De ce, de ce, de ce…

     Copilaria este o varsta definita prin cunoastere si descoperire, prin    joc si experimentare. Este, poate, cea mai fascinanta varsta prin explorarile pe care le face micul individ in incercarea lui de a descoperi lumea, de a imbina ceea ce stie intuitiv cu ceea ce afla zi de zi de la cei din jur.

Pana nu demult Dante nu punea intrebari sub forma “de ce”, el intotdeauna constata, le lua pe toate ca fiind firesti si bine cunoscute de catre el. Iata, insa, ca ne-a venit si noua randuri sa facem fata avalansei de intrebari ce insotesc aceasta varsta atat de frumoasa a copilului nostru.

Intrebarile lui sunt pentru noi un indiciu a ceea ce il preocupa de fapt pe el, al framantarilor ce nu ii dau pace in ceea ce priveste viata si felul in care este alcatuita lumea sau chiar oamenii.

Totul a inceput cu una dintre cele mai profunde intrebari filozofice ale omenirii:

- Mama, de ce trebuie sa existam noi?

A venit apoi completarea:

- De ce trebuie sa existe oameni pe Pamant?

De aici a inceput o adevarata discutie savanta, condusa de catre el, o calatorie spre stele si planete, intr-o alta lume in care el spune ca totul este mult mai frumos decat pe Pamant. Unde o fi acea lume oare?

- Mama, de ce oamenii trebuie sa aiba doua picioare? … apoi incepe o insurire a altor parti anatomice.

Ce ma uimeste pe mine insa este faptul ca de fiecare data completeaza astfel:

- Eu nu vreau sa am doua picioare…eu vreau mai multe picioare…

- Eu nu vreau sa locuiesc pe Pamant, eu vreau sa locuiesc in spatiu, nu pe o planeta.

Vine apoi randul lucrurilor pamantesti, ce ne inconjoara:

- Mama, de ce trebuie sa aiba oamenii magazine? Eu nu vreau sa fie magazine.

- Mama, de ce trebuie sa aiba oamenii televizoare? Eu nu vreau sa fie televizoare.

- De ce s-au inventat desenele animate? Cu desenele animate insa se impaca, pe astea nu le vrea inexistente :).

- Mama, de ce trebuie sa mancam noi?

      Probabil ca negarile lui, incercarile lui de neacceptare a realitatii, fac parte tocmai din acest proces de cunoastere si integrare in mediul in care se dezvolta si creste, din straduinta de a se autoconvinge ca asa stau lucrurile si ca trebuie sa le accepte astfel.

      Si astfel, zi dupa zi, avalansa de intrebari vine peste noi punandu-ne in fata uneia din cele mai frumoase provocari careia trebuie sa ii facem fata cu onoare si zambetul pe buze, chiar daca uneori intrebarile ne incuie si ne fac sa ne punem si noi, la randul nostru, alte intrebari.

     Aseara, in timp ce ii spuneam basmul Cenusaresei, copilul cade pe ganduri si vine cu intrebarea:

- De la ce picior si-a pierdut Cenusareasa pantoful? De la dreptul, sau de la stangul?

      Voi stiti raspunsul la aceasta intrebare? este specificat pe undeva care este piciorul cu pricina? :)

Nu e asa ca este minunata varsta de 3-4 ani?

Potirul magic – fericirea

 ” Dante cu mama si cu tata la plimbare. Totul e alb in aceasta iarna generoasa prin zapada daruita. Ne tinem toti trei de mana. Deodata Dante se desprinde din mainile noastre si in hohote de ras se intinde pur si simplu pe jos in zapada (care-i cam batatorita de picioarele trecatorilor, dar ce conteaza…). Rade si da din manute si picioruse, priveste incantat cerul  si transmite bucuria si fericirea simpla  cu toata fiinta lui. Toti trecatorii se opresc macar pentru o clipa si zambesc, sau rad , dupa cum le e starea de spirit. Iar noi ne simtim cu inima zburand pentru minunea care ni se intampla.
       De cate ori nu am simtit oare si noi acest imbold de a ne bucura de o anumita clipa si a o face memorabila?  De ce ne oprim sa ne exprimam uneori euforia unui moment si il lasam sa treaca pe langa noi? Copiii au acest dar de a ne face sa ne reamintim ce frumoasa e clipa….”
       De cand am scris aceste randuri au mai trecut anotimpuri peste noi. Toate m-au invatat sa ma bucur de fiecare zi in care pot spune ca sunt fericita, de fiecare zi in care copilul imi zambeste curat si sincer spunandu-mi “te iubesc, mami”.
       Da, fericirea e ca un potir in care cei dragi adauga picaturi zi dupa zi, anotimp dupa anotimp. Depinde de noi sa pretuim acel potir si continunul lui ca pe cele mai pretioase comori ce le avem pe Pamant.
       Fericirea e si in noi, in micile placeri vinovate sau nu, in rasfatul unei dimineti aromate cu fructe si cafea, in mirosul unui sapun favorit, in savoarea celui mai minunat fel de mancare ce ai reusit vreodata sa il gatesti pentru tine sau ai tai.
        Pentru mine fericirea inseamna sa redescoper joaca si jocul alaturi de cel mic, sa redescopar sotronul, umblatul descult prin roua ierbii, sa mirosim impreuna si cele mai umile flori, sa privesc minunea zborului unui fluture ce abia atinge aerul.
        Eu cred ca fericirea nu scade sau sporeste, doar se imbogateste cu noi si noi trairi, se maturizeaza, asa cum se intampla si cu iubirea. De fapt, cele doua sunt surori bune menite impreuna sa ne faca a intelege ca lumea e frumoasa, ca oamenii sunt frumosi si buni, chiar si atunci cand ni se arata altfel sau cand ochii nostri vor sa ii vada altfel.
         Lumea nu e perfecta iar noi ar trebui  sa o pretuim asa cum este… asta cred ca e adevarata fericire: sa inveti sa iubesti imperfectiunea lumii, sa o accepti si sa inveti sa traiesti cu ea.
                 Recunosc ca ma fac vinovata de a nu fi atat de euforica in a-mi exprima fericirea si sentimentele pe cat de mult mi-as dori, dar exersez in fiecare zi acest lucru, putin cate putin.
…………………..
Gandurile de mai sus au venit inspirate de tema propusa de Irealia pe BlogPower.
  Au mai scris despre asta urmatorii:
                                    by vavaly

Incredere reciproca

       Nu uit nici o clipa ca scopul acestui blog a fost si este acela de a scrie despre momente importante din viata copilului meu, din viata mea ca parinte, din experientele noastre acumulate impreuna si transformate in amintiri de neuitat.

       Asa cum primul pas, prima bicicleta, prima serbare sunt evenimente importante in viata oricarui copil si a mamei ce se bucura de ele, la fel este si prima balaceala serioasa in apa a unui copil ce refuza constant sa faca cunostinta cu apele mari si cu plajele.

        Prima noastra iesire la mare a fost cand Dante avea 9 luni. Cand toti copiii in jurul nostru erau superincantati de intinderea apei, de valuri si de nisip, de ocazia de a sta dezbracati in briza marii ce le mangaia micile trupuri, copilul meu a plans hotarat din momentul cand l-am dezbracat. Desi nu l-am bagat in marea cea mare ci am preferat o mica piscina gonflabila, nu s-a aratat incantat nici o clipa nici acolo. Ca o proaspata mamica, necunoscatoare inca a propriului copil atat de bine incat sa inteleg plansul lui, m-am simtit destul de frustrata si neputincioasa in fata acestei stari de fapt. Am decis totusi sa il las in pace si sa nu il oblig sa faca ceva ce nu ii era pe plac.

         Vara urmatoare ne-a gasit mai mari si mai intelepti. Am pornit cu avant si sperante noi catre plaja autohtona, de la noi din localitate, cu nisip mai putin fin si cu apa sarata dar sigura pentru copiii mici. Reactia lui Dante? Aceeasi ca si cu un an in urma, doar ca de aceasta data se putea face inteles iar noi il cunosteam ceva mai bine. Nu s-a lasat dezbracat, nici macar descaltat de sandalute, nu a vrut sa ma apropii de el mirosind a namol sanatos si negru, nu i-au placut nici oamenii care stateau la soare acoperiti in intregime cu acel namol.

