibilitatea si atentia pe care le-a acordat mie si alegerii produselor dorite de mine, o atentie si grija pe care sunt convinsa ca o acorda tuturor, firesc. Nu am nici o indoiala ca Oana – detinatoarea si coordonatoarea magazinului CreaShop HobbyandCrafts este Oana care mi-a devenit prietena inainte cu mult ca eu sa-i devin clienta a magazinului – un om minunat, corect, atent la detalii,  un om caruia nu-i plac deloc ambiguitatile si care iti descopera – intr-un mod firesc altruist – toate cunostiintele sale atunci cand i se cer lamuriri! Da, Oana a avut rabdare foarte multa cu mine; mai intai pentru ca mi-am comandat produse neexistente in stoc, dar pe care – i-am explicat asta in particular – mi le doream foarte mult si pentru care eram dispusa ca astept; convenabil foarte pentru mine, nu foarte convenabil pentru un magazin virtual de crafting. Mai apoi, pe masura ce am cerut detalii despre produse si aflam lucruri minunate despre toate (si credeti-ma ca nu am simtit nici macar un minut ca as fi creat vreun inconvenieint de orice natura cu atatea detalii cerute despre materiale/produse  si tehnicile la care se preteaza respectivele produse) incat m-am razgandit de vreo doua ori! Nu spun mai mult, dar daca Oana mi-a facut mie față, atunci poate satisface pretentiile celui mai pedant posibil client! Nu va incurajez sa fiti ca mine, ci doar sa intelegeti ca inima si creierul CreaShop HobbyandCrafts este toata numai inima si minte cand vine vorba de satisfacerea dorintelor clientelei sale! Asadar, Multumesc Oana Nicolau, multumesc CreaShop HobbyandCrafts pentru rabdare si bunavointa, pentru atentie si dedicare, dar mai ales va multumesc ca produsele voastre sunt asa cum le descrieti – fara repros!

Produsele pe care le-am comandat sunt descrise/ etichetate, asa cum sunt normele unui magazin de crafting, dar imi place foarte mult ca CreaShop HobbyandCrafts a ales in cadrul magazinului sa isi  prezinte produsele si dupa tehnica folosita (in meniul din susul paginii principale), dar si dupa denumirea categoriilor in care se incadreaza creatia realizata cu produsele expuse: , textile, forme modelaj,sabloane, stampile etc. (in meniul din stanga paginii principale).

Ceea ce pot spune insa despre materiale este ca intrec cu mult imaginea expusa in magazin si ca etichetarea nu poate descrie cu fidelitate calitatea foarte buna a materialelor din care sunt confectionate (de exemplu sabloanele sunt dintr-un cauciuc foarte maleabil si rezistent; stampilele sunt dintr-un silicon foarte bun, iar modelul ales de bine are si bloc de depozitare inclus; tusierele au culori absolut delicoase!!!), dar mai ales nu poate descrie bucuria, inspiratia si avantul pe care le-am simtit atunci cand am atins, studiat, incercat fiecare produs in parte! Sunt incantata peste masura si cred ca abia acum realizez cat de mare este bucuria pe care Matei, indirect, mi-a daruit-o castigand premiul CreaShop HobbyandCrafts!

Deocamdata ma opresc aici cu prezentarea produselor care le-am primit in dar, cu ocazia concursului primavaratic, pentru ca simt ca fara sa va arat ceea ce am creat cu ajutorul produselor CreaShop HobbyandCrafts as crea o mare nedreptate bunatatilor din magazinul de crafting creashop! Asadar, inchei cu o promisiune; aceea de a reveni pentru a va incanta  cu creatiile noastre comune, ale cuplului mama-copil Maria si Matei!

Multumim CreaShop HobbyandCrafts!

Cu drag,

Matei si Maria

Blogul – o gandosfera a prieteniei, a bucuriei de a fi si a crea

Scriam la inceput cate ceva despre mine ca un reper pentru lunile ce vor urma despre cine sunt si de ce am blog si de atunci pana in prezent o singura data mi-am incalcat un pricipiu: sa nu ranesc! Atunci, ca si in multe alte situatii, Oana Nicolau mi-a fost alaturi cu “Spuneti Nu plagiatului!”  respectandu-mi dorinta ca durerea suferita atunci sa ramana… personala. Cu toate acestea a fost langa mine, ca si Vavaly, sustinandu-ma prin fapte si cuvinte care mi-au respectat alegerile si felul de a fi.

Zi dupa zi, postari dupa postari, apoi mesaje, felicitari, anversari, sarbatori au trecut, iar Oana mi-a fost alaturi impartasindu-mi ca unui novice in ale bloggingului multe din cunostiintele sale atat de gratuit, de onest, cu atat de multa rabdare si dedicare, explicit, argumentat, meticulos pana la pedanteria perfectonistului cum numai ea stie sa o faca :), incat Oana a readus in inima mea, pe langa dorinta de a-mi impartasasi gandurile de mama, dorinta de a crea. Va imaginati? Concursul Primavara turquoise este un reper important, fericit si minunat pentru mine, in relatia cu Oana, relatie care a trecut firesc si de la sine prin toate etapele unei prietenii: intrebari, cautari, rabdare, zambete, asteptari, aprecieri si multumiri si iata-ne inflorind amandoua imbratisandu-ne copiii cu iubire si pace, creand fiecare in ritmul sau cu propriul copil intr-un prezent in care fiecare dintre noi ne urmam visele.