        Cam astfel au fost zilele noastre de plaja sau iesit la iarba verde. Dante a refuzat categoric sa se dezbrace, nici macar tricoul nu l-a dat jos. Chiar si acum, la 3 ani si ceva, a avut aceeasi reactie de respingere a tentativelor noastre de a-l expune un pic la soare in luna mai, cand soarele nu era chiar atat de puternic. Este de inteles ca am avut parte de fel de fel de comentarii si sfaturi, indrumari de a-i da hainele jos cu forta, tentative esuate de santaj. Noi, ca parinti, ne-am relaxat si am inteles ca copilul va face plaja atunci cand va dori, chiar de ar fi sa se intample abia in adolescenta sau cand se va insura. Cat despre a intra in apa, nici nu ne-am mai pus problema. O singura data, anul trecut a intrat in apa, luat in brate de catre o prietena de a mea, o a doua mama pentru el de altfel. Intai a intrat imbracat dar apoi a inceput sa se ude cate putin si s a dezbracat dar nu pentru multa vreme.

        Da, lui Dante ii ia cel putin 3 ore sa se obisnuiasca cu un mediu pe care nu il cunoaste sau nu il agreeaza, cum este cel al plajei si al apei.

      Anul acesta am luat-o de la capat cu mersul la plaja cu copilul imbracat, ne-am inarmat cu rabdare si ridicat din umeri pentru comentariile de pe margine si nu ne-am mai facut nici un fel de iluzie.

      Dar, surpriza!!! Dupa ce m-a vazut pe mine balacindu-ma cu bucurie in apa, dupa ce a spus tuturor ca el a facut baie si s-a dat cu noroi cand a fost mare (amintiri dintr-o alta viata probabil), dupa ce a spus ca nu ii place apa pentru ca are oameni murdari in ea (este totusi Lacul Sarat unde oamenii vin special pentru namol si tratament), a cerut deodata sa il dezbrac ca vrea si el in apa.

        Am fost cat se poate de sceptica dar l-am ajutat sa se dezbrace, i-am pus colacelul pe care l-a plimbat doua veri la rand prin oras , si am intrat timizi in apa. Curiozitatea celor de pe margine era la fel de mare ca si a mea.

      De aceasta data insa copilul a fost decis sa mearga pana la capat. Chiar daca un pic nesigur la inceput, chiar daca s-a agatat de mine cu toata puterea si increderea (noroc ca e apa mica, altfel mama e la fel de neinotatoare ca si un topor), bucuria de a-si simti trupusorul mic plutind, senzatia aceea de libertate si relaxare l-a cuprins si l-a cucerit. Am fost langa el, i-am vorbit tot timpul, nu l-am fortat, nu l-am impins, i-am dat toata increderea pe care am putut , i-am dat curaj si l-am indrumat cat am putut de bine. In mai putin de jumatate de ora copilul meu cel temator de apa si plaja s-a relaxat si s-a desprins de mine spunand ca vrea singur, ca poate si el. A inceput sa se intoarca, sa se bucure cu adevarat. Si-a facut chiar si doi prieteni, doi copii ce l-au incurajat si s-au jucat cu el.

        Mi-a crescut inima, mi-a zburat sufletul, m-au trecut fiorii reusitei si ai sperantei, m-am simtit mandra si binecuvantata cu o minune ce creste alaturi de mine zi de zi. Am inteles, inca o data, cat de important este sa sadesti incredere in mintea lui mica si neformata, cat de important este sa ai incredere in deciziile si simtirile propriului copil, cat de important este sa il cunosti si sa il respecti. Ma felicit ca nu am tinut cont de nici un sfat si nici un comentariu venit de la cei de pe margine, ma felicit ca nu l-am obligat si nu l-am fortat sa faca ceva pentru care nu era pregatit. Asa este Dante, pana cand nu este sigur ca va face foarte bine nu va face deloc.

         Sunt sigura ca numai rabdarea si increderea noastra, ca parinti, au dus la acest rezultat fericit. Seara, cand am rememorat aventura zilei, a spus ca i-a placut sa inoate desi s-a murdarit , dar numai putin (el, care nu suporta sa fie murdar nici macar de banana sau ciocolata).

       Imi doresc ca aceste randuri sa fie ca o incurajare pentru parintii ai caror copii refuza constant sa faca ceva ce lor li se pare ca e vital. Aveti incredere in ei, dati-le tot creditul de care au nevoie, tot sprijinul si toata incurajarea. In timp, toate acestea vor da rezultate mult mai bune decat umilirea, santajul, fortarea, frica. Respectati-i, asa cum si ei va respecta, si veti avea unul din cei mai grozavi prieteni in persoana propriului copil. 

         Asadar consemnez: la 3 ani si 8 luni Dante a intrat prima data in apa si a inotat cu colacel, curajos si fericit ca un mic delfin. La mai mare puiul meu!!

                                                                             Cu toata mandria, mama!

                                                                                                        by vavaly

Tara jucariilor

      Acum aproape doi ani Maria a venit cu ideea de a-si implini un vis, acela de a scrie. Pentru ca mediul online ne oferea aceasta noua posibilitate, de a inlocui foaia de scris si creionul cu tastatura calculatorului si ecranul monitorului, am decis impreuna ca avem multe de spus in ceea ce priveste trairile noastre de proaspete mamici, de viitoare mamici cu experienta. Astfel a luat fiinta blogul Copiisimame, un loc in care ne regasim cu bucurie, cu mandrie si cu prietenie.

    Nu ne-am gandit, atunci cand am infiintat blogul, ca vocea mamelor va incepe sa fie auzita din ce in ce mai des, ca tot mai multe mamici vor prinde curaj sa isi spuna punctele de vedere in ceea ce priveste cresterea si educatia copiilor lor. Daca la inceput timid fiecare mamica (sau tatic) isi spunea punctul de vedere, isi dregea vocea in acest mediu online, in timp lucrurile au luat amploare, vocile au inceput sa se auda din ce in ce mai bine. Tot mai multe mamici au inceput sa isi spuna parerea, parerile au inceput sa fie luate in considerare, energiile s-au canalizat in directiile dorite. Astfel, din initiativa unor oameni inimosi care au inteles ca si noi, mamicile, care scriem despre scutece, alaptat, hranit dar si despre joaca, jucarii, carti, educatia viitoarei generatii, avem un cuvant greu de spus in bunul mers al societatii, a luat nastere un eveniment numit Social Media for Parents. A fost un eveniment ce a adus aproape oameni cunoscuti in blogosfera parinteasca, oameni care au avut initiative, care au organizat campanii importante, caritabile si nu numai.

    Mi-am luat ragaz de cateva ore pentru a viziona online evenimentul, pe care il puteti vedea si voi aici. Am urmarit cu interes vorbitorii, am descoperit chipurile din spatele scrisului si am inteles ca da, si noi parintii putem deveni o forta, o voce ce poate fi auzita si care poate schimba mersul lucrurilor pentru ca ne pasa de copiii nostri , de ceea ce se va intampla cu ei.

     Nu stiu voua, dar mie acest eveniment parca mi-a dat un nou impuls, un avant nou de a scrie, de a povesti. Si despre ce poate  scrie o mama, despre ce povestim noi parintii decat despre joaca, despre ce jocuri noi am mai descoperit, despre ce pozne mai fac copiii nostri, despre ceea ce ne framanta in educatia  lor.

      Da, o jucarie este o poveste, un joc nou este o lume in sine pentru copil. Orice noua achizitie inseamna o noua provocare in ochii micutului ce descopera mediul prin intermediul culorii, al materialelor diverse, al sunetelor fel de fel. Un puzzle nu este doar un puzzle, este o misiune de indeplinit, presupune rabdare si concentrare, presupune joaca in echipa, presupune bucuria lucrului dus pana la capat, a unei misiuni indeplinite. Asta am invatat eu de la copilul meu privind jucariile din jurul nostru cu alti ochi.

     Si pentru ca toate aceste jucarii, pana sa ajunga la copiii nostri, trebuie sa fie create, depozitate, prezentate, exista si tari ale jucariilor. Fiecare tara are un nume, fiecare tara are o populatie de jucarii diversa. Una din aceste tari minunate a jocurilor si jucariilor este si Noriel. Un nume atat de frumos si de placut auzului celor mici, un nume ce te duce cu gandul  la un taram de basm in care totul are menirea sa te provoace la joaca si creatie. Pentru ca da, in aceasta tara a  jucariilor  imaginatia este fara limita, creatia este la ea acasa cu ajutorul plastilinei, a minunatelor Crayola ce dau culoare desenelor, ce pun umbre si pete acolo unde copilul isi doreste.

      Oamenii mari de la Noriel afla ce personaje indragesc micutii din ziua de azi si incearca sa aduca figurile familiare pe obiectele de scoala ale micutilor invatacei pentru ca orele sa fie impartite cu ele, pentru ca povara ghiozdanului sa para mai usoara impartita cu Spirdeman, pentru ca creioanele sa stea frumos aliniate in penarul de care are grija printesa indragita a fetitei.

      Lumea copiilor nostri este o lume plina de culoare, populata de personaje ale basmelor moderne, o lume in care zambetul si voia buna sunt la ele acasa.

      Sigur ca in toate e bine sa existe o masura, ca numarul de jucarii ce intra in viata copilului trebuie sa fie atat de mare cat poate mintea lui sa cuprinda, sa inteleaga si sa asimileze. Fiecare jucarie pe care copilul o doreste, o simte si o indrageste este o experienta castigata, o experienta acumulata, are o poveste a ei proprie. Jucariile plecate din tara lor, din tara jucariilor, de acolo unde au fost create, isi doresc sa ajunga intr-o lume in care sa fie iubite si dorite, in lumea copilului ce si le-a dorit.

       Voi cum vedeti aceasta lume a jucariilor si a jocurilor?  Sunt jucariile o achizitie utila in viata copilului? Reprezinta jocurile o investitie pe termen lung sau doar ceva temporar? Sunt jucariile de calitate o necesitate in educatia copiilor?

       Iata cateva intrebari pe care si le pune orice parinte, orice varsta ar avea copilul.

       Va astept la dezbateri privind jocurile si eroii preferati ai copiilor vostri!

                                                                                                                    by vavaly

Copii, copilarie, bucurie, joaca, zambete – 1 Iunie

   A fi copil inseamna a te bucura de tot ce te inconjoara. A fi copil inseamna a gasi bucuria in lucrurile mici, in intamplarile de zi cu zi, inseamna sa aduni amintiri minunate, sa ai o lume a ta in care totul e fantastic, in care imaginatia si joaca sa se impleteasca netulburate.

    Copiii ar trebui sarbatoriti in fiecare zi, zambetele lor sa primeasca rasplata zambetelor noastre, nazbatiile lor sa ni se para minunate.

   Privindu-l pe Dante zilele trecute cu cata fericire s-a bucurat de ploaie, de apa multa curgand pe strazi, m-am adus aminte de copilaria noastra, cand  toti copiii din cartier ieseam sa ne balacim in baltile formate de ploile calde ale verii. Era o fericire simpla, sincera si deplina. La fel a facut si Dante, ignorand umbrela si cantand in ploaie, spunand tuturor ca ii place ploaia si neratand nici un ochi de apa. Chiar daca am ajuns acasa uzi ca niste pestisori am fost fericita de acele clipe de bucurie curata petrecute alaturi de copilul meu si m-am simtit parca din nou copil.

 O zi minunata de 1 iunie, joaca si veselia sa va insoteasca dragi parinti si copii! Dincolo de toate darurile din lume iubirea este darul cel mai de pret. 

Perlute de vacanta

Recuperam din activitatile pentru gradinita – din zilele in care Matei a lipsit fiind racit – si parcurgem cateva fise de lucru.

Fisa nr. 1. Incercuieste personajul negativ (rau) din povestea Ursul pacalit de vulpe.

Eu: Matei, incercuieste parsonajul negativ -adica rau – din poveste.

Matei: De ce?

Eu: … :)

Fisa nr. 2. Deseneaza atatea buline cate personaje sunt in povestea Scufita rosie.

Matei desenand buline denumeste personajele. La un moment dat se opreste.

Eu: Matei ai uitat de lup!

Matei: Pe lup il incercuim!

Fisa nr. 3. Uneste cu o linie animalul si mancarea sa:

Matei deseaza linii unind vaca cu iarba, purcelul cu porumbul; ajungand la pisica si soarece adauga: “Nu, ca pe soricel il doare!”

Eu: Atunci uneste vulpea cu gasca!

Matei: Nuuuuuuuu!! Ca si pe ea o doare!!!

 

Va continua

Cu drag, Maria

 

Cos de Paste – un craft usor pentru copii

Verba docent, exempla trahunt

Aprilie e o luna buna pentru crafturile pe tema sarbatorilor pascale si poate mai mult ca in orice alta luna a anului cosuletele cu surprize pascale sunt la mare cautare. Am cautat pe internet o varianta – din marea oaza de inspiratie privind “Easter baskets ideas” – de craft usor pentru copii.

Am adaugat retetei de aici o nota personala, lucrad cu materiale reciclabile: un ambalaj cu interiorul argintiu – de la un fost desert savuros, ambalaj de flori, hartie color (frez si verde) – ramasite de la felicitarile de Paste, perforator deco, capsator, lipici si un ac de quilling. Am masurat, decupat, perforat, capsat, rulat hartie si lipit pana a rezultat in cos de Paste de marimea aproximativa a unui cd.

O remarca am totusi de facut: e greu sa fii original cand roata a fost deja inventata :), dar putem incerca de fiecare data sa ne intrecem pe noi insine, sa ne straduim sa aducem o nota de originalitate, sa ridicam stacheta proprie oriunde ne-am prezenta: familiei sau prietenilor.

Ceea ce incerc eu sa-i inspir lui Matei este faptul ca orice idee TREBUIE personalizata, trebuie (iar eu sunt destul de rezervata in a folosi acest imperativ!) trecuta prin filtrele gandirii, a inimii si a sufletului. Astfel o simpla idee a ceea ce a fost facut deja poate deveni – cu atentie, migala, daruire – un bun drag noua, dar care cu siguranta va purta amprenta noastra sufleteasca. Poate ca sunt cuvinte mari pentru un copil de varsta lui Matei, dar cred ca “vorbele te invata, exemplele te calauzesc”.

Imi doresc ca Matei sa invete de pe acum  – mai ales ca la varsta lui invata si prin imitatie, ca nu este sufiecien sa vezi, sa preiei, sa copiezi, sa redai asemenea. Nu! Suntem unici, suntem diferiti, suntem atat de daruiti de bunul Dumnezeu cu toate frumusetile vietii si naturii din jurul nostru si mai presus innobilati de El cu cel mai divin dar posibil – liberul arbitru – incat poti spune: “Vreau sa fiu diferit, vreau sa fiu altfel, vreau sa fiu mai bun, vreau sa fiu original!”

Va doresc si voua ganduri bune, inspiratie si placere de a lucra, dar mai ales va indemn sa va intreceti pe voi insiva – nu va fiti suficienti! daruiti muncii voastre timpul necesar ca acesta sa se prezinte lumii asa cum se cade: a voastra!

Va imbratisez cu drag, Maria

P.S.  Inscriem  confectia noastra Cosul de Paste  in provocarea creativa de luna acesta  a fetelor de la Provocarile verzi asigurandu-le ca ne-am dat silinta sa cream tot ce am putut mai bun intr-o zi de aprilie respectand recomandarile celor 3R:  sa reciclam, sa reducem, sa refolosim lucruri. Urati-ne succes! :)

This slideshow requires JavaScript.