Catinca – cealalta jumatate superba a cuplului mama-copil este o printesa a zilelor noastre; o printesa care-si traieste copilaria ocrotita de mainile materne, grijulii si creatoare de frumos ale Oanei, inconjurata de a lume superba – a produselor de crafting si nu numai – o lume in care Catinca poate crea cu manutele sale arta miniaturala, copilaroasa si vesela!  Uneori o simt pe Oana – pentru ca noi nu ne-am vazut niciodata – la fel de uimita in fata Catincai precum ma uit la Matei minunandu-ma de ideile, indemanarea si ingeniozitatea lui – pentru ca de cele mai multe ori copiii conduc sedintele de creatie, chiar daca noi propunem o tema si le asezam la dispozitie materialele necesare. Ma gandesc ca uneori acesta e minumum de efort si disponibilitate cu care ne putem dovedi (daca mai este nevoie) dragostea parentala: oferindu-le posibilitati de exprimare prin resurse diverse – fie ele si suporturi din domeniul artei, poate mai ales din acest domeniu, menite sa dezvolte creativitatea, imaginatia, ocazia de a descoperi, inova si inventa propriile lor jocuri.

Asa a aparut Atelierul de Creatie Virtual: un loc de joaca in care notam, cu putin efort, dar cu dedicare, intr-un ritm al nostru: pe indelete, fara graba, dupa dispozitie, preferinte si inspiratie jocurile copilariilor noastre: proiecte, experimente, incercari ce au uneori succes; ba chiar si provocari creative acceptate de cuplul nostru mama-copil ce au fost aplaudate si uneori premiate, descoperindu-ne noua ca mame (mie si lui Vali) cata bucurie poate decurge din simplul motto atat de drag mie: Invatam in joaca! Educatia timpurie poate incepe si astfel: cu creion, acuarela, lipici si hartie! :)

Atelierul nostru are o poveste simpla, cu jucarii din hartie, cu colaje din decupaturi de prin reviste si calendare, cu planete din ziare mototolite si multe altele care ne-au condus, pas cu pas, spre creatiile noastre copilaresti de acum, dar mai ales ne-au insuflat dorinta de crea cu materiale bune, de calitate, spornice, detaliate, perfecte pentru lucrul miniatural al copiilor ori pentru un proiect complex, dar rafinat si elegant prin combinatia produselor utilizate. Asa am descoperit exersand, studiind, invatand – in timp – ca uneori tehnicile de lucru pot fi mixate, aplicate separat sau cumulat intr-o singura creatie, dar si ca materialele folosite pot schimba radical calitatea confectiei realizate.

Matei nu are inca preferinte pentru anumite materiale; poate ca si varsta lui (3,4 anisori) imi ofera mie libertatea de a decide, dar ceea ce ma bucura este ca produsele si materialele noi il stimuleaza intotdeuna la a crea diferit. De aceea va recomand cu caldura magazinul Oanei pentru posibilitatile de a alege produse diverse, asezate pe categorii si sortimente, de foarte buna calitate. Mai mult decat atat Oana va va intampina, nu doar cu profesionalism, dar si cu sfaturi, indrumari si lamururi despre produse, tehnici, fiind mai mult decat o gazda buna, o colaboratoare minunata.

Va indemn cu toate gandurile bune sa accesati macar o data gandosfera aceasta a jocului de-a micul artist cu copilul dvs. fie ca inchipuiti un teatru cu lumini si umbre, fie care veti pune in scena un teatru cu finger puppets ori ca descoperiti secretele unui puzzle handmade. Incercati sa le confectionati cu mainile voastre si incurajati-i pe cei mici sa creeze, sa se joace, iar daca pasiunea acesta a lucrului de mana va va aprinde spiritul bucurandu-va, atunci nu va sfiiti sa priviti si sa va alegeti produse din vitrina magazinului dedicat pasionatilor de handmade al Oanei. Sau doar dati de stire prietenilor, educatorilor, parintilor carora handmade-ul le poate oferi cateva momente de implinire din realizarea unor creatii proprii ori momente nepretuite de joaca creativa cu copilasii.

Nu uitati, nu e importanta neaparat creatia in sine – daca cumva va e teama ca aceasta va ajunge sa zaca intr-un sertar, ci momentele de apropiere, de stradanie comuna, de a lucra “cot la cot” cu micutul dvs., clipe ce vor pastra in mintea si sufletul copilului dvs. – acea invatatura si sentimentul de implinire si buna-dispozitie, de siguranta, de afectiune, de camaraderie, de placerea de a descoperi si invata impreuna! Si da, veti fi invatat in joaca!