Guest designer la Scrapper in Romania

    Astept de cateva zile aceasta veste insotita de tema Provocarii nr. 25, echipa de design si sponsori, dar mai ales insotita de superbul interviul oferit de Vavaly echipei extraordinare de la Scrapper in Romania. Cum? Inca nu ati aflat? Vavaly este Guest designerul lunii acesteaia – o luna de primavara minunata, o primavara in care ne-au inflorit sufletele de bucurie! Mie de dragul si mandria ce i-o port lui Vavaly, iar ei… trebuie sa mai repet?! E Guest desingner la Scrapper in Romania!!! Va invit sa cititi interviul si sa concluzionati, probabil, asemeni mie: you rock girl!! :)

*GUEST DESIGNER*
VAVALY
Mai jos puteti vedea creatia pe care ne-a pregatit-o si un mic interviu
1. Buna Vavaly, ne bucuram ca te avem drept Guest designer luna aceasta si vrem sa aflam unele lucruri despre tine.
Bine v-am gasit dragele mele, ma bucur sa fiu printre fete atat de talentate si frumoase din toate punctele de vedere.
Cine este vavaly ? Sunt mamica unui baietel grozav de 3 ani si 5 luni care mi-a schimbat viata de cand l-am tinut intaia data in brate. Alaturi de el am redescoperit bucuria de a privi lumea cu ochi mari de copil, de a vedea forme si culori minunate in tot ce ne inconjoara. Am 36 de ani (dar ma simt de 20) si locuiesc in orasul dunarean, Braila.
In interiorul meu au loc conflicte de interese intre doua tipologii : mintea de matematician care imi spune mereu ca lumea se incadreaza in norme bine stabilite, si inima (alaturi de mainile) de artist , care mereu imi spun ca barierele sunt facute pentru a fi incalcate si depasite.
 
2. Am admirat mult lucrarea ta, desi tema a fost una mai dificila, as vrea sa ne spui parerea ta.
Tema de luna trecuta a fost una foarte provocatoare, sa va spun sincer aveam mult mai multe idei legate de « Poker face ». Insa, asa cum se intampla de obicei, lucrarea a aparut dintr-un moment de inspiratie. Tocmai lucram niste rame albe pentru tablouri micute de martisor si, privind una din rame m-am gandit ca ar fi minunat sa lucrez ceva negru pe alb. Cartile de joc mi-au venit imediat in ajutor (desi nu obisnuim sa jucam carti, atunci tocmai se jucase copilul cu ele ca fiind o noua jucarie). M-am apucat imediat de lucru alaturi de Dante care era foarte nerabdator sa vada tabloul final. Mi-a facut chiar si poze in timpul lucrului. Mereu este alaturi de mine cand lucrez si chiar ma inspira.
 
3. Am remarcat ca sunteti doua fete ce participa de pe blogul copii si mamici. Cum v-ati gandit sa realizati acest blog si ce va leaga?
Pe Maria si pe mine ne leaga cea mai fericita intamplare din viata noastra : nasterea copiilor nostri. Atunci ne-am cunoscut si ne-am simtit sufletele si mintile aproape. Ne-am unit destinele prin incercari repetate, prin bucurii, prin intamplari si amintiri ce s-au impletit luna de luna odata cu cresterea copiilor nostri.
Pentru ca toate cautarile si intrebarile noastre de proaspete mamici simteau nevoia sa fie impartasite si altora am simtit ca blogul ne va aduce aceasta satisfactie. Dar lucrurile au evoluat in cel mai frumos mod cu putinta, de la diversificarea in alimentatie si alaptat am trecut la jocuri si joaca, la a impartasi amintiri pretioase din viata de mama. Am descoperit ca joaca alaturi de un copil nu inseamna numai cuburi si masinute, ca toate materielele mediului inconjurator pot deveni minunate jucarii si se pot transforma in mici opere de arta. Astfel a aparut proiectul nostru de suflet – Atelierul virtual de creatie. De aici nu a mai fost decat un pas catre handmade. Dar nu uitam niciodata sa cream in joaca, sa vedem lumea cu ochi de copil.
 
4. Cum ai descoperit provocarile noastre si ce te-a atras ca sa participi?
Prima data am aflat despre provocarile Scrapper pe blogul Mihaelei, una din fetele pe care le admir foarte mult prin ceea ce face dar si ca om. Am intrat sa vad si eu despre ce este vorba, m-am bucurat sa descopar o lume in care se aduna atatia oameni talentati ce isi impartasesc cu generozitate ideile si bucuria de a lucra. Am participat cu entuziarm dar si timiditate , la prima provocare. Prima mea participare a fost una destul de indrazneata, as spune eu, cu o felicitare intr-o tehnica mai neobisnuita dar care pe mine ma caracterizeaza foarte mult. « Noaptea de vara » a fost deschizatoarea de drumuri pentru provocarile ce au urmat. Luna de luna astept cu nerabdare sa vad in fata caror noi incercari ne puneti si simt ca invat ceva nou cu fiecare provocare trecuta.
 
5. Ce iti place cel mai mult sa creezi ?
Imi place sa incerc absolut tot ce ma atrage, tot ce imi este accesibil ca si materiale si tehnica. Imi este draga tehnicaquilling, simt ca pot exprima foarte multe sentimente folosind aceasta tehnica. Imi place sa lucrez tablouri , sa bucur pe cei din jurul meu daruindu-le, sa aduc un strop de frumusete in fiecare casa. Imi place la fel de mult sa lucrez bijuterii, ador mirosul de cupru, intotdeauna mi-a placut sa ma joc cu sculele tatalui meu si simt ca acum am ocazia sa le folosesc intr-un mod placut.
In ultima vreme am descoperit placerea de a lucra cu un material mai putin obisnuit : pielea. M-a cucerit acest material si incerc sa inventez noi moduri de a-l folosi. In tot ceea ce fac incerc sa aduc mereu nota mea personala, sa creez ceea ce simt in acel moment, pe cat posibil sa aduc macar o farama de nou in aceasta lume atat de diversa.
Chiar daca pare imposibil, chiar daca pare ca totul a fost inventat, eu cred ca nu te poti numi fata de tine insuti creator daca nu simti acea febra a creatiei, daca nu stii ce inseamna nopti nedormite cautand culoarea perfecta, forma perfecta, materialul cel mai potrivit (cel putin pentru ceea ce vrei sa exprimi, nu pentru tehnica respectiva). Nu imi place sa ma incadrez in niste norme, conventii, imi place sa sparg barierele proprii sau pe cele impuse de conventii.
 
6. Ce ti-ar placea sa incerci nou?
Visez sa imi pictez un tablou propriu sau o serie de tablouri care sa exprime evolutia mea ca om, ca persoana. Imi doresc ceva ce sa dea o nota personala casei mele. Nu am mai pictat niciodata in tempera sau ulei, dar ideea tablourilor o am in minte. Sunt sigura ca voi realize acest lucru cat de curand.
 
7. Ce te inspira?
Inspiratia imi vine din orice : forma unei frunze, un copac, modelul unui gard din fier forjat. Natura este o nesfarsita sursa de inspiratie. Trebuie doar sa avem ochii larg deschisi catre ea si sa o privim cu atentie. Materialele ne vorbesc ele insele, ne spun singure ce avem de facut cu ele, trebuie sa stim sa le ascultam.
Ma poate inspira si lucrarea unui alt creator, imi poate da imboldul de a ma apuca de lucru. Dar intotdeauna pornesc de la acea lucrare ca de la o mica farama din care sa creasca creatia mea. A face ceea ce deja a facut altul, a lucra ceva ce s-a mai facut odata (culoare, forma, material) mi se pare risipa de energie, timp si, mai ales, talent.
Uneori, dupa ce realizez o lucrare (chiar si o cutie de bijuterii), simt ca imi trebuie o pauza pentru a putea trece la o alta lucrare. Atunci fac in joaca cu copilul diverse jocuri, colaje, picturi, crafturi. Nu pot lucra pe banda rulanta, inspiratia este ceva ce vine si pleaca, nu ma pot repeta in ceea ce fac.
 
8. Un mesaj pentru Scrapper si toti urmaritorii nostri?
Sunteti niste fete minunate si generoase dar, mai ales, foarte sufletiste. Intr-o lume aflata mereu pe fuga, intr-o lume in care timpul pare ca se comprima, voi reusiti sa va gasiti o farama de timp pentru a aduna in acelasi loc atatea energii pozitive si atatea lucrari minunate. Intr-o lume in care rautatea si invidia ne inconjoara, in care uratul incearca sa isi faca loc in toate fiintele, eu am descoperit o lume aparte, o lume minunata in care cuvinte ca Multumesc, Bravo, Felicitari, Succes, Te rog – sunt la ele acasa. O lume in care Invidia este un cuvant necunoscut. Aici nu exista parerea ca numai unul are dreptate, este o lume a libertatii de exprimare si de decizie, iar eu iubesc mai presus de orice Libertatea.
Pentru cei care va urmaresc, care poposesc din intamplare pe aici, cuvintele de mai sus ar trebuie sa fie destul de convingatoare sa ramana si sa continue sa fie alaturi de voi. O meritati pe deplin, meritati sa cresteti si sa fiti cunoscute. Si, in general, creatorii de handmade din Romania merita sa fie din ce in ce mai cunoscuti si apreciati in lume.
Sunt fericita si dupa cum ma stiti la acesta ora topai (in varful picoarelor, caci piciul doarme) si inlauntrul meu zumzai ca o albina intr-un camp de flori! Poate fi ceva mai minunat? Mai minunat decat sa-i vezi pe cei dragi apreciati, iubiti, recunoscuti pentru stradanie, pentru vointa, perseverenta, creativitate, indemanare si talent? Si credeti-ma ca pot continua sa va argumentez cat e de minunata si cat de bine ii sade lui Vavaly ca Guest  Designer luna acesta! …si daca ma gandesc mai bine Primaverii acesteia ii trebuia o asa sarbatoare! :) Asadar sa sarbatorim: Felicitari draga mea, sunt mandra de tine; te-am recunoscut in fiecare cuvant din interviu pe tine intreaga, cu vitalitatea specifica unui tauras puternic, dar si cu blandetea materna, cu nebunia ta de a experimenta, de a te juca cu forme si culori, dar mai ales te-am recunoscut asa cum esti: un om de nadejde! Iti doresc sa sporesti in toate bune ale tale, sa infloresti in ganduri bune si primaveri senine! Paste Fericit draga mea! Paste fericit tuturor!
Cu drag,
Maria

Legenda oualelor de Pasti, ilustrata de catre Dante

   ” Dragi copii, se spune că, în vremea când Iisus era răstignit pe cruce, şi suferea pentru păcatele noastre, în Cetatea Ierusalim a venit o femeie care a adus cuiva un coş plin cu ouă. Trecând ea prin acel oraş a auzit că Domnul nostru Iisus Hristos a fost condamnat la moarte şi a fost dus să fie răstignit pe dealul Golgota.
Când femeia a auzit vestea aceea cutremurătoare, inima ei a fost cuprinsă de o mare durere. Ea era cu atât mai supărată pentru că Iisus l-a vindecat odată pe fiul ei, care era bolnav de moarte.

Aşa cum era, cu coşul plin de ouă, a fugit repede la dealul Golgota, unde Iisus era bătut în cuie pe cruce şi nişte soldaţi îl păzeau. Din mâinile şi picioarele Lui sfinte curgeau stropi mari de sânge.
Femeia şi-a aşezat coşul ei cu ouă acolo jos, lângă crucea Domnului, şi a început să se roage plângând de durere:
– Doamne Sfinte, Tu, care ai făcut numai bine, ai salvat oameni de la moarte, ai înviat morţii şi ne-ai învăţat să credem în Dumnezeu, acum eşti răstignit pe cruce ca cel mai mare duşman. Te rugăm, iartă-ne pe noi, păcătoşii, şi lasă-ne un semn, să ne aducem aminte de suferinţa pe care ai îndurat-o pentru noi.
Când s-a ridicat femeia de jos, ouăle din coşul ei erau toate roşii de la sângele care picurase pe ele din rănile Lui Iisus. Femeia n-a mai mers acasă, ci a rămas în oraşul Ierusalim. După trei zile de la răstignire, acea femeie împreună cu alte femei au mers la mormântul Domnului, dar acesta era gol şi atunci s-au bucurat mult, spunând: Hristos a înviat!
Plină de bucurie, femeia spunea tuturor despre ouăle roşii din coşul ei, care erau semnul suferinţelor Lui Iisus pe cruce. Cu ochii strălucind de bucurie împărţea tuturor câte un ou roşu, spunându-le: Hristos a înviat!
De atunci, în fiecare an, în Vinerea Mare, femeia aceea credincioasă îşi pregătea câte un coş cu ouă roşii în amintirea Răstignirii şi Învierii Domnului. Le împărţea copiilor şi săracilor, povestindu-le despre suferinţele lui Iisus pentru mântuirea noastră, a oamenilor. Apoi îi punea să ciocnească în amintirea Învierii Domnului, spunându-le: Hristos a înviat!, şi primind răspunsul: Adevărat a înviat!
De la femeia aceea a rămas obiceiul să fie vopsite ouă roşii de Paşti şi să fie dăruite în amintirea Patimilor şi Învierii Domnului.”

                              poveste preluata de pe situl Activitati Copii

   Dante a aflat aceasta poveste la Gradinita de la doamnele educatoare si mi-a facut uimitoarea surpriza de a transpune in desen ceea ce a inteles el din poveste. Primul desen l-a executat pe nerasuflate, in mai putin de doua minute, apoi a facut altul mai elaborat, explicandu-mi de fiecare data ce anume reprezinta elementele desenate. Multimea detaliilor si amanuntele descrise m-au facut sa inteleg cat de bine a asimilat el povestea si cat de bine a inteles-o.

Lumina in suflete si o sarbatoare Pascala plina de smerenie si bucurie!

by vavaly

Atelier de lumanarit pentru Sfintele Pasti

Am avut ocazia de curand, la invitatia d-nei prof. G. David sa luam parte  – eu si Matei – la un eveniment aparte care a avut loc la gradinita Waldorf. Incantati si pusi pe fapte mari ne-am prezentat cu multa emotie si nerabdare la Atelierul de creat lumanari pentru Sfintele Pasti. Si nu am mers oricum, ci ne-am alaturat si noi expozitie speciale de Pasti creata in gradinita Waldorf spre incantarea copiilor si cadrelor didactice gazdele acestui eveniment. Iata si imaginea tabloului nostru de Paste cu care am ajutat un pic expozitia minunata alcatuita din oua incondeiate, picturi pe sticla, iepurasi in miniatura confectionati din fetru, suporturi de oua din carton, feicitari si alte creatii ale copiilor de la gradinitele LPS  si Waldorf din Braila.

Inceputul evenimentului a fost unul atat de placut – am facut cunostinta cu gazdele, am admirat expozitia si albumul creat special pentru acesta expozitie – un album handmade in care cadre didactice si parinti si-au exprimat in frumoase cuvinte emotiile si incantare fata de lucrurile create impreuna cu micutii in gradinite, fata de evenimentele organizate. Albumul a fost decorat si cu imagini din cadrul festivitatilor organizate in luna martie – o luna atat de plina in inspiratie si sarbatori frumoase.

Mai apoi, dupa ce pregatirile pentru Atelierul de lumanaria au fost gata – suficient timp cat Mateiul meu sa se acomodeze cu noul spatiu, dar si cu copilasii din gradinita Waldorf, ni s-a descoperit surpriza evenimentului. Lumanarile le vom crea chiar noi! Da, da! Nu vom fi asitat la cum se face o lumanare, ci copiii si parinti laolalta isi vor crea lumamnarile cu care vor lua lumina in noaptea sfanta! minunat, nu-i asa?! Imaginati-va rumoarea, exclamatiile si fetele surprinse ale celor prezenti! Eu aveam inima pana la cer de bucurie!

This slideshow requires JavaScript.