Cam aceasta este povestea blogului Atelierul de Creatie Virtual, un blog despre cum sa inveti in joaca, un blog care aduce cu el in gandosfera parintilor, a copiilor, a jocului, bucuria de a fi si de a crea. Oana si Catinca Nicolau au povestea lor; o poveste despre si cu oameni obisnuiti cernuti de viata prin sita incercarilor (si nu putine), insa povestea lor este cu happy (fara end) pentru ca povestea lor tocmai se scrie in prezentul acesta, intr-un prezent al frumosului, al inspiratiei, in a fi si a crea. Oana si-a descoperit (sau poate sufletul sau si-a reamintit menirea-i) ce vis trebuie sa transpuna in realitate: sa creeze frumosul si sa-i indemne si pe ceilalti sa o faca!

Sunt alaturi de ele cu mintea, cu sufletul cu visele-mi toate si sper ca intr-o buna zi sa scriu si eu despre povestea mea  happy (fara end) in care visul meu cu Matei – Atelierul virtual de creatie s-a transpus in realitate. Pana atunci transmit gandosferei din care fac parte bucuria de a fi, de a crea!

by Maria

Dante – aproape 3 ani si jumatate

    Ne apropiem cu pasi repezi de 3 ani si jumatate. Copilul meu a crescut si a devenit un baietel asa cum l-am visat si l-am dorit. Veselia lui ne umple sufletele, e un copil care rade si zambeste tot timpul, de multe ori imi spun ca s-a nascut razand, nu plangand ca alti copii.

    Sunt fericita ca am trecut cu bine prin etapele inerente ale primilor ani, varsta lui Nu este demult o amintire, crizele emotionale au ramas si ele undeva in urma  de parca nici nu au fost. Felul in care ne intelegem azi este uimitor, maturitatea si intelegerea lui Dante fata de oameni si fapte ma face sa inteleg altfel copiii din ziua de azi.  Conflictele se rezolva prin vorba si intelegere, prin explicatii amanuntite si logice. A cere bomboane s-a transformat in “mama numai cer bomboane pentru ca imi strica dintii si ma dor”.  Explicatiile noastre sunt primite cu incredere, a face opozitie este doar un exercitiu de incercare, poate pentru a vedea cat de hotarati suntem noi, ca parinti, in deciziile luate. Iar noi suntem – hotarati si consecventi- asta mi se pare acum, dupa trei ani si jumatate, cheia catre buna intelegere.

    Este o varsta la care copilul meu linistit de alta data s-a transformat intr-un adevarat luptator kung fu, casa a devenit un camp de lupa imaginar, tot ce ii iese in cale este doborat cu o lovitura apriga de karate. Dante devine pe rand un fioros Ti-rex, un impunator tigru urmarit de inamici,  un incornorat triceratops. Dar cel mai mult ii place sa spuna ca este tigrul  Tai Lung.

Intrebat de catre un domn “ce esti tu, baietel sau fetita?” Dante a venit cu raspunsul sincer si convingator: ”  eu sunt tigru  si ma cheama Tai Lung”. Traieste cu intensitate viata acestor personaje din filmul Kung Fu Panda, reproduce replici intregi din film ca un actor desavarsit. Se pare ca este varsta cand imaginatia copiilor debordeaza si le umple viata iar noi nu avem decat sa ne bucuram si sa intram in jocul lor atunci cand ne-o cer.

    Gradinita face parte din viata lui, colegii au devenit prietenii lui adevarati, se simte iubit si respectat acolo. Chiar daca mai sunt dimineti in care spune ca vrea sa stea cu mine acasa, odata ajuns acolo se bucura, imi face cu mana si pleaca fericit la colegii lui si la doamnele care sunt atat de blande si atente cu ei.

   Ii place sa le imite acasa pe doamnele educatoare, mereu are un bat achizitionat de pe afara ce devine indicator . Din joaca lui aflu ce invata la gradinita, inteleg ce il bucura si ce il intriga.  Intrebarile directe nu ii sunt pe plac, mult mai multe dezvaluie prin jocul lui de-a gradinita, amintindu-mi de vremea copilariei mele cand era cate o fetita ce vroia sa fie mereu invatatoarea. Se pare ca nici lui Dante nu ii place sa fie elevul ascultator, prefera sa fie lider.  Intotdeauna prefera sa stabileasca el regulile jocului, chiar si in parc intre copiii mai mari. Usurinta cu care se face ascultat fara a ridica tonul, doar zambind intruna, ma uimeste si ma bucura deopotriva.

    Desenele lui au devenit mai elaborate, inchipuie adevarate povesti ce le transpune in desen. Deseneaza parti din intreg, in marginea foii, spunand ca restul nu se vede.  Intelege ca obiectele aflate in spatele altui obiect se vad doar partial si le deseneaza ca atare, toate acestea in urma propriilor observatii, fara intrebari si explicatii cerute noua. Dar totul se face in joaca, cu voie buna, fara ca eu sa intervin sau sa incerc sa il indrum. Este felul lui de a se exprima si a-si explica lumea din jur iar eu il las sa  o descopere in felul lui.

   O primavara minunata tuturor alaturi de copilasii vostri!

 Cu drag, vavaly&Dante