Totul s-a petrecut astfel: copii si parintii au primit mai intai lamuriri despre cum se va desfasura atelierul, s-au impartit materialele si s-au dat lamuriri asupra operatiunilor si ritmul in care vor decurge acestea. Apoi, la doua masute de lucru dotate cu vase din inox cu ceara topita, au fost chemati, pe rand, cate un copilas care a primit in prealabil cate un fitil – fir de ata de bumbac si un servetel de hartie. Cadrele didactice gazde au ajutat si indrumat fiecare copilas sa isi scufunde firul de ata de bumbac in vasul cu ceara. la inceput tematori copiii au prin imediat rostul si mersul lucrului de acest fel, astfel ca in scurt timp doamnele educatoare au fost inconjurate de copii nerabdatori in a lucra lumanari de Paste. Pentru ca lumanarile sa prinda contur, copiii au trecut de cate 10 -15 ori fitilele prin vasele cu ceara. Cuvintele depre cat de frumos si inspirata a fost tema acestui atelier creativ sunt de prisos, astfel ca va invit sa urmariti imaginile evenimentului de Pasti organizat de gradinita Waldorf, nu inainte de a multumi d-nei prof. G. David pentru ocazia minunata de a participa la Atelierul de lumanarit. Multumesc! :)

by Maria

Imbratisari primavaratice pentru educatori si parinti

Felicitarea pop-up a fost realizata ca dar pentru d-na Educatoare G. David, bunul si nepretuitul profesor, care  facut ca acomodarea lui Matei la Gradinita noastra magica – Gradinita Liceului cu Program Sportiv din Braila sa se desfasoare lin, cu intelegere si cumpatare fata de schimbarile din viata lui Matei. Nu e usor sa renunti la pruncie, iar trecerea la etapa prescolara e intotdeuna plina de emotii, asteptari si nu rareori frustrari.

     D-na profesor G. David ne-a fost alaturi incuranjandu-ne, dar mai ales ne-a sustinut pe fiecare in parte; pe mine ca mama – acordandu-mi credit nelimitat la timpul, rabdarea si intelegerea dansei, dar si micului Matei pentru a reusi, incet, dar cu pasi siguri catre independenta. Relatia mea cu Matei a devenit, desi la fel de constanta in emotii, sentimente, trairi, o relatie in schimbare.

      De la Raluca Jacono – consilier Familylab.at – am invatat si descoperit ca nu trebuie sa fiu responsabila si pentru fericirea lui Matei cat timp este la cursurile desfasurate in cadrul gradinitei si ca este bine sa las ca Matei sa se descurce, dar si sa isi dezvolte o relatie cu d-na educatoare. Ii multumesc Ralucai pentru ca ne-a fost alaturi, descoperindu-ne ca Da, copilul are voie sa-si manifeste frustrarile, dar si d-nei educatoare G. David pentru ca  a confirmat prin atitudinea dansei toate schimbarile cuplului nostru mama-copil ca un fapt real, viabil, acceptat si mai ales sustinut, dar si nevoia cuplului nostru de a trece prin perioada de desprindere (pentru eu si Matei nu am fost despartiti niciodata pana la acesta varsta mai mult de maxim 4 -5 ore, o data, rar de doua ori pe saptamana). Astfel incet, noi am devenit eu si Matei si astfel am facut poate cel mai important pas din viata noastra – primul pas catre independenta, primul pas catre acel Eu personal, al fiecaruia dintre noi – mama si copil. Astfel suntem in prezent in perioada in care, dupa de 5 luni de acomodare, Matei sa mearga la gradinita de buna voie, vesel, iar despartirea matinala sa fie una placuta, cu imbratisari si un dulce “Sa fii cuminte mami!” pe care mi’l adresaMatei mie, in fiecare dimineata! :)

     As dori sa multumesc de asemenea si cadrelor didactice din Gradinita L.P.S. Braila pentru bunatatea, intelegerea si sustinerea lor. Fara domniile lor drumul nostru catre Gradinita ar fi fost poate si acum presarat de lacrimi. Ceea ce insa mi-a bucurat sufletul peste masura este apropierea din partea parintilor pe care i-am cunoscut mai in aproape cu ocazia workshopului pentru parinti sustinul de d-na prof. E. Bucovala – “Educa asa!”. Nu am destule cuvinte sa descriu interesul, empatia si sustinerea, incurajarile primite, alaturi de confirmari ale acomodarii celorlati copii in aceasta gradinita datorita cadrelor didactice minunate de aici (Matei nu este primul si nici singurul copil transferat la aceasta gradinita din pricina neacomodarii la alta gradinita semn ca pentru fiecare copil exista o gradinita potrivita, doar ca trebuie cautata si incercata).

    Asadar, inchei multumimdu-le deodata tuturor acestor suflete minunate – educatori si parinti, cu multa consideratie pentru munca si eforturile lor in folosul copiilor, iar Ralucai Jacono ii daruiesc, virtual, mii de imbratisari si zambete primavaratice.

Cu mare drag, Maria

P.S. Pentru realizarea felicitarii pop-up de Paste au fost necesare urmatoarele materiale: caron color verde, planse de desenat iepuras, mielut si oua de Paste, fasii de hartie colorata rosie pentru fundite, adeziv, lipici. Cum am procedat? Am pliat in jumatate cartonul verde format A4, iar apoi am pliat la cativa centimetrii distanta in ambele parti ale felictarii pentru a crea o fanta pe care am lipit mielutul pictat in acuarela. Toate elementele pentru decorarea felicitarii au fost mai intai pictate in acuarela, utilizand tehnica dactilopicturii, decupate dupa uscarea completa si lipirea pe corpul felicitarii. Am adaugat doua fasii colorate pentru a inchide felicitarea cu o funda si am ornat ouale de Paste cu cate o panglica de hartie rosie.

This slideshow requires JavaScript.

Premiul CreaShop Hobby and Crafts

In urma cu ceva timp Matei a castigat un premiu in valoare de 100 de lei in urma participarii la Concursul organizat de CreaShop HobbyandCrafts cu tema concursului “Veselie de Primavara”. Ca urmare a acestei premieri am fost invitati sa ne alegem produse din vitrina virtuala a magazinului. Cata bucurie, dar si ce greu mi-a fost sa aleg dintre atat de multe bunatati numai bune de transpus vise in creatii handmade copilaroase! Imi este greu sa ma descriu intr-un fel sau altul, dar stiu ca atunci cand este de luat o hotarare… sa zicem ca nu ma decid pana nu cunost toate amanuntele si nu stiu bine toate posibilitatile pe care mi le deschide acea decizie (asta pe langa toate alternativele luate deja  in calcul). Da, sunt un pic, cred, pedanta. Stiu, daca Vavaly ar fi langa mine m-ar inghionti sa scriu ca la mine totul trebuie sa fie la milimetru! Dar Vavaly nu este langa mine acum! :)

Ca sa revin asupra dicutiei pe care tocmai am deschis-o tin intai de toate – asta mai inainte sa va povestesc despre produsele pa care le-am comandat (in numele lui Matei, desigur) – sa ii multumesc Oanei Nicolau pentru rabdarea, disponibilitatea si atentia pe care le-a acordat mie si alegerii produselor dorite de mine, o atentie si grija pe care sunt convinsa ca o acorda tuturor, firesc. Nu am nici o indoiala ca Oana – detinatoarea si coordonatoarea magazinului CreaShop HobbyandCrafts este Oana care mi-a devenit prietena inainte cu mult ca eu sa-i devin clienta a magazinului – un om minunat, corect, atent la detalii,  un om caruia nu-i plac deloc ambiguitatile si care iti descopera – intr-un mod firesc altruist – toate cunostiintele sale atunci cand i se cer lamuriri! Da, Oana a avut rabdare foarte multa cu mine; mai intai pentru ca mi-am comandat produse neexistente in stoc, dar pe care – i-am explicat asta in particular – mi le doream foarte mult si pentru care eram dispusa ca astept; convenabil foarte pentru mine, nu foarte convenabil pentru un magazin virtual de crafting. Mai apoi, pe masura ce am cerut detalii despre produse si aflam lucruri minunate despre toate (si credeti-ma ca nu am simtit nici macar un minut ca as fi creat vreun inconvenieint de orice natura cu atatea detalii cerute despre materiale/produse  si tehnicile la care se preteaza respectivele produse) incat m-am razgandit de vreo doua ori! Nu spun mai mult, dar daca Oana mi-a facut mie față, atunci poate satisface pretentiile celui mai pedant posibil client! Nu va incurajez sa fiti ca mine, ci doar sa intelegeti ca inima si creierul CreaShop HobbyandCrafts este toata numai inima si minte cand vine vorba de satisfacerea dorintelor clientelei sale! Asadar, Multumesc Oana Nicolau, multumesc CreaShop HobbyandCrafts pentru rabdare si bunavointa, pentru atentie si dedicare, dar mai ales va multumesc ca produsele voastre sunt asa cum le descrieti – fara repros!

Produsele pe care le-am comandat sunt descrise/ etichetate, asa cum sunt normele unui magazin de crafting, dar imi place foarte mult ca CreaShop HobbyandCrafts a ales in cadrul magazinului sa isi  prezinte produsele si dupa tehnica folosita (in meniul din susul paginii principale), dar si dupa denumirea categoriilor in care se incadreaza creatia realizata cu produsele expuse: , textile, forme modelaj,sabloane, stampile etc. (in meniul din stanga paginii principale).

Ceea ce pot spune insa despre materiale este ca intrec cu mult imaginea expusa in magazin si ca etichetarea nu poate descrie cu fidelitate calitatea foarte buna a materialelor din care sunt confectionate (de exemplu sabloanele sunt dintr-un cauciuc foarte maleabil si rezistent; stampilele sunt dintr-un silicon foarte bun, iar modelul ales de bine are si bloc de depozitare inclus; tusierele au culori absolut delicoase!!!), dar mai ales nu poate descrie bucuria, inspiratia si avantul pe care le-am simtit atunci cand am atins, studiat, incercat fiecare produs in parte! Sunt incantata peste masura si cred ca abia acum realizez cat de mare este bucuria pe care Matei, indirect, mi-a daruit-o castigand premiul CreaShop HobbyandCrafts!

Deocamdata ma opresc aici cu prezentarea produselor care le-am primit in dar, cu ocazia concursului primavaratic, pentru ca simt ca fara sa va arat ceea ce am creat cu ajutorul produselor CreaShop HobbyandCrafts as crea o mare nedreptate bunatatilor din magazinul de crafting creashop! Asadar, inchei cu o promisiune; aceea de a reveni pentru a va incanta  cu creatiile noastre comune, ale cuplului mama-copil Maria si Matei!

Multumim CreaShop HobbyandCrafts!

Cu drag,

Matei si Maria

Blogul – o gandosfera a prieteniei, a bucuriei de a fi si a crea

Scriam la inceput cate ceva despre mine ca un reper pentru lunile ce vor urma despre cine sunt si de ce am blog si de atunci pana in prezent o singura data mi-am incalcat un pricipiu: sa nu ranesc! Atunci, ca si in multe alte situatii, Oana Nicolau mi-a fost alaturi cu “Spuneti Nu plagiatului!”  respectandu-mi dorinta ca durerea suferita atunci sa ramana… personala. Cu toate acestea a fost langa mine, ca si Vavaly, sustinandu-ma prin fapte si cuvinte care mi-au respectat alegerile si felul de a fi.

Zi dupa zi, postari dupa postari, apoi mesaje, felicitari, anversari, sarbatori au trecut, iar Oana mi-a fost alaturi impartasindu-mi ca unui novice in ale bloggingului multe din cunostiintele sale atat de gratuit, de onest, cu atat de multa rabdare si dedicare, explicit, argumentat, meticulos pana la pedanteria perfectonistului cum numai ea stie sa o faca :), incat Oana a readus in inima mea, pe langa dorinta de a-mi impartasasi gandurile de mama, dorinta de a crea. Va imaginati? Concursul Primavara turquoise este un reper important, fericit si minunat pentru mine, in relatia cu Oana, relatie care a trecut firesc si de la sine prin toate etapele unei prietenii: intrebari, cautari, rabdare, zambete, asteptari, aprecieri si multumiri si iata-ne inflorind amandoua imbratisandu-ne copiii cu iubire si pace, creand fiecare in ritmul sau cu propriul copil intr-un prezent in care fiecare dintre noi ne urmam visele.

Catinca – cealalta jumatate superba a cuplului mama-copil este o printesa a zilelor noastre; o printesa care-si traieste copilaria ocrotita de mainile materne, grijulii si creatoare de frumos ale Oanei, inconjurata de a lume superba – a produselor de crafting si nu numai – o lume in care Catinca poate crea cu manutele sale arta miniaturala, copilaroasa si vesela!  Uneori o simt pe Oana – pentru ca noi nu ne-am vazut niciodata – la fel de uimita in fata Catincai precum ma uit la Matei minunandu-ma de ideile, indemanarea si ingeniozitatea lui – pentru ca de cele mai multe ori copiii conduc sedintele de creatie, chiar daca noi propunem o tema si le asezam la dispozitie materialele necesare. Ma gandesc ca uneori acesta e minumum de efort si disponibilitate cu care ne putem dovedi (daca mai este nevoie) dragostea parentala: oferindu-le posibilitati de exprimare prin resurse diverse – fie ele si suporturi din domeniul artei, poate mai ales din acest domeniu, menite sa dezvolte creativitatea, imaginatia, ocazia de a descoperi, inova si inventa propriile lor jocuri.

Asa a aparut Atelierul de Creatie Virtual: un loc de joaca in care notam, cu putin efort, dar cu dedicare, intr-un ritm al nostru: pe indelete, fara graba, dupa dispozitie, preferinte si inspiratie jocurile copilariilor noastre: proiecte, experimente, incercari ce au uneori succes; ba chiar si provocari creative acceptate de cuplul nostru mama-copil ce au fost aplaudate si uneori premiate, descoperindu-ne noua ca mame (mie si lui Vali) cata bucurie poate decurge din simplul motto atat de drag mie: Invatam in joaca! Educatia timpurie poate incepe si astfel: cu creion, acuarela, lipici si hartie! :)

Atelierul nostru are o poveste simpla, cu jucarii din hartie, cu colaje din decupaturi de prin reviste si calendare, cu planete din ziare mototolite si multe altele care ne-au condus, pas cu pas, spre creatiile noastre copilaresti de acum, dar mai ales ne-au insuflat dorinta de crea cu materiale bune, de calitate, spornice, detaliate, perfecte pentru lucrul miniatural al copiilor ori pentru un proiect complex, dar rafinat si elegant prin combinatia produselor utilizate. Asa am descoperit exersand, studiind, invatand – in timp – ca uneori tehnicile de lucru pot fi mixate, aplicate separat sau cumulat intr-o singura creatie, dar si ca materialele folosite pot schimba radical calitatea confectiei realizate.

Matei nu are inca preferinte pentru anumite materiale; poate ca si varsta lui (3,4 anisori) imi ofera mie libertatea de a decide, dar ceea ce ma bucura este ca produsele si materialele noi il stimuleaza intotdeuna la a crea diferit. De aceea va recomand cu caldura magazinul Oanei pentru posibilitatile de a alege produse diverse, asezate pe categorii si sortimente, de foarte buna calitate. Mai mult decat atat Oana va va intampina, nu doar cu profesionalism, dar si cu sfaturi, indrumari si lamururi despre produse, tehnici, fiind mai mult decat o gazda buna, o colaboratoare minunata.

Va indemn cu toate gandurile bune sa accesati macar o data gandosfera aceasta a jocului de-a micul artist cu copilul dvs. fie ca inchipuiti un teatru cu lumini si umbre, fie care veti pune in scena un teatru cu finger puppets ori ca descoperiti secretele unui puzzle handmade. Incercati sa le confectionati cu mainile voastre si incurajati-i pe cei mici sa creeze, sa se joace, iar daca pasiunea acesta a lucrului de mana va va aprinde spiritul bucurandu-va, atunci nu va sfiiti sa priviti si sa va alegeti produse din vitrina magazinului dedicat pasionatilor de handmade al Oanei. Sau doar dati de stire prietenilor, educatorilor, parintilor carora handmade-ul le poate oferi cateva momente de implinire din realizarea unor creatii proprii ori momente nepretuite de joaca creativa cu copilasii.

Nu uitati, nu e importanta neaparat creatia in sine – daca cumva va e teama ca aceasta va ajunge sa zaca intr-un sertar, ci momentele de apropiere, de stradanie comuna, de a lucra “cot la cot” cu micutul dvs., clipe ce vor pastra in mintea si sufletul copilului dvs. – acea invatatura si sentimentul de implinire si buna-dispozitie, de siguranta, de afectiune, de camaraderie, de placerea de a descoperi si invata impreuna! Si da, veti fi invatat in joaca!

Cam aceasta este povestea blogului Atelierul de Creatie Virtual, un blog despre cum sa inveti in joaca, un blog care aduce cu el in gandosfera parintilor, a copiilor, a jocului, bucuria de a fi si de a crea. Oana si Catinca Nicolau au povestea lor; o poveste despre si cu oameni obisnuiti cernuti de viata prin sita incercarilor (si nu putine), insa povestea lor este cu happy (fara end) pentru ca povestea lor tocmai se scrie in prezentul acesta, intr-un prezent al frumosului, al inspiratiei, in a fi si a crea. Oana si-a descoperit (sau poate sufletul sau si-a reamintit menirea-i) ce vis trebuie sa transpuna in realitate: sa creeze frumosul si sa-i indemne si pe ceilalti sa o faca!

Sunt alaturi de ele cu mintea, cu sufletul cu visele-mi toate si sper ca intr-o buna zi sa scriu si eu despre povestea mea  happy (fara end) in care visul meu cu Matei – Atelierul virtual de creatie s-a transpus in realitate. Pana atunci transmit gandosferei din care fac parte bucuria de a fi, de a crea!

by Maria

Dante – aproape 3 ani si jumatate

    Ne apropiem cu pasi repezi de 3 ani si jumatate. Copilul meu a crescut si a devenit un baietel asa cum l-am visat si l-am dorit. Veselia lui ne umple sufletele, e un copil care rade si zambeste tot timpul, de multe ori imi spun ca s-a nascut razand, nu plangand ca alti copii.

    Sunt fericita ca am trecut cu bine prin etapele inerente ale primilor ani, varsta lui Nu este demult o amintire, crizele emotionale au ramas si ele undeva in urma  de parca nici nu au fost. Felul in care ne intelegem azi este uimitor, maturitatea si intelegerea lui Dante fata de oameni si fapte ma face sa inteleg altfel copiii din ziua de azi.  Conflictele se rezolva prin vorba si intelegere, prin explicatii amanuntite si logice. A cere bomboane s-a transformat in “mama numai cer bomboane pentru ca imi strica dintii si ma dor”.  Explicatiile noastre sunt primite cu incredere, a face opozitie este doar un exercitiu de incercare, poate pentru a vedea cat de hotarati suntem noi, ca parinti, in deciziile luate. Iar noi suntem – hotarati si consecventi- asta mi se pare acum, dupa trei ani si jumatate, cheia catre buna intelegere.

    Este o varsta la care copilul meu linistit de alta data s-a transformat intr-un adevarat luptator kung fu, casa a devenit un camp de lupa imaginar, tot ce ii iese in cale este doborat cu o lovitura apriga de karate. Dante devine pe rand un fioros Ti-rex, un impunator tigru urmarit de inamici,  un incornorat triceratops. Dar cel mai mult ii place sa spuna ca este tigrul  Tai Lung.

Intrebat de catre un domn “ce esti tu, baietel sau fetita?” Dante a venit cu raspunsul sincer si convingator: ”  eu sunt tigru  si ma cheama Tai Lung”. Traieste cu intensitate viata acestor personaje din filmul Kung Fu Panda, reproduce replici intregi din film ca un actor desavarsit. Se pare ca este varsta cand imaginatia copiilor debordeaza si le umple viata iar noi nu avem decat sa ne bucuram si sa intram in jocul lor atunci cand ne-o cer.

    Gradinita face parte din viata lui, colegii au devenit prietenii lui adevarati, se simte iubit si respectat acolo. Chiar daca mai sunt dimineti in care spune ca vrea sa stea cu mine acasa, odata ajuns acolo se bucura, imi face cu mana si pleaca fericit la colegii lui si la doamnele care sunt atat de blande si atente cu ei.

   Ii place sa le imite acasa pe doamnele educatoare, mereu are un bat achizitionat de pe afara ce devine indicator . Din joaca lui aflu ce invata la gradinita, inteleg ce il bucura si ce il intriga.  Intrebarile directe nu ii sunt pe plac, mult mai multe dezvaluie prin jocul lui de-a gradinita, amintindu-mi de vremea copilariei mele cand era cate o fetita ce vroia sa fie mereu invatatoarea. Se pare ca nici lui Dante nu ii place sa fie elevul ascultator, prefera sa fie lider.  Intotdeauna prefera sa stabileasca el regulile jocului, chiar si in parc intre copiii mai mari. Usurinta cu care se face ascultat fara a ridica tonul, doar zambind intruna, ma uimeste si ma bucura deopotriva.

    Desenele lui au devenit mai elaborate, inchipuie adevarate povesti ce le transpune in desen. Deseneaza parti din intreg, in marginea foii, spunand ca restul nu se vede.  Intelege ca obiectele aflate in spatele altui obiect se vad doar partial si le deseneaza ca atare, toate acestea in urma propriilor observatii, fara intrebari si explicatii cerute noua. Dar totul se face in joaca, cu voie buna, fara ca eu sa intervin sau sa incerc sa il indrum. Este felul lui de a se exprima si a-si explica lumea din jur iar eu il las sa  o descopere in felul lui.

   O primavara minunata tuturor alaturi de copilasii vostri!

 Cu drag, vavaly&Dante

Primavara

“Femeile sunt de doua categorii – spunea Rabindranath Tagore: unele sunt mai ales mame, altele iubite. Daca le compari cu anotimpurile, femeia mama este ca anotimpul ploilor; iti da hrana, te potoleste, iti inlatura lipsurile, te multumeste prin sacrificiile sale proprii. iar femeia iubita este ca primavara, misterul ei e de nedestainuit, farmecele ei sunt dulci si nelinistea ei iti trezeste valuri in sange.”

Am framantat in mintea mea cuvintele acestea multa vreme fara sa pot deslusi in mine o femeie duala – mama si iubita, dar mai ales fara sa pot simti cum sa desparti inima unei femei in doua, in sapte, in noua… Iubirea e una, vulcanica, patimasa, nerostita si doar mama din fiinta femeie poate domoli iubirea patimasa lansand-o sa curga spre prunc ca o blanda si calda mangaiere ori alteori asa navalnica si fara de tagada sa se arunce in bratele consortului iubit pentru a se odihni sub mangaieri blajine. Nu, femeia nu  e doar iubita si mama, femeia e o Primavara dansand sub picuri de ploaie, cu ochii stralucind a soare, cu parul despletit sa mangaie norii. Da, mama-iubită e o primavara senita, tumultoasa ce izbucneste in floare razand lumii intregi cu pruncu-i in brate, incalzind cu palma sa alba obrazul ars de soare al iubitului ei. Femeia e o primavara in floare ce-si impleteste destinul, iubirea si viata cu zeci de ite ros-albe purtatoare de zambet, blandete si grija!

Femeia-mama-iubita este inima din seva unui copac primavaratec cu ramurile adormind cuiburi cu triluri de pasari, hranind omizi ce se prefac in fluturi si alinind cu umbra-i pasii istoviti de viata a unui drumet ratacit!

Primava frumoasa tuturor!

Cu drag,

Maria

P.S. Tabloul meu quilling “Primavara” participa, alaturi de alte creatii minunate, la Provocarea nr.24 – Martie-Martisor-Luna iubirii de la Scrapper in Romania